Argus, iunie 1923 (Anul 14, nr. 3030-3055)

1923-06-25 / nr. 3051

1 3051 ABONAMENTE IN TARA IN STRĂINĂTATE Un an 500 lei 6 luni 250 „ 3 luni 150 »» Un an 700 lei 6 luni 350 3 luni 200 f» *9 6 PACIM ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Directori : Chr. D. Staicovici $i S. Pauker INDUSTRIEI şi FINANŢEI Administrator : H. F. Valentin Luni 23 iunie 1923 EXEMPLARUL 2 Lei în ţară 4 Lei în Străin­ătate B­IROURI­LE: bucurești, str. sărindar 14 TELEFON: 6/93 și 231 69 Săptămână Financiară Capitalul străin în Austria,—Un arbitraj de 5 la sută asupra compensaţiilor, la lichidare, — Presa străină fa­vorabilă noului regim al petroluluî.­Bogăţiile Californiei De­oarece In urma plecărei d-lui ministru de finanţe avem la ordi­nea zilei chestia capitalurilor străi­ne, recomandăm atenţiei speciale a cititorilor următorul extras din ,,Boerse” revistă financiară vieneză : „in ultimele săptămâni fie prin participaţiuni de acţiuni, fie prin credite lungi la băncile sau la în­treprinderile noastre industriale, au afluat bani streini in Austria cu o sumă ce întrece mult întreaga cir­culaţie fiduciară a ţarei. Se pune întrebarea ce câştigăm din acest fapt de care profită dealminterea şi­­capitalul străin, căci nu poate fi vorba aci de acte de caritate. „Răspundem : Noi ne găsim în situaţia unui mic industriaş a cărui întreprindere merge binişor însă nu­­posedă mijloacele pentru a o duce şi înainte. E aşa­dar silit să-şi caute un tovarăş, lăsând acestuia o parte din proprietate şi să se mulţu­mească cu o cotă mai modestă în a­­facerea mărită. Deşi cota va fi mic­şorată, beneficiul aşteptat va fi însă ,mai mare ca în cazul când ar­­ fi păstrat întreaga afacere". Totă problema capitalului străin, chiar şi în România, nu numai în Austria, este rezumată în mod cât se poate de plastic de revista vie­­®neză. Şi noi producem, într’o mă­sură însă mai mare ca Austriacii, articole foarte căutate în lume , ne lipseşte însă nervos venim, atât ca­pital de exploatare cât şi de rul­ment. ■­ Suntem bogaţi în produse natura­le, avemi braţe şi n’avem destui bani. Atunci trebue să ne întovără­­­îşim cu străinul, să-i dăm partea ce i se cuvine, fără tocmeală înde-u­ugată şi ne vom pomeni mai târ­­u ca partea noastră înjumătăţită­­ a câştigului va fi mult mai mare­­ decât In carul când am fi rămas ■singuri străpâni... dar fără golo­gani. f* * iVom fi profitat' noi împreună cu­­ tovarăşul, cu atât mai bine... leben zind leben lassen. i y. * -» -X 1T' Agenţi oficiali ai bursei noastre au adoptat sistemul foarte comod,­­ însă foarte arbitrar, de a percepe lun­i la sută asupra compensaţiu­­nilor la lichidare. X­­X. a cumpărat Luni o sută de ac­ţiuni şi le-a vândut Miercuri cu ZOO , lei câştig la bucată. Nici n’a ridicat î efectiv vre-o hârtie, nici n’a predat­­ v­re­o hârtie, a câştigat­ la diferenţă precum ar fi putut să şi pier­dă. Ori atunci când câştigă, vine agen­­­­tul oficial şi percepe fără a fi în­dreptăţiti printr’un text de lege, un 5 la sută. Este di o impunere cu sila prin nimic justificată, întru cât clientul­­plăteşte curtajul, impozitul către Stat, şi asistenţa socială. Unii cli­enţi sunt decişi a se plânge ministe­rului de industrie. Din toate valutele europene, înce-1 pând cu cele proaste, România ocu-1 pă azi ranggul al cincilea. Intâiu vine rubla sovietică, apoi marca germană, coroana austriacă, coroa- I na ungară şi imediat soseşte şi leul român... ne-ar plăcea o vecinătate I mai selectă... Leva bulgară ne-a l­uat-o înainte cu câteva lungimi, re -­voluţia din Sofia a avut darul să provoace o urcare extraordinară a levei la Zurich în aşa fel ca pentru o levă trebue plătit azi aproape trei lei Şi dinarul sârb merge înainte, numai valutele central-europene merg ca racul. La începutul anului suta de mărci germane făceau la Zurich 7 şi trei optimi centime el­veţiene; acum o sută de mărci va-1 lorează mai puţin ca o jumătate I centimă elveţiană. Aceasta este ago-­ nia unei­­valute condamnate la I moarte. . . . . I Coroana ungară face azi de cinci ori mai puţin la Zurich ca în Ia­nuarie 1923. Ungaria trăeşte sub I regimul inflaţiei adică acelei stări păcătoase care sporeşte mereu mij­loacele de plată fără ca avuţia ge­nerală a ţarei să crească. Să se no­teze însă ca proporţia datoriei Sta­tului la institutul de emisiune e mai mică ca la noi. Circulaţia e în Ungaria d© 125 miliarde , din care 60 miliarde luate de Stat şi 75 de eco­nomia particulară. Şi valoarea măreei poloneza scan­­jut cu patru cincimi de la începu­tul anului iar criza bugetară e per­manentă. , , , In Februarie 1923, statul polon datora institutului de emisiune 1085 miliarde, azi datorează 2.300 miliar­de. Acum un an circulaţia era de 282 miliard©; în Mai 1923 a atins 2.332 miliarde. E o boală grea la care contribue foarte mult sacrifi­­ciile mari ce le face Polonia pentru armată. In comparaţie cu pildele de mai sus, situaţia României e strălucită. Datoria externă în mare parte con­solidată, un buget aproape echili­brat, fabricaţia biletelor de bancă o­­prită de un an şi jumătate, comer­ţul exterior în progres, veniturile Statului în creștere constantă... de ce nu se mişcă leul în sus ? Suferim nu e vorbă, de multe me­tehne, dar nu odată avem impresia că cota exterioară a monedei noas­tre nu răspunde astăzi valoarei sale efective. E mai mult o chestie mo­rală la mijloc, o chestie de incre- ] dere precum am arătat-o in diferite rânduri. Aci nu există alt leac decât a pro­ceda astfel ca sdruncinarea încrede­­rei streinătăţei să fie înlăturată căci facem zilnic experienţă că şi cre­ditul nostru se sdruncină. Fapt remarcabil, bugetul francez arată o îmbunătăţire impresionantă a finanţelor Franţei. Veniturile pe 1924 sunt evaluat la 23.042 milioane; cheltuielile la 22.154 milioane; exce­dentul ar fi deci de 887 milioane. In cheltuieli e cuprinsă însă o sumă de trei miliarde care ar trebui să fie în sarcina Germaniei. Din­ momentul ce bugetul regulat al Franţei conţine şi aceste trei miliar­de __ cuponul datoriei pentru re­paraţiuni — aceasta însemnează că, în realitate bugetul francez de sol­dează cu un bani de patru miliarde. Şi fiindcă vorbim de refacere să semnalăm odată mai mult exemplul Statelor­ Unite unde a Început o eră de prosperitate atât de mare, în­cât americanilor li-e frică, în toată pu­terea cuvântului, de bogăţia ce ca­de pe capul lor. Ziarele economice şi pseudo-eco­­nomice sunt pline cu analize, sta­tistici, teorii interminabile asupra pricinelor acestei conjuncturi comer­ciale strălucite, cum se face că ţara abia eşită din extravaganţele răz­boiului de­odată se trezeşte cu a­ceasta repede urcare şi dacă pros­peritatea actuală atât de accentuată nu conţine igermenele depresii!rid. Oamenii nu sunt nici­odată mul­ţumiţi. Când le merge prea bine li-e teamă de enorociri posibile. Istoria cu inelul lui Policrat. * * ■» încă un bilanţ puternic acel al Stelei Române. Capital 305 milioane, beneficiu net 180 milioane, rezerve 33 milioane, creditori 349 milioane debitori 411 milioane. Terenurile pe­trolifere, fabrici, sonde, instalaţii di­verse conducte, imobile, vapoare, lo­comotive, vagoane cisterne sunt tre­cute pentru 242 miliare iar amorti­zările se cinfrează la peste 200 mi­lioane. Stock de materiale și măr­furi 270 milioane. In realitate activul societăței este cu mult mai mare ca cel trecut în bilanț. # •¥- » WWTP Ceva mai vioaie la începutul săp­­tămânei, Bursa slăbeşte în şedinţele­­ următoare, iar tendinţa e mai sus­ţinută, la închidere. Oscilaţiuni de seamă nu s’au produs; lipsa de nu­merar e tot pronunţată, trebuie un imbold puternic pentru a scoate târ­gul din stagnaţia sa. Totuşi transac­­ţiuni numeroase, mai ales în hârtii petrolifere conducătoare s’au făcut. Ciudat e faptul că presa străină, mai mult de cât presa noastră,, se o­­cupă, de noul regim al petrolului și’l comentează mai pe larg într’un sens favorabil industriei. Financial Times, Financial News, Manchester Guar­dian Comercial, L'Information şi al­tele inzis­tă asupra preţurilor noul ce vor încuraja cu siguranţă producţia petrolului în România. L'Information scrie: „Posibilităţile unei creşteri mari a producţiei puţurilor române a atras o cifră însemnată de capitaluri fran­ceze şi engleze. Calea e deschisă a­­cum pentru un vast program. Prin­tre întreprinderile române cotate la Paris şi cari sunt în măsură să pro­­­fite mult de situaţia nouă cităm Pe­­trofina, (Concordia) Colombia, Astra, I Petrol Bloc "­­ Steaua Române sporeşte capitalul I el cu 155 milioane oferind acţionari­lor o acţiune nouă, la două vechi. Faptul e scontat de mult în bursă şi I acţiunile se ţin la 4820, cam la ace- I laş nivel ca săptămâna trecută. I Creditul minier, a debutat Luni la 3­000 în urma propagandei în chestia­­ transformăreî titlurilor în purtătoa- I re. A mai perdut ceva din acel curs şi a încheiat la 3540 cele vechi şi pui I la 1030 primă. Nu toţi acţionari! sunt convinşi de I oportunitatea transformărei de care I vorbim. Ei zic că nimic nu s'a petre­­­­cut spre a motiva o asemenea schim­­­­­bare. Guvernul a decis să ofere, du­pă, votul legel minelor, foloase foar-I te apreciabile societăţilor naţionale. I El urmăreşte o politică hotărâtă şi I nu se poate concepe că-şi va modifi-II ca vederile pentru ca speculaţia s’a I poticnit la Bursă. Bine înţeles în ca­e I zul când guvernul va trata o socie­­s I tate ca Creditul Minier pe acelaş pi- 1 I d­ar ca pe toate celelalte ne­făcând - I nici o diferenţiare, atunci nu se va a I găsi un acţionar care nu va vota J pentru abandonarea nominativită­ţiî ti I Nu-1 probabil însă ca această eventua t. J alitate să se întâmple. Ti­ L- I Concordia sporeşte capitalul de la 1-1145 la 245 milioane prin emisiune )-1 gratuită de trei acţiuni la patru. Şi ■-1 la această hârtie, Bursa a scontat de le­c mult evenimentul. Concordia care depăşise 4000 a revenit la 3800. I. R. D. P. este în uşoară amelio­rare la 1350 vechi şi la 1300 pui; pro­ducţie se menţine la nivelul de 25- 30 vagoane pe zi. Petrolul Block, ferm, la 1510, cele vechi şi 49, prima la pui. La Paris, pui cu vărsământul integral fac 139 franci. Redevenţa susţinută la 1650. Forajul a încheiat la 1400. Petrolul Românesc mai realizează un avans progresând la­ 1725. Banca Minelor e cerută la 800. Sospiro la 800. România Petroliferă s-a făcut la 1250. Despre bogăţia minelor de petrol din California, ziarele americane a­nunţă minuni. Se repetă, acolo scene­le ce se citesc în relaţiile asupra des­coperirei vinelor de aur în acele re­giuni. O istorioară, interesantă și ti­pică e următoarea: datează de câte­va luni. La Los Angeles există un club anume Duck Club, foarte select şi unde numai înscrierea costa 500 dolari. Clubul avea casă şi curte pro­prie. Intr’o bună zi, un agent al lui Standard Oil vine la secretarul clu­bului şi-o oferă o sumă fabuloasă, în schimbul permisiei de a săp­a un puț în chiar curtea clubului. Cu­ sistemul Rotary lucrările merg strună, se a­­tinge repede stratul de petrol. D-nii membrii al­­ clubului primesc fiecare o participație de multe zecimi de mii de dolari pe lună. Şi-au ales bine sediul lor. Producţia petrolului în California în Mai a fost de 628.000 barile pe zi. Se forează pe capete. Constatăm din nou că, bancarele nu mai sunt aşa de părăsite ca acum şase luni şi că cererea a devenit mai activă. Marm­orosch Blanck 760; Ban­ca Românească 660; Banca de Credit 550; Banca­ Comercială Română 540; Banca Generală 360; Banca de Scont 390. In asigură,il avem: Dacia 1900; Ge­nerala 850; Urania 420. In navigaţii, linişte. Situaţia se a­­meliorează încet In Anglia şi chiar î­n Franţa unde greutăţile au fost mari până acum. Tonajul încărcat în porturile franceze de 583.000 tone în 1922, a atins 699.000 tone numai în primele trei luni din 1923. Reşiţa s’a întărit puţin la 1625. S’a constituit în fine comisiunea de re­partiţie a nouei subscripţiuni. Mica se întăreşte metodic. A ajuns la 1100. *** Cel mai bogat­ oameni din lume, după New­ York Times sunt: Henry Ford, fabricantul de automobile, 550 milioane dolari; John D. Rockefeller 500 milioane dolari; ducele de West­minster, Basile Zaharoff, Hugo Stin­­nes, Percy Rockefeller, doi japonezi și un mahardja indian, intre 100 și 300 milioane d­olari. Surprinzător e faptul că John D. Rockefeller a trecut în rândul al doi­lea, detronat fiind de Ford. Viator Importat din Hermann — CHESTIA SECHESTRĂRII MĂRFURILOR DE STATUL ROMAN — Mai mulţi importatori de măr­furi din­ Germania întrebându­­ne care e situaţia acestor mărfuri şi dacă ele pot fi sechestrate de către statul român, ne-am inte­resat la ministerul de finanţe, de unde am obţinut următoarele interesante lămuriri: Conform paragrafului 18 ane­xa II a părţii 8“­ din tratatul de pace de la Versailles, toate sta­tele învingătoare au dreptul să sechestreze creanţele germane rezultate din furnituri de măr­furi şi asemănătoare, la dovedire­a n­eîndeplinirii obligaţiunilor de reparaţiuni, cu rea credinţă. La acest drept n’a renunţat, până acum formal decât Anglia Marile bănci din Capitală au făcut dealtfel acum doi ani un demers colectiv pe lângă minis­terul de finanţe, arătând impor­tanţa reluărei relaţiunilor com­er­ciale cu Germania şi cerând să se precizeze oare e stuaţia măr­furilor sosite acum de acolo. Ministerul de finanţe a răspuns că statul nostru n a renunţat în­că la acest drept acordat prin tratat, însă nici nu face deocam­dată uz de el. In momentul insă când guver­nul român ar constata o rea­­credinţă din partea statului ger­man ar putea face uz de dreptu­rile conferite prin triajul de pace. : *­­s * Rezultă deci din cele de mai sus că mărfurile ce sosesc din Germania nu sunt supuse seche­­strărei fără însă ca guvernul ro­mân să fi renunțat la dreptul de a o decide când și dacă va socoti-o nimerit. Pâinea neagră numai la brutării diintr’o ordonanţă complimen­tară dată de primăria Capitalei se interzice ca desăvârşire bru­tarilor să furnizeze pâinea nea­gră restaurantelor, bodegilor, cârciumilor, etc., sau să o trans­porte în altă parte, ea fiind des­tinată a se vinde numai la loca­lurile de fabricaţiune. Făina neagră se va întrebuin­ţa nunta­ pentru fabricaţiunea de pâine, fiind strict oprit a se întrebuinţa pentru fabricate de simigerie sau la pâinea de se­cară. Contravenienţii vor fi pedep­siţi conform erei contra specu­lei. — ■ ! Comerţul Britanic Din Buletinul pe Mai al parlamentului comerţului exte­rior englez, extragem următoa­rele : Importul în Aprilie în Regatul Unit a fost de 86 milioane lire şi exportul de 62 milioane plus 12 milioane export de produse stră­ine şi coloniale.­­ O comparaţie directă cu lunile precedente nu este cu putinnţă pentru că de la 1 Aprilie comer­ţul între statul liber irlandez şi destul regatului este­ trecut ca străin. Ţinându-se seamă de a­­cest fapt, reese că comerţul pe Aprilie a făcut progrese în ra­port cu cel din Martie. Interesant es­te faptul că în mai a­cest an, Europa Centrală a avut o participaţie mai mare ca importul în Anglia ca ia aceiaşi lună din 1922, exportul Rusiei pentru Anglia înregistrează însă o scădere ajungând la 900.000 li­re engleze în cursul primului trimestru 1923 4,9 milioane lire în primul trimestru 1922. Deşi preţul fierului s’a urcat, producătorii n’au profitat mult de această împrejurare pentru că majoritatea vânzărilor s’a fă­cut anul acestta înaintea acelei urcări. In ceea ce priveşte fierul lucrat şi oţelul, fabricile sunt destul de bine ocupate. * * * Industria telefonică engleză înregistrat un succes în Man­ciuria. O fabrică de­ telefoane au­toma­tice din Liverpool a­ obţinut o comandă de unu şi jumătate milioane yeni (160.000 lire Ster­linge) pentru instalaţia în Dai­ren (Manciuria) a unui serveiu a­­utomatic pentru 5.000 abonaţi. Comanda a fost dată de gu­vernul japonez; concurența stră­ină fusese îndârjită. In Orientul depărtat există până acum 16 servicii telefonice automatice în Charbin, Sangai. Și Tokio adoptat sistemul „Strowger“ fa­bricat din compania din Liver­pool. O altă comandă, mult mai im­portantă, a fost făcută tot de Ja­ponia Societăţei Metropolitan Vi­ckers Electrical Export Compa­­ny.­ E vorba de două mari ma­şini turbo-alternatoare cu toate accesoriile, fiecare producând 25 mii kilowaţi cu 1800 revoluţiuni pe minut. Aceste două maşini vor fi cele mai mari din Orient. Staţia de forţă va fi aşezată la Amagsaky, lângă Osaka şi va procura curentul aces­tui centru industrial. In materie de automobile, se vorbeşte mult de Triumph Car al unei societăţi din Coventry. Motorul e mic dar foarte puter­nic. Tot aşa, şi In aviaţie se cons­truiesc aparate mici, monoplane ; pentru ministerul aerului s’a construit un nou triplan cu 2 he­­lice și un motor de 450 cai pu­tere. Săptămâna Comercială in străinătate scăderi în metalurgie, zahăr şi pie­lăria bruta Ca şi în săptămâna­­precedentă, metalele au avut o tendinţă slabă, atât la New­ York cât şi la Londra. METALE După datele cele mai noi, produc­ţia de fier a uzinelor americane a atins maximum capacităţii de pro­ducţiei din care cauză, au rămas oarecare stocuri care nu pot fi scurse cu uşurinţă," cu toate comenzile nu­meroase date de căile ferate" şi in­dustria petroliferă. A scăzut la LONDRA cositorul cu 20 shilingi cotând circa 200 lire per tona; deasemenea a "scăzut plumbul cu cinci schilingi, zincul cu zece shilingi oferta depăşind cererea. In BELGIA şi FRANŢA,, din con­tră, se observă­ o animaţie mai mare, ceea ce a permis urcarea uşoară a preţurilor cu 25 franci la tona pen­tru fier şi oţel. Din Ruhr sosesc regulat trans­porturi de cols al cărui preţ până la 1 iulie rămâne neschimbat. TEXTILE In textile situaţia a fost foarte­­schimbătoare. După­ ce s’au notat urcări continue, a urmat apoi o slă­biciune generală în legătură, cu şti­rile favorabile asupra condiţiunilor atmosferice şi în legătură, cu res­trângere cererilor. In America, câte­va fabrici chiar au redus mult fa­bricaţia. S’a cotat­ bumbacul la New-York 27.50 centi, la Havre însă, prin scă­derea francului francez, preţul s’a ridicat, având o tendinţă fermă,­ a ajuns până la 590 bumbacul brut. Produsele manufacturate au avut o tendinţă mai susţinută, aşa pre­ţul bumbacului în pachete s’a ridicat cu un dinar la livră. COLONIALE In coloniale s’a remarcat scădere la­­ zahăr, tonul fiind da­t de piaţa New-York unde dela 8.50 centi per livră, cât cota pe la finele lunei Mai a scăzut la 7.15 din cauza desfacerii unei părţi din stocurile acumulate în vederea unei urcări pe care se conta cu siguranţă. Aceasta a avut oarecare efect şi asupra pieţelor europene.* Astfel­’ In Franţa, cu toată deprecierea francu­lui, zahărul s’a cotat sub 290 franci per 100 kgr. Cafeaua, de data aceasta, a fost puţin mai fermă, mai ales în ţările producătoare; acelaşi lucru se poate spune şi despre orez. CEREALE In cereale se fac tranzacţiuni mai importante în porumb şi ovăz cari au o tendinţă mai susţinută. Ştirile cu privire la recoltă sunt optimiste de aceia cumpărătorii nu se mai grăbesc să încheie tranzacţiuni pe termen mai îndelungat. PIELĂRIE In pielărie scădere aproape gene­rală la pieile brute mai ales la cele exotice din cauză că, nu se pot ob­ţine preţurile corespunzătoare costu­lui materiei­­ prime. Totuşi pieile brute sunt destul de scumpe vân­zându-se cu 4,50 până la cinci franci per kgr. De altfel şi noi ne apropiem cu paşi repezi de această paritate mon­dială. In Germanei fabricile de tăbăcă­­rie lucrează cu multă activitate de­oarece prin scăderea măreei cererile au devenit şi mai numeroase. Este de observat că economia naţională neavând timpul să se adapteze noii deprecieri a mărci, o bună parte din articole fabricate revin mai ieftine ca ori­unde. Astfel talpa crapon 70.000 mărci per kgru talpa obişnuită 50.000 mărci, bocs negru viţei 25.000 mărci, culori 15 la sută mai scump, box jumătăţi 18.000 mărci, chevreau 13.600 mărci. LEMNĂRIE In piaţa lemnului oarecare stag­nare în Ceho-Slovacia căreia i s’a închis posibilitatea desfacerii în Ger­mania prin scăderea mărcii şi în Belgia prin extinderea legii anti­dumping şi asupra Ceho-Slovaciei, în Suedia situaţia mai consolidată iar în Franţa cheresteaua este în urcare. reşii cu lei 22.50 iar Rangon­ şi Sai­gon cu lei 14.50 . până la 15.50. Aproape staţionare Cafea care s’a vândut Riio lei 68—70 lei, Santos 80—84 lei, Ceilon 115 lei preţul de angros în Bucureşti şi Sardele 14—16 lei cutia. Untdelemn Puget 118 lei iar Maubert 102 lei, untdelemnul grecesc ceva mai scăzut lei 74 per kgr. In oarecare urcare sarea de lăm­de de Viena lei 155 per kgr şi piper negru lei 51 per kgr. MANUFACTURA In manufactură foarte puţine tranzacţiuni cu tendinţă slabă, în mai toate articolele. Preţurile cerute de angrosişti nu se prea pot obţine şi cân­d este vorba de vânzări pe ban; gata fac concesiuni uneori sub preţul de reaprovizionare angro­siştii ţin la preţ în credinţa că a­­cestea totuşi se vor mai urca având în vedere tendinţa fermă din străi­nătate şi ne­stabilitatea leului. Se vinde bumbac englezesc Cromp­ton lei 1000 baza; se poate găsi şi sub acest preţ. Marca Clegg si „Doi Llei” 930—960 pachetul. Bumbac ita­lian Bianca lei 875, alte mărci mai inferioare lei 800—850. Sifoane începând dela 27 lei per metru. Indiane de la 32—55 metrul. Şaten îngust lei 40—50 lei metrul şi lat, 65 până la 85 metrul. Fabricile de postav din ţară au ridicat din nou preţul cu zece la sută de la 1 Iulie. Iată ultimei© preţuri pentru pos­tav (136—140 cm. lăţime la fabrică în Bucureşti: Postav ser fin lei 330; Postav civil, fin lei 340; Postav, ser inchis I lei 320; Postav ser închis extra 270; Postav ser deschis extra lei 270; Pos­tav civil extra lei 280; Postav Loden maron lei 185; Loden ser deschis lei 230; Loden ser închis lei 240; Loden în colori lei 228; Serge I în 5 colori lei 224; Serge II în 3 colori lei 210 Flanele vărgate (72cm. lăţime) 115 lei- calitate și 100 lei cal. N­. V. M. Io­ac­h­­im Londra subterana Societatea Metropolitan" din Londra a primit de la primăria Londrei încuviinţarea de a mări staţiunea metroului Piccadilly- Circus, care e aproape tot atât de mare ca şi piaţa cu acelaş nume. Pornind de la iniţiativa socie­tăţii „Metropolitan", inginerul Thompson a făcut câteva pro­iecte mari pentru clădirea unui al doilea oraş întreg sub zidurile capitalei britanice. Acest oraş subteran care ar avea avantajul să nu­ fie expus influenţelor atmosferice, ar înlă­tura totdeodată criza de locuinţe ar descentraliza întreaga circu­laţie, îndepărtând şi lipsa de lu­cru care copleşeşte şi astăzi unele straturi sociale din Anglia. In ţară urcăm­ la alimente şi postavuri In ţară notăm deocamdată ridi­carea preţurilor la articolele în le- I gătură cu făina. După brutari, ia­r bricele de paste făinoase sunt ne- I voite să, urce preţul cu 3,50—4,50 la kgr. S’au urcat apoi toate articolele al căror export este îngăduit con­­ form noului regim. Aşa ouăle în I detail au ajuns lei 3.50 bucata, un tura dela 60 la 70 lei kgr. Lemnek pe loc 5.200 până la 600­ lei vagonul COLONIALE I In celelalte, articole, puţină schîm­bare, la unele fiind uşoare fluctua­­­ţiuni în jos la altele în sus. A­stfe în coloniale scăderea zahărului îi I străinătate s'a repercurtat şi asupn­a noastră vânzându-se subt 40 lei une­ori chiar­­în detail. . La Galaţi s'a vândut zahăr jos po­lonez cu lei 38.50 iar zahăr cubit Ceho-Slovac cu lei 40.75 şi tendinţe este de astădată, mai slabă. Dease­­ menea orezul a nomit o uşoară scă­­­dere vânzându-se plasat la Bucu Exportul vitelor CONTINGENTARILE FĂCUTE IN NATURA SI IN BANI Ziarul nostru a semnat acum câteva zile că, în urma aplicării nouilor taxe de export pentru vite, deţinătorii de permise că­pătate în baza cotelor de contin­­gentare, cari urmau, potrivit le­­gii vămilor, să plătească nouile taxe vamale, au făcut demersuri cerând respectarea drepturilor câştigate. Direcţiunea generală a comer­ţului din ministerul de industrie şi comerţ a întocmit, după cere­rea ministerului de finanţe, un referat, în care, după cât ştim, se declară pentru respectarea permiselor date in baza cotelor de contingentare. De aceiaşi părere pare a­m şi d. D­ . Gheorghiu, secretar gene­ral al ministerului de finanţe, cu rezerva insă ca să nu se admită vechile taxe de export (adică o mie lei in loc de zece mii Lei de cap de vită) decât numai acelor exportatori cari au depus cota IN NATURA. Cât priveşte posesorii de per­mise cari au depus COTA IN BANI, aceştia vor urma să plă­tească nouile taxe de export. Rămâne totuşi de văzut ce so­luţionare se va da unei chestiu­ni tot atât de importante, aceia a restituirii sumelor vărsate de exportatori drept cotă de contin­gentare, ştiut fiind că sumele depuse în acest scop ar întrece cifra de 20 milioane lei. După câte suntem informaţi Luni 25 curent se va lua o hotă­râre decisivă în ambele chestiu­ni aflate în desbateri, în urma căreia se vor comunica telegra­fic punctelor vamale măsurile luate. CRONICA NAVIGAŢIEI Braţul şi îmbucătura Sulinei Calajul vaselor şi dispoziţiile circularilor comisiu­­nei Europene a Dunărei La 11 Noembrie 1911 Comisiu­nea Europeană a Dunărei, în ve­dere că vasele cari intrau în Du­năre creşteau mereu atât ca to­naj cât ca calaj respectiv cu a­­dâncimile foarte variabile ale canalurilor navigabile, a publi­cat o circul­ară către navigatorii prin care atrăgea atenţiunea a­­cestora că în consideraţia aces­tor dese schimbări de adâncimi şi, în scopul de a înlesni pe câ­t posibil navigaţiunea, calajul să fie menţinut de la portul de ple­care până la mare cu un picior englez mai puţin de ultima mi­nimă adâncime afişată la Agen­ţia Pilotajului. înainte chiar de a se publica această circulară, toate Agenţii­le de Pilotaj ale G. E. D. — a­­dică acelea de la Tulcea, Galaţi şi Brăila — chibzuiseră de a în­sărcina unul sau doi piloţi în rând de serviciu ca să controle­ze şi să raporteze calajul real al vaselor ce căpitanii declarau gata de plecare la vale. Acest serviciu de control foarte bine chibzuit, — făcut de Înşişi piloţii în rând de serviciu — se făcea conştiincios fără nici o părtinire căci implica răspun­darea lor directă faţă de Comi­siunea Europeană. S’a observat cu stricteţă acea­stă măsură până la isbucnirea războiului European. Acum nici că se mai vorbeşte deşi aceiaşi circulară urmează a sta afişată la toate serviciile C. E. D.­­X- -K­Vasele pleacă de la portul de încărcare după cum crede fie­care mai convenabil, cu calaj­e necontrolate, mai cu seamă ace­lea cari, beneficiind de dispozi­ţiile circularei No. 5 din 10/XI/911 a C. E.­ D., trec direct la larg traversând portul Salina, cu o atare viteză că nici serviciul gar­dienilor (Bossmen) nici serviciul de pilotaj de vară nu sunt în stare să le controleze căci braz­da ce fac în mersul lor ridică nivelul apei deasupra calajului până la un picior și un picior și jumătate fie la proră, fie la pu­pă — la pupă mai cu seamă din cauza vitezei rotatoare a elicei. Din multele vapoare trecute de la deal direct la mare necon­trolate, cel din urmă a fost va­porul „Themis“ sub pavilion e­­giptean care avea un calaj de 19 picioare şi nu se ştie câţi inci (Incile nu s-au putut calcula din cauzele arătate mai sus). Controlul, scăpat sau omis la portul de plecare, s-ar putea face perfect de bine la larg după e­şirea şi ancorarea vaporului la radă unde se ştie că apa fiind sărată vasul saltă (se ridică) în­tre 4 luni. şi 6 inci — după to­naj şi construcţie — s’ar putea face, zic, după planul de con­strucţie ce căpitanii ar trebui să supună autorităţilor în drept. Pe lângă cele arătate pentru porturile din interiorul fluviu­lui, de unde vasele pleacă ne­­controlate, adaog că aci, în por­tul­­ Sulina, se întâmpla ceva mai ciudat căci, din cauza dife­ritelor intervenţiuni şi concesi­uni obicinuite, unele vapoare cari urmau să iasă la larg nu aveau nici­odată siguranţa in­­dicaţiunei unui calaj cert sau bine stabilit relativ cu adânci­mea imbucăturei aşa că, unele eşeau la larg cu X. picioare X. inci, iară altele X picioare X inci plus X şi, ce era mai bătă­tor la ochi, cu o înclinaţie (ca­­naristie) variind între 8 şi 15 grade, dovadă ultimul vapor belgian numit „Tunisier11 care tocmai din aceste cauze s’a îm­potmolit la bifurcaţia canaluri­­lor dela îmbucătura. ţţ * A trebuit să se întâmple acestfc accident pentru ca căpitanul portului C. E. D. să pue „ha­limalei“ rămasă încă din timpurile „Cârc SeMarice“ dis­punând în mod absolut și inre­­vocabil ca, deocamdată, vasele să iasă la larg cu un calaj real de 18 picioare engleze fie trasi­­tând prin canalul natural, fie prin cel artificial (dragat) adân­cimea, acestora fiind de 19 p. c. Farul Chestia lemnelor de foc In legătură cu hotărârea gu­vernului, exprimată prin jurna­lul consiliului d­e miniştri No. 1291, din 19 Iunie a. c., şi publi­cată in Monitorul Oficial No. 63 din 22 curent, prin care exportul lemnelor de foc este condiţionat de o cotă egală cu cea cerută la export, in­cercările forestiere se afirmă că factorii în drept inten­ţionează înfiinţarea unui oficiu de aprovizionare a lemnelor de foc, oficiu care ar urma să se ocupe cu distribuirea lemnelor autorităţilor publice din cotele de contingentare, depuse de că­tre exportatori. Se crede că noului oficiu ii se va da o compoziţiune In sensul oficiului pâine! şi al făinei, fără de hotărârea căruia nu s’ar pu­tea­ face nici un export de lem­ne de foc.

Next