Argus, septembrie 1924 (Anul 15, nr. 3407-3432)

1924-09-15 / nr. 3419

ínul XV No. 3419 ABONAMENTE: W' IN TARA Un an 650 lei 6 luni 350 ii 3 luni 180 „ 2 lei în tară. 4 IN STREINATATE Un an 1800 Jel 6 luni 1000 „ I 3 luni 600 „ 1 lei în străinătate Luai 19 Septeaure 1924 ^ PUBLICITATEA:Concesiunea Exclusivă a SecretStai t\ Generale de Publicitate t». Directorii Carol Schulder și S. Berger ' A. Eupig Carada m ferag*e#md] 9 îurfra 1194 TELEFON: 693 și 2369 BIROURILE Arbitrajul 1O Instituţie veche în slujba nevoilor actuale de N. Daşcovici în momentum de faţă s’ar părea câ nu există, pentru opinia cercurilor conducătoare ale lumei, altă preocupare mai serioasă şi mai urgentă decât arbitrajul internaţional, cu sau fără calificativul de «Obligatoriu". Declaraţiile făcute în plenul adurarii dela Geneva a Societăţii Naţiunilor au vădit o mare stimă ntru procedura arbitrajului, ca vloc de aplanare a dificultăţilor au conflictelor internaţionale de etutindeni s’au înălţat imnuri cifiste, dar nimeni n’a găsit înformula practică pentru acceptarea arbitrajului în toate chestiunile. Declaraţiile dela Geneva ale ■lui Duca, ministrul nostru de exne, către corespondenţii presei ne, au ridicat obiecţiuni de ter imediat, împotriva prinipiului arbitrajului înlăturând aceptarea lui în cazuri referitoare la teritoriile actuale ale Statelor. Cu alte cuvinte, exceptarea convelului latent dintre noi şi Rusia,-deşi, printr’o formulă generală, s’ar putea excepta dela arbitrajul iobligator toate diferendele ce pun in discuţie fiinţa şi integritatea felatelor sau posibilităţile lor viitoare de desvoltare. Dincolo de această formulă, nu se va putea trece cu obligativitatea arbitrajului, ori câte declaraţii principiale ar face d-nii Macdonald şi Herriot. De altminteri, însăşi acceptarea principiului arbitrajului fon materia reparaţiiunilor, după propunerea Franţei, nu este mare lucru, cum se părea la început şi industasemnează vreo cedare excesivă din partea guvernului Hertriot. Totul se rezumă la primirea obligaţiei de arbitraj internaţional chntr’un cadru restrâns, limitat şi joarecum lesne de apreciat, în raport cu obligaţiunile formale ale Germaniei decurgând din textul tratatului de Versailles cât şi dincuprinsul planului Dawes. In locsă aprecieze pe viitor singură, că ifie judecător în chestia în care ai este şi parte principal interesată, iFranţa a primit arbitrajul, adică iftudscata altora asupra respectării obligaţiunilor luate de către Germnania. ţ Atât şii nimic mai mult. Totuşi pini ai mondială s’a emoţionat. Cât priveşte ’ideia jarbitrajullui ţipropriu zis, ea nu este nici nouă iniei neobişnuită în raporturile infternaţionaie de când se cunosc asemenea raporturi prin arătările istoricilor. Astfel că nici actuala adunare dela Geneva a S. N. şi nici pactul wilsoniain, acceptat la pacea generală, n’aui făcut vre-o inovaţiune în materia arbitrajului propriu zis. Intr’adevări istoria antichităţii [Prin pana lui Thucydide, ne men- Iţionează mai multe tratate de arbitraj încheiate între republicele greceşti, Atena şi Sparta, însă din veacul al V-lea înainte de Christos, după cum între Lacedemona ,i Argos a exsistat un tratat permanent de arbitraj cu acelaş scoppacific. ’ Tratatul acesta era o alianţă, pe timp dinainte fixat, între ambele Cetăţi, cuprinzând şi formula finală de arbitraj pentru orice diferend s’ar fiivit între ele în răstimpul duratei alianţei cu menţiunea „obiceiului strămoşilor”. Insăşi amficţioniile greceşti nu eraudecât un fel de societate a cetăţilor greceşti, o societate a naţiunilor civilizate din antichitate, menită să evite conflictele sângeroase pe calea tratativelor prieteneşti şi colective. Cercetărileepigrafice recente au adus la lumină o sumedenie de tratate de arbitraj, necunoscute încă, din lumea Greciei antice. " Instituţia sau procedura aceasta "de evitarea războiului trebue să fi fost în mare cinste, pe lângă Heleni, de vreme ce acelaş istoric Thucydide socoteşte drept o crimă tratarea în duşman a adversarului dispus să primească judecata arbitrilor, după cum Aristide îl laudă pe Pericle fiindcă vroia să recurgă la arbitraj spre a evita războiul. Romanii, militarişti şi atot-puternici faţă de toţi vecinii barbari înconjurători, nu puteau accepta arbitrajul în diferendele lor internaţionale, dar obişnuiau să impună judecata lor arbitrară, adică sentinţa lor pacifică, în conflictele dintre alţii mai slabi. % Tn Evul mediu, când se prăbu• •"■fa autoritatea şi grandoarea statului antic, asbifcaiul fape găelite progrese căci mulţimea de cetăţi şi Stătuleţe feudale preferă recursul la Papa în diferitele lor neînţelegeri. Autoritatea morală a Papei se impune nu atât prin ea însăşi ori contr-o înţelegere deosebită a principiului arbitrajului, cât mai ales din cauza multiplicităţii conflictelor dintre seniori şi feudali şi a neputinţei lor de a mai deslega prin arme fiecare caz. Cam ceva asemănător cu Europa actuală frământată de nenumărate conflicte de interese pentru a căror deslegare nu mai există mijloace materiale şi morale de a le soluţionare milităreşte. Creşterea atotputernicirii papale şi desvoltarea monarhiei absolutiste coincid, la eşirea din epoca medievală, cu dispariţia aproape a arbitrajului din viaţa internaţională pentru ca din nou el să se afirme ca un principiu salvator de îndată ce Reforma dărâmă autoritatea Papei, iar Revoluţia răstoarnă Monarhia absolutistă. Sfârşitul veacului al XVIII-lea, exact data de 1794, când izbucneşte conflictul dintre Anglia şi Statele Unite pentru delimitarea posesiunilor britanice din Canada actuală pe frontiera râului Saint Croix, însemnează începutul unei noui perioade de progres în materia arbitrajului internaţional. Acest diferend anglo-american şi multe altele de atunci se desleagă prin judecata arbitrilor, în locul judecăţii tunului. Un progres remarcabil în materia aceasta l-a făcut ideia lui William Jay (1842), clauza compromisorie, prevăzută în toate tratatele de comerţ şi navigaţiune, adică obligaţia de a recurge la procedura arbitrajului în orice neînţelegere izvorâtă din tratatele respective şi numai din ele, bineînţeles. Formula aceasta a fost apoi extinsă la toate tratatele Italiei, după moţiunea din Camera italiană provocată la 1873 de nemuritorul Mancini. Introdusă clauza compromisorie şi în tratatul general privitor la regimul poştal internaţional, în 1874, ea şi-a găsit aplicaţiiuni tot mai numeroase şi mai variate până la forma tratatelor speciale de arbitraj permanent şi obligator pentru toate diferendele ce s’ar naşte între două State. Nu-n locul să înşirăm aci o listă de asemenea tratate tot mai numeroase, dar vom menţiona că, în cele două conferinţe de pace dela Haga, din 1899 şi 1907, problema a fost studiată şi ’n parte rezolvită prin vestita „convenţie pentru aplanarea pacifică a conflictelor internaţionale" unde, între alte mijloace, se enumeră sub titlul IV ■Jîc In sfârşit, pacea generală din 1919 şi pactul S. N., n’au făcut decât să reia id’eia şi fără pretenţii exagerate de a introduce dintr-oadată arbitrajul obligator, în toate conflictele internaţionale, să se mulţumească a complecta opera anterioară prin recursul la procedura politică de conciliere a Consiliului S. N., în absolut toate diferendele, cu excepţia numai a celor privitoare la integritatea teritorială a unui Stat suveran recunoscut ca membru al comunităţii internaţionale. De data aceasta, în loc de obligativitatea judecăţii arbitrare, autorii pactului s-au mulţumit cu influenţa morală şi pacifică a câştigării de timp în orice conflict izbucnit şi a influenţei opiniei publice în genere ostilă acțiunilor războinice sub presiunea mişcării pacifiste universale. CRIZAm■%Tiatoria Băncii Naţionale Din tot ceea ce se petrece, astăzi, pe piaţa noastră financiară, un singur lucru pare să fi impresionat pe conducătorii Băncii Naţionale: retragerea depozitelor din bănci. Deponenţii îşi retrag banii depuşi, $1 11 retrag fie pentru a-i plasa cu 4,5 la sută pe lună, fie pentru a-i avea la îndemână și a nu suferi riscurile greutăților financiare prin care trec băncile. O mare parte din aceste depozite private este însă imobilizată la industrii, iar o altă parte, nu mai puțin importantă, a trecut, sub diferite forme, în sumele pe care statul le datoreşte băncilor şi pe care el nu se gândeşte încă să le plătească. Cum în ultimul timp, curentul de retragere a depozitelor s’a accentuat, băncile sunt expuse să nu mai poată face faţă plăţilor, şi aceasta nu din vina lor, ci pentru că au luat parte, cu încredere la ridicarea economică a ţării, încurajând şi organizând industria, şi pentru că au făcut credit statului. Această situaţiune alarmantă a mişcat se pare, şi pe conducătorii Băncii Naţionale, care ar fi promis că pentru retragerea depozitelor, băncile private pot conta pe sprijinul Băncii Naţionale. Particularii cari au depozite în bănci pot fi liniştiţi în urma acestei deriziuni. Ei vor găsi oricând, la ghişeul băncilor lor, sumele pe care vor voi să le retragă. Odată panica trecută şi încrederea publică redobândită, depozitele nu se vor mai retrage. Cu această asigurare dată publicului şi bancherilor, Banca Naţională nu şi-a îndeplinit însă decât prima şi cea mai elementară din obligaţiile ei de institut regulator al creditului. Nu e de ajuns ca Banca Naţională să intervie pentru a linişti o panică nejustificată a publicului deponent, pentru că cum am spus mai sus, depozitele nu se retrag numai din cauza panicei. Cea mai mare parte din depozite se retrag pentru a fi plasate in comerţ cu 50 şi 60 la sută dobândă pe an. Dacă Banca Naţională vrea să-şi facă datoria pe deplin, ea trebue să combată nu numai panica, ci şi camătă. Ea trebue să deschidă băncilor credite suficiente pentru acoperirea tuturor nevoilor comerţului solid şi cinstit şi numai, astfel, va stârpi camăta şi va stimula depunerile în bănci. Cu circulare cominatorii şi cu măsuri de represiune platonică în contra dobânzilor cămătăreşti, Banca Naţională nu va ajunge la nici un rezultat. Pentru greşala de a nu-şi fi făcut datoria la vreme, ajutând comerţul şi sprijinind industriile, prin băncile de primul rang care şi-au câştat dreptul la încrederea tuturora, Banca Naţionalei va fi obligată mai târziu şi nu prea târziu, să plătească şi să rişte de zece ori mai mult decât ar fi făcut dacă îşi îndeplinea zi cu zi datoria ei şi nu lasă plata să ajungă insurescitarea şi exasperarea de astăzi. Criza financiară și criza economicii sunt de fapt o criză monetară, ne spune d. C. Argetoianu Continuând ancheta noastră ne-am adresat d-lui C. Argetoianu, fost ministru de finanţe în guvernul Averescu. D-sa ne-a spus: — „Socotesc că toată criza e datorită faptului pe care lam relevat deja în scrierile şi conferinţele mele, se confundă neîncetat problema monetară cu problema financiară şi economică. Noi nu avem criză financiară şi nu avem criză economică, avem numai o criză monetară. Dacă situaţia noastră monetară ar fi normală, am avea bugete normale, producţie normală, schimbul normal şi credit normal în străinătate. Repet, eroarea cea mare este confuziunea. Regimul actual urmăreşte normalizarea monetară prin măsuri arbitrare economice şi financiare iar pentru monetă nu face nimic. Adevărata soluţie ar fi dimpotrivă urmărirea sau normalizarea situaţiei economice şi financiare prin refacerea monetara» Cât timp vom avea o circulaţie monetară cu o putere de achiziţie mai mică de 500.000.000 lei aur, o unitate monetară cu valoare reală variabilă, cât timp vom, trăi bazaţi oficial pe camuflarea leului, și neoficial pe lipsa lui de convertibiltate, orice măsură de ordin financiar sau economic va avea, cum zice francezul, efectul unei cataplasme pe un picior de lemn. Cât timp nu se va pricepe că singurele măsuri de luat sunt stabilizarea și sinceritatea monetară, nu numai că nici un progres nu se va putea face pentru a se eși din criza care bântue, dar dimpotrivă această criză nu va face decât să se accentueze. Evenimentele, de trei ani de zile nu fac decât să dovedească acest foarte simplu adevăr". " Al. Petrovici Capitala a rămas la urma războiului înapoi cu multe lucrări edilitare şi în special cu pavajele. Peste o sută de kilometri strade şi trotuare, trebuesc pavate din nou, sau reparate. Aceste lucrări sunt foarte greu de executat, din cauza scumpirii excesive a materialului, aşa că nuarbitraji.il și se institue Curtea per- manentă de arbitraj de la Haga. | teem!! francez şi recunoaşterea sovietelor PARIS, 12 (RADOR). Guvernul francez va institui o comisiune însărcinată cu studierea modalităţilor pentru reluarea relaţiilor între Franţa şi guvernul sovietic şi cu elaborarea formulei, de recunoaştere a guvernului din Moscova. Această comisiune din care vor face parte între alţii d-ni De Monzie, Fromageot şi houlens, se va întruni probabil în cursul lunei octombrie. După ,,Le Matin’’, tratativele proprii zise vor fi duse la Moscova, după proclamarea recunoaşterii oficiale. Lunari edilitare în Capitals Refacerea pavajelor deteriorate. O nouă arteră de comunicaţie cu gara Obor * mai atunici când primăria ar realiza împrumutul proectat, s’ar putea executa toate lucrările necesare. fjl Vroinid să vedem lucrările ^cari se execută în anul acesta, am însoţit pe d. inginer Ioan Ionescu, vicecari fiind legate prin bal. Ginim, ce se pavează acum, se asigură cetăţenilor din acest cartier. O mai bună circulaţie pe vremea noroaelor Pavarea acestui bulevard se face cu piatră brută de granit. ŞOSEAUA PANTELIMON Şoseaua Pantelimon va deveni foarte curând de nerecunoscut. S’au astupat şanţurile cu murdării şi se lucrează la pavarea şi alinierea acestei artere. Se execută pe această şosea, lucrări de pavare Cu bolovani pe o întindere de 45.000 metri pătraţi. Odată cu aceste pavaje, s’au executat şi unele, lucrări de canalizare cari îngăduesc scurgerea apelor. Valoarea lucrărilor de pe şos. Pantelimon, se ridică în anul acesta la vreo opt milioane lei. PRELUNGIREA BULEV. FERDINAND. Drumul la Gara Obor, trebuia facut acum prin străzi întortochiate, nepavate şi necanalizate. Cum direcţiunea, căilor ferate plănuieşte, de multă vreme, o decont gestionare a gării de Nord, făcând ca toate trenurile spre Constanţa şi, Olteniţa să plece ăin această gară, era necesară o arteră de immunicaţie mai practică spre gara Obor. S’a prelungit deci, bulevardul Ferdinand, de la oborul vechi până în faţa gărei Obor. S-au făcut aproape toate exproprierile necesare acestei prelungiri şi acum se fac lucrările de terasamente în suprafaţă de 5900 metri pătraţi, precum şi o porţiune de canalizare până în şoseaua Pantelimon. La anul se vor face pavaje peste aceste terasamente, iar odată cu aceste lucrări, linia de tramvai electric, No. 17, va fi prelungită până la gara Obor. ALTE LUCRĂRI In cursul acestui an se mai fac următoarele lucrări, parte din ele fiind executate, iar restul în c curs de execuţie: Bulevardul Lascar Catargi de la Statue şi până în Piaţa Victoriei şi str. Gr. AlexandrescU (fostă Clopotarii Noi) pe toată întinderea ei se pavează cu calapuri mici de granit, pavaj asemănător, celui de pe şoseaua Eiseleff. Pe şosele Giuleşti, Grozăveşti, Crângaşi şi Bolintin se fac aproximativ 10.000 metri pătraţi pavaje cu piatră brută de granit. Splaiul Ciurel în suprafaţă de 20.000 metri pătraţi se pavează cu piatră spartă. De asemenea splaiurile Maior Giurescu, Arhivelor şi Magheria. Pe strada Traian, între calea Gălăraşilor şi calea Moşilor se înlocueşte pavajul de bolovani, ca altul de piatră cubică cioplită. Aceiaşi transformare s’a făcut şi pe strada Aureliu. Bulevardul Jionii se pavează din str. D. Ghicita până în şoseaua Herăstrău. S’au mai făcut lucrări de renovare de pavaje pe stradele Raionului, Vitan, Dăscălestii, Vaselor,' Armenească, Căpitan Preoţescu, 'Omani, Arcului, etc. TROTUARE' Se execută în total 10.000 metri pătraţi trotuare cu asfalt pe diferite străzi. Trotuarele de pe calea Moşilor, cari sunt foarte deteriorate, vor fi complect refăcute I. P. IN CONTRA CORUPŢIEI ' ,...v - -| — - I ■ I O lege iugoslavă necesară şi la noi Meritul guvernelor post-belice, nu este numai de a face bună gospodărie, ci şi de^a aplica fierul roşu, ori unde morala publică, înfrântă, o cere. Nu este locul de a discutaucrurile de la noi. Cine a făcut gospodărie cinstită şi combetinte, pentru a-i putea înreba, dacă pe lângă gospodărie, nu crede că este necesară, o acţiune de purificare, de asanare a moravurilor publice? Trebue să privim cu invidie a străini. Iar dacă aceşti străini sunt vecini de ai noştri a-apropiaţi, apoi desigur părerea de rău este nemăsurată, iar comparaţiunea cu ţara noastră indiscutabil în defavoarea acesteia. „Argus“ ne-a redat în chip succint cuprinsul legei contra corupţiunei, adoptată în Iugoslavia. Oricine este funcţionar treme să arate originea averei sale. Jurământul întăreşte această declaraţie. Se confiscă de către stat partea din avere, cărei provenienţă nu poate fi justificată.Nu există jurisdicţii după categoriile de funcţionari: mi niştri se prezintă cot la cot cu ceilalţi pentru a-şi da seama de averea ce o posedă. Toate actele vieţei economice de stat, vor fi revizuite: distribuţia despăgubirilor de război, furnituri de către stat, opera de împărţire a pământului şi de naţionalizarea întreprinderilor. Oriunde, interesele persona-le, puteau deschide pungile, pentru obţinerea de avantaje speciale, vor pătrunde acum cercetările instanţelorde judecată. Este indiscutabil un pas serios pe care Iugoslavia îl face pentru reintrarea sa în normal. Pentru că normal, nu e să modifici cursul de schimb al monedei. Normal e, să rechemi la respectul ordinei şi legalităţei, pe acei, cari deţin o cât de intimă părticică din suveranitatea publică, să pui stab vilă abuzului, să înfrângi mentalitatea şi concepţia care saicrifică posibilităţile însemnate ale organizaţiei sociale, intereselor individuale, să nimi,ceşti credinţa că locul, pe care cineva pe drept sau pe nedrept ajunge să-l ocupe în stat, este mijlocul de a strânge averi. * Iar pe acei, care fără teamă şi fără ruşine, s’au dedat la operaţiuni necinstite să-i trimiţi la puşcărie. # ' Opera bunului guvernant nu poate trece peste această datorie. i Iugo-slavia se grăbeşte să o facă, simte nevoia limpezirei orizontului. Ea nu aşteaptă, ca fructul dezastruos să se coacă şi să scufunde în ruine ţara. Cei ce au ochi de văzut să vadă, iar cei® ce au răspunderea să mediteze. LASCAR ANTONIU Iaşi Livrările germane acordate Iugoslaviei in contul reparaţiilor ŞINE PENTRU 670 KM. CALE FERATA BERLIN, lt. — Consorţiul Otto Wolff a obţinut de la guvernul iugoslav o comandă pentru furnizarea şinelor de cale ferată necesare liniei Belgrad-Zagreb. După cum se ştie, această afacere fusese proectată încă înainte de ocuparea Ruhrului şi executarea ei a fost zădărnicită numai din cauza suspendării prestaţiilor germane în contul reparaţiilor. Guvernul iugoslav, prin aranjamentul încheiat acum, acordă consorţiului Otto Wolf un avans de 60 milioane dinari, urmând să primească în schimb şine de cale ferată. La reînceperea livrărilor în contul reparaţiilor, consorţiul va înapoia guvernului iugoslav 30 milioane dinarii, urmând a primi suma respectivă de la comisia reparaţiilor. BUDAPESTA. «— Institutele principale de credit au redus scontul dela 20—25 la sută la 18—20 la sută. In urma acestei dispoziţiuni, celelalte bănci au procedat deasemenea la reducerea dobânzilor, uşurând astfel situaţiei industriei şi comerţului, prin oftinirea împrumuturilor. Apanagiu! Hohenzollernilor BERLIN, 12. — (Rador). — Un memoriu al ministrului de finanţa prusian arată aranjamentele financiare cu casa Hohenzollern, care de la începutul anului curent primeşte lunar 25.000 mărci ani, reprezentând cheltueli de întreţinere. Evacuarea luiKalai BERLIN, 12 (RADOR). Intreaga regiune Bochum din Ruhr a fost evacuată de trupele franceze de ocupaţie; se anunţă deasem,inea începerea operaţiunilor de retragere din regiunea Gelsenkirchen. ------- - ■ —fi— - Situaţia Politică INTERNA D. CoTist, Garoflid, mitite şi firme cumpătată, agricultor, cu vaste cunoştinţe, a publicat, in numărul nostru de ori un articol remarcabil, mai ales, prin realitatea şi vigoarea lui. Fostul ministru de domenii declară, limpede, că „tot ce produce, tot ce milnceşte în ţara asta se sbate în chinurile lipsei de credit şi lipsei de numerar In acelaş timp la congresul Comorilor de comerţ, întrunit la Oradeni-Mare se produce o moţiune prin care, după ce ,,se face ecoul grelei încercări prin care trece întreaga viaţă economică a ţărei“ se spune că este de datoria, congresului „să atragă atenţia guvernului asupra acestei stări de lucruri, care ameninţă însuşi organismul vieţei noastre de stat“. Mişcarea contră-revoluţionară din Caucaz se întinde şi pare că nelinişteşte guvernul sovietic. Oamenii de ordine care cârmuesc la Moscova au publicat un comunicat delicios, care cuprinde în câteva cuvinte întregul program al regimului: 1,La mişcarea banditească din Caucaz participă şi unii foşti proprietari..." Este evident că prezenţa viltor bandiţi de proprietari este suficientă pentru a compromite ori şi ce mişcare. Pe lângă aceşti periculoşi inamici ai ordinei publice se află însă şi foarte numeroşi ţărani. Se pare că nemulţumirea creşte şi că revolta împotriva Moscovei să întinde spre Nord. Cinci ani de jalnice experienţe au arătat, însă, că atât de îndreptăţită revoltă a poporului rus împotriva unui regim care a distrus un stat, o civilizaţie şi lin neam, nu are puteri de rezistenţă. Ea creşte, — cum creşte leul nostru — în timp de foamete şi criză, pirtând cu ea speranţe de refacere şi de îndreptare. Dar avântul să frânge uşor şi puterile să sleiesc. Anarhia bolşevistă de azi are aceiaş putere de inerţie ca imperiul ţarist de eri. Singur un cataclism, cum a fost războiul mondial, i-ar putea surpa temeliile putrede. Dar contrarevoluţiile de până acum, au fost doar mici revolte provinciale, care nu au nimic comun cu furia distrugătoare — şi salvatoare câteodată — a unui cataclism. Fi-va oare mişcarea din Caucaz o isbucnire mai adâncă? va mişca ea pe cârmuitorii dela, Moscova. Este strigătul de alarmă, dat 'CU curaj, el e un fost consilier al Tronului, ■cuminte la vorbă şi la sfat, este strigătul de alarmă, dat cu fermitate, de către reprezentanţii cei mai autorizaţi ai comerţului,şi nu,-,dustriei din ţara întreagă. Nu-i la mijloc nici pasiune politică, nici strâmt şi izolat interes personal. Este cuvântul impresionant, respicat al unor oameni, cari cunosc nevoile producătorilor, ale Comerţului şi ale industriei, este cuvântul autorizat al unor corporaţii, legalmente constituite, şi recunoscute ca instituţii de stat. Nădăjduim dlar că va fi luat în seamă, cel puţin acum, cuvântul lor, fiindcă este şi Cuvântul tuturor oamenilor cari muncesc în tara asta. . ., T. P. isamEsasgia a căror teorii sunt pe cale să ,„evolueze” printre nuni? Va opri ea mâna întinsă a d-lui Herriot care se pregătește să recunoască pe fostele sale gazde din Krem, lin 7. . î, i I#' G. G. I Riga. Vicepreşedintele bănc ruseşti de industrie şi comerţ a dclarat într-un interview asupra importanţei tratatului anglo-rus, până teatele: „Refacerea industriei Iruseşti făcut mari progrese. Pe când au trecut industria primea de la st o Subvenţie de 112 milioane şi nu datora în afară de asta 140 milioane băncilor, situaţia ei va fi cutul alta în anul acesta. Suibvent Statului va fi redusă la 58 milioane, iar încasările vor fi 140 milioane astfel că subventia va fi de drept numai de 18 mlioane. In primele nouă luni a anului curent datoria către bău era de 314,4 milioane. Cu toate cestea industria are mereu nevo de capital pentru a-şi asigura materii brute. Apoi mai trebuesc i troduse instalaţii noi pentru a mări astfel capacitatea de product a făbricilor. Trebuie de menţionat că di 1314 Rusia n’a mai importat maşii şi unelte noui. Refacerea industri nu e posibilă fără înlocuirea tuturor maşinelor vechi. Anglia construeşte aceste mâini şi împrumutul englez ne da posibilitatea să ne procurăm aceste maşini. Astfel se va grăi procesul refacerii.