Argus, ianuarie 1925 (Anul 16, nr. 3510-3532)

1925-01-14 / nr. 3518

Anni XVI No. 3518 6 PAGINI AUTOMOBILE á jgz4 ^RBleTTsap 105 CAL. VICTORIEI • BUCURESTI ABONA IN TARA Un an 800 lei 8 luni 450 . 8 luni 250 m 3 lei In tară. 6 MENTI: IN STREINATATE Un an 1800 lei 6 luni 1000 m 3 luni 600 m lei In străinătate ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatori : S. Pauker si H. P. Valentin INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: Grigore Gafencu mier­curi 14 IscubiIi IS18 PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţii Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder şi S. Berger fe Eopio Cârsda [festi Karaj!18(inti3i­ci19 Telafon dl­e ■sa BIROURILE: bucur­EŞTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6/93 și 23/69 Sirii României la Paris . Presa şi opinia publi’ca s’au a­­larmat zilele acestea de o ştire dela Paris care pretindea — pro­babil printr’o eroare de transvai­­siune — că in im­ortul minerţilor conferinţei s’ar fi strecurat o fra­­ză unde se vorbea de­­urea multe teritorii ungare” dobândite de România. Este evident că, sub forma aceasta, raportul experţi­lor era alarmant fiindcă însem­na repunerea în disensiune a re­gulamentului păcii in partea pri­vitoare la ţara noastră. Suntem bucuroşi de a înregis­tra restabilirea adevărului prin­­tr-un comunicat apărut în p­on­­siosul guvernului. Ni­ se spune că n’a fost nici un moment vorba despre integrita­tea noastră teritorială, dar se a­­daugă că, totuşi s'a­­ rant un rr" "ar la R Po scurt- iată cum s’a produs incidentul, România a refuzat să semneze convenţia dela Innsbruck prin care se stabilea ravart­ia dato­riei publice austro-ungare între Statele succesoare, special pentru partea titlurilor deţinute de Statele aliate. Refuzul acesta din partea delegaţilor noştri, a fost de fapt o simplă adunare de semnătură până ce va va fixa şi cifra reparaţîunilor datorite de Austria şi de Ungaria, asupra cărora bine înţeles are şi Româ­nia o parte de încasat. Experţii au intrr ,la acum, Ir, Paris, un pasaj exmricaând regre­tul că România n’a con­venţia dele Innsbruck. Acest pa­saj a provocat prima versiune il-^antă. Comunicatul oficios adanaâ cu această chestiune nei­itând in comnetin** experţilor si utili"'' nici la ordinea zilei, delegaţia ro­mânească a intervenit protestând pe preşedintele conferin-'" d. Clementei. Împotriva pasagiu­­lui respectiv. Protestul României a avut drept rezultat suprima­rea pasagiului tnerminat in se­dintă plenară. Repunerea la punct primei versiuni ne bucură, dar asupra cauzelor cere au determinat re­fuz'­’ României dela In*"' este evident că ar fi multe de spus. In primul rând, vom nota că anexiunile r,i dezanc­iunile se fac prin repartiţia proportionaîă a datoriei publice aferentă teri­toriilor care au schimbat de su­veranitate. A lega aceste datorii publice de chestiunea reparaţiunilor este cel puţin exagerat. De aceea ne vedem expuşi la neplăceri in conferinţele inter­naţionale, chiar dacă aceste ne­plăceri se produc sub formă in­solită sau accidentală. Un fapt remarcabil petrecut la conferinţa din Paris este admite­rea Americanilor la reparaţiuni şi stabilirea cotei respective la 2 şi un sfert asupra plăţilor ger­mane printr-o reducere, deocam­dată provizorie pe doi ani, asu­pra cotei franceze de 32 la sută. Astfel, Statele Unite, care s’au retras din conferinţa păcii şi n’au ratificat tratatul de Versail­les, sunt admise la beneficiul re­­paraţiunilor stabilite prin acel tratat. Revenirea aceasta a Ame­ricanilor in afacerile europene se poate considera ca un prim pap şi pentru rezolvarea datoriilor­­ interaliate în care Statele Unite să spună cuvântul decisiv. Dota­rea înlesnirilor pe care America când­ este desigur contra­valoa­rea înlesnirilor pe care americai­nii, la rândul lor, au să le acorde interilor europene. Franţa fiind Statul cel mai interesat momen­tan prin datoriile in America; tot ea a fost şi Statul care a cedat din cota reparaţiunilor de la Spa pentru satisfacerea Statelor Uni­te. In ce priveşte sporirea celorlal­te cote prea mici, de pildă a Ro­mâniei de 1 la sută — sporire­­reiată prin protestări repetate— este evident că nu ne putem­ aş­­tenta la nimic. Telegraful ne-a adus primele ştiri în acest sens. Un protest sau câteva proteste ■n plus şi ca aceasta conferinţa de la Paris a trecat înainte spre rezolvirea definitivă a problemei oparaţiunlor.­­­A. Şedinţa Com­sinei interimare a Capitalei S'a hotărit pregătirea lucrărilor pentru palatul comunal Membrii comisiunii interimare s-au întrunit eri la orele 5, In şe­­dnţă publică, sub prezidenţia d-lui dr. I. Costinescu. Se rezolvă o serie de chestiuni cu­rente. CUVÂNTAREA D-LUI DR. I. COSTINESCU O. dr. I. COSTINESCU arată ne­­vvoia Capitalei României Întregite de a avea un palat comunal, întru­cât azi localul în care funcţionează serviciile comunale nu numai că nu mai corespunde necesităţilor, dar trebue să-şi schimbe destinaţia, fă­când obiectul unei donaţiuni cu alt scop decât cel de azi In vreme ce capitalele provinciilor alipite şi chiar alte oraşe din ţară au palate comunale frumoase, numai Bucureştii au serviciile edili­tare împrăştiate în tot oraşul şi pe cele centrale înghesuite într'un lo­­cal impropriu de împrumut. „Ospelul Comunal­ nu va putea fi terminat într’un an, deşi e necesar. O astfel de construcţie cere şi timp şi bani. Până se vor găsi banii, pri­­măria poate face pregătirile nece­sare pentru a avea la vreme un plan coraplect care să nu aibă alta ne­voie drât aplicarea lui pe şantier. UN APEL CĂTRE ARHITECŢII TABU Pentru construcţia viitorului pa­­lat comunal, primăria nu era de o­­portun să organizeze an concurs În­trucât nu am nevoie decât de idei de ansamblu executabile prin servi­­ciile sale de arhitectură cari, la ne­voie, s'er putea complecta. Face tusi epei le tett arhitecţii român! pentru prezentarea unai schiţe referitoare la construcţia unui astfel da palat. Trai din schiţele prezentate vor obţine, după aprecierea cuvenită, cât 160 000 lei ca incurajare. Aces­tea vor deveni proprietatea primă­riei cam ve avea dreptul să le utili­sera In total sau tu perie fără nici o altă obligatiune faţă de autorul lor. Dta celelalte schiţe, incă dnci vor fi gratificate cu câte 10.000 lei. CE VA CUPRINDE PALATUL Ca principii conducătoare, primă­­ra are nevoie de un local cu cel pu­tn 4 faţade, cu 4—5 etaje ocupând 1000 m­p. pe terenul de 35.000 m. p. Parterul și mezaninul exterior va fi tachinat pentru magazine. Parterul Interior, din curtea de onuare, ce va fi alcătuită cu o grădină, va fi în­­chiriat magazinelor de flori. Eșirile vor fi închiriate restaurantelor. In subsolul clădirii se va instala arhiva, trecerile vor fi uşurate prin pasagii interioare, serviciile vor o­­cupa camere mari pentru suprave­gherea funcţionarilor şi unitatea lu­crărilor. Localul va cuprinde şi la­­boratoriile, precum şi o sală pentru 60—80 consilieri. Clădirea, în ansamblul ei, va tre­bui să înfăţişeze casa României în­tregite oglindind în decoraţiuni tre­­cutul Bucureştiului şi arhitectura celor patru ţinuturi alipite prin sti­lul general neo-român. Arhitecţii vor trebui să-şi concreti­zeze ideile lor până la 15 Martie 1925. D. arhitect BOLOMEI, consultat, s'a pronunţat pentru instituirea u­­nui concurs eliminatoriu. D. MIHAIL BERCEANU a arătat că nu poate fi vorba de un concurs ci numai de un schimb de idei arhi­tectonice concretizate in serviciul unei realizări superioare. După câteva păreri exprimate, co­­misiunea a hotărtt redactarea unui apel în sensul propunerii d-lui dr. I. Costinescu. UN ULTIM TERMEN PENTRU IM­­PROPRIETARIŢI In altă ordine de idei, comisiunea a mai decis să prelungească până la 15 Ianuarie termenul pentru depune­rea de către împroprietăriţi a costu­­lui terenurilor şi lucrărilor edili­tare. După acest termen, parcelele vor trece asupra celor în drept la rând. DIVERSE Deasemeni, comisiunea, în urma cercetărilor făcute de d. dr. L Com­i­­nescu, a hotărât să reducă taxa pe care societăţile de curse trebue să o plătească comunei asupra pariului mutual dela 15 la sută la 1200, dată fiind situația deficitară a acestor so­cietăți. REP. — ------fla­tE^b—hi Retragerea monedei hârtie de 1 si 2 lei Stocul de 100 de milioane monedă, metalică, destinat să înlocuiască hărtia monedă de 1 fi 2 lei, a sosit In tară aproape in întregime, întru­cât, până la complectarea întregii suiri, nu mai sunt de primit decoli 30 de milioane. Astfel fiind, ministerul de finan­te a decis să pună In circulaţie in­tregul stoc de monedă metalică dis­ponibil ca, in cel mult 2 luni, toate biletele de hârtie de 1 si 2 lei să fie complect retrase. In ţara pădurilor de stejar Căile ferate ameninţate să rămână fără traverse O politică greşea.­­ Cum păgubim anual două $i jumătate miliarde lei - de la redacţia noastră din Ardeal CLUJ. 12.— La 39 Decembrie 1924 direcţiunea generală a C. F. R. a ţinut licitaţie pentru un milion bu­căţi traverse de stejar şi un milion traverse de fag. Să nu se cr­eadă că nevoa unui număr atât de în­semnat de traverse, dintr’odată, ar fi fost cauzată de intenţia construi­rea miei noui linii ferate. E vorba numai de înlocuirea celor vechi. Deoarece aprovizionarea cu traver­se se face an de an, mai grea, nevoi vechi nesatisfăcute vin să se adau­ge necesităţilor mai recente de a înlocui traversele putrezite, să nu ne mire când în cele din urmă, — la noi în ţara pădurilor, — ne-om trezi cu întreaga linie ferată în ruină şi nevoiţi să importăm tra­verse. De pe acum, din pricina tra­versele stricate şi neînlocuite, tre­nurile sunt obligate să meargă cu d­ iuţeală mai mică decât sunt ca­pabile. Sunt locuri unde de 8—10 ani traversele n’au­ mai fost înlo­cuite. Pe de altă parte lipsa de ma­terial şi nevoia de­ a interveni tot­deauna grabnic, pentru că nu se intervine decât în ultimul moment, îndeamnă calea ferată să întrebu­inţeze traverse, negu­drenate ca­re putrezesc mai repede încă decât cele vechi Se înţelege astfel de ce în anul trecut a fost nevoe de 2 milioane traverse. Ne-am interesat,—in primul rând, — de cauza care a determinat pe producători să se abţină dela lici­taţie. Care e motivul că nu s’a ofe­rit cantitatea întreagă de traversei In mod obicinuit, într’oi licitaţie, concurenţa e determinată de oferta mai mare decât cantitatea nece­sară. Iată ce ni s’a răspuns :­­ ..Azi în Ardealul întreg nu există nici jumătate din cantitatea de traverse cerută. Am putea eva­lua stocul de azi la maximum 259 mii traverse normale şi 100—150 mii traverse vicinale şi vechi de stejar precum şi circa 14 milion traverse fag“. Actualmente aproape că nu­ se mai fabrică traverse. CAUZELE STAGNĂRII sunt multipla 1) Mai Întâi e situaţia generală in industria lemnului, situaţie caracterizată prin următoarele cifre: în loc de o producţie de 20 miliarde anual avem una de 4—5 miliarde. 2) Pădurile de stejar sunt su­puse unor dispoziţiuni mai apă­sătoare decât celelalte feluri de păduri: a) Casa pădurilor acordă per­misele de exploatare cu dificul­tăţi enorme. b) Politica de valorizare a arti­colelor de stejar­e dintre cele mai rele. Exportul articolelor de stejar e sau prohibit (pentru u­­nele) sau apăsat cu taxe care fac 30—40 la sută din valoare. Se În­țelege că astfel exploatarea pod-Per de stejar e puţin rentabil? 3) In special in ceia ce priveşte traversele, procedarea guvernului se opune cu totul la producerea lor. Conform datelor statistice, din cele 4 milioane hectare păduri a­­proximativ un milion hectare sunt păduri de stejar. Secetind pentru reimpădurire­a de ani înseamnă că anual «’ar putea ex­ploata 18.800 hectare. II»că 59 la sută din această cantitate de lemn ar sluji la facerea traverse­lor am avea pe fiece an minimum 10 milioane bucăţi. După cum am văzut insă au­­e i'­ndr«'* rfel a doua reda per­te. Din cele vreo 4000 hectare pă­dure câte se exploatează, mai toată cantitatea da lemn slujeşte pentru producerea lemnelor de ***. w"^*nui nu-i conv­ine să facă traverse. DE CE NU SE PREZINTĂ OFERTANŢI Partea gravă e că la licitaţii nu se prezintă ofertanţi. Deşi ex­portul de traverse o prohitit mai nimeni nu fabrică traverse în ţară. Pentru licitaţia din 30 Decem­brie 1824 in locul celor două mi­lioane traverse nu s’au oferit de­cât 150 mii bucăţi stejar şi 220 mii bucăţi fag. Se pare însă că şi acestea în condiţiuni de aşa natură încât «omisiunea de adjudecare de sub direcţia d-lui Teodorescu dela L. D. G. a fost nevoită să respingă 90 la sută din ele. Faptul că în loc de 2 milioane traverse de câte avea nevoie ca­lea ferată nu s’a putut achiziţio­na decât vreo 30 mii bucăţi pre­zintă destulă importanţă pentru ca să încercăm să avem explica­ţia lui. Ne-am adresat deci producăto­rilor de traverse din Ardeal, dat fiind că la noi in ţară 90 la sută din întreaga suprafaţă acoperită cu păduri de stejar se găseşte în Ardeal şi le-am cerut să ne lă­murească, tres­ar cu gândul că in tara pădurilor­­ versete fiind prohibite la export, putea avea acest material cu preţ minim, oferă pentru traversa pre­­ţuri mult sub cele mondiale. Intr’adevăr pe câtă vreme preţul de asi este în Iugoslavia 100 dinari de bucată= 280 lei, Ungaria 100.000 coroane de buca­­tă = 270 la. Cehoslovacia 16 coroane cehe de bucată =7 285 lei la noi nu s'a plăti­t mai mult de 82 ci bucata fi ofertele de azi nu tr­­rec 110 lei bucata. In aceste împre­­jurări se înţelege că nu s'au găsit ofertanţi la licitaţiile direcţiune cilor ferate, şi numărul minim de izi se va micşora încă. Cine s'ar apuca să producă tra­verse când ijl'tc că nu-fi poate valor­­ifica întreaga producţie (tracer­­de uriare şi cele vicinale), când zic că î se oferă un preţ aproape de trei ori mai mic decât cel al pie­­ţei mondiale . Aşa se face că şi cei cari au stocuri din anii trecuţi, mai degrabă aşteaptă evenimentele de­cât să devalorifice marfa lor". C. F. R. CUMPĂRĂTOR BU­CLUCAŞ ,,Dar, am ripostat interlocuto­rului meu, tot nu pot înţelege de ce producătorii n’au oferit, la ultima licitaţie, întregul stoc pe care o aveau? La o licitaţie fiecare cere creţul care-i con­vine, rămânând ca direcţia căilor ferate să primească sau nu ofertelor". — Producătorii noştri, răspunde cel intervievat, au pierdut încrede­­rea în licitaţiunile făcute de calea ferată. Ei ştiu din experienţa anu­lui trecut că direcţiunea C. F. R. fixează singură preţurile la traver­se. Licitaţiunile nu sunt decât de formă, spre a descoperi Iodurile unde există stocuri de traverse. Iată cum s’a procedat In anul trecut : S’au cerut 2 milioane traverse de stejar (milionul de traverse din a­cest an e cantitatea care n’a putut fi cumpărată atunci). In prima ju­mătate a anului s’au făcut trei lici­taţii. De două ori s’au anulat lici­taţiile făcute. Ştiind că exportul e prohibit producătorii au oferit cir­­ca 6—700 kW bucăţi traverse cu pre­ţuri de 100—120 lei bucăţi. Fiecare licitaţie a durat două luni. In acest timp garanţia de 5 la sută stătea în casa căilor ferate. La ultima licitaţie, mulţi producă­­tori mici, socotind că în sfârşit li se va adjudeca aprovizionarea au con­tractat împrumuturi asupra traver­selor lor. Dar comisia de licitaţie in August respinge toate ofertele cu diferite motivări şi apoi direcţia generală fixează ca preţuri Se în­ţelege că cei cari n’au putut suporta ori­za au fost nevoiţi să se supui­e şi să dea traversele căilor ferate, cu orice preţ. S’au cumpărat atunci ! traverse norm. 2.70 m. lung. cu 82 lei; traverse norm. 2.60 m. lung. cu 78 lei; traverse norm. 2.50 m. lung. cu 76 lei; traverse vie. 2.20 m­. lung. cu 43 lei Dacă socotim că într’un vagon încap circa 100 bucăţi traverse re­vine vagonul de traverse lucrate, la care se pierde nu numai muncă dar şi mare valoare din lemn, la 7000 lei vagonul în mediu, când preţul lem­nului de ars era 4000 lei ! In acest fel calea ferată a putut cumpăra vreo 400 mii traverse. Dar ceea ce pune vârf la toate e că ei, dintre cei constrânşi să vândă marfa căilor ferate, sunt mulţi cari nici azi nu au primit achitarea fur­nituri­lor. Era obiceiul că imediat după în­cheierea contractului, după ce se constata existenţa traverselor să se dea producătorului, de către direc­ţiunile regionale, un aconto. In anul trecut în August, s’a luat a­­cest drept direcţiunilor regionale şi furnizorul era obligat să meargă la Bucureşti, să facă cheltueli spre a obţine acest acuto. Apoi preluarea celor 400 mii de traverse s’a făcut extraordinar de greu, a durat luni de zile, iar lichidarea facturilor încă nu se făcuse la începutul lui Decembrie. Mai mult încă, în De­cembrie, 5 runii după­ predare un or­din acordă dreptul direcţiunilor­ re­gionale să critice toate preluările făcute prin proces verbal de ingi­neri, de şefii de staţie sau de can­tonieri indiferent, şi să ad­eseze re­curs direcţiunei generale. Până după judecarea recursurilor nu se poate face plata. Aceasta cauzează însă amânări nouă, sâcâcli­ţi chel­­tueli. Prin urmare producătorii nu­ sunt bucuroşi să stea de vorbă cu vmn cumpărător buclucaş cum sunt căi­le ferate. Cu toată durerea pe care o simte un industriaş când iţi înjoseşte sin­gur marfa, producătorii de traverse simt nevoiţi să facă din stejar lem­ne de foc, produn mai rentabil ţi mai sigur de plasare imediată?. DE CE S’AU RESPINS CELE MAI MULTE DIN PUŢINELE OFERTE PREZENTATE Am arătat la începutul acestui articol că deşi în loc de 2 milioane traverse nu s-au oferit decât 370 mii, comisia de licitaţii a respins cele mai multe oferte, păstrând doar 30 mii traverse, o cantitate de­rizorie. Am vrut să aflăm cauza pentru care cele mai multe, din puţinele oferte făcute, au fost respinse.­­ „Cauza nu este preţul prea mare, ni se spune. Oferta cea mai mare a fost cu 110 Iei traver­sa de stejar normală de 2,70 m. Deasemenea nu forma neîndepli­­nită a determinat respingerea. Cauza sunt unele condiţiuni im­­puse de ofertanţi căilor ferate, condiţiuni necesare in urma ex­perienţelor făcute. S’a cerut anume: 1) După incheerea contractului să se facă imediat preluarea. 2) Preluarea traverselor oda­tă făcută și Înscrisă In proces­­verbal, nu se mal poate reveni a­­supra ei. 3) Maximum 30 zile după pre­dare și iscălirea procesului ver­bal «r- pa f-că niata îri j'î»rif'tolv* 4) Unii au cerut sprijinul C. F. R. spre a căpăta permise de tăiere din partea direcţiunei sil­vice. Asemenea condiUuni nu se pu­teau admite de căile noastre fe­ratei”TM Rezultă din cele de mai sus că o situaţie tristă domneşte în indus­­tria forestieră, în industria traver­selor în ţara noastră; că am putea produce 10 milioane traverse stejar cu o valoare de aproape trei mi­liarde lei şi că nu se produc nici 300 mii; că în ţara stejarului, căile fe­rate sunt ameninţate să rămână fără traverse sau să se vadă nevoi­­te să importe din străinătate, că în rezumat facem cea mai proastă po­litică economică posibilă. De ce nu se mai fabrică traverse Traversele sunt total prohibite la export. Dar, după mm se știe, din copacii pădurilor se produc trei so­iuri de traverse : uriașe (cu o gro­­sime peste 10 cm.), normale (grosi­me 36 cm.) fi vicinale (pentnl li­­niile vicinale cu grosime sub 30 cm.) Căile voastre ferate nu au ne­voie decât de traverse nor u­ie și o parte din cele V’cinale N­eputându­­se exporta celelalte categorii, cos. ’ul traverselor normale define foar176 fei; te mare. % din producţia totală verde mai toată valoarea ţi dife­­renta încarcă atunci preţul traver ’ r normale. T'a de altă parte însă C F. R. ir u^csitatea de-a face economii, şi ** --—■■ ~ * NIC. CONSTANTIN România iţi acfii­ ă Mile io Elve|ia ■ BERHA» 12* — Presa el*­veţiană a primit cu satis*­­ facţie ştirea că am vărsat la i Ianuarie 3.030.000 franci elve*ieni în cernu* tul grâului; ea subliniară exactitatea cu care statul român a făcut până azi faţă obligaţiunilor luate. Plata datoriei otomane CONSTANTINOPOL. — Cons­u­lul financiar al Adunării Not’­riale din Angola a hotărit ca d­oriile Turciei să fie plătite în­­­tre turcești hârtie. Situaţia Politică I. Am stăruit, de repetate ori, în a­­ceastă mică rubrică, asupra rezul­­tatelor, de­­ marcată inferioritate ale şcoalei noastre secundare, în actuala ei organizare. Absolvenţii liceului trifurcat sunt lipsiţi de acea pregătire a minţei şi de acea tărie a sufletului cu care trebue să-i în­zestreze, tocmai la vârsta lor de plămădire, învăţământul liceal. Asemenea elemente, în educarea cărora nu s-a avut in vedere decât graba părinţilor de a-ţi vedea copiii pregătiţi pentru o meserie, trebuia să sfârşească prin a alarma autori­tăţile şcolare. Ministrul instrucţiei publice a trimis o circulară tuturor directorilor şcoalelor secundare, prin care le atrage atenţia asupra spiritului de destrăbălare al elevi­­lor cerându-le să ia grabnice mă­suri pentru asigurarea liniştei şi disciplinei în învăţământ. De cât­ răul nu vine de la elevi. Ei sunt victimele unuii sistem. Cine îşi poate închipui că o organizare de învăţământ, din care lipseşte orice spirit de disciplină, poate da tineri­lor o temeinică şi sănătoasă îndru­mare de conduită? Cine îşi poate închipui că un prrofesor, care alear­gă toată ziua, ca un nenorocit, de la o şcoală la alta ca să împlinească Profi­torul de dezbaterile de la Pa­ris, care absorb atenţia tuturor a­laiţilor. Germania ţi-a întărit, spre dreapta, posiţiile guvernamentale. Dr. Marx a încercat să puie capăt erzei in care se zbate de un an de zile, înlocuind pe d-ru­i Stresemann şi Iarres, miniştrii săi populişti prin doi deputaţi democraţi. Acea­stă hotărâre energică i-a fost fata­lă. Ministrul său de aprovizionare, Dr. Luther s’a opus la o mişcare spre stânga, şi guvernul a căzut, dr. Lu­ther, încearcă azi să complec­­teze noul guvern, cu prietenii săi populişti. Această manevră are înţelesul ei d­in această perioadă de noi discu­ţii cu aliaţii, In chestia atât de tul­bure şi de nebuloasă a demilitari­zării germane. In timpul acesta, puterile anglo- saxone, continuă să domnească în mod suveran, asupra conferinţei de la Paris. Niciodată, desigur, de un război încoace, nu a eşit mta bine la iveală, supremaţia dolarului şi a lirei sterline. Toată problema este dacă acest bloc de valută forte va rămâne nedeslipit, sau dacă de dra­gul vechiului continent, care in ziua de azi are atâtea pretenţii, ţi atât de slabe nuferi. Anglia va în­cerca să „traducă“ pe atotputerni­cul ei tovarăş american. Blocul financiar anglo-american, nu datează în fond decât din ziua orele lid de curs are vine să se ocupe ţi de elevii lui? Dar liceele în­fiinţate la sate, cu un corp profe­soral de ocazie, nu sunt o monstru­ozitate? Acest fel de învăţământ are, fi­reşte, pe partizanii lui. Unii îl sus. ..n din nepricepere. Alţii se gân­desc, cu deliciu, că el este pepinie­­ra semidocţilor ţi a rataţilor. O feţi menţii crizelor morale ţi ai tuturor, revoluţiilor. Spiritul de anarhie vine de sus nu este îngrădit numai la şcoli. A pătruns în toată cultura noastră. La Universitate, unde, la catedrele vacante, sunt numiţi favoriţii. La Teatrul Naţional, unde se joacă piesele literaţilor ,partizani politici ţi se îndepărtează ale autorilor ca­­­lificaţi. * Circulara trimisă directorilor, şocatelor secundare este foarte bu­nă. Dar e insuficientă. D. dr. An­­ghelescu, profesor universitar, tre­bue. Ca membru al învăţământului, să trimeată ţi o circulară d-lui dr. Anghelescu, ministru al instrucţiei ca să-i ceară salvarea culturei româ­neşti, prin măsuri potrivite und a­­semenea scop şi nu prin ameninţări administrative ori judiciare. T. P. în care pentru a întări orc­iuul bri­tanic, d. Baldwin a consolidat ier Washington, datoria engleză. Dirt acea zi nefericită s'a vorbit din nou­ pe lume, de existenţa şi realitatea datoriilor de război. Până atunci, aceste datorii erau considerate ca o chestiune de politică internă a Statelor Unite, care s'au îndepărtat de aliaţii lor, nerecunoscând trată­­tul de la Versailles. Dacă tovărăşia anglo-saxonă va ţine până la capăt, fiecare aliat va fi executat in parte. Dacă Anglia îşi va aduce aminte de continent, America va fi atrasă la o conferin­ţă a datoriilor interaliate şi atunci, cu puteri unite, poate că debitorii ei o vor executa. Aşa se pune che­stia la Paris. Deocamdată să notăm un succes, ce e drept costisitor, al aliaţilor de­­bitori. ..Observatorul­ american a fost hotărât să se lepede de superba lăi indiferenţă ţi să treacă pe la cassi ,,n h0v (je 2 ium. Ic sută din reparaţiile germane. Dar cine zice reparaţii, zice tra­tatul de la Versailles, zice marele ~a?hr­i zice victorie comună sacri­ficii solidare, zice în sfârşit, datorii inter-aliate. Să nădăjduim în interesul tută­­ror şi al nostru, că borul de repara-,­ţiunl va costa ne imprudentul ob­­servator american, atât cât face... G. G. (Citiţi continuarea in paj. Porturile porto-franc­e. Ton eg­ar?" Însemnătatea înfiinţării marilor depo­­zite.« Dasvoltarea porturilor înainte de război Constantinopo- lul cu magaziile Ini de la Stambul precara şi cu acele flotante (mario­nele) servea ca depozitar interme­diar între ţările originei de fabri­caţiune şi acelea de consumaţiune din bazinul Mărei Negre, ca şi ace­lea din Estul Mediteranei. Rostul practic al acestei interde­peri ţări era ca mărfurile să se gă­sească întotdeauna aproape de con­sumator spre a se găsi gata de li­vrare într’un timp mai scurt de la facerea comenzii Astfel un negustor de manufac­tură din Galaţi sau Odessa coman­dând stocul de marfă la Belfast, Hamburg sau Paris, fabricantul dispunea eliberarea lor din apropia­tul depozit aflător la C­onstantino­­pol. Din cauza ultimelor restricțiuni turceşti asupra elementelor străine in scop de a proteja pe naţionali, sfărâm­ându-se angrenajul adminis­trativ de interdepozitare în care in­­trau multe firme sub diverse pavi­lioane, marile depozite de odinioară din Constantinopol nu mai există. Funcţionarii comerciali deveniţi perfecţi după îndelungate experien­ţe, importatorii, reexpeditorii, agen­ţii de vapoare, comisionarii, avoca­ţii, bancherii, precum şi hamalii de naţionalitate străină au fost siliţi să plece din oraşul cosmopolit pen­tru ca locurile lor să poată fi ocu­­pate de naţionalii turci cari pentru prima oară deschid ochii cu foarte multă naivitate în aceste mari şi delicate întreprinderi. Neposedând ■uncştintele necesare, nici practica sistemului comercial, nici spiritul de rapiditate al executărei, nici ga­­riţia dată de înseşi legile naţiona­le, oricât de însemnat capital ar avea, totuşi le lipseşte creditul mo­ral pe piaţa internaţională­ Faţă de această situaţie porturi noastre maritime ar trebui să­­deschidă larg porţile spre a prii în interdepozite marile cantiăţi , mărfuri cărora turcii prin drastic măsuri le fac imposibil accesul. Constanta, Surna, Galaţi si Bri­la au mai fost porturi libere în Ut­luri când Turda prezenta nesig­ranța zilelor de astăzi însă sub al formă. Apoi numai după ce s'a cordat oarecare asigurări Consta­­nopoluliei, redevenind porto-fra­ şi-a revenit reatrăgând acolo inte depozitele ceeace a făcut ca arh­legiile de porto-franc acordate pr legea dln 29 Februarie 1RW vo­tui lor noastre să se abroge prin legi din 17 Februarie 1883 adică din trei ani. CHELTUELI DE TRANSFOR­­MARE IN PORTQ-FRANC Nici un fel de cheltueli supli­men­tare nu s’ar ocaziona pentru deci rarea porturilor maritime în port franc. Ar fi nevoe de facerea unor mi schimbări în administraţia de s­traveghere, prin strămutarea­­ râurilor vamale la periferia or­bului. Astfel actualele măsuri de pai s-ar face în preajma oraşului , cu acelaş număr de funcţionari­­ şi de trupă (grăniceri). Instalaţia din port a magasUU de pe uscat ca şi a celor de pe ar (mahone) va privi pe depozitar particulari DESVOLTAREA PORTUT,NIT.0 Odată cu autonomia porturile noastre maritime dându li se zo­ Obere Constanţa Va deveni prin­' interdepozitar, luând locul Const.

Next