Argus, aprilie 1925 (Anul 16, nr. 3583-3604)

1925-04-02 / nr. 3583

A doua aniversare a Uniunii Industriile metalurgice şi miniere din România Declaraţiunile d-lor miniştri Tancred Constantinescu, N. D. Chircuiescu şi ale d-lui St. Pretorian directorul general al C. F. R.­­- Cuvântul ministerului de finanţe Cu pufterul anivărsăter a d­out eni de existenţă. Uniunea indus­triilor metalurgice, a oferit mem­­bror ei un banchet în seara zilei de 28 Martie In saloanele restau* tantului Cina. Au participat la acest banchet, pronunţând cuvântări foarte inte­resante d-nii Tancred Constanti­ni­eseu, ministrul industriei şi co­merţului, N. D. Chircuiescu, mi-­ ministrul muncii, St. Pretorian dl-­ Vector general C. F. R. şi Gheorghiu,­­ secretar general al ministerului j ’de finanţe, în­cât aniversarea de Sâmbătă, a pierdut caracterul unei mese colegiale, de ingineri şi industriaşi pentru a lua aspec­tul unui congres, în care s-a des­­bătut problema industrială, cei în pauză, expunându-şi revendicările , dezideratele lor, iar reprezen­­ţit guvernului schiţând pro­gramul lor viitor de activitate şi expunând vederile lor asupra re­vendicărilor formulate, ASISTENTA Au participat la acest banchet,­­­in partea oficialităţii, d-nii: Tancred Constantinescu, minis­­tru al industriei şi comerţului; V. D. Chirculescu, ministru al Mancei; St. Pretorian, director general al C. F. R.; Gheorghiu, secretar general al Ministerului de finanţe; Caracostea, director în ministerul de comunicaţii Cesar Popescu, director, general al indus­triei; Baiulescu, director, la C. F. R.; Budurescu, secretar general al Ministerului Muncei; Buescu, directorul general al vămilor etc. Din partea Uniunei şi a altor organizaţiuni industriale, d-nii: C. Orghidan, director general al soc. Reşiţa şi preşedintele U­­niunei; N. P. Ştefănescu, director general al Băncii Româneşti; O­­siceanu, preşedintele Uniunei pe­troliştilor; Ad. Veith, administra­torul delegat al societăţei „Reşiţa“; M. Schapira, director general şi administrator delegat al soc. „As­­tra“ de vagoane; C. Popescu di­rectorul general al Creditului In­dustrial; Theodorescu, directorul general al societăţii Petroşani; Dr. Révai director al soc. Reşiţa; Ing. Buşila administrator delegat al soc. „Electrica“ şi a soc. „Şan­tierele Române de la Dunăre“; Pe­­nescu Kertsch; Wolff; Glas, di­rector general al soc. „Vulcan“; 35. C. ORGHIDAN, preşedintele tunbunei industriilor metalurgice, Închină primul toast în sănătatea suveranului şi întregei familii regale. Vorbind apoi despre al doilea an de existenţă al Uniunei, de­clară că a fost un an plin de griji şi dificultăţi pentru industria me­talurgică, din cauza crizei mone­tare prin care trece lumea în­treagă. Dar nu numai această îm­prejurare a apăsat şi apasă in­dustria în general. IIFSA DE AVANTAGII ŞI DE PROTECŢIE A INDUSTRIEI NAŢIONALE înainte de răsboi, când ţara noastră nu avea încă o produc­­ţîune industrială remarcabilă, mărginindu-se mimai la agricul­tură, — industria puţină şi rudi­­mentră ce exista, se bucura de o însemnată încurajare din par­tea statului.Utilitatea avantagiilor industriale acordate s’a învede­rat in timpul răsboiului nostru, când blocaţi din toate părţile mica ti prea modesta noastră industrie a fost chemată să aprovizioneze­­tara şi armata cu cele necesare. Atunci s’a simţit deabia în toată gravitatea ei necesitatea unei in­dustrii româneşti. RETRAGEREA AVANTAGIILOR INDUSTRIALE După răsboi, ţara a primit apoi­­ r­âul industrial al Transilvaniei, iar­­ nevoia cea mare a unei industrii 1 Ing. Mircea, Ing. Marin, director general al Uzinelor Lemaître, Jaumotte, administrator delegat al uzinelor Lemaître, Gafencu, di­rectorul zianului Argus; Fill­uz, director comercial soc. Petroşani; Henry de Marval, director soc. „Vulcan“; Pantelli, director al uzinelor „Vulcan“; Vulcanescu, director­ administrativ al soc. Pe­troşani; St. Chicoş, director în mi­nisterul de industriei şi comerţ; Missir, Ing. Arapp, directorul ge­neral al Uniunei industriilor me­­­talurgice; Ing. Calianu, secretarul Uiunei; Motaş, director al soc. „Şantierele Române de la Dunăre“; Ing. Reschovski; Ing. Goldemberg; Ad. Solomon; Baas directorul cassei Rudolph Schmidt; Negru; Hormtein, Ing. Atanasescu, di­rector la C. F. R.; Pons; Flei­­schach­er, casier general al soc. Reşiţa; Vulcănescu director al soc. Petroşani; Ing. Dessiller; Ing. Andrei; Ing. Hoffmann, di­rector al soc. Macazul; Erős, se­cretarul general al Uniunei gen. a­­ Industriaşilor; Johnsohn, prim redactor la ziarul Argus, I. Radu, (Argus); Gh. Mantra (Argus); Dr. Manoliu (Universul) etc. naţionale româneşti, atât de dure­ros resimţită în timpul răsboiului — a făcut ca o mar­e parte din iniţiativa şi capitalurile româ­neşti să se îndrepte spre industrie. Avântul acesta atât de folositor ţărei, a fost de scurtă durată, căci Statul, din cauza greutăţilor financiare prin cari a trecut după răsboi, a retras industriei o mare parte din cele mai de seamă avan­­tagii din trecut, prin impozitele mari la cari a impus-o. Pe de altă parte în vederea unei trecătoare uşurări a traiului populaţiunei. Ignorând efectele scăderei leului, statul a tolerat ca supraproducţia din alte ţări, să concureze pro­ducţia noastră industrială, rămasă fără nici o protecţiune vamală. In aceste împrejurări industria noastră, încă în primele ei faze de refacere şi desvoltare, a fost abandonată în voia furtunei fi­nanciare şi valutare din ultimii ani, care a reţinut-o din avântul ei spre o desvoltare normală. Industria a trebuit să lupte din greu, mărginindu-se la o fracţiune din capacitatea ei de lucru şi de producţiune, în scopul de a-şi întreţine cel puţin perso­nalul şi a reduce de cât posibil şomajul. ‘ SPERANŢELE INDUSTRIEI Dacă totuşi industria română întrezăreşte o speranţă în viitor aceasta si datoraşi® în mare par­te prezenţei în guvern a ţHrai Tancred Gomiantinescu, minis­t. TANCRED CONSTANTI­NESCU ministru al Industriei şi Comerţului, mărturiseşte că pre­zenţa d-sale în mijlocul atâtor in­gineri reprezentanţi ai industriei metalurgice, îi reaminteşte­ pro­pria sa carieră de inginer, închi­­nată muncei şi operei constructive. Vorbind despre această operă constructivă in ultimii cinci ani, remarcă progresul industrial al ţărei, datorit muncei şi iniţiativei româneşti. Capitalul industrial românesc s-a ridicat în acest interval, dela 3 miliarde la 25—26 miliarde. Consideră că în mare parte meritul acestui progres se dato­­reşte îndrumărilor date de d. Vin­­tilă Bratiamui, care a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru naţiona­lizarea industriei. Formula sa ne­înduplecată „prin noi înşine“ a dat roadele ei binefăcătoare şi fără îndoială că dacă d-sa este în mare parte creatorul industriei româneşti, nu el va fi acel care o va lăsa să se nimicească, îip-­rind-o de sprijinul şi încurajarea ce-i este indispensabil necesară. PRODUCŢIA VAMALA în aceste comisiuni, d. ministru al industriei asigură că guvernul va da industriei o ocrotire, va­mală, care să-i asigure posibili­tatea de existenţă şi desvoltare. Consideră însă că această protec­ţiune vamală nu trebuie să fie exagerată, pentru a nu se îngreuna prea mult traiul populaţiunei. Este n­evoie — spune d-sa — de o ocro­tire raţională, care să dea indus­triei putinţa de a lupta cu concu­renţa străină. îşi exprimă apoi încrederea în capacitatea, forţele de muncă şi iniţiativă ale inginerilor români.1. In timpul războiului, a găsit prin­tre ei oameni, cari fără mijloa­cele de azi, au fost în stare să înlocuiască industria străină, fa­bricând in ţară tunuri şi obuze, pentru nevoile apărărei naţionale. Dacă atunci, cu mijloace atât de rudimentare, au fost capabili să facă ce au făcut, fără îndoială că astăzi, ar putea face mai mult. Speră ca până în zece ani, gra­tie energiei, muncei şi talentului inginerilor români, industria na­ţională se va putea desvolta fără legi protectoare, fabricând în ţară tot ce este necesar pentru trebuin­ţele populaţiei şi ale apărărei na­ţionale. În această nădejde, promite fără rezervă tot concursul său şi al gu­vernului ce reprezintă, pentru că i­deia protecţiei ce trebuie acor­dată industriei naţionale, nu e nu­mai ideia sa personală ci a între­gului guvern, şi presupune că ea trebue să aparţină oricărui gu­vern românesc. NAŢIONALIZAREA INDUS­TRIEI Ministrul industriei face apoi o incursiune în domeniul poli­ticei industriale a guvernului, arătând că politica da naţiona­lizare a dat roadele aşteptat®. Până acum, numai după 9 luni tip aplicare a legei mine­lor, mai bine de jumătate din industria petroliferă a devenit românească, iar după câteva luni acest procent va fi de trei pătrimi. Consideră că politica aceasta, a fost dreaptă şi necesară pen­tru că fără să fim şovinişti tre­buie ca manea naţională să fie respectată, iar în casa naţiona­lă să fie operă naţională. In re­D. N. D. CHIRCULESCU, mini­strul muncei, îşi exprimă satisfac­ţia că pentru a doua oară se gă­seşte în mijlocul metalurgiştilor. ARMONIZAREA MUNCEI CU CAPITALUL Continuându-sa arată spiritul de care a fost animat atunci când în calitatea sa de ministru al mun­cii, a fost chemat să armonizeze interesele capitalului, cu acele ale muncitorilor industriali. După­­ luni de la venirea mea la guvern, la prima aniversare a U­­niunei, deși părea că un antago­nism există între patron şi munci­tor, am fost cel dintâi­­care a re­cunoscut că acest antagonism este numai aparent şi că binele munci­­tori mei, este strâns legat de bi­nele şi desvoltarea industriei. In acest spirit am înţeles să re­zolv unele probleme de resortul ministerului meu şi făcând apel a­­tât la sentimentele dv. de drepta­te şi umanitate, cât şi la bunul simţ al muncitor mmei, am reuşit să realizez acea armonie naturală ce trebuie să existe între patronul industriaş şi muncitorul său. PROBLEMA ŞOMAJULUI Astăzi după sacrificii dircum­­foere părţi, lucrătorii au dormit mai calmi, renunţând la presen­trul industriei şi comerţului, care a dovedit că poartă o deose­bită solicitudine industria1., luând măsuri ca toate comenzile statului, ce se pot executa în ţa­ră, să ii® date industriei naţio­nale. Această măsură este meni­tă să contribue la dezvoltarea industriei. Industriaşii români, comptea­­ză şi, pe sprijinul ministrului de Finanţe, cu V. Brătianuu, pentru o urgentă îndreptare a tarifului vamal, în vederea unei serioase protecţiuni vamale. Aceiaşi nădejde spre mai bine, a lăsat să fie întrezărită şi d. N. D. Chircuiescu, în calitate de mi­nistru al muncei, care a demons­trat solicitudinea d-sale pentru industrie, ţinând seamă de ară­tările industriei metalurgice in alcătuirea noului cod al muncei. Tot astfel industria metalur­gică contează pe sprijinul d-lui Şt. Pretorian, directorul general al C. F. R. pentru opera de refa­cere a C. F. R. şi pe concursul ministerului de războiu­­* ** După ce face apoi câteva consi­­deraţiuni, asupra rolului impor­tant al Uniunei, care a înglobat în sânul ei şi o parte d­in indus­­triile miniere mai importante din ţară, d. Orghidan încheie, cu fă­găduiala că Uniunea va continua să-şi îndeplinească menirea ei şi datoria, ca şi până acum, închină pentru reprezentanţii guvernului prezenţi la banchet­­arizarea aceluiaş program al guvernului -- continuă d. Tan­cred Ganstantinescu — vedem astăzi industria combustibilu­lui solid, a cărbunilor, complect naţionalizată, când până acum de curând nimic nu era româ­nesc în această industrie. Nu este oare o satisfacţie pen­tru noi şi o garanţie din cele mai sigure pentru apărarea na­ţională faptul că aproape întrea­ga industrie a combustibilului lichid şi solid, se găseşte astăzi in mâini româneşti? încheind, ministrul industri­ei, relevă meritele industriei metalurgice la opera de reface­re şi reorganizare a C. F. R. şi scoţând în relief faptul că gra­ţia acestei industrii, s’a făcut la noi în 5 ani, ceia ce în alte Părţi nu s’a putut face în timp de decenii, asigură pe reprezen­tanţii ei, de concursul său şi al guvernului, pentru ca această industrie să poată trăi aşa cum merită şi cum trebuie. În concepţia organelor permanen­­te ale ministerului, domină un spi­­rit unilateral, de apărare a intere­­selor muncitoreşti, cu excluderea intereselor industriei şi ale capi­talului. Revendic meritul de a fi trans­format această greşită mentalita­te, cu convingerea că numai în a­­cest chip adevăratele interese mun­citoreşti sunt realmente apărate şi sprijinite. Numai după aceasta, am putut proceda la definitiva întocmire a noului procct de ccd al muncei, ca­re este o operă de conciliere, după furtunile ce a stârnit anteproectul precedent, care — dealtfel, — nu a fost altceva decât o încercare, des­­tinată criticei în scopul de a scoa­te la iveală adevărul. S’a întâmplat însă că atunci când ţinai nedrepte şi exagerate. In opera mea de legiferare pentru muncitorime, a trebuit sa alunec adese ori în domeni­ul industriei, pentru că este o relaţiune indisolubilă între muncă şi capital. Gând la un moment dat, am constatat, că şomajul în în­dustrie, nu este datorit relei voinţe a industriaşilor, ci stă rol precare în care industria s’a găsit In ultimul timp din cauza crizei financiare şi altor împre­jurări fortuite, am înţeles să a­­păr interesele muncitorilor, de­venind cal mai fervent apărător al Intereselor industriei. în acest sens, mă măgulesc de a fi fost printre iniţiatorii­­ datei ce a fost sugerată primu­­mului ministru şi întregului gu­vern, de a se da cât mai mult de lucru industriei naţionale, renunţându-se la sistemul inad­misibil, de a se comanda pentru stat, in afară, obiecte ce se pot fabrica în ţară. CODUL MUNCEI Tot astfel, în opera mea de la Mi­nisterul Muncei, am avut o misiu­­ne importantă de îndeplinit, a­­tunci când mi-am dat seama, că codul a fost schimbat, s’au schimbat­ în interval şi condiţiunile de viaţă­­ ale industriei, astfel că m'am sim­ţit dator să renunţ în parte la o­­pera ce-mi aparţine şi care este în definitiv orgoliul meu, pentru a face o operă de dreptate. Pentru aceste motive, am extras din codul muncii, părţile strict utile, şi oportune în împrejurările de azi, renunţând pentru moment la unele capitole bune pentru vii­tor, dar inoportune azi. Dacă aşi fi procedat altfel, aşi fi făcut in­dustriei un rău, care, s-ar fi reper­cutat şi asupra muncitorimii, dat fiind strânsa armonie dintre ele. Ministerul muncei închee, în­chinând paharul său pentru indus­trie şi pentru armonia dintre ca­pital şi muncă. D. CONSTANTIN D. BUŞILA, administratorul delegat al societă­ţii „Şantierele Române de la­­Du­năre“ şi al societăţii „Electrica“, arată că de câţiva ani suntem în o perioadă de transformare eco­nomică, trecând de la starea exclu­siv agricolă, la acea agricolă in­dustrială. Această transformare se datorăeste nu numai aportului industrial al Transilvaniei şi Ba­natului, dar necesităţilor ca Ro­mânia să se pregătească mai bine prin punerea în valoare a bogăţii­lor naturale ce posedă, a energiei şi puterei de muncă a poporului românesc, astfel ca, întriun viitor cât mai apropiat să ajungem în situaţiunea de a nu mai fi tributari străinătăţii, pentru cele mai multe articole de necesitate internă, iar într’un viitor ceva mai îndepărtat să creiăm ţării noastre posibilita­tea de a putea alimenta, cu pro­duse industriale, ţările cari ne în­conjoară. Iniţiativa şi capitalul românesc au avut un mare rol în această transformare economică prin des­­voltarea atâtor întreprinderi in­dustriale existente, şi prin crearea de numeroase noi industrii, cari au contribuit la refacerea ţării şi la sporirea capacităţii economiei naţionale cu noi instrumente de producţiune. Industriaşii au avut şi au de învins nu­meroase dificul­tăţi; mai târziu când ne vom da seama de importanţa acestei pe­rioade de transformare economică, se vor recunoaşte sacrificiile şi meritele făcute în această direc­ţiune. Pentru moment se poate constata că, industriaşii sunt pă­trunşi de rolul ce-l au, şi de efor­tul ce-l fac, şi cu multă încredere în viitor perseverează pe calea fo­lositoare economiei naţionale. Alături de rolul industriaşului, măsurile de stat pentru îndruma­rea industriei, în raport cu adevă­ratele interese economice româ­neşti, şi acelea pentru încurajarea industriei naţionale, sunt necesare, şi sunt de cea mai mare impor­tanţă. Mulţumită încurajărilor se­rioase, acordate industriilor din ţările apusene, acele ţări şi-au a­­sigurat lauri, pe primele planuri, a producţiunei industriale mon­diale. Numai prin măsuri de o re­ală încurajare industria româ­nească îşi va puteaa îndeplini im­portantul rol ce-l are în aşezarea noastră economică. Din acest punct de vedere privi­tă chestiunea, industriaşii meta­­lurgişti sunt bucuroşi de a avea astă seară, între ei, pe reprezen­tantul direct al departamentului îndrumării şi încurajării indus­triei româneşti, pe reprezentantul direct al departamentului armo­niei sociale, şi pe reprezentanţii celorlalte departa­m­ente şi autori­tăţi publice. Prezenţa, în mijlocul nostru, a d-lor miniştri şi înalţi demnitari ai Statului, este o dova­da de solicitudinea pe care guver­nul o are pentru propăşirea indus­triei naţionale, şi ne face să pri­vim şi cu mai multă încredere vii­torul ce se rezervă acestei indus­trii. In numele „Uniunei industriilor metalurgice şi miniere“ din Ro­mânia închin un pahar în onoarea d-lor miniştri şi înalţi funcţionari de Stat, cari ne fac onoarea a se afla astă-seară între noi, şi în pa­triotismul şi solicitudinea cărora industria îşi pune toate speranţe­le pentru întărirea şi desvoltarea ei. Cuvântul Ministerului de Finanţe D. D. GHEORGHIU, secretarul general al ministerului de finanţe, recunoaşte că industria este a do­ua ramură de bogăţie a ţării, prin interesanta ei valoare pentru eco­nomia generală şi pentru apăra­rea naţională. Este deci convins de datoria ce incumbă statului de a da industriei posibilitatea unui avânt şi desvoltări serioase. La imputarea ce mi se aduce că nu acordăm industriei o suficientă protecţiune vamală, răspundem că chiar pe ziua de 1 Aprilie, ministe­­rul de finanţe a hotărât ridicarea tarifului vamal cu 33 la sută, ur­când coeficientul dela 30 la AO Da­că această protecţiune nu se va do­­vedi suficientă, coeficientul se va mai ridica. Asigură că la ministerul de finan­ţe se găseşte un «'*■' cu ochiul neadormit pentru progresul indus­triei. Directivele d-lui ministru de finanţe au dat până acum rezul­tatul că primul factor industrial,­­ capitalul, s-a naţionalizat în cea mai mare parte. Fără îndoială, adaogă d. Gheor­­ghiu, este nevoe şi de capitalul străin şi de experienţa străină. Dorim ca ambele să ne vie în a­­jutor, dar nu în sistem colonial. In ce priveşte munca, aceasta dispută astăzi pasiv capitalului. Este deci nevoie ca munca na­ţională să se înfigă cât mai adânc, astfel ca elementele naţionale să-şi găsească cât mai uşor plasamente în industria naţională. D. PENESCU KERTSCH, vor­beşte în calitate de metalurgist şi reprezentant al U. G. I. R. D-sa îşi exprimă satisfacţia de a fi auzit din partea autorităţilor oficiale cuvinte foarte încuraja­toare pentru industrie. Nu poate fi de­cât recunoscător acestora, dar crede că industriaşii cu acest pri­lej trebue să-şi exprime în, mod neted revendicările lor. D. ministru al industriei, a spus că o protecţie exagerată a indus­triei naţionale, ar fi periculoasă, dar fapt este că actualul tarif nu mim^i că nu este exagerat, dar es­­te absolut insuficient. D. MINISTRU T. CONSTANTE­NESCU. — Sunt perfect de acord. D. PENESCU KERTSCH, con­tinuând, arată importanţa ce o prezenta pentru apărarea naţiona­lă existenţa în ţară a unui început de industrie metalurgică în timpul războiului, şi în consecinţă atrage atenţiunea celor în drept asupra nevoiei de a ne pregăti câţi mai bine în această direcţie. In acest înţeles, sprijinul industriei meta­lurgice este însuşi sprijinul apără­­rei noastre naţionale. Mulţumeşte apoi, d­lui ministru al Muncei pentru opera realizată la departamentul său. Consideră că ministrul muncei, nu este nu­mai ministrul muncitorilor pro­priu zişi, ci al tuturor acelora cari muncesc şi produc în această ţ­ară. Din partea industriei miniere, felicită pe d. ministru al industri­ei, pentru opera realizată prin no­ua lege a minelor, rugâm ar-l să persevereze la aplicarea ei inte­grală, închină, pentru factorii şi în­drumătorii vieţei economice lo­ TAXELE DE EXPORT ŞI IMPORT Vorbind despre taxele de ex­port, oratorul consideră că aces­tea slujesc ca regulator al vieţei economice, ele contribuind ca traiul in general şi costul mun­cei să fie mai reduse. Re act, d. Cheorghiu deduce că industria­şii nu trebue să se ridice în po­triva taxelor de export. In ce priveşte taxele de im­port, d-sa crede că exagerarea lor, ar adormi energiile, parali­zând viaţa industrială. Taxele de protecţiune acorda­te, până acum, au avut scopul de a da industriei posibiltatea de a lupta cu concurenţa străi­nă, iar nu de a duce o viaţă pa­razitara, încheind d. Gheorghiu, defi­neşte rolul industriei noastre, care după părerea d-sale nu a­­duce bani în ţară, ca agricultura dar îi reţine, ceiace e foarte mult şi că în aceste condiţiuni ea fiind auxiliarul agriculturei, me­rită sprijinul statului. * * D. TEODORESCU, directorul general al soo Petroşani, îşi ex­primă satisfacţia şi entusiasmul său că la această adunare de in­dustriaşi iau parte atâţia repre­­zentanţi ai oficialităţii cari îi a­­sigură de atenţiunea şi solicitudi­nea statului pentru industrie. Aceste asigurări sunt cea mai preţioasă chezăşie că într'un vii­tor apropiat, industria nu va mai avea să se plângă nici de criza fi­nanciară, şi monetară, nici de lip­sa unei protecţiuni vamale şi încurajările necesare, nici de a­­ ­evendicările industriei D. ŞT. PRETORIAN, recunoaş­te marile merit® ale industriei metalurgie®, fără concursul că­reia G. F. R. au s’ar fi putut re­face şi reorganiza . Metalur­gia română a răspuns cu entu­ziasm şi cu enorme sacrificii la apelul C. F.R. Este tot atât de adevărat, că nu putem uita, că din cauza greutăţilor prin cari a trecut statul, C. F. R. n’au putut răs­punde obligaţiunilor lor, şi in­dustria metalungică a sângerut, furnizând materiale fără a fi plă­tită, dar plătind C. F. R. antici­­pnat pentru servicii p® cari aceas­tă instituţie de stat nu le putea îndeplini. Tot astfel industria minieră a servit C. F. R. combustibilul nece­sar fără a primi în schimb la timp contravaloarea furnituri­lor. Exprimă recunoştinţa sa, din partea C. F. R., acestor industrii si­gneră că noua reorganizare a C. F. R., va da industriei meta­lurgice posibilitatea de a lucra intensiv şi în condiţii altele de­cât cele din trecut astfel ca în viitor să ajungă la punctul de a I). INGINER BUŞILA închină în onoarea presei în general și în special în onoarea presei econo­mice. D. INGINER MIRCEA închină pentru muncitorimea industrială.­­ D. INGINER WOLF, din partea metalurgiei Wolf, relevă meritele inginerilor români în desvoltarea industriei metalurgice şi miniere şi închină în sănătatea acestora. D. ING HENRY DE MALVAL mâneşti, cărora le urează să lu­creze pentru ridicarea şi prosperi­tatea industriei. D. OSICEANU, directorul gene­ral al soc. „Steaua Română”, pre­şedinte al Uniunei petroliştilor, vorbeşte în calitate de client al in­dustriei metalurgice, urând aces­teia din urmă să producă cât mai mult, cât mai calitativ şi cât mai la vreme pentru la industria pe­troliferă — în mare progres astăzi __cu o producţie care trece de 500 vagoane pe zi, întrecând cifra dinainte de război —­ să nu mai aibă nevoie de a recurge la meta­lurgia străină CONCURSUL FINANCIAR AL STATULUI D. TANCRED CONSTANTI­NESCU, luând pentru a treia oară cuvântul, ţine să releve concursul pe care creditul indus­trial l-a acordat Industriei ro­mâneşti şi Închină pentru direc­torul general al acestei Institu­­ţii, d. G. Popescu. Cu acelaş prilej simte nevoia de a mărturisi concursul pre­ţios pe care România l-a avut din partea societăţii Reşiţa, re­prezentată din d-nii Ad. Veit şi C. Orghidan. Aş fi ingrat, spune d. ministru al industriei, dacă n’aş recu­noaşte că Reşiţa prin adminis­tratorul ei delegat, d. A. Veit, a dat un preţios concurs operei de refacere a C. F. R. şi un ex­celent sprijin economiei naţio­nale a României. Aceasta atât prin competenţa d-lui Veit, cât şi prin Întinsele sale selaţiuni financiare şi industriale din A­­pus, inlocui industria străină. Pentru aceasta , nevoie şi de eforturile industriei metalurgice care va trebui să acopere toate trebuinţele C. F. R., in locomoti­ve, vagoane de marfă şi de per­soane şi material de cale, închină pentru prosperitatea Uniunei industriilor metalur­gice. Dumpingul D. N­­­D. CHIRCULESCU, relu­­ând pentru a doua oară cuvântul, insistă asupra împrejurărilor care au împiedecat guvernul să facă tot ce ar fi fost posibil pentru desvol­tarea industriei naţionale şi anali­zând opera economică a guvernu­lui, îşi exprimă convingerea că nu se putea face mai mult în condi­­ţiunile actuale. In ce priveşte politica taxelor de import, este şi d-sa de părere că a­­ceste taxe nu trebuie exagerate, dar atunci când este vorba de „dumpingul“ industriilor străine, statul are datoria imperioasă de a nu mai ţine seamă de interesul trecător al populaţiei, el trebuie neapărat să vie în ajutorul indus­triei naţionale ameninţate, pentru că Dumpingul este otrava care u­­cide industria unei ţări. directorul uzinelor Vulcan, spu­ne că a auzit pronunţându se la banchet cuvântul sistem colo­nial şi cuvântul străin. In calitatea d-sale de fran­cez, d-sa declară că nu cunoaşte noţiunea de sistem colonial, iar în ce priveşte cuvântul străin, orice francez se simte în Româ­nia ca in ţara sa proprie. D. INGINER GLAS, director general al uzinelor „Vulcan“, din m­estecul prea mare al autorităţi­lor în treburile şi interesele indus­­triei, astfel că nu e departe timpul când industria străină se va închi­na umilă în faţa industriei româ­neşti ajunsă într-o epocă de aur. In speranţa realizatrei acestui vis, d-sa închină în sănătatea re­­prezentanţilor oficialităţei. D. CARACOSTEA, secretarul ministerului de comunicaţii spune: D-vor sunt convins că prin aceste reuniuni şi în această atmosferă prietenească şi desinteresatâ se întăresc relaţiunne dintre d-voas­­tră iar industria şi comerţul ţării vor profita mult. Iată dar pentru ce cred că tre­bue să încurajăm iniţiativa preşe­­ dintelui Uniunii, iată dar pentru ce convins de meritele lui şi de osteneala iniţiativei lui vă rog să vă uniţi şi cu mine spre a închina paharul nostru în sănătatea valo­rosului tânăr care este d. C. Or­­ghidan D. MINISTRU TANCRED CON­STANTINESCU, reluând cuvân­tul, închină pentru d. N. Ştefănes­cu, directorul Băncei Româneşti, relevând concursul pe care acesta l-a dat industriei. D. ŞTEFANESCU, directorul general al Băncii Româneşti, răs­­punde că faptul de a fi avut oca­zia, să servească Statul român, trăind câţiva ani în calitate de­ inginer la uzinele din apus, Crea­­zor, Krupp, etc. a născut în sufle­tul său dragostea pentru industria metalurgică. De aci, dorinţa sa de a contribui la crearea şi desvoltarea unei in­dustrii metalurgice în România, închină pentru această indus­trie. Capitală, spune a fi industriaşii străini stabiliţi de decenii în ţară, se simt legaţi de binele şi prospe­ritatea ei, prin faptul că ei au fă­cut românilor prima şcoală c, muncei industriale şi tot ei conn­tribuie la progresul şi propăşirea­ industriei naționale. * * * După o scurtă cuvântare a d-lti ing. Arapu, secretarul general al Uniune! industriale metalurgice şi o improvizaţie in versuri, a d.lu­i ing. Marino, directorul general al Uzinelor Lemaitre, D. INGINER ORGHIDAN, pre­şedintele Uniunei, Încheie seria toasturilor. D-sa, îşi exprimă mulţumirea că, având în mijlocul lor, pe miniştrii industriei şi al muncei, metalur glstic şi-au putut expune dezidera­­tele şi revendicările lor în contact direct cu reprezentanţii guvernu­lui.­­ Această expunere a dezideratelor lor, a provocat o manifestaţiune de dragoste a guvernului in fa­voarea industriaşilor. Dacă numai acesta ar fi rezul­tatul acestei mese colegiale, încă ar fi suficient. îşi exprimă însă speranţa că ac­tivitatea Uniunei, va da roadele ei în toate împrejurările şi în­cheie, bând ultimul pahar de vin, în sănătatea reprezentanţilor ofi­cialităţii. * * * In­tr’o atmosferă din cele mai cordiale, banchetul a continuat în­ prezenţa ambilor miniştri. : I R. Cuvântul d-lui­­J. Orghidan Discursul d-lui Ministru al industriei şi Comerţului Discursul d'luî Ministru al Muncei Alte cuvântări -avântul directorului general al C. F. R. Toasturile Informatiuni TÂRGUL DE MOSTRE DIN BUDA­PESTA 18—27 Aprilie 50 la sută redu­cere la tren si viză. Informatiuni, le­gitimată, Bucureşti Pasagiul Român No. 12. Ministerul domeniilor, a trimis o adresă staţiilor viticole ale sta­tului, prin care le cere să livreze de urgenţă viticultorilor, vitele şi pomii ca li s’au cerut, contra plată şi conform instrucţiunilor ce li s’au dat din timp, fără vre-o altă for­malitate. Tribunalul Ilfov a înregistrat de­­numirea şi eticheta vinului „BASA­­RABEANCA“ ca proprietatea fir­mei „Vile Diroitrie Eremeîei*' S­sorî, furnizorii Curţii regale „Uniunea ziariştilor profesio­nişti” din Bucureşti, a delegat pe d-nii dr. Raul Anastasiu preşedin­te şi I. St. Ioachimescu membru în comitet, să o reprezinte în vi­zita pe care ziariştii români o vor face în cursul lunei Maiu, ziariş­ţilor din Praga. Primăria Capitalei, a lansat cu un apel către proprietari şi chiriaşi prin care le aduce la cunoştinţă, că contra plată, este dispusă să construiască guri de apă şi canal, în dreptul proprietăţilor ce i -a vor indica. Aceste lucrări, se vor face, spune apelul primăriei, pentru a uşura lu­crările pompierilor în caz de in­cendiu.

Next