Argus, aprilie 1925 (Anul 16, nr. 3583-3604)
1925-04-02 / nr. 3583
A doua aniversare a Uniunii Industriile metalurgice şi miniere din România Declaraţiunile d-lor miniştri Tancred Constantinescu, N. D. Chircuiescu şi ale d-lui St. Pretorian directorul general al C. F. R.- Cuvântul ministerului de finanţe Cu pufterul anivărsăter a dout eni de existenţă. Uniunea industriilor metalurgice, a oferit membror ei un banchet în seara zilei de 28 Martie In saloanele restau* tantului Cina. Au participat la acest banchet, pronunţând cuvântări foarte interesante d-nii Tancred Constantinieseu, ministrul industriei şi comerţului, N. D. Chircuiescu, mi- ministrul muncii, St. Pretorian dl- Vector general C. F. R. şi Gheorghiu, secretar general al ministerului j ’de finanţe, încât aniversarea de Sâmbătă, a pierdut caracterul unei mese colegiale, de ingineri şi industriaşi pentru a lua aspectul unui congres, în care s-a desbătut problema industrială, cei în pauză, expunându-şi revendicările , dezideratele lor, iar reprezenţit guvernului schiţând programul lor viitor de activitate şi expunând vederile lor asupra revendicărilor formulate, ASISTENTA Au participat la acest banchet,in partea oficialităţii, d-nii: Tancred Constantinescu, ministru al industriei şi comerţului; V. D. Chirculescu, ministru al Mancei; St. Pretorian, director general al C. F. R.; Gheorghiu, secretar general al Ministerului de finanţe; Caracostea, director în ministerul de comunicaţii Cesar Popescu, director, general al industriei; Baiulescu, director, la C. F. R.; Budurescu, secretar general al Ministerului Muncei; Buescu, directorul general al vămilor etc. Din partea Uniunei şi a altor organizaţiuni industriale, d-nii: C. Orghidan, director general al soc. Reşiţa şi preşedintele Uniunei; N. P. Ştefănescu, director general al Băncii Româneşti; Osiceanu, preşedintele Uniunei petroliştilor; Ad. Veith, administratorul delegat al societăţei „Reşiţa“; M. Schapira, director general şi administrator delegat al soc. „Astra“ de vagoane; C. Popescu directorul general al Creditului Industrial; Theodorescu, directorul general al societăţii Petroşani; Dr. Révai director al soc. Reşiţa; Ing. Buşila administrator delegat al soc. „Electrica“ şi a soc. „Şantierele Române de la Dunăre“; Penescu Kertsch; Wolff; Glas, director general al soc. „Vulcan“; 35. C. ORGHIDAN, preşedintele tunbunei industriilor metalurgice, Închină primul toast în sănătatea suveranului şi întregei familii regale. Vorbind apoi despre al doilea an de existenţă al Uniunei, declară că a fost un an plin de griji şi dificultăţi pentru industria metalurgică, din cauza crizei monetare prin care trece lumea întreagă. Dar nu numai această împrejurare a apăsat şi apasă industria în general. IIFSA DE AVANTAGII ŞI DE PROTECŢIE A INDUSTRIEI NAŢIONALE înainte de răsboi, când ţara noastră nu avea încă o producţîune industrială remarcabilă, mărginindu-se mimai la agricultură, — industria puţină şi rudimentră ce exista, se bucura de o însemnată încurajare din partea statului.Utilitatea avantagiilor industriale acordate s’a învederat in timpul răsboiului nostru, când blocaţi din toate părţile mica ti prea modesta noastră industrie a fost chemată să aprovizionezetara şi armata cu cele necesare. Atunci s’a simţit deabia în toată gravitatea ei necesitatea unei industrii româneşti. RETRAGEREA AVANTAGIILOR INDUSTRIALE După răsboi, ţara a primit apoi râul industrial al Transilvaniei, iar nevoia cea mare a unei industrii 1 Ing. Mircea, Ing. Marin, director general al Uzinelor Lemaître, Jaumotte, administrator delegat al uzinelor Lemaître, Gafencu, directorul zianului Argus; Filluz, director comercial soc. Petroşani; Henry de Marval, director soc. „Vulcan“; Pantelli, director al uzinelor „Vulcan“; Vulcanescu, director administrativ al soc. Petroşani; St. Chicoş, director în ministerul de industriei şi comerţ; Missir, Ing. Arapp, directorul general al Uniunei industriilor metalurgice; Ing. Calianu, secretarul Uiunei; Motaş, director al soc. „Şantierele Române de la Dunăre“; Ing. Reschovski; Ing. Goldemberg; Ad. Solomon; Baas directorul cassei Rudolph Schmidt; Negru; Hormtein, Ing. Atanasescu, director la C. F. R.; Pons; Fleischacher, casier general al soc. Reşiţa; Vulcănescu director al soc. Petroşani; Ing. Dessiller; Ing. Andrei; Ing. Hoffmann, director al soc. Macazul; Erős, secretarul general al Uniunei gen. a Industriaşilor; Johnsohn, prim redactor la ziarul Argus, I. Radu, (Argus); Gh. Mantra (Argus); Dr. Manoliu (Universul) etc. naţionale româneşti, atât de dureros resimţită în timpul răsboiului — a făcut ca o mare parte din iniţiativa şi capitalurile româneşti să se îndrepte spre industrie. Avântul acesta atât de folositor ţărei, a fost de scurtă durată, căci Statul, din cauza greutăţilor financiare prin cari a trecut după răsboi, a retras industriei o mare parte din cele mai de seamă avantagii din trecut, prin impozitele mari la cari a impus-o. Pe de altă parte în vederea unei trecătoare uşurări a traiului populaţiunei. Ignorând efectele scăderei leului, statul a tolerat ca supraproducţia din alte ţări, să concureze producţia noastră industrială, rămasă fără nici o protecţiune vamală. In aceste împrejurări industria noastră, încă în primele ei faze de refacere şi desvoltare, a fost abandonată în voia furtunei financiare şi valutare din ultimii ani, care a reţinut-o din avântul ei spre o desvoltare normală. Industria a trebuit să lupte din greu, mărginindu-se la o fracţiune din capacitatea ei de lucru şi de producţiune, în scopul de a-şi întreţine cel puţin personalul şi a reduce de cât posibil şomajul. ‘ SPERANŢELE INDUSTRIEI Dacă totuşi industria română întrezăreşte o speranţă în viitor aceasta si datoraşi® în mare parte prezenţei în guvern a ţHrai Tancred Gomiantinescu, minist. TANCRED CONSTANTINESCU ministru al Industriei şi Comerţului, mărturiseşte că prezenţa d-sale în mijlocul atâtor ingineri reprezentanţi ai industriei metalurgice, îi reaminteşte propria sa carieră de inginer, închinată muncei şi operei constructive. Vorbind despre această operă constructivă in ultimii cinci ani, remarcă progresul industrial al ţărei, datorit muncei şi iniţiativei româneşti. Capitalul industrial românesc s-a ridicat în acest interval, dela 3 miliarde la 25—26 miliarde. Consideră că în mare parte meritul acestui progres se datoreşte îndrumărilor date de d. Vintilă Bratiamui, care a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru naţionalizarea industriei. Formula sa neînduplecată „prin noi înşine“ a dat roadele ei binefăcătoare şi fără îndoială că dacă d-sa este în mare parte creatorul industriei româneşti, nu el va fi acel care o va lăsa să se nimicească, îip-rind-o de sprijinul şi încurajarea ce-i este indispensabil necesară. PRODUCŢIA VAMALA în aceste comisiuni, d. ministru al industriei asigură că guvernul va da industriei o ocrotire, vamală, care să-i asigure posibilitatea de existenţă şi desvoltare. Consideră însă că această protecţiune vamală nu trebuie să fie exagerată, pentru a nu se îngreuna prea mult traiul populaţiunei. Este nevoie — spune d-sa — de o ocrotire raţională, care să dea industriei putinţa de a lupta cu concurenţa străină. îşi exprimă apoi încrederea în capacitatea, forţele de muncă şi iniţiativă ale inginerilor români.1. In timpul războiului, a găsit printre ei oameni, cari fără mijloacele de azi, au fost în stare să înlocuiască industria străină, fabricând in ţară tunuri şi obuze, pentru nevoile apărărei naţionale. Dacă atunci, cu mijloace atât de rudimentare, au fost capabili să facă ce au făcut, fără îndoială că astăzi, ar putea face mai mult. Speră ca până în zece ani, gratie energiei, muncei şi talentului inginerilor români, industria naţională se va putea desvolta fără legi protectoare, fabricând în ţară tot ce este necesar pentru trebuinţele populaţiei şi ale apărărei naţionale. În această nădejde, promite fără rezervă tot concursul său şi al guvernului ce reprezintă, pentru că ideia protecţiei ce trebuie acordată industriei naţionale, nu e numai ideia sa personală ci a întregului guvern, şi presupune că ea trebue să aparţină oricărui guvern românesc. NAŢIONALIZAREA INDUSTRIEI Ministrul industriei face apoi o incursiune în domeniul politicei industriale a guvernului, arătând că politica da naţionalizare a dat roadele aşteptat®. Până acum, numai după 9 luni tip aplicare a legei minelor, mai bine de jumătate din industria petroliferă a devenit românească, iar după câteva luni acest procent va fi de trei pătrimi. Consideră că politica aceasta, a fost dreaptă şi necesară pentru că fără să fim şovinişti trebuie ca manea naţională să fie respectată, iar în casa naţională să fie operă naţională. In reD. N. D. CHIRCULESCU, ministrul muncei, îşi exprimă satisfacţia că pentru a doua oară se găseşte în mijlocul metalurgiştilor. ARMONIZAREA MUNCEI CU CAPITALUL Continuându-sa arată spiritul de care a fost animat atunci când în calitatea sa de ministru al muncii, a fost chemat să armonizeze interesele capitalului, cu acele ale muncitorilor industriali. După luni de la venirea mea la guvern, la prima aniversare a Uniunei, deși părea că un antagonism există între patron şi muncitor, am fost cel dintâicare a recunoscut că acest antagonism este numai aparent şi că binele muncitori mei, este strâns legat de binele şi desvoltarea industriei. In acest spirit am înţeles să rezolv unele probleme de resortul ministerului meu şi făcând apel atât la sentimentele dv. de dreptate şi umanitate, cât şi la bunul simţ al muncitor mmei, am reuşit să realizez acea armonie naturală ce trebuie să existe între patronul industriaş şi muncitorul său. PROBLEMA ŞOMAJULUI Astăzi după sacrificii dircumfoere părţi, lucrătorii au dormit mai calmi, renunţând la presentrul industriei şi comerţului, care a dovedit că poartă o deosebită solicitudine industria1., luând măsuri ca toate comenzile statului, ce se pot executa în ţară, să ii® date industriei naţionale. Această măsură este menită să contribue la dezvoltarea industriei. Industriaşii români, comptează şi, pe sprijinul ministrului de Finanţe, cu V. Brătianuu, pentru o urgentă îndreptare a tarifului vamal, în vederea unei serioase protecţiuni vamale. Aceiaşi nădejde spre mai bine, a lăsat să fie întrezărită şi d. N. D. Chircuiescu, în calitate de ministru al muncei, care a demonstrat solicitudinea d-sale pentru industrie, ţinând seamă de arătările industriei metalurgice in alcătuirea noului cod al muncei. Tot astfel industria metalurgică contează pe sprijinul d-lui Şt. Pretorian, directorul general al C. F. R. pentru opera de refacere a C. F. R. şi pe concursul ministerului de războiu* ** După ce face apoi câteva consideraţiuni, asupra rolului important al Uniunei, care a înglobat în sânul ei şi o parte din industriile miniere mai importante din ţară, d. Orghidan încheie, cu făgăduiala că Uniunea va continua să-şi îndeplinească menirea ei şi datoria, ca şi până acum, închină pentru reprezentanţii guvernului prezenţi la banchetarizarea aceluiaş program al guvernului -- continuă d. Tancred Ganstantinescu — vedem astăzi industria combustibilului solid, a cărbunilor, complect naţionalizată, când până acum de curând nimic nu era românesc în această industrie. Nu este oare o satisfacţie pentru noi şi o garanţie din cele mai sigure pentru apărarea naţională faptul că aproape întreaga industrie a combustibilului lichid şi solid, se găseşte astăzi in mâini româneşti? încheind, ministrul industriei, relevă meritele industriei metalurgice la opera de refacere şi reorganizare a C. F. R. şi scoţând în relief faptul că graţia acestei industrii, s’a făcut la noi în 5 ani, ceia ce în alte Părţi nu s’a putut face în timp de decenii, asigură pe reprezentanţii ei, de concursul său şi al guvernului, pentru ca această industrie să poată trăi aşa cum merită şi cum trebuie. În concepţia organelor permanente ale ministerului, domină un spirit unilateral, de apărare a intereselor muncitoreşti, cu excluderea intereselor industriei şi ale capitalului. Revendic meritul de a fi transformat această greşită mentalitate, cu convingerea că numai în acest chip adevăratele interese muncitoreşti sunt realmente apărate şi sprijinite. Numai după aceasta, am putut proceda la definitiva întocmire a noului procct de ccd al muncei, care este o operă de conciliere, după furtunile ce a stârnit anteproectul precedent, care — dealtfel, — nu a fost altceva decât o încercare, destinată criticei în scopul de a scoate la iveală adevărul. S’a întâmplat însă că atunci când ţinai nedrepte şi exagerate. In opera mea de legiferare pentru muncitorime, a trebuit sa alunec adese ori în domeniul industriei, pentru că este o relaţiune indisolubilă între muncă şi capital. Gând la un moment dat, am constatat, că şomajul în îndustrie, nu este datorit relei voinţe a industriaşilor, ci stă rol precare în care industria s’a găsit In ultimul timp din cauza crizei financiare şi altor împrejurări fortuite, am înţeles să apăr interesele muncitorilor, devenind cal mai fervent apărător al Intereselor industriei. în acest sens, mă măgulesc de a fi fost printre iniţiatorii datei ce a fost sugerată primumului ministru şi întregului guvern, de a se da cât mai mult de lucru industriei naţionale, renunţându-se la sistemul inadmisibil, de a se comanda pentru stat, in afară, obiecte ce se pot fabrica în ţară. CODUL MUNCEI Tot astfel, în opera mea de la Ministerul Muncei, am avut o misiune importantă de îndeplinit, atunci când mi-am dat seama, că codul a fost schimbat, s’au schimbat în interval şi condiţiunile de viaţă ale industriei, astfel că m'am simţit dator să renunţ în parte la opera ce-mi aparţine şi care este în definitiv orgoliul meu, pentru a face o operă de dreptate. Pentru aceste motive, am extras din codul muncii, părţile strict utile, şi oportune în împrejurările de azi, renunţând pentru moment la unele capitole bune pentru viitor, dar inoportune azi. Dacă aşi fi procedat altfel, aşi fi făcut industriei un rău, care, s-ar fi repercutat şi asupra muncitorimii, dat fiind strânsa armonie dintre ele. Ministerul muncei închee, închinând paharul său pentru industrie şi pentru armonia dintre capital şi muncă. D. CONSTANTIN D. BUŞILA, administratorul delegat al societăţii „Şantierele Române de laDunăre“ şi al societăţii „Electrica“, arată că de câţiva ani suntem în o perioadă de transformare economică, trecând de la starea exclusiv agricolă, la acea agricolă industrială. Această transformare se datorăeste nu numai aportului industrial al Transilvaniei şi Banatului, dar necesităţilor ca România să se pregătească mai bine prin punerea în valoare a bogăţiilor naturale ce posedă, a energiei şi puterei de muncă a poporului românesc, astfel ca, întriun viitor cât mai apropiat să ajungem în situaţiunea de a nu mai fi tributari străinătăţii, pentru cele mai multe articole de necesitate internă, iar într’un viitor ceva mai îndepărtat să creiăm ţării noastre posibilitatea de a putea alimenta, cu produse industriale, ţările cari ne înconjoară. Iniţiativa şi capitalul românesc au avut un mare rol în această transformare economică prin desvoltarea atâtor întreprinderi industriale existente, şi prin crearea de numeroase noi industrii, cari au contribuit la refacerea ţării şi la sporirea capacităţii economiei naţionale cu noi instrumente de producţiune. Industriaşii au avut şi au de învins numeroase dificultăţi; mai târziu când ne vom da seama de importanţa acestei perioade de transformare economică, se vor recunoaşte sacrificiile şi meritele făcute în această direcţiune. Pentru moment se poate constata că, industriaşii sunt pătrunşi de rolul ce-l au, şi de efortul ce-l fac, şi cu multă încredere în viitor perseverează pe calea folositoare economiei naţionale. Alături de rolul industriaşului, măsurile de stat pentru îndrumarea industriei, în raport cu adevăratele interese economice româneşti, şi acelea pentru încurajarea industriei naţionale, sunt necesare, şi sunt de cea mai mare importanţă. Mulţumită încurajărilor serioase, acordate industriilor din ţările apusene, acele ţări şi-au asigurat lauri, pe primele planuri, a producţiunei industriale mondiale. Numai prin măsuri de o reală încurajare industria românească îşi va puteaa îndeplini importantul rol ce-l are în aşezarea noastră economică. Din acest punct de vedere privită chestiunea, industriaşii metalurgişti sunt bucuroşi de a avea astă seară, între ei, pe reprezentantul direct al departamentului îndrumării şi încurajării industriei româneşti, pe reprezentantul direct al departamentului armoniei sociale, şi pe reprezentanţii celorlalte departamente şi autorităţi publice. Prezenţa, în mijlocul nostru, a d-lor miniştri şi înalţi demnitari ai Statului, este o dovada de solicitudinea pe care guvernul o are pentru propăşirea industriei naţionale, şi ne face să privim şi cu mai multă încredere viitorul ce se rezervă acestei industrii. In numele „Uniunei industriilor metalurgice şi miniere“ din România închin un pahar în onoarea d-lor miniştri şi înalţi funcţionari de Stat, cari ne fac onoarea a se afla astă-seară între noi, şi în patriotismul şi solicitudinea cărora industria îşi pune toate speranţele pentru întărirea şi desvoltarea ei. Cuvântul Ministerului de Finanţe D. D. GHEORGHIU, secretarul general al ministerului de finanţe, recunoaşte că industria este a doua ramură de bogăţie a ţării, prin interesanta ei valoare pentru economia generală şi pentru apărarea naţională. Este deci convins de datoria ce incumbă statului de a da industriei posibilitatea unui avânt şi desvoltări serioase. La imputarea ce mi se aduce că nu acordăm industriei o suficientă protecţiune vamală, răspundem că chiar pe ziua de 1 Aprilie, ministerul de finanţe a hotărât ridicarea tarifului vamal cu 33 la sută, urcând coeficientul dela 30 la AO Dacă această protecţiune nu se va dovedi suficientă, coeficientul se va mai ridica. Asigură că la ministerul de finanţe se găseşte un «'*■' cu ochiul neadormit pentru progresul industriei. Directivele d-lui ministru de finanţe au dat până acum rezultatul că primul factor industrial, capitalul, s-a naţionalizat în cea mai mare parte. Fără îndoială, adaogă d. Gheorghiu, este nevoe şi de capitalul străin şi de experienţa străină. Dorim ca ambele să ne vie în ajutor, dar nu în sistem colonial. In ce priveşte munca, aceasta dispută astăzi pasiv capitalului. Este deci nevoie ca munca naţională să se înfigă cât mai adânc, astfel ca elementele naţionale să-şi găsească cât mai uşor plasamente în industria naţională. D. PENESCU KERTSCH, vorbeşte în calitate de metalurgist şi reprezentant al U. G. I. R. D-sa îşi exprimă satisfacţia de a fi auzit din partea autorităţilor oficiale cuvinte foarte încurajatoare pentru industrie. Nu poate fi decât recunoscător acestora, dar crede că industriaşii cu acest prilej trebue să-şi exprime în, mod neted revendicările lor. D. ministru al industriei, a spus că o protecţie exagerată a industriei naţionale, ar fi periculoasă, dar fapt este că actualul tarif nu mim^i că nu este exagerat, dar este absolut insuficient. D. MINISTRU T. CONSTANTENESCU. — Sunt perfect de acord. D. PENESCU KERTSCH, continuând, arată importanţa ce o prezenta pentru apărarea naţională existenţa în ţară a unui început de industrie metalurgică în timpul războiului, şi în consecinţă atrage atenţiunea celor în drept asupra nevoiei de a ne pregăti câţi mai bine în această direcţie. In acest înţeles, sprijinul industriei metalurgice este însuşi sprijinul apărărei noastre naţionale. Mulţumeşte apoi, dlui ministru al Muncei pentru opera realizată la departamentul său. Consideră că ministrul muncei, nu este numai ministrul muncitorilor propriu zişi, ci al tuturor acelora cari muncesc şi produc în această ţară. Din partea industriei miniere, felicită pe d. ministru al industriei, pentru opera realizată prin noua lege a minelor, rugâm ar-l să persevereze la aplicarea ei integrală, închină, pentru factorii şi îndrumătorii vieţei economice lo TAXELE DE EXPORT ŞI IMPORT Vorbind despre taxele de export, oratorul consideră că acestea slujesc ca regulator al vieţei economice, ele contribuind ca traiul in general şi costul muncei să fie mai reduse. Re act, d. Cheorghiu deduce că industriaşii nu trebue să se ridice în potriva taxelor de export. In ce priveşte taxele de import, d-sa crede că exagerarea lor, ar adormi energiile, paralizând viaţa industrială. Taxele de protecţiune acordate, până acum, au avut scopul de a da industriei posibiltatea de a lupta cu concurenţa străină, iar nu de a duce o viaţă parazitara, încheind d. Gheorghiu, defineşte rolul industriei noastre, care după părerea d-sale nu aduce bani în ţară, ca agricultura dar îi reţine, ceiace e foarte mult şi că în aceste condiţiuni ea fiind auxiliarul agriculturei, merită sprijinul statului. * * D. TEODORESCU, directorul general al soo Petroşani, îşi exprimă satisfacţia şi entusiasmul său că la această adunare de industriaşi iau parte atâţia reprezentanţi ai oficialităţii cari îi asigură de atenţiunea şi solicitudinea statului pentru industrie. Aceste asigurări sunt cea mai preţioasă chezăşie că într'un viitor apropiat, industria nu va mai avea să se plângă nici de criza financiară, şi monetară, nici de lipsa unei protecţiuni vamale şi încurajările necesare, nici de a evendicările industriei D. ŞT. PRETORIAN, recunoaşte marile merit® ale industriei metalurgie®, fără concursul căreia G. F. R. au s’ar fi putut reface şi reorganiza . Metalurgia română a răspuns cu entuziasm şi cu enorme sacrificii la apelul C. F.R. Este tot atât de adevărat, că nu putem uita, că din cauza greutăţilor prin cari a trecut statul, C. F. R. n’au putut răspunde obligaţiunilor lor, şi industria metalungică a sângerut, furnizând materiale fără a fi plătită, dar plătind C. F. R. anticipnat pentru servicii p® cari această instituţie de stat nu le putea îndeplini. Tot astfel industria minieră a servit C. F. R. combustibilul necesar fără a primi în schimb la timp contravaloarea furniturilor. Exprimă recunoştinţa sa, din partea C. F. R., acestor industrii signeră că noua reorganizare a C. F. R., va da industriei metalurgice posibilitatea de a lucra intensiv şi în condiţii altele decât cele din trecut astfel ca în viitor să ajungă la punctul de a I). INGINER BUŞILA închină în onoarea presei în general și în special în onoarea presei economice. D. INGINER MIRCEA închină pentru muncitorimea industrială. D. INGINER WOLF, din partea metalurgiei Wolf, relevă meritele inginerilor români în desvoltarea industriei metalurgice şi miniere şi închină în sănătatea acestora. D. ING HENRY DE MALVAL mâneşti, cărora le urează să lucreze pentru ridicarea şi prosperitatea industriei. D. OSICEANU, directorul general al soc. „Steaua Română”, preşedinte al Uniunei petroliştilor, vorbeşte în calitate de client al industriei metalurgice, urând acesteia din urmă să producă cât mai mult, cât mai calitativ şi cât mai la vreme pentru la industria petroliferă — în mare progres astăzi __cu o producţie care trece de 500 vagoane pe zi, întrecând cifra dinainte de război — să nu mai aibă nevoie de a recurge la metalurgia străină CONCURSUL FINANCIAR AL STATULUI D. TANCRED CONSTANTINESCU, luând pentru a treia oară cuvântul, ţine să releve concursul pe care creditul industrial l-a acordat Industriei româneşti şi Închină pentru directorul general al acestei Instituţii, d. G. Popescu. Cu acelaş prilej simte nevoia de a mărturisi concursul preţios pe care România l-a avut din partea societăţii Reşiţa, reprezentată din d-nii Ad. Veit şi C. Orghidan. Aş fi ingrat, spune d. ministru al industriei, dacă n’aş recunoaşte că Reşiţa prin administratorul ei delegat, d. A. Veit, a dat un preţios concurs operei de refacere a C. F. R. şi un excelent sprijin economiei naţionale a României. Aceasta atât prin competenţa d-lui Veit, cât şi prin Întinsele sale selaţiuni financiare şi industriale din Apus, inlocui industria străină. Pentru aceasta , nevoie şi de eforturile industriei metalurgice care va trebui să acopere toate trebuinţele C. F. R., in locomotive, vagoane de marfă şi de persoane şi material de cale, închină pentru prosperitatea Uniunei industriilor metalurgice. Dumpingul D. ND. CHIRCULESCU, reluând pentru a doua oară cuvântul, insistă asupra împrejurărilor care au împiedecat guvernul să facă tot ce ar fi fost posibil pentru desvoltarea industriei naţionale şi analizând opera economică a guvernului, îşi exprimă convingerea că nu se putea face mai mult în condiţiunile actuale. In ce priveşte politica taxelor de import, este şi d-sa de părere că aceste taxe nu trebuie exagerate, dar atunci când este vorba de „dumpingul“ industriilor străine, statul are datoria imperioasă de a nu mai ţine seamă de interesul trecător al populaţiei, el trebuie neapărat să vie în ajutorul industriei naţionale ameninţate, pentru că Dumpingul este otrava care ucide industria unei ţări. directorul uzinelor Vulcan, spune că a auzit pronunţându se la banchet cuvântul sistem colonial şi cuvântul străin. In calitatea d-sale de francez, d-sa declară că nu cunoaşte noţiunea de sistem colonial, iar în ce priveşte cuvântul străin, orice francez se simte în România ca in ţara sa proprie. D. INGINER GLAS, director general al uzinelor „Vulcan“, din mestecul prea mare al autorităţilor în treburile şi interesele industriei, astfel că nu e departe timpul când industria străină se va închina umilă în faţa industriei româneşti ajunsă într-o epocă de aur. In speranţa realizatrei acestui vis, d-sa închină în sănătatea reprezentanţilor oficialităţei. D. CARACOSTEA, secretarul ministerului de comunicaţii spune: D-vor sunt convins că prin aceste reuniuni şi în această atmosferă prietenească şi desinteresatâ se întăresc relaţiunne dintre d-voastră iar industria şi comerţul ţării vor profita mult. Iată dar pentru ce cred că trebue să încurajăm iniţiativa preşe dintelui Uniunii, iată dar pentru ce convins de meritele lui şi de osteneala iniţiativei lui vă rog să vă uniţi şi cu mine spre a închina paharul nostru în sănătatea valorosului tânăr care este d. C. Orghidan D. MINISTRU TANCRED CONSTANTINESCU, reluând cuvântul, închină pentru d. N. Ştefănescu, directorul Băncei Româneşti, relevând concursul pe care acesta l-a dat industriei. D. ŞTEFANESCU, directorul general al Băncii Româneşti, răspunde că faptul de a fi avut ocazia, să servească Statul român, trăind câţiva ani în calitate de inginer la uzinele din apus, Creazor, Krupp, etc. a născut în sufletul său dragostea pentru industria metalurgică. De aci, dorinţa sa de a contribui la crearea şi desvoltarea unei industrii metalurgice în România, închină pentru această industrie. Capitală, spune a fi industriaşii străini stabiliţi de decenii în ţară, se simt legaţi de binele şi prosperitatea ei, prin faptul că ei au făcut românilor prima şcoală c, muncei industriale şi tot ei conntribuie la progresul şi propăşirea industriei naționale. * * * După o scurtă cuvântare a d-lti ing. Arapu, secretarul general al Uniune! industriale metalurgice şi o improvizaţie in versuri, a d.lui ing. Marino, directorul general al Uzinelor Lemaitre, D. INGINER ORGHIDAN, preşedintele Uniunei, Încheie seria toasturilor. D-sa, îşi exprimă mulţumirea că, având în mijlocul lor, pe miniştrii industriei şi al muncei, metalur glstic şi-au putut expune dezideratele şi revendicările lor în contact direct cu reprezentanţii guvernului. Această expunere a dezideratelor lor, a provocat o manifestaţiune de dragoste a guvernului in favoarea industriaşilor. Dacă numai acesta ar fi rezultatul acestei mese colegiale, încă ar fi suficient. îşi exprimă însă speranţa că activitatea Uniunei, va da roadele ei în toate împrejurările şi încheie, bând ultimul pahar de vin, în sănătatea reprezentanţilor oficialităţii. * * * Intr’o atmosferă din cele mai cordiale, banchetul a continuat în prezenţa ambilor miniştri. : I R. Cuvântul d-luiJ. Orghidan Discursul d-lui Ministru al industriei şi Comerţului Discursul d'luî Ministru al Muncei Alte cuvântări -avântul directorului general al C. F. R. Toasturile Informatiuni TÂRGUL DE MOSTRE DIN BUDAPESTA 18—27 Aprilie 50 la sută reducere la tren si viză. Informatiuni, legitimată, Bucureşti Pasagiul Român No. 12. Ministerul domeniilor, a trimis o adresă staţiilor viticole ale statului, prin care le cere să livreze de urgenţă viticultorilor, vitele şi pomii ca li s’au cerut, contra plată şi conform instrucţiunilor ce li s’au dat din timp, fără vre-o altă formalitate. Tribunalul Ilfov a înregistrat denumirea şi eticheta vinului „BASARABEANCA“ ca proprietatea firmei „Vile Diroitrie Eremeîei*' Ssorî, furnizorii Curţii regale „Uniunea ziariştilor profesionişti” din Bucureşti, a delegat pe d-nii dr. Raul Anastasiu preşedinte şi I. St. Ioachimescu membru în comitet, să o reprezinte în vizita pe care ziariştii români o vor face în cursul lunei Maiu, ziarişţilor din Praga. Primăria Capitalei, a lansat cu un apel către proprietari şi chiriaşi prin care le aduce la cunoştinţă, că contra plată, este dispusă să construiască guri de apă şi canal, în dreptul proprietăţilor ce i -a vor indica. Aceste lucrări, se vor face, spune apelul primăriei, pentru a uşura lucrările pompierilor în caz de incendiu.