Argus, septembrie 1925 (Anul 16, nr. 3709-3733)

1925-09-02 / nr. 3709

i Anul XVI No. 3709­­ BICRI­CI fll pfttoATE ZIARELE CAROL SCHULDER )­ S.BEROER , STR. KARAGEORGEVICI 9 TEL: 11/1* ABONAMENTE: IN STRAINATATE Un an 1800 lei 6 luni 1000 3 luni 600 3 lei în tară. 6 lei în străinătate IN TARA Un an 800 lei 5 luni 450 3 luni 250 n »­91 n 6 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERTULUI Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin I^saa BIROURILE: Bucureşti, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6/93 şi 23/69 INDUSTRIEI şi FINANŢEI pir Director: Grigore Gafencu C Miereuri 2 Septembrie 1925 aniUnei uri i DEORI-U­­L IN TOATE ziarele ' • PRIN SOCIETATEA GENERALĂ a PUBLICITĂȚI | CAROL SCHULDER)) S.BERGER STR. KARAGEORGEVICI 3 TEL: 11/14 PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societățe Generale de Publicitate Directori s Carol Schulder *1 S. Berger Sir. Emin Hindi (tom Kirigin­opgi­en­ll 9) illetei ii|i de VIATOit •* de Mihail Manoilescu Camerele de Comerţ şi Industrie din toată ţara îşi vor realege peste câteva­ zile noui conducători. Aceasta nu este deajuns pentru ca să numim evenimentul acesta: o reî­­noire. O instituţie poate să-şi schimbe conducătorii şi totuşi să continue a rămâne la fel cu ea însăşi, dacă con­ducătorii cei noi lucrează (sau nu lu­crează) întocmai ca cei vechi... Atunci se repetă doar vorba poetu­lui: „alte măşti, aceiaşi piesă”. Mai mult o instituţie poate să-şi modifice fundamental organizaţia, a­­şa cum o face noua lege a Camere­lor de Comerţ, şi totuşi în realitate să nu-şi fi schimbat nimic, fie cât suprafaţa şi aparenţa. O schimbare fundamentală şi pro­fundă, o adevărată­­reînoire, este nu­mai aceia pe care într’o veche insti­tuţie o aduce un nou spirit. Ne vor aduce alegerile actuale a­­ceastă reînoire printr’un alt spirit? Aceasta atârnă de faptul dacă co­mercianţii şi industriaşii din întrea­ga ţară vor­ înţelege situaţia de azi şi rolul exact al instituţiilor lor repre­zentative.­ Această chestiune, a rostului şi a menirei Camerelor de Comerţ şi In­dustrie este esenţială, şi se pune cu o actualitate cu atât mai mare azi, cu cât prin noua lege se întunecă şi se ignorează rolul de căpetenie al a­­cestor organizaţii. In ad­evăr prin noua lege se dau Camerelor de Comerţ şi industrie trei feluri de atribuţiuni: a) Procurarea de statistici, studii şi informaţii pentru stat şi pentru particulari. b) înfiinţarea şi exploatarea de lu­crări publice şi de instituţii de inte­res comercial­. c) Exprimarea de avize asupra­ che­stiunilor comerciale şi industriale.­­ Care din aceste trei categorii de a­­tribuţii este cea proprie şi specifică camerelor de comerţ, care este acela care constitue rolul de căpetenie şi raţiunea lor de a fi? . Este, desigur cea de a treia, „expri­marea de avize” pe care legea o stre­coară într’un singur aliniat al arti­colului 3. De­şi legea o trece sub o formă a­­tât de neobservată şi de sumară... a­­colo stă întreaga importantă a Came­relor de Comerţ, şi tot viitorul lor.­ Camerele de Comerţ,trebue să fie organe reprezentative, ale Comerţu­lui şi Industriei, adică organe inde­pendente exprimând părerile şi voin­ţa cercurilor comerciale şi indus­triale. j ii i *!? Aceste camere împreună cu Uniu­nea lor, trebue să constitue parlamen­tul economic, de care guvernarea ţa­rei trebue să ţne seamă cum ţine seamă de parlamentul politic. Faţă de această atribuţie toate ce­lelalte atribuţii şi activităţi sunt se­cundare, ba chiar — atunci când se extind prea mult — sunt dăunătoare întrucât eclipsează scopul şi meni­rea de căpetenie a Camerelor de Co­merţ. Legea actuală se ocupă atât de mult, de ele şi le detailează cu atâta grijă (de-a lungul a ÎL aliniate ale ar­ticolului 3­) încât izbuteşte să dea impresia că ar urmări în mod inten­ţionat distragerea Camerelor de Co­merţ de la funcţia lor reprezentativă. Şi în adevăr în ziua când o Came­ră de Comerţ ar avea de administrat — fie şi în asociaţie cu alţii — un port sau o cale de comunicaţie sau când ar vrea să administreze singu­re burse de comerţ, târguri, oboare, antrepozite, magazine generale, şcoli industriale, etc., etc., ea s’ar transfor­ma într’o voită Societate comercială­­industrială, iar toată atenţia şi mun­ca conducătorilor săi ar fi absorbită de acest teren. Ce ar mai rămâne atunci din ro­lul reprezentativ al Camerelor de Co­­merţ faţă de guvernul ţării? Şi ce independenţă ar mai avea faţă de autorităţi o instituţie care are interese materiale proprii pe care tre­bue să şi le menajeze înainte de ori­ce ? Iată de ce ni se pare periculos fă­gaşul pe care noua lege vrea să îm­pingă organele reprezentative oficia­le ale comerţului şi industriei şi iată de ce ne e frică ca odată intrat pe dânsul să nu se piardă şi preocuparea apărărei intereselor generale ale co­merţului şi putinţa de a mai face a­­ceastă apărare. . (De altfel ca o dovadă mai mult a intenţiei legiuitorului de a abate Ca­merele de Comerţ de la adevărata lor menire este faptul — absolut fără pre­cedent şi fără sens — după care gu­vernul poate numi în orice Cameră ar voi, jumătate din numărul mem­brii ori . Ce caracter reprezentativ mai poa­te avea o cameră de Comerţ astfel compusă?) Iată de ce socotim că acum este momentul decisiv de a da Camerelor de Comerţ şi Industrie adevăratul lor caracter...­­ De conştiinţa pe care o vor avuta nouii lor conducători asupra adevă­ratului rol al acestor organe, depinde tot viitorul lor. Ei trebue să înţeleagă că aceste Ca­mere nu sunt menite să fie uned ofi­­ci de statistică, nici întreprinderi de câştig, nici birouri administrative. Ele trebue să fie factori de putere, care să ia parte la toate deciziunile din sfera intereselor economice. Ele trebue să influenţeze legislaţia şi administraţia publică în raportu­rile sale cu viaţa economică şi să im­pună respectarea intereselor legitime şi generale ale comerţului şi indus­triei. De aceia, cea dintâi condiţie­­ care se cere nouilor conducători este să fie pătrunşi de spiritul de indepen­denţă, care — la nevoe — poate de­veni şi un spirit de combativitate. Camerele de Comerţ şi Industrie trebue să ştie să se apere şi să a­­pere. Am avut destui oameni care aşe­zat! la conducerea camerelor de co­merţ s-au gândit numai la dânşii... care şi-au creiat frumoase situaţii morale (şi chiar materiale) făcând e­­chilibristică între interesele cercuri­lor economice şi exigenţele guverne­lor. Am avut printre aeştia destui re­prezentanţi ai guvernelor pe lângă comercianţi şi industriaşi. A sosit mo­mentul să avem şi reprezentanţi ai comercianţilor şi industriaşilor pe lângă guverne. Am avut destui conducători care vorbeau tare cu cei mici şi potolit cu cei mari. A venit ziua să se impună oameni­ care știu să vorbească potolit cu cei mici și tare cu cei mari. Suntem informaţi că printr’o recen­tă hotărâre a consiliului de miniştri, care n’a fost încă pusit în aplicare, s’ar fi ridicat taxele de import asupra cărbunilor de pământ streini în aşa măsură încât importul cărbunilor po­lonezi, din Silezia, este de fapt pro­hibit. Cam măsura coincide cu dife­rendul economic dintre Germania şi Polonia şi cu închiderea pieţii ger­mane pentru cărbunii polonezi, ridi­carea aceasta de taxe a produs o im­presie foarte defavorabilă in cercuri­le aliaţilor noştri polonezi Coincidenţa este cu atât mai sur­prinzătoare şi mai supărătoare cu cât, acum de curând, guvernul din Varşovia a decis să acorde şi Româ­niei reducerile de tarif vamal, la im­port, acordate Franţei pentru produ­sele viticole şi pentru fructe. Astfel, schimbul reciproc de Înles­niri economice, între ambele Statei pentru surplusul lor de produse na­ţionale, apare inegal intre cele două ţări vecine şi aliate. Din partea Poloniei s-au făcut de­­mersuri amicale spre a se reveni asu­pra măsurii, cu atât mai mult cu cât importul cărbunilor de Ungaria a luat o mare desvoltare la noi, în in­cinsul timp, chiar spre paguba produ­cătorilor de lignit naționali în favoa­rea cărora, de altfel, s’a dispus spe­cial ridicarea tarifelor de import. Ireea imn Di Dinu­ WASHINGTON 31 CRa­­dor). — Greva mineri­­lor din minele de căr­buni a început eri. Bis snort ti­ml [ MOSCOVA. — Cumpărăturile de cereale din Rusia au fost atât de con­siderabile în ultimile săptămâni, în­cât, aşa după cum spune „Times”, numărul vapoarelor afretate în ulti­mul timp la Londra pentru a fi incăr­cate cu cereale din Marea Neagră cu destinaţia Marea Britanie sau Conti­nent, este de circa 100, cari ar putea transporta 500 mii tone cereale. Această activitate, dacă s-ar conti­nua, ar fi încurajatoare, ceea ce i-ar permite probabil Rusiei să-şi plăteas­că importaţiunile sale cu bani gata. Totuşi, din pricină, că şi-a repu­diat datoriile şi, deci, şi-a pierdut cre­ditul în străinătate, nu se poate aş­tepta să obţină credite pe termen lung. Cu toate acestea, afretarea unui volum considerabil de tonagiu va in­fluenţa in mod simţitor piaţa navlu­lui.­­­ Multe vapoare, in loc să se ducă In depărtări mari să caute carne sau să revie pe lest în Anglia se vor duce a­­cum în Rusia să Încarce cereale. Preţurile pe lunile Iulie şi August „Pâinea cea de toate zileie, dă­­ne-o nouă Doamne“. In vremuri senine şi liniştite mi­­lioane de inşi repetau rugăciunea pe mod mecanic, distrat şi sub cu­­vântul de „pâine" pricepeau totali­­tatea nevoilor omului. Războiul dis­trugător ne-a învăţat să înţelegem cuvântul .pâine“ ad literam pentru că am suferit lipsa. Nu se găsea pâine nici chiar cu bani, scurta pe­­rioadă postbelică când raţia cu cartelă era de un sfert de pâine pe ni a lăsat un suvenir amar. Dar nici anul agricol 1924 cu re­­colta grâului deficitară, n'a lăsat amintiri bune. In special la fami­­liile numeroase și cu venituri mo­­deste unde capitolul „pâine" repre­ lintă o sumă. Ele mai pot evita muşcăturile scumpetei generale, e­­vitând cheltueli ce nu se impun numai decât, dar la „pâine" nu in­­cap amânări și nu e o glumă pen­­tru un pater familias cu cinci, şase guri, să cheltuiască pe pâine o bună parte din câştigul său; preţul ajunsese după calitate între 15 şi 24 lei kilogramul. In fine! A sosit recolta nouă, şi indicele de scumpete înregistrează o destindere. Foarte mică, ce e drept, eftenirea pâinei şi fdinei fiind compensată prin scumpirea zahărului, orezului şi altor articole. E totuşi un fapt de mare însemnă­­tate că pentru prima oară in cursul anului 1925, notăm o scădere a in­­dexului provocată prin eflinirea a­­celui produs care e baza alimentă­­rei omului şi tot d'odată articolul al cărui preţ determina preţul tu­­turor celorlalte. In realitate grâul este etalonul rasei albe precum o­­rezul e etalonul rasei galbene. După el se măsoară valoarea celorlalte mărfuri. Bine înţeles pentru adap­­tare, trebue timp, o reacţiune in­­stantanee, ca materia, chimică în­­tr'o fiolă­ nu se poate în domeniul economic. E destul de curios şi puţin mă­­ guitor pentru progresul spiritului public că tocmai In aceste clipe critice de scumpere generală inso­tite de greve, unele ţări au găsit momentul oportun să urce tariful de primă necesitate survenită de pildă, a urcat taxa de import al grâului la nivelul din 1924 , rezul­tatul e o scumpete nemaipomeni­tă, o dublare a preţului obiectelor de hrană neîncetate survenite de la 1 ianuarie 1925 până azi, plus greve in toate colţurile. Tot aşa de instructivă este mentalitatea tu­turor producătorilor care caută să curme scumpetea prin reducerea salariilor. In multe părţi oamenii nu vor să priceapă că fiecare In­dustrie trăeşte din toate celelalte, că nu va servi la nimic reducerea salariului lucrătorilor din momentul ce toate celelalte întreprinderi vor face acelaş lucru şi prin urmare vor scade puterea de cumpărare a tuturor lucrătorilor. De altă parte e adevărat că o urcare de salariu nu resolvă ni­mic pentru că se scumpesc măr­furile şi se oftenesc banii Exmplul pâinei din recolta 1925 ne arată adevărul. In 1924, a fost o producţie deficitară de grâu , pâinea s-a scumpit peste măsură. Recolta din 1925 e abundentă, ne rămâne şi un prisos pentru export. Preţul pâinei a scăzut şi indexul de scumpete merge la vale. Dacă voim eftenice, să producem mult şi atunci toate problemele economice ce ni se par ori atât de grele, a­­proape insolubile, se vor aranja ca prin farmec. * Din tabloul de mai jos reese să numai rubrica alimentelor s’a ef­­tcuat în August; celelalte două ru­brici, îmbrăcămintea și diverse continuă mersul ascendent. Iată cifrele : Rezultă din cifrele de mai sus că ALIMENTELE s’au scumpit de 46,50 ori în August 1925 fată de 49,40 ori în Iulie 1925 ; ÎMBRĂCĂMINTEA s’a scumpit de 57,10 ori în August 1925 fată de 56,10 ori In Iulie 1925; DIVERSELE s’au scumpit de 33,86 ori în August 1925 fată de 32,95 ori in Iulie 1925. Iar media generală a prețului t­uror articolelor în August 192 este de 45,82 ori mai mare în August 1916, sau cu 1 și un sfert la sută mai scăzută ca in Iulie 1925. Cifre relative I 1 Du­rificapi De le MM D ami LONDRA.­ in ziua de 25 August a sosit şi a aterisat pe aerodro­mul Cry Son un aero­plan german care avea la bord valori in sumă de L. st. 9.660.000, su­mă destinată pentru acoperirea In parte a plăţilor ce Germania urmează să facă An­gliei şi celorlalte ţări in conformitate cu sti­­pulațiunile planului Dawes. Valorile erau împachetate în 20 de saci sigilați, cari au fost transportate sub gar­dă militară la această Bancă. Criza navlurilor LONDRA. — Opinia publică se ocupă din ce in ce mai mult de so­­magiul marinei comerciale care provine din lipsa de navluri și­ de carb­uri. Pe râul Tyne aproape nu se mai­ poate găsi loc pentru un nou vapor și unul din cei mai mari armatori din Londra a­ declarat că niciodată industria maritimă n'a fost intr'o situație mai rea ca cea de acum. In special' proprietarii așa ziselor „tramp steamers" (va­­poare vagabonde) suferă cele^ mai mari pierderi' căci aceste vapoare cari' în ultimii doi, trei ani, găsiau navlu in La Plata acum nu mai au nimic de făcut. Sporul tanagiului neintrebuinţat se mai datorează şi micşorării exportului de cărbuni. In această privinţă­ ministrul muncii a declarat, că­, pentru in­­dustrie, este de o importanţă vi­­tală faptul ca minerii şi lucrătorii să consimtă să­ lucreze mai mult decât actualmente. Ccké jejpi­rin CONST­ANTINOPOLE. — Din pri­cina intensificărei. importului de pe­trol­ rusesc, preţul bidonului de pe.­trol lampant a scăzut dela 265 la 210 piaştri şi al esenţei dela 33? la 296 piaştri. Se aşteaptă ca preţu­­rile să .scadă şi mai mult. „Standard On­ Co." a fost ne­­voită să.şi scadă preţurile sale pen­tru ca­ să poată concura cu produ­­sele sovietice. Celelalte firme au în­trerupt vânzarea petroleului lor lampant din pricina imposibilităţii de a lupta cu concurenţa rusă. BUDAPESTA. Din rapoartele oficiale publicate rezultă că recol­tele în Ungaria, în acest an, au fost foarte satisfăcătoare, şi că po­rumbul şi cartofii constitue recor­duri. In adevăr, recolta porum­bu­­lui e evaluată la circa 24 milioane chintale metrice faţă de 18.800 000 în anul trecut, şi a cartofilor la 24 milioane chintale metrice faţă de 15 milioane în anul trecut. Recolta sfeclei de zahăr este eva­luată la 15 jumi. milioane chintale metrice faţă de 12 milioane în anul trecut. De asemenea recolta vinu­lui promite să fie bună. Situaţia politica EXTERNA D. Loebe, preşedintele Reichstag- ului german este oaspetele Vie­­nei. El a sosit in capul unei dele­­gaţii de parlamentari şi publicişti, pentru „a­ înlătura ultimele obsta­­cole ce se mai pun în calea alipirei Austriei de Germania". Se spune că populaţia Vienei a primit dacă nu cu entuziasm, dar în orice caz cu simpatie pe iluştrii oaspeţi' Au avut loc serbări şi ma­­nifestaţii" Bucuria, nu a fost gene­­rată. Guvernul austriac, plin de tact, s'a abţinut dela orice demon­­straţii. Cunoaştem in privinţa fai­­mosului „Anschluss" părerea ju­­dicioasă a d.lui Mataja, tânărul ministru de externe care a avut prilejul in mai multe rânduri să-şi dea seama de bunele intenţii ale Antantei faţă de Austria. Cuvintele rostite acum câteva zile de fostul cancelar Seipel la Stuttgart, cu prilejul congresului catolic, ne do­­vedesc că există o concepţie de stat austriacă, împărtăşită de toţi c­r­­muitorii micei republici­ vechi şi noi. „Chestia hotarelor, — a spus cu multă fineţă dr. Seipel — nu joacă decât un rol secundar. Esenţialul este că formăm o comunitate de cultură cu Germania. De ce să unificăm şi statele? Graba unor partide germane de a distruge ho­­tarele între noi, nu o pricepem. Cu atât mai mult cu cât sunt aceleaşi partide care la formarea Statului german, au ţinut să excludă Aus­­tria din imperiu. (Seipel face alu­­zie la sforţările conservatorilor ger­mani, de a­ unifica Germania sub tutela Prsi­ei şi deci cu excluderea Austriei). Vom putea şi de acum înainte, urmări aceleaşi scopuri na­ţionale şi culturale, păstrând for­­mele noastre de stat respective“. Părerea fostului cancelar are o valoare indiscutabilă, — cu aicii mai mult cu cât a fost împărtăşită unor ziarişti germani, in Germania şi în ajunul sosirei la Viena a de­­legaţiei Loebe. Totuş nu ne linişteşte pe deplin. Toate partidele germane­ din ex­trema stângă până in­ extreme dreaptă sunt pentru „Anschluss". Toate sunt hotărâte să lupte pe faţă, prin publicitate, diplomaţie şi propagandă pentru realizarea a­­cestei dorinţi. Guvernul Luther­ Stresemann consideră alipirea Au­­striei ca unul din primele puncte ale programului său extern. Pac­­tul de siguranţă occidental este tocmai menit să libereze politica germană orientală? Va putea Austria să resiste la toate ademenirile puternicilor săi vecini? Dr. Loebe a declarat că această chestiune se va tranşa la Geneva. Nădăjduim şi noi că la Geneva se va lua in sfârşit o hotărâre prac­­tică şi definitivă în ce priveşte si­tuaţia Austriei în Europa centrală şi relaţiile economice care trebue să dăinuiască între mica republică şi vecinii săi dunăreni. Controlu­­rile şi expertizele Antantei au dus la rezultatul pe care l-am prevăzut de mult, fără o apropiere şi unifi­­care economică a basmului dună­­rean, actuala situaţie politică in Europa centrală nu poate fi sal­­vată nici prin Marea nici prin Mica Antantă, nici chiar prin Mica An­­tantă a presei. A sosit timpul să trecem la înfăptuiri practice și se­­rioase. G. G. INTERNA O zicătoare populară pretinde că Românul este foc de paie, iar alta completează adăugând că el s'a­­pucă greu de o treabă, dar că de lăsat se lasă uşor de ea. Cazul suprimării legăturii intre gara Filaret şi gara de Nord pen­­tru călătorii in trecere numai prin Bucureşti, fie că vin din sau merg înspre Bulgaria și Constantinopole, ne.a amintit cele două zicdtori po­­pulare. Intr'adevăr, se Știe că legătura aceasta Intre FilareUGara de Nord, constituind o mare înlesnire pen­­tru traficul continuu de călători în trecere pe la noi, n'a existat tot. deauna. Prin urmare, abia ne apu­­carăm de o treabă bună, in intere­­sul unei Unii ferate cu caracter e­­vident internaţional, cum este linia Rusciuk,Giurgiu.Filaret prin g. Nord spre Apus, pentru ca să ne lăsăm de ea din motive foarte pu­­ţin convingătoare. Oricâte cauze sau motive ar ple­­da pentru suprimarea acestei legă­­turi, ele rămân fără valoare in fata marelui interes public căruia corespunde legătura şi, mai ales în fata reputaţiei noastre de gard civilizată grav ameninţată din clipa când călătorii streini, debar, caii in­g. Filaret, ar fi lăsaţi la dis­crefia mijlocelor proprii ori a biro­jurilor bucureşteni ca să traver­­seze Capitala noastră până la gara de Nord. Socotind că ideea suprimării le­­păturii n'a fost decât o idee trecă­­toare şi uşuratecă, apelăm la toate organele cu răspundere să vegheze ca faptul să nu se consume până la sfârşit. Când pretutindeni, în toate ţării civilizate, se multiplică sforţările pentru a înlesni trecerea călători­­lor streini pe linii de interes inter­­naţional, nu înţelegem de ce, la noi, s-ar face tocmai dimpotrivă desfiinţând şi puţinele înlesniri care există pe ici pe colo. INT: Scrisori din Germania BERLIN. — De zece săptămâni un consorţiu de lichidare compus din reprezentanţii a 22 bănci ger­mane şi lucrând sub preşedinţia d-rului Schacht preşedintele Rei­­chs­băncii lucrează la lichidarea u­­riaşului­ consorţiu Stinnes. Prăbuşi­rea patrimoniului lăsat de Hugo Stinnes depăşeşte cu mult propor­ţiile unui simplu faliment industrial sau financiar. Ea ameninţa să ai­bă repercusiunile cele mai grave atât în întreaga lume financiară şi bancară din Germania cât şi în cercurile industriale şi muncitoreş­ti. Se ştie că Stinnes acaparase ac­ţiuni ale unor întregi ţinuturi produ­cătoare de cărbune, ale celor mai însemnate şantiere navale, ale u­­nor flote întregi de vapoare şi a numeroase fabrici de hârtie, de pro­duse chimice, de metalurg­e etc. Da­că aceste acţiuni ar fi fost arun­cate pe piaţă pentru h­ddarea unor datorii­ care atingeau suma de 180 (una sută optzeci) milioane ren­­ten-mark, bursa Berlinului ar fi su­portat cu greu această lovitură, creditul german în streinătate ar fi fost sdruncinat din temelii, in­dustrii întregi ar fi fost ruinate și zeci de mii de muncitori ar fi ră­mas fără de lucru. CUM S’A FĂCUT LICHIDAREA Acest pericol care ameninţa în­­treaga viaţă economică a Reichu­­lui a fost înlăturat. Mai mult de o treime din datoriile Stinnes au fost acoperite fără ca atât de temuta imprăştiere a acţiunilor să aibă loc. Băncile lichidatoare au reuşit să îndrepte fiecare părticică din patrimoniul Stinnes acolo unde ii era menirea: acţiunile bancare s’au reîntors in cercurile de administra­­ţie ale băncilor respective, acţiu­­nile minelor „Montana" in posesia marilor întreprinderi de cărbuni, acţiunile societăţilor de electrici­­tate in marile „concerne de electri­­citate", pachetil de acţiuni Deu. Isch.Luxemburg" in posesia­­ unui consorţiu internaţional. A doua treime a creditelor va putea fi acoperită mai uşor. S'au stabilit deja cumpărătorii cei mai serioşi pentru acţiunile de naviga­­tie, de hoteluri şi de celuloză. Criza este deci înlăturată şi In afară de familia Stinnes care n'a putut sd.şi salveze nici măcar ave. rea de origină.. moştenită de Hugo Stinnes dela tatăl său, ci perde a­­proape tot in grozava prăbuşire toţi creditorii au putut fi pe deplin acoperiţi şi toate întreprinderile au­­ putut fi salvate. * Atât falimentul casei Stinnes, cât şi lichidarea înfăptuită sub preşe­dinţia d-ru lui Schalet, constitue învă­ţămi­nte preţioase pentru viitorul vieţii economice şi financiare în­tr’un stat capitalist , la Opera marelui întreprinzător Stinnes s’a prăbuşit sub povara necesităţilor de numerar. Institute­le de credit au răuşit, ce e drept,, să limiteze catastrofa dar au tre­cut prin astfel de încercări şi de primejdii înefii sunt Cite să saţ gândească, de pe acum,, la o nouă organizare a raporturilor între cre­dk șî muncă Industrială, Dr. B

Next