Argus, ianuarie 1926 (Anul 17, nr. 3809-3832)
1926-01-14 / nr. 3817
Anul XVII No. 3817 AUTOMOBILE „ NOEL sat 105 CAL.VICTORIEI-BUCURESTI ABONAMENTE: IN TARA lin an 800 lei B luni 450 H 3 luni 250 3 lei In tară. 6 IN STREINATATE Un an 1800 lei*-------------m I 6 luni 1000 „ ■ m 1 3 luni 600 7 Fondatori: 8. Pauker fi H. F. Valentin H lei In striinatata la 6 PAGINI6 INDUSTRIEI si FINANŢEI Director Grigore Gafencu Joi 14 Ianuarie 1926 ~r~ w «w> tm u S. w t 44 li Í2 £« * Concesiunea excusiva a Societatei Generale de Publicitate Director, Carol Schulder fi S. Barger sir. r BIROURILE: București, Strada Sărindar 19 — TELEFON: 093 si 23/69 Suntem în perioada cea mai grea a anului. Navigaţia pe Dunăre e ca şi suspendată şi cu ea întreaga noastră mişcare comercială de export Traficul ce se face prin Constanţa e prea redus, fiindcă mijloacele de transport pentru singurul nostru port maritim sunt şi ele foarte restrânse. Stagnarea exportului aduce stagnarea generală a afacerilor. Agricultorii neavând cumpărători nu au bani, şi la rândul lor, nu cumpără şi nu consumă decât in măsura in care pot desface produsele lor pentru plaja internă Lipsa de afaceri şi de mişcare comercială produce o jenă generală, care, din nenorocire, e agravată de politica Băncii Naționale, de restrângere a numerarului. Ceea ce se petrece acum, la noi, ar trebui considerat ca dovadă deplină a falsităței teorii cantitative a monedei, când e vorba de revalorizare monetară. Din diferite cauze exportul nostru stagnează. Plăţile ce avem de făcut în străinătate, depăşesc, deci, Încasările. Leul înregistrează continue scăderi. Banca Naţională în loc de a menţine puterea comercială a pieţei, prin credite noui, restrânge numerari. In credinţa că reducând cantitata de leu in circulaţie va ridica valoarea monedei. Dar leul nu vrea să ştie de politica Băncii Naţionale, ci el ţine seamă numai de plăţile externe faţă de Încasări Politică Băncii Naţionale nu are alt efect decât înrăutăţirea pieţei interne, agravarea lipsei de credit, ridicarea dobânzilor şi deci împuţinareaşi scumpirea produselor. Starea de azi nu are, măcar, justificarea unui început de experienţă. In ultimii patru ani, s-au făcut continue încercări de revalorizare prin restrângere de numerar şi de credit şi rezultatele nu au fost niciodată încurajătoare. După fiecare încercare, Banca Naţională s-a văzut nevoită să revină cu credite noui. Urmând o politică principială de revalorizare, Banca Naţională a fost obligată, totuş, de nevoile reale ale pieţei să facă inflaţie şi să ajungă cu circulaţia fiduciară, in patru ani, de la 14 miliarde la 20 miliarde, fără a da Statului nici un ban, în acest interval După patru ani, Banca Naţională a voit să pună însă stavilă unei nevoi reale şi a încheiat convenţia prin care îşi limitează circulaţia fără a se îngriji dacă ţara îşi a mărit producţia şi feî a echilibrat balanţa plăţilor in străinătate. Trecând cu vederea peste acest punct esenţial, Banca Naţională, impreună cu Statul ne-au adus la situaţia de azi, când restrângerea creditului şi a numerarului provoacă o cumplită criză pe piaţa internă, iareul în loc să crească, scade. A. Suez LONDRA. — Veniturile totale in 1925 au fost de 193.750.000 franci ani, față de 180-420.000 franci amin 1924. Carmenia BERLIN. — In Germania, media falimentelor e de 55 pe zi. In Decembrie 1925 au fost protestate 23200 cambii. • BERLIN. — „Vossische Zeitung" «.firmă, că numărul muncitorilor fără lucru In Germania est© acum de un milion şi jumătate. Franţa PARIS. — In primele nouă luni ale anului 1925, Franţa exportat în Germania mărfuri in valoare de 359 milioane mărci de ale Reichului, iar exportul Germaniei în Franţa n'a depăşit suma de 195,6 milioane mărci. Belg?« BRUXELLES. — Se pare că Belgia are intenţiunea ca la finele anului 1926 să se retragă din Uniunea monetară latină. Dacă s'ar produce acest fapt, Uniur,«o monetară latină s‘ar dizolv' PĂRERI STRĂINE " O personalitate distinsă străină, care e in legătură cu marea finanţă occidentală şi traduce părerile ei, ne trimite următoarele linii pe care le recomandăm atenţiei speciale a cititorilor noştri. Am crezut de cuviinţă să, fac cunoscut pe această cale care sunt părerile autorizate ale cercurilor financiare şi politice Anglol-Saxone care au arătat oarecare interes acestei ţări şi cu care cercuri sunt personal în strânse legături de la armistiţiu încoace. CONVENŢIA CU BANCA NATIONALA Toţi în general sunt de acord să se mărească stocul metalic al Băncei Naţionale a României, şi in nici un caz să nu se mărească circulaţia fiduciară. Să se respecte recenta convenţie Încheiată intre Statul Român şi Banca Naţională de toate partidele serioase din România fiind necesară şi folositoare. Acum când Statul Român are creditul restabilit în străinătate, să contracteze un împrumut extern cu care să se achite datoriile ce le are la Banca Naţională, iar Banca să transforme aceste sume în monedă anr şi să Ie adauge la stocul metalic prezent care este de mică Însemnătate. Această operaţiune va avea de efect consolidarea leului şi obţinerea Încrederea atât a marii finanţe străine cât şi acelea din ţară, în mâna cărora stă leacul crizei acute de credit care gătite multe firme comerciale şi industriale. URCAREA LEULUI Urcarea leului a fost aproape o părere generală a tuturor românilor, bazaţi pe bogăţiile acestei ţări. Şi finanţa străină a fost de aceea o părere la început, proba cea mai bună uşurinţa cu care a acordat credit comerţului român imediat după armistiţiu Acest credit a fost sistat abia când a început degringolada leului, şi a reînceput să se acorde cu timiditate şi precauţiune din nou începând din anul 1925, depinde însă de comerţul românesc dacă va şti să-l menţină şi să-l mărească în acelaş timp. Dacă nu s-ar fi dat credite cu atâta uşurinţă imediat după armistiţiu, poate că nici leul nu ar fi ajuns unde este. Primele guverne româneşti de la armistiţiu încoace au comis multe greşeli financiare tocmai din cauza acestui optimism. Finanţa străină preferă stabilitatea leului, fiindu-i teamă nu de urcare, ci numai de scăderea leului. O urcare a leului în mod lent ar fi indiscutabil o binefacere pentru România, căci ţărănimea care formează majoritatea populaţiei, îşi economiseşte parte din munca ei în lei hârtie. România să nu procedeze in nici un caz la scăderea monedei sale naţionale, căci ar comite un fel de înşelăciune care s-ar putea denumi furt. Ţările care au mai procedat astfel, în cazuri excepţionale, nu vor putea apela la plaga supuşilor iar pentru împrumuturi, deoarece au fost înşelaţi, iar un astfel de apel către străini, va avea din acelea? motive un rezultat şi mmn dezastruos. POLITICA BUDGETARA Străinătatea vede cu ochi buni politica budgetară a României, căci s-a procedat în mod salutar şi anume nu s-a cheltuit mai mult decât s-a încasat şi s-a pus oarecare ordine în finanţele statului. Ca să se îmbunătăţească şi mai mult starea materială a funcţionarilor publici, ar trebui să se reducă numărul lor, reţinându-se cel capabilii, şi să se mărească orele de muncă şi să se întrebuinţeze o metodă mai bună de lucru. Impozitele au ajuns aproape la maximum, prin urmare spre a se ameliora soarta funcţionarilor trebuesc făcute multe economii. Să se desfiinţeze automobilele, să înceteze subvenţiile pentru studenţii din străinătate, să nu se mai trimită comsiuni in străinătate cu uşurinţă■ Toate serviciile statului care administrează averea publică şi care funcţionează ca deficit, să fie cedate prin licitaţie publică iniţiativei particulare, în care caz ar produce venituri statului. S-ar putea reduce serviciul militar obligatoriu la un om, căci in timpul războiului după 6 luni de exerciţii un soldat era bun şi apt pentru front. După un serviciu de un an soldatul iese din armata cu un moral medi ridicat, mai cu seamă că cu economiile ce vor rezulta s-ar putea ameliora şi mai mult hrana, îmbrăcămintea şi încălţămintea trupă. ÎNCURAJAREA PRODUCŢIEI Să se abroge in 4 sau 6 luni toate restricţiunile economice care împiedică producţia şi exportul Să se încurajeze intrarea capitalului şi experienţei străine in ţară în modul cel mai liber, şi să fie impus or tratat acest capital la fel cu capitalul indigen, dacă nu chiar mai bine. Să se încurajeze pus orice mijloace producţia şi exportul. Să se sfârşească odată pentru totdeauna interminabilele tratări şi neînţelegeri ca: Insbrnek, bancnote Banca Generală, datorii interaliate, distrugeri petrolifere, tezaur Banca Naţională de la Moscova etert precum şi alte multe litigii şi neînţelegeri ce mai există cu străinătatea, să se lichideze toate cât mai curând prin bună înţelegere. Ţelul pentru care ar trebui să lupte cu râvna de acum Înainte guvernele româneşi ar fi, să introducă în ţară capitaluri străine, să ridice producţia şi să încurajeze exportul. ÎMPRUMUTUL EXTERN Odată cu toate acestea, trebue neapărat să se contracteze cât mai curând indispensabilul Împrumut de 21—30 miliarde lei pentru efectuarea programului de refacere al C. F. R. fără de care odesvoltare economică mai mare a ţărei este aproape imposibilă dacă nu chiar imposibili in ciuda imenselor ei bogăţii. TRUE FOREIGNER pini Pima ' “ ‘I ‘ ' TARILE CARI AU ADERAT Intre direcţiunea generală a poştelor, telegrafului şi telefoanelor şi administraţiile similare din străinătate se duc in prezent tratative pentru reluarea serviciului de mandate externe. Până in momentul de faţă au aderat pentru reluarea schimbului de mandate poştale externe Cehoslovacia, Japonia, Suedia, Ungaria, Italia, Austria şi oraşul liber Dantzig. Se speră că cu Marea Britanie se va ajunge la un aranjament special. In acest scop direcţiunea poştelor engleze a trimis administraţiei P. T. T. din Bucureşti o convenţie care urmează a fi studiată de organele noastre competinte. Tratative în acelaşi sens se mai duc cu administraţiile poştale din Germania, Belgia, Franţa, Elveţia şi Statele Unite. i JUSTIŢIA Congresul avocaţilor a hotărât ca toate barourile din ţară să proclame greva in caşul când proectul de lege pentru modificarea taxelor de timbru, depus la Senat, va fi votat şi pus in aplicare. Multă lume nu va înţelege ce legătură poate fi intre profesia de avocat şi taxele ce trebue să le plătească justiţiabilii pentru a obţine validarea drepturilor lor. E adevărat că taxele nu le plătesc avocaţii, ci împricinaţii. Dar avocaţii se ridică contra nouei legi a timbrului din cauză că fiscalitatea excesivă la care e supusă împărţirea justiţiei duce la denegarea dreptăţei şi obligă pe cetăţeni să renunţe la binefacerile justiţiei. Organizarea justiţiei, ca şi a învăţământului, într'un stat civilizat nu trebue privită din punct de vedere fiscal sau ca o afacere. Cetăţeanul de orice categorie are dreptul să se împărtăşească de cultură şi de dreptate nu atât din punct de vedere practic, ca mijloc de câştig, material, mai ales din punt de vedere moral, ca încredere în organizarea societăţei din care face parte. Justiţia satisface înainte de toate, simţimântul de dreptate, care e general la toţi oamenii, fie bogaţi, fie săraci, pentru cauze mari sau cauze mici şi care e baza disciplinei sociale. De aceea justiţia, din cele mai vechi timpuri, a fost considerată ca baza organizărei de Stat, —■ fundamentum regnorum, — iar, la Roma, acest sentiment al importanţei justiţiei, egală şi la îndemâna fiecăruia mergea până acolo, in cât nu numai judecătorii funcţionau tn mod gratuit, dar chiar şi avocaţii nu aveau voe să primească onorariu. De aceea găsim■ şi noi tă e o gravă greşală de a se căuta In justiţie o materie impozabilă.pfu ştim dacă . -M/cte j 'nil*, tat de avocaţi e cel mai mărit şi dacă va duce la rezultatul dorit Noi vedem, in orice caz, în mişcarea lor o pornire nobilă şi un omagiu adus sentimentului şi nevoii de dreptate, fără de care nici un stat civilizat nu poate exista. C. P. Conta ternarii lui se GENEVA, 12. (Rador). — Secretariatul Ligei Naţiunilor desminte informaţiunile răspândite în unele ziare, arătând că conferinţa pregătitoare a dezarmării va fi amânată. Data începerei lucrărilor acestei conferinţe rămâne fixată la 15 Februarie. PARIS, 12. (Rador). D-rul Roux a anunţat în şedinţa de eri a Academiei de Ştiinţe că d-rii Hamon şi Zeller au realizat o antitoxină, dând imunitate complectă şi durabilă împotriva tetanosului. Ministerul de finanţe aduce la cunoştinţă că declaraţiile pentru impunerile la impozitele directe pe anul 1926 se fac în cursul lunei ianuarie 1920. Contribuabilii sunt sfătuiţi ca să dea declaraţiuni, căci altfel în e de pedepsele prevăzute a lege, pierdut dreptul la reducerea impozitului pentru sarcini familiare şi sarcini ipotecare, reducere care se face numai pe baza declaraţiunilor. VIII k PARIS, 12. (Radar). -„Petit Journal“ află că acordul comercial francogerman este un principiu stabilit.* PARIS, 12. (Radar). — Din cercurile ministerului de externe se asigură că lucrările conferinței instituită pentru pregătirea dezarmării vor începe la 15 Februarie. O comparație cu încasările din anul trecut — Import Export Dverse Total. Evaluări bugetare pe anul 1925 Evaluări bugetare pe anul 1924 Pe 12 luni 1.500 000.000 5.000.00 000 44Q 000.000 6.94Q.OOO.OOU Pe 10 luni 1.250.000 000 4 167.000.000 367.1*00.0«) 5 784.OuO.OUO împart Export Diverse Total. Pe 12 iunie Pe 10 luni 1.500000000 4.000000.000 300 000.000 1.25''000.000 3 500.000.000 250000 000 5.800.000.000 5.000.000.000 Un Zollverein europnnn Prin lunga sa durată, războiul a lăsat nu numai în Europa, dar şi in restul lumei, o structură economică fundamentală diferită de acea din 1914. Printre locuţiunile cari au făcut în ultimul timp o carieră excepţională este aceia a Statelor Unite ale Europei Până acum şase luni d’abia apanagiul unui foarte mic număr de apostoli cari cutreerând cele cinci continente plimbau evanghelia Paneuropenismului, locuţiunea a intrat azi în vocabularul curent al oamenilor de Stat de dincoace şi de dincolo de ocean. Ziarele adresează chestionare tuturor celebrităţilor, sunt întrebaţi Doumer şi Barhou, Einstein şi Gessler. Callaux este un susţinător entuziast al ideei. El întrevede acordul apropiat al industriilor continentale cartelate, contingentări pentru fiecare Stat în parte. In fine, făcându-se un pas încă mai departe, s’a pus pe tapet, chiar zele aceste, ideia unui Zollverein european în favoarea căruia un ministru german In funcţie s’a pronunţat cu Însufleţire. Iar d-l Ioseph Caillaux amplificând propunerea, s’a exprimat într’un interview în privinţa cumpărărei în comun a materiilor prime, a înţelegerilor intereuropene asupra debuşeurilor şi preţurilor, asupra Intrunirei la Geneva a unui Parlament economic, şi bineînţeles, unei regulări europene a problemelor valutare. Mai mult ziarele din Praga şi Varşovia discută de pe acum cu aprindere proectul unei uniuni vamale între Ceho-Slovacia şi Polona, proect despre care s’a şi vorbit chiar în Seimul polon... Deoarece în vremurile noastre se cuvine să nu mai fim miraţi de nimic, vom spune la rândul nostru că din momentul ce cincizeci şi şase de state de pe întreaga suprafaţă a planetei s’au putut constitui Intr’o Societate a Naţiunilor Intr’un interes de înaltă solidaritate Intre popoare, cu tendinţa de a aprinde flacăra de iubire Intre neamuri; de ce statele europene n’ar reuşi să se înţeleagă In anumite condiţiuni, asupra unei uniuni vamale ? Prin lunga sa durată războiul a lăsat nu numai In continentul european, dar şi In restul lumei o structură economică fundamental diferită de cea ce fusese în 1914. Mai toate ţările ne mai având posibilitatea de a menţine comunicaţiile cu furnizorii lor străini, au fost silite prin nevoile absolute ale momentului să înjghebe industrii, să construiască la repezeală făbrici, în parte pentru producţia materialului de război, dar şi pentru o mulţime de alte articole de care duceau pe atunci mare lipsă. O dată războiul trecut, toate aceste industrii improvizate au manifestat, dorinţa de a trăi şi mai departe. Unele ţări, ca România de pildă mărindu-şi teritoriul, au moştenit industrii noi pe care doresc să le susţină; se întâmplă uneori că asemenea industrii să cam semene cu puiul de cuc, pe care mama sa l’a depus într’un cuib de ciocârlii, tânărul cuc are o poftă atât de mare încât aruncă afară din cuib pe fraţii săi... de lapte pentru ca părinţii vitregi să-i dea lui singur toată hrana. Oricum în faţa unei situaţiuni date, protecţionsmul triumfă peste tot locul. Fiecare din duzinile de state nou înfiinţate în urma războiului face ’o politică vamală tinzând să se îndestuleze singur, ca produsele sale naţionale să ajungă la formaţiunea acea ideală în care restul lumei să aibă nevoie de el dar el singur de oim'*2). ’Fără deose te’ţiv tol' terd N, o balanţă comercială în care exportul să fie ipertrofic şi importul redus la cea mai simplă expresie. Intr-un cuvânt, fiecare vrea să vândă şi nimeni nu vrea să cumpere. Dacă vom adăuga că şi preocupări valutare induc pe dirigiuitori să recurgă la sistemul taxelor prohibitive cu intenţia de a reduce importul, vom fi redat, în puţine trăsături aspectul economic şi vamal al continentului nostru şapte ani după marele război. Cu alte cuvinte, lupta tuturor împotriva tuturor, războiul economic după războiul militar. Ce departe e realitatea de visurile acelora cari se gândesc la Statele Unite ale Europei şi la un Zollvereis! Desigur, sistemul ,ce se practică azi e nebunesc. A spus de mult fiziocratul Quesnay că „principiul ocrotirei economice dacă e urmat de toate statele, nu poate folosi nici unuia, pentru că nimeni nu poate vinde fără a cumpăra”. S’ar putea obiecta că ţările agricole fac o excepţie întrucât vând alimente de care toată lumea are nevoie şi prin urmare principiul de mai sus nu li se poate aplica lor. A judeca astfel este a comite o eroare. Când sentimentul protecţionist devine îndârjit şi e impus până în limitele sale extreme, atunci vedem pe oamenii cei mai aşezaţi perzându’şi cumpătul. Atunci Englezii vor să cultive grâu şi Românii ar voi să fabrice ceasornice. Dealtfel, e ştiut că valul protecţionat care s’a revărsat până şi asupra Angliei este o protestare în contra politicei de izolare vamală a continentului. Am taxat mai sus excrescenţele protecţionismului drept nebunie — mai ales atunci când se adresează unor producţiuni exotice ce n’au o legătură organică cu solul unei ţări date — însă o nebunie de asemenea natură nu poate fi repede învinsă. Unul din cei mai de seamă industriaşi germani, preşedintele lui A. E. G. evaluează capacitatea industrială a lumei la 40 până la 50 la sută mai mult ca înaintea războiului şi aceasta într’o epocă când puterea de cumpărare a consumului e redusă. Şi concluzia sa este : „Deoarece toate ţările îşi fac o concurenţă aprigă, nimeni nu mai câştigă”. Iată că Lloyd George şi-o parte din amicii săi liberali şi-au pus în gând ca Anglia să redevină o ţară agricolă. Itala cheltueşte milioane pentru a mări producţia ei agricolă, Germania tot aşa. In loc să se facă o împărţeală raţională a producţiei ce răspunde condiţiunilor speciale ale fiecărui stat, cuvântul de ordine este ca nimeni să nu fie tributar vecinului. E cert că la un moment dat vocea bunului simţ va învinge anarhia actuală. Profeţiile visătorilor de azi se vor realiza dar până atunci va mai curge multă apă sub podurile Dîmboviţei. Dar problema mai are un alt aspect VIATOR SOCIALIŞTII FRANCEZI Moscova a constatat, în mod oficial, că revoluţia mondială s'a oprit in mersul ei. E numai o haltă provizorie — ne asigură Bolşevicii. O haltă de care comunismul trebue să profite, pentru a se întări pe cale economică cu ajutorul capitalismului. Pe când insă comunismul rus profită, comunismul internaţional se destramă. In Franţa de pildă, statisticile oficiale ale revoluţiei sociale, arată micşorarea însemnată a contingentelor comuniste. In schimb socialiştii încearcă pretutindeni să-şi întărească poziţiile. Ei urmăresc putereape cale democratică şi parlamentară, pun însă condiţii care să evidenţieze însuşirea lor de partid de clasă. Astfel în Germania pretenţiile socialiştilor au zădărneit de mai bine de două luni formarea guvernului de stânga, a aşa zisei Matei Coaliţii cerut de împrejurări şi dorit de Mareşalul Hindenburg. In Franţa, atitudinea partidului socialist, întreţine deasemeni, o criză permanentă de guvern. Socialiştii nu au vrut să facă nici o concesie, de ordin doctrinar sau politic, aliaţilor lor, radicalii socialişti. Ei au vrut să-şi impue în mod integral,programul. Nu au primit, insă, să facă parte din guvern. Puterea fără răspunderi, a fost lozinca d-lui Blum. Formula era ademenitoare: ea nu păgubea prestigiului electoral al partidului socialist, care rămânea „curat", fără a se fi compromis In tovărășia burgheză putând totuș controla, ’cdrmui și compromite regimul burghez. Dar tactica socialistă nu a slujit cartelul. In ziua când acesta, prins in vârtejul crizei financiare, a fost nevoit să facă operă, pozitivă. , Formarea guvernelor deveni un lucru imposibil. Nici un minister radical nu primi să inplinească programul impozitelor socialiste. So■yafiştii retușară de altă parte, stt aprobe reforme financiare care nu» pirtau sigiliul socialist. Cartelul păstrase majoritatea în parlamenti dar nu mai putea chrmui. ■ D. Blum propuse atunci o soluţieun guvern socialist sadea. D. Doumergue nu lua în serios această propunere şi tnsărcină pe d. Brand să formeze un cabinet de concentraţiune. ", Misiunea d-lui Briand ar fi reuşit dacă cartelul s'ar fi rupt, şi dacă radicalii ar fi format o nouă majoritate cu republicanii din centru. Dar cartelul nu s-a rup. Incapabil să guverneze, el continuă să facă politică. Majoritatea a rămas la stânga, guvernul se află la mijloc. Situaţie paradoxală care nu poate dăinui, Briand a incercat tot ce a putut pentru a-şi crea o nouă majoritate. Prăpastia intre cartel şi Blocul Naţional nu a putut fi umplută. Proetilele financiare de conciliaţiune, ale d-lor Loucheur şi Doumer nu auplăcut nici la dreapta, nici la stânga. Dreapta nu vrea impozite noi, stânga vrea impozitul pe capital. In asemenea împrejurări soluţiile nu se pot impune prin mijloace conciliante nici prin compromisuri, ei numai prin luptă, prin o victorie decizivă a unora sau altora. Guvernul Briand a rămas In aer. Va rămâne aşa până când cartelul va putea da o cârmuire serioasă şi omogenă, In care toate grupurile stângei să fie reprezintate. Se pare că socialiştii au priceput situaţia. La congresul lor, care a luat ori sfârşit, au discutat chestiunea participărei la guvern. Ministeriabilii Paul Boncour şi Renaudel erau pentru. Partidul era mai degrabă contrar Blum, tacticianul, era pentru, contra, şi a impus o moţiune, care admite participarea la guvern, cu majoritate de portofolii şi alegerea ministerelor, asigurată partidului socialist. Puterea şi onorurile. Vor primi radicalii, aproape de două ori mai numeroşi decât, socialiştii, această împărţeală leonină? Dacă nu, cartelul va dispare insfârşit, şi d. Briand va căpăta pe neaşteptate, majoritatea de care are nevoe. Dacă da, minoritatea socialistă va pătrunde in guvernul Franţei, călare pe „rabla burgheză". G. G. 1 BERLIN, 12. (Rador). — Raportul agentului general al reparaţurilor pe luna Decembrie arată că Germania a plătit în primele patru luni din cel de al doilea an de executare a planului Dawes, adică până la sfârșitul anului 1925, circa 448 milioane mărci din care pe luna Decembrie 107 milioane. Agentul general dispunea la sfârșitul anului de un fond un numerar de 83 milioane mărci.