Argus, septembrie 1926 (Anul 17, nr. 4008-4033)

1926-09-15 / nr. 4020

Anul XVII No. 4020 AIMUM­URI ^ It CRI­Ct fiL IN TOATE ZIARELE PRIN SQClfTATFA GEMERAIAlf PUBLICITATE CAROL SCHULDER ji VfitRLER istR. KARLGEORGEtfICI 9 TtL. 11/80-Un an n Ioni 3 luni ABONA­MENTI 3 Tară 800 lei 450 „ 250 in strAiniUrta Un an 1800 lei 6 luni 1000 n 3 luni 000 9 3 lei in tara. 8 lei în atr&în&tAte BIROU­RIXE­ u c u r e s t i| str­ad­a S ft t in dar IO TElEFO M« 0/03 T­I 33/RO ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori i 3» Pauker si H. F. Valentin 6 PAGINI INDUSTRIEI $i FINANŢEI Director: Origora Gafenec t Mlereni iS sentembrie 192« AWL'ÎVOLRI­­ ct C«l Ct KL IN TOATE ZIARELE :G­ ifTflTffl'G^[Rfl[flLfPllBtlClTATI CAROL MHLILfR ji S DIRLER SIR. KARAGEOPGtv'fC! 3 Hi: 11/8 % PUBLICITATEA I Coneeaiunea Exclusivă a Societitei Generala da Publicitate Directorii Carat SchaMar «I S. larger Mr. Eugeniu Carada (fostă Karagheorghevfci 9) Talafaa 11|M PASIVITATE La 9 Aprilie trecut, scriam în fruntea ziarului nostru, despre noua cârmuire: „Guvernul actual, după toate manifestările lui de până acum, apare preocupat mai mult de interesele agricole"*. Și manifestarea principală a noului guvern era programul lui economic. In acest program se a­­nunta, în primul loc, înlesnirea țăranilor agricultori, prin cre­dite. Mijloacele pentru crearea credi­tului erau stabilizarea monetara și colaborarea capitalului strein, gratie introducerea unei monede stabile. Lăsăm la o parte celelalte puncte din programul economic, deşi destul de importante şi ele şi ne întrebăm: E oare îngăduit ca un program, atât de precis enunţat şi de o ur­genţă atât de strigătoare, cum e această problemă a creditului pen­tru agricultură, să fie întrebuinţat numai ca mijloc electoral, uitat a doua zi după alegeri, şi sacrificat, pentru te miri ce combinaţii poli­­tice, bizuindu-te pe pasivitatea păs­turei ţărăneşti? Nu facem procesul eutăruî sau eutărui ministru, nici cine ştie că, cei oportunităţi politice.. Credem, insă, că nu numaî sentimentul de moralitate şi consecvenţă politica, dar şi sentimentul de siguranţă proprie, trebue să oblige actualul guvern să-şi aducă aminte că a ve­nit la cârmă ca reprezentant al in­tereselor agrare şi că, în această calitate, a luat angajamente pre­­cise. .. , '■. Acestor reprezentanţi ai intere­­selor agrare în guvern, avem ne­­plăcerea să le anunţăm astăzi, că ţărănimea e împinsă la disperare de starea târgului cerealelor şi a produselor agricole. Guvernul acesta, al stabilizarei monetare, îngădue, în adevăr, ca produsele agriculturei să fie ju­cate la bursă, ca să se ridice cursul leului. Tendinţa aceasta spre ur­­care a monedei, a făcut ca şi puţi­nul capital disponibil, în lei, să dis­pară, să fie tezaurizat, în aştepta­­rea urcărilor viitoare. Băncile au fost complect secătuite de depozite, împrumuturi nu se mai găsesc, nici cu dobânzi uzurate de 38-40 la sută, din cauza nădejdei că, ţi­nând bani ascunşi, ei vor valora la anul dublu, fără nici un risc şi fără plată de impozite. Din pricina asta, comerţul mare de cereale e ca şi desfiinţat. Ţă­ranii, siliţi de fisc şi de obligaţii, contractate pentru cumpărare de pământ, de vite şi de instrumente, vând produsele lor pe preţuri foarte mici, dictate de micii specu­­latori, cari, de pe acum, socotesc leul la zece centime elveţiene!­. Pentru ţărani, aceasta înseamnă jaf, nesolvabilitate faţă de credi­tori lor, ruină. Aşa înţelege guvernul ocrotirea intereselor agricole? A. Valul de scumpete Ziarfele îl vestesc Pentru la iarnă- gem, patem­ fes& fi siguri că, în- m­ai Cetitorii dau din cap spunându­­$î cu melancolie : gazetele^ «ânt bine informate de ce are Sa fie, dar nu Prea știu ce este. Valul de scumpete.­. Singularul nu ne pare de data aceasta la lo­cul lui. Scumpetea este un năpraz­­i­ic şuvoi, cu valurile lui se luptă de mult cetitorul, şi oricât şi-ar a­­minti versul alinător învăţat în li­ceu. Ce e val ca valul trece, el ştie că după valul ca­re trece vine altul, şi pe urmă altul, şi că singura haltă cu putinţă este nu sfârşitul valurilor, ci sfârşitul său propriu-Dar este de prost gust să ames­tecăm această notă tragică într’o chestiune," care nu întunecă pe ni­meni..­ cel puţin, la noi. Câteva centime în sus pentru pâne, sau orice alt articol de în­tâia necesitate, pot fi aiurea — de pildă în Franţa harnici­ei strângă­­toare — o gravă problemă- In buna noastră Românie, unde omul tră­­este ca păsările cerului, miniștrii nu există decât ca să se mire din an în an că sântem tara cea mai ieftină din lume. Constatarea aceasta o fac, deo­­biceiu, excelentele noastre, când se întorc din vre-o călătorie pe tărmu­ri străine, unde au trebuit să plă­tească icrele, friptura de muşchiu şi vinul, care la Bucureşti nu costă nimic (pe unii din cârmacii Statu­lui, cetăţene !), în monedă sunătoa­re ori foşnitoare, dar în monedă scoasă din portofel- Noi ceştialalti, care în Bucureşti fiu putem gusta aceste rarităţi de­cât la nunţi ori la botezuri, şi ca ne agonisim câteodată un an ban lân­gă ban, ca să putem răsufla o lună în ţări unde serviciile publice sânt făcute pentru public, noi care nu avem nimic comun cu Statul — de cât poate punga noastră, din care cheltueşte cu atâta lipsă de price­pere, şi braţele care-l ajută la no­vo® — noi oamenii de rând putem spune excelentelor că pentru ace­­laş preţ ai astăzi aproape peste tot mai mult şi mai bun decât la noi. Nu înseamnă aceasta că la Praga, sau la Milano, nu sânt unele lu­cruri mai scumpe decât la Bucu­reşti, şi că o călătorie se poate fa­ce aproape fără cheltuială ; desi­gur nu- Dar în ansamblul său, un tren de viaţă cuviincios nu costă mai mult decât la noi decât în ţă­rile cu valută aur (Anglia, Germa­nia, Olanda, etc..) şi în acelea un­de stabilizarea s’a făcut în condi­ţii special® (Austria, Ungaria, Ce­hoslovacia). Şi încă, cu rezerve, căci pensiu­nea de pildă în cele mai bune oţe­luri cehe, în staţiunile cu reputare mondială, nu depăşeşte preţul ab­surdelor noastre Palaceuri, şi des­pre o comparaţie calitativă nu poa­te­­ vorba. Cu pasul cu care mer­putin de un an vom fi tot aşa de scumpi ca cele mai scumpe târî din Europa, unde se observă nu numai o aşezare a preţurilor dar o uşoară batere în retragere Am fost în Germania, de curând. E „criză“ şi acolo. Toate costă mult. Viaţa ia însă aspectul ei normal, lumea munceş­te din greu şi cheltueşte puţin — a mânca de două ori în zi a ajuns un lux — sânt şi acolo mulţi care au cuvânt să se vaite, dar nu se vaită numărând sume stupide pen­tru „o gustare“ ori echilibrând bu­getul lunar în vederea cinemato­grafului cotidian. Ce surprinde - la noi, mai cu sea­mă în Bucureşti, — care a ajuns din nefericire să oglindească ţara Printr’o lentilă măritoare — este mizeria gospodăriei Publice şi lu­xul ce se desfăşură în ea. Sânt şi alte târguri, în care cucoane som­ptuoase, asistate de companioni o­­filiţi, descriind la tot felul de taver­ne spre a gusta drojdia contrastelor strigătoare­.­ Capitala României Mari este toată o astfel de cloa­că, în care o ceată de cheflii — destul de numeroasă ca să facă le­ge — se bălăceşte fără jenă, îm­podobită ca de paradă. Aşteptăm o schimbare dela hămesiţii care-i privesc şi care nu aspiră decât să-i imite, dela funcţionarii publici care deţin recordul mondial a celor 5 ore de muncă (pe româneşte , de birou), de la Liga d-luî A. C. Cu­­za care vindecă toate relele cu o sin­gură doftorie, şi de la­., fuziunea partidelor, din opoziţie-Să aşteptăm. Ce e val ca valul trece*. ' EUGEN CRĂCIUN Un plan general pentru reglementarea radiofoniei GENEVA, (Rador). — Oficiul Internaţional de Radiofonie din Geneva anunţă : 1. Că preparativele technice, în vederea nouei repartizări a lungi­milor de undă în Europa, reclama mai mult timp decât se credea, şi că, din această cauză, punerea în aplicare a noului Plan pentru ungi­­mie de tindă care trebuia să se facă pe ziua de 15 Septembrie, a fost amânată pentru 15 Octombrie. 2. Că noul plan a fost elaborat de Uniunea Internaţională de Ra­diofonie pentru a elibera staţiunile radiofonice europene de tulbură­­rile datorite interferenţelor mu­tuale şi că în vederea aplicării ace­stui plan, toate staţiu­nie vor fi e­­chipate cu un indicator electric, care. Prin semnale luminoase le vor avertiza ori de câte ori se vor fi depărtat de lungimea de undă c© le-a fost rezervată. DINTRTJNU, — PATRUZECI Cu falsificarea banilor s'au înde­letnicit, tn toate vr­emile, escrocii şi regii în goană după parale. Cei din­­tăi ca să se înavuţească. Cei din ur­mă, ca să scape de­ datorii. Vechile cetăţi greceşti, din Ionia, falsificau banii ca nişte escroace da rând, punând in circulaţie monede, în aliajul cărora predomnea plum­­bul sau arama în locul argintului şi al aurului, Flip cel Frumos în­­trebuinţa, pe lângă această metodă, din bătrâni, obişnuită, şi una mai ingenioasă: ridica ori scădea, din­­tr'o zi în alta, valoarea monedei d­upă cum avea de plătit furnizori­­lor armatei sale, sau de încasat im­­­pozitele. Cu apariţia monedei,hârtie şi cu ajutorul imprimeriei, falsifi­carea banilor­­e o îndeletnicire din cele mai lesnicioase. Se schimbă doar ordinea cuvintelor: în locul monedei,hârtie se tipăreşte hârtie, monedă. Toate falsificările au o notă comu­­nă: bani răi, în locul banilor buni, încercările izolate ale unor şarlata­­ni, cum, a fost la noi Andronîe, cel cu apa tare, cari pretindeau că au secretul de a face dintr'un ban bun, doi sau mai mulţi bani tot buni, n'au avut drept ţintă decât să ju­mulească pe cei lesne încrezători. Niciodată şi niedern însă, nu i-a dat cuiva prin gând ca din bani fal­­şi să facă bani buni. Această încercare o fac, acum, Sta­tele. Italia vrea să facă dintr-o IL retă„ proastă, şase bune Franţa, din triun franc prost, şapte franci buni. Noi, mai şmecheri, dintr'un leu prost nu vrem nici şase, nici şapte ci tocmai patruzeci lei băni, spre marea bucurie a naivilor, cari aşteap­tă, cu neastâmpăr, ca banii lor de hârtie să se transforme în bani aur. Să mărturisim că dela doi dintriu, nu, de acum, virtuozitatea e la în­­nulţimea deprinderilor vremei in care trăim, T. P. Economiile Franţei PARIS, 13 (Rador). — D- Poin­caré a declarat că imediat după reluarea activităţii Parlamentului va prezenta decretele pentru reali­zarea economiilor administrative. Guvernul, cerând ratificarea ace­stor decrete, va pune chestiunea de încredere­ a PARIS, 13­ (Rador) — Din Was­­hington se anunţă că reducerea e­­fectivelor franceze a făcut cea mai bună impresie în toate cercurile a­­mericane. Se speră că în curând se va putea lua în consideraţie re­vizuirea acordului pentru regular­ea datoriilor de război­. Evacuarea Renaniei I GENEVA, 13 (Rador). — Agen­­­­tia „Havas“ anunţă că la Chamo­­­­nix a avut loc o importantă confe­rinţă în urma căreia a intervenit un acord între d-nii Chamberlain, Stresemann şi Briand, relativ la e­­vacuarea Renaniei­ Seziunea comitetului eco­nomic la Geneva GENEVA, (Rador). — Comite­tul economic al Societăţii Naţiuni­lor s'a întrunit la Geneva şi a ter­minat studiul întrepr­ins după Ce­rerea celei de a cincea Adunări, asupra desfiinţării prohibiţiunilor şi restricţiunilor la import şi export. Comitetul e de părere că, ante­­prnectul de convenţiune elaborat de ele în această matere, ar trebui să servească ca bază deliberărilor unei conferinţe de reprezentanţi ai guvernelor, in scopul realizărei u­­nui acord international. In vederea complect­ărei proto­colului, relativ la clauzele de arbi­traj în materie comercială, comite­tul a luat în consideraţie măsuri destinate să asigure executarea sentinţelor arbitrale date în străi­nătate. El îşi propune să elaboreze în acest scop, cu ajutorul experţi­lor jurişti, un proect de acord in­ternaţional, ale cărui principale dis- Mzifiuiii au şi fost schiţate. Comitetul a decis continuarea studiului asupra falselor declara­­raţiuni vamale, intimând câmpul cercetărilor sale la toate declaraţia tiile false prejudiciabile relaţiunilor comerciale. I ii.Argus" la Geneva Admiterea Germaniei în Societatea Naţiunilor GENEVA, 8 Septembrie, — Şedin­ţă solemnă in sala Reformaţii, Adu­­narea e chemată să ratifice propu­­nerea „comisiunei constituţionale** în ce priveşte admiterea Reichului german, şi lărgirea, consiliului cu trei locuri, Plictiseala obişnuită, a dispărut Preşedintele Ninch­i se si­­leşte să vorbească tare, D. Cham­berlain e atent, D. Briand pare in­­teresat.­ Şi clipele când, unul după altul, reprezentanţii celor patru­zeci­ şî opt de state prezente, răspunzând la apelul nominal, aprobă printr’un ,,pui“ sau un ,,yes“ propunerea co­­misiunei, sunt, fără îndoială, emo­­ţionante. Admiterea Germaniei nu provoacă nici­­o obiecţiuni. Din potrivă Pen­tru a îndreptă’impresia neplăcută a târguelîlor din Martie trecut, Adu­­narea primeşte ea, un exces de entum­siasm, votul unanim în favoarea Ger­maniei. Printre cei care aplaudă mai tare sunt vechii prieteni ai poporu­lui german, suedezii, olandezii, bă­trânul Nansen,­­ şi toţi cei care au iscălit pactul de la Locarno, de la Chamberlain până la Benes, D. Briand răspunde: pui, cu energie, şi aplaudă apoi, cu măsură, dar cu apăsare Astfel, porţile societăţii se deschid larg in faţa Germaniei, şi Reichul, până ori suspectat, supraveghiat şi înlăturat din­­ .concertul european'' pătrunde intr'o adevărată apoteoză la Geneva. Aplauzele Adunărei nu se îndreap­­lă,­ desigur, către meritele şi virtu­­ţile pacifice ale poporului german. Adunarea se simte complectată şi deci întărită prin intrarea Germa­­niei, mai­­periculoasă pentru pacea omenirii in afară, decât înăuntru­l Societăţii. Golul din Europa Centra­lă dispare,. Germania îşi va putea spune cuvântul—îşi va spune, poate chiar, desvălui intenţiile. Societatea de la Geneva perde un vrăjmaş în­­verşunat: în loc de a nega opera lui Wilson, oamenii de stat germani, ca cei de pretutindeni, vor ţine dis­­cursuri în sala Reformaţii. Şi vor fi răpiţi şi ei de farmecul politicei internaţionale. Căci cel mai mare merit al Genevei este desigur că o­­bişnueşte chiar pe cei mai recalci­tranţi şi neîncrezători diplomaţi, cu satisfacţiile „influenţei mondiale" şi ale succesului internaţional, -i d­in sala Reformaţii şi mai ales în frumoasele încăperi ale Hotelului Na­ţional, sediul societăţii, domneşte o atmosferă cu totul deosebită. E drept că mişună intrigile şi clevetirile. Totuş convorbirile între vecini, prie­teni şi, adversari, sunt posibile şi frequente. In sala de consiliu — o sufragerie de vară cu vederea pe Mont Blanc — câr­muitorii societăţii pe o scenă ridicată, înfundaţi în foteluri englezeşti, beau ceai discu­­tând despre împrumutul bulgar sau despre dezarmarea generală, în faţa unui ,,parter de regi“, coresponden­ţii tuturor ziarelor de pe glob. In sala paşilor perduţî, miniştrii şi reporterii, englezi şi haltiani, albi şi negrii, — mulţi negrii de toate nuanţele — toţi colegii din Sărin­dar şi Maharajanul din Kapurtala se încâlcesc, se salută, discută prie­teneşte, şi dese­ori se înţeleg, gra­ţie limbei franceze, deşi, de cele mai multe ori, în dauna ei. Diplomaţii germani, vor fi atraşi, ca toţi colegi lor, de farmecul unei plimbări în marele ball al Hotelului Naţional, — un ocol al lumei în câte­va clipă. Va fî acest farmec des­tul de puternic ca să influenţeze şi cercurile conducătoare din Berlin ? Deocamdată, nemţii se arată rezer­­vaţi şi reci. In timp ce la Geneva se culeg flori pentru primirea ofi­cială, la Berlin se vorbeşte de „inu­tilitatea iluziilor" şi de stricta „a­­parare a intereselor germane“. Da­că această atitudine ţanţoşă nu va dispare, dacă nemţii vor veni la Geneva nu pentru a întări numai­de cât opera de pace, ci pentru a cere îndreptarea „nedreptăţilor“ ce li s'au făcut până azi, ei vor turbura, poa­te pentru foarte mult timp, prielnice atmosferă Internaţională de azi. * Dacă admiterea Germaniei nu­ s’a isbit de nici o rezistenţă, în schimb mărirea consiliului dela şeaf­la nouă locuri eligibile, a provocat pro­testări violente. Se ştie că această măsură a fost hotărâtă pentru a în­lesni Poloniei, Spaniei şi Braziliei, dobândirea unor locuri reeligibile,­­ adică semi-permanente. Consiliul a ţinut să lege între ele admiterea Ger­maniei de mărirea consiliului, pentru ca nu cumva Polonia să ramâie fără compensaţia făgăduită. Statele scandinave, Olanda şi chiar Elveţia, au protestat şi împotriva în­mulţir­ei locurilor în consiliu­ri îm­potriva conexărei celor două ches­tiuni, atât de deosebite- Miniştrii de externe ai acestor state­ au ţinut cu­vântări scurte, în care, fără a formu­la contra-propuneri, pentru a nu ză­dărnici din nou intrersa Germaniei, au formulat critici din cele mai inte­resante împotriva actualei politici a consiliului. Opoziţia statelor mici tinde spre înlăturarea „dictaturei“ marilor pu­teri. D. Molia, reprezentantul Elve­ţiei, a negat necesitatea locurilor per­manente .Consiliul ar trebui ales­ în Întregime, dând locurile ce li se cu­vin, nu cutărui sau cutărui stat, ci oamenilor celor mai de seamă, şi ce­lor utili idealului internaţional. D. Ludon, în numele Olandei a ce­rut un consiliu cât mai redus, pentru ca să se poată întruni repede şi lu­cra uşor. Ministrul de afaceri străine suedez a insistat, de asemeni, asupra necesităţii de a avea un consiliu pu­ţin numeros. Toţi oratorii au cerut cu Stăruinţa că mărirea consiliului, după placul marilor puteri, să nu în­semne ştirbirea autorităţii suverane a Adunărei generale, unde toate sta­tele sunt reprezentate. Iată deci problema politică deschi­să. Statele mici se solidarizează pen­tru a ieri „idealul democratic al A­­dunărei Naţiunilor" de capriciile şi interesele marilor puteri. Din punct de vedere teoretic, acţi­unea lor e excelentă şi corespunde cu totul, scopului iniţial al Societăţii de la Geneva. Din punct de vedere practic, acţiunea e îndrăzneaţă şi, deocamdată, imprudentă. Până în clipa urnii aşteptată, când sancţiunile internaţionale sa tor sprijini pe „Con­ştiinţa nternaţională". Societatea Na­­ţiunilor are nevoe, pentru ca hotă­rârile ei să fie respectate, de bună­voinţă a armatei franceze şi a Marei flote britanice. E firesc în asemenea împrejurări că cuvintele ce-şi şoptesc la ureche, d-nii Briand şi Chamber­lain să aibă mai mare greutate, de­cât exploziile de cal mai sincer uma­nitarism ale vijeliosului Nansen, sau convingerile democratice ale d-lui Motta. Societatea Naţiunilor are nevoe de ideal. Are nevoe, de asemeni, de au­­toritate- A întări idealul in dauna au­torității, poate e democratic. Dar nu e prudent. GRIGORE GAFENCU OFERTA BANCHERULUI LOEWENSTEIN Un imilrm­mt de 50 milioane dolari, oferit Belgiei, o dobândă, dar In schimbul unor concesiuni Au apărut în ultimul timp în ziarele noastre informaţiuni asupra unei oferte pe care bancherul Loe­­wenstein ar fi făcut-o guvernului bel­gian, pentru asanarea finanţelor bel­giei. Iată cum expune „L'information fin­anciere­“ din Paris această ofertă: „Priectul de­ ajutorare a Belgiei, elaborat de financiarul Loewenstein are drept scop de a pune imediat la dispoziţia Belgiei 30 milioane de do­lari. Nu este vorba de un act de fi­lantropic ci de o afacere. Orice o­­peraţiune destinată să înzestreze o tari cu disponibilităţi în streinătate consistă în o mobilizare totală sau parţială a activului acestei ţări, sub o formă oarecare. Mobilizarea globală a activului a realizat de stat. Acesta poate, într-am­ulevăr, sti vândă rente sau bunuri cari scontează resursele viitoare ale trezoreriei şi anticipează asupra în­­casării impozitelor. Mobilizarea parţială a unor ele­­me­nte din activ­e efectuată prin vânzările de acţiuni sau obligaţiu­ii de ale societăţilor, prin vânzările pă­mânt­urilor, imobilelor, mărfurilor şi altor bunuri aparţinând indivizilor. In acest caz, cumpărătorii streini ai acestor bunuri le plătesc cu mo­­neta naţională pe care şi-au procura­­t o prin vânzarea prealabilă a proprii­lor lor devize iar operaţiunea poate de asemenea să se realizeze în ordin invers. Bunurile naţionale pot fi cumpănite mai întâi cu credite,­in monetă naţională, deschise în ţară şi revândute apoi în streinătate con­tra devizei streine. CUMPĂRAREA VALORILOR MO­BILIARE Această din urmă operaţiune e pro­pusă de d- Loewenstein, care, în plus, se obligă să avanseze ,imediat, fără dobândă, cele 50 milioane de dolari,pe care vrea să-i învestească in Belgia. El cere cele 1750 milioane de franci belgieni, echivalentul celor 50 mili­oane de dolari, la cursul actual al schimburilor, și-şi propune să se ser­vească de această sumă pentru a cumpăra valori mobiliare, care circu­lă în Belgia şi cam­ vor fi, ulterior, revândute străinătăţii prin trustul că­­ruia ele vor fi remise. In chipul a­­ceseta, Financiarul Lowenstein ar fi rambursat de trust pentru cele 50 milioane avansate de el şi ar putea chiar să realizeze, în plus, beneficii, dacă ar fi efectuat cumpărături judi­cioase. Cât priveşte perderile, el pre­tinde că e asigurat contra lor, prin aceea că şi-ar rezerva dreptul de a­ i se rambursa cele 50 milioane de do­lari împrumutaţi după după doi ani, dacă francul belgian s'ar fi depreciat ceea ce i-ar permite să renunţe la speculaţia sa, dacă ea n’ar reuşi. El mai are de asemenea, ca avan­­tagii accesorii, monopolul cumpărătu­rilor de devize străine pentru Statul belgian şi adoptarea de către acest stat a planului de stabilizare pe care l-ar suggera trustul său­ AVANTAJELE PROECTULUI Dacă proectul Lowenstein nu ar fi înconjurat de aceste ultime clauze, care, de altfel, nu sunt esenţiale, ar avea meritul să ofere absolut în mod gratuit Belgiei­­o masă de ma­­nevra în devize. Belgia ar evita ser­vitutie oneroase ce comportă neîn­cetate la apeluri la streinătate ale Tezaurului public, servituţî cari i­potechează în mod necesar, mai mult sau mai puţin, suveranitatea ţarei, care riscă chiar câteodată să lezeze integritatea ei, aşa după cum s'a văzut în cazul Eupen-Malmédy. Pe de altă parte Belgia n'ar avea nevoie să se supună la aspra disi­ciplină a asanărei îşi să rişte o criză economică. Francii noui, care ar fi învestit în titluri de societăţi belgiene, ar stimula­, din contra, ac­tivitatea acesora, fără a influenţa a­­supra preţurilor. DINAMISMUL ASANARE In loc să cânte să-şi însănătoşească moneta prin o depresiune a afaceri­lor care ar rarefia-o, Belgia ar fortifi­ca-o printr-o desvoltare a afacerilor care ar justifica inflaţiunea circula­ţiei. D. Lowenstein, subliniază de alt­fel că aceasta ar fi unul din meritele proectul­ui sâu. „Ţara noastră, spune dânsul, nu se poate ridica decât prin producţia ieftină iar nu prin combinaţiuni ar­tificiale, ca operaţiunile financiare sau cambiste, care nu au nici un ra­­port cu elementul producţie". Sol­fia Lewenstein se impoică, de fapt, din no­ile metode monetare di­namice, care încearcă să valorizeze moneta prin prosperitatea naţională, mărind nevoile monetei, în timp ce vechile metode statice nu ştia să se valorizeze decât prin criza economi­că rezultând din lipsa de credit. Ea cântă să utilizeze inflaţia, suscepti­bilă să aprovizioneze în mod gratuit trezor­eria, făcând-o productivă. Financiarul Lowenstein e dispus să acorde şi Franţei avansuri de devize, cu o dobândă însă de 2 la sută". i ASPECTE DIN POLITICA INTERNA A GERMANIEI Aproape in aceleaşi zile cu intra­­rea Germaniei in Liga Naţiunilor, s’au produs in acea ţară două mani­­festări politice, ce merită cea mai mare atenţie. Sunt congresul parti­­dului naţional-german, ţinut la­ Co­­lonia şi conferinţa marei industrii, ale cărei desbateri au avut loc la Dresda. La Colonia, congresul s’a deschis cu un referat al contelui Westarp, îndreptat împotriva intrării Germa,­­niei în Liga Naţiunilor. Au urmat alte referate, însufleţite de acelaş spirit neacţionat: s’a cerut revizui­­rea planului Dawes, o politică eco­­nomică protecţ­ionistă, în sfârşit în­cercarea unei colaborări cu celelalte partide burgheze, pentru formarea unui guvern opus curentelor Socia. Uzanţe”, înfăţişate de Locarno, Ge­­neva, sau poate de activitatea social, democraţilor intraţi eventual un gu­vern. La Dresda, discursul măreţului că­pitan de industrie, d.rul SUverberg, a stârnit altcum senzaţie, decât con­gresul naţionalist. Orientarea, buna cunoscută a partidului naţional ger­­man s’a arătat neschimbat. Hotărd.­rile luate nu surprindeau. Insă la congresul industriei, orientarea ma­nifestată este cu totul nouă, cu totul neaşteptată. Vom trece peste senza­ţionalul apel de colaborare, adresat muncitorimei social-democrate şi pes­te demonstrarea necesităţii de coope­rare în guvern a partidului m­uncito­­rilor. Acesta este un act de politică pro­­priu zisă, şi nu se poate ‘'prevedea când şi cum, pe ce anume baze de tactică sau program s'ar putea­­ pro­­duce. Voim să subliniem aci o altă latură, aceasta importantă în, pri­­mul rând, a cuvântării d.rului Sil­­verberg. Marea industrie germar­ă,, prin acest autorizat reprezentant al ei, s'a declarat pentru statul repu­­blican. industria mare şi Republica, au fost până atum inamice, in ma­­rea industrie îşi găseau sprijin ex­tremiştii de dreapta, marea, indus­­trie susţinea presa monarchista, ma­rea industrie ducea lupta contra re­­formelor democratice republicane, Congresul de la Dresda dovedeşte o schimbare complectă de front. Re­­publica înscrie de partea ei pe unul din principalii şi cel mai de temuţi adversari al regimului actual. Este pentru democraţia germană o victorie in politica internă, după­ cum alăturarea la Geneva, consti­tuie, pentru spiritul pacific reput­­blican, o formidabilă victorie de pu­lilică externă„ In ambele bătălii, marea industrie s‘a despărţit de partidul naţionalist, şi a trecut de partea republicii. S‘a clarificat astfel in chip pre­­ţios situaţia politică a Reichului. Se­ poate spune cu drept cuvânt că du­­pă Colonia şi Dresda, o epocă nouă a început în viaţa Reichului Până acum, încercuit de adversari, statul a avut să ducă lupta de apărare a formei instituţiilor regimului. Începe acum, după consolidarea internă, opera menită să dea­ conţinut acestor instituţii. A. If. America obţine concesiuni petrolifere In Rusia BERLIN, 13. Rador). — Ziarele afla că negocierile dintre guvernul rus şi grupul american Harriman au luat sfârşit, consorţiul Harri­man conţinând importante conce­siuni petrolifera. Amnistia in Renanii BERLIN 13 (Rador). — Iritea ga­vernui Râchvid și guvernele re­­prezentate în contisiunea renană, s’a încheiat o învoială cu privire la pacificarea regiunilor ocupate. Du­pă această învoială, ambele Părp, vor acorda complecta amnistie, pentru toate crimele comise în te­ritoriul ocupat de la începerea ocu­paţiei până la 1 Februrbrre 1926, sau in timpul incidentelor din­­er­guimea Ruhr, cu excepţia crimelor comise asupra dreptului comun sau a spionajului. Cei aflători încă în temniţe vor fi liberaţi. O misiune japoneză la Angora ANGORA, 13. — (Rador) . Eri au sosit la Angora ambasadorul japonez Obata, şi amiralul japonez Yomanato cu suita sa. Oaspeţii au fost primiţi cu deosebită pompa- Ministerul Marinei le-a oferit un dejun oficial, iar ministerul de ex­terne a oferit în cinstea lor un di­neu urmat de o strălucite recepție Misiunea japoneză a fost primită ori după amiază de președintele Republicei. .

Next