Argus, septembrie 1926 (Anul 17, nr. 4008-4033)
1926-09-15 / nr. 4020
Anul XVII No. 4020 AIMUMURI ^ It CRICt fiL IN TOATE ZIARELE PRIN SQClfTATFA GEMERAIAlf PUBLICITATE CAROL SCHULDER ji VfitRLER istR. KARLGEORGEtfICI 9 TtL. 11/80-Un an n Ioni 3 luni ABONAMENTI 3 Tară 800 lei 450 „ 250 in strAiniUrta Un an 1800 lei 6 luni 1000 n 3 luni 000 9 3 lei in tara. 8 lei în atr&în&tAte BIROURIXE u c u r e s t i| strada S ft t in dar IO TElEFO M« 0/03 TI 33/RO ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori i 3» Pauker si H. F. Valentin 6 PAGINI INDUSTRIEI $i FINANŢEI Director: Origora Gafenec t Mlereni iS sentembrie 192« AWL'ÎVOLRI ct C«l Ct KL IN TOATE ZIARELE :G ifTflTffl'G^[Rfl[flLfPllBtlClTATI CAROL MHLILfR ji S DIRLER SIR. KARAGEOPGtv'fC! 3 Hi: 11/8 % PUBLICITATEA I Coneeaiunea Exclusivă a Societitei Generala da Publicitate Directorii Carat SchaMar «I S. larger Mr. Eugeniu Carada (fostă Karagheorghevfci 9) Talafaa 11|M PASIVITATE La 9 Aprilie trecut, scriam în fruntea ziarului nostru, despre noua cârmuire: „Guvernul actual, după toate manifestările lui de până acum, apare preocupat mai mult de interesele agricole"*. Și manifestarea principală a noului guvern era programul lui economic. In acest program se anunta, în primul loc, înlesnirea țăranilor agricultori, prin credite. Mijloacele pentru crearea creditului erau stabilizarea monetara și colaborarea capitalului strein, gratie introducerea unei monede stabile. Lăsăm la o parte celelalte puncte din programul economic, deşi destul de importante şi ele şi ne întrebăm: E oare îngăduit ca un program, atât de precis enunţat şi de o urgenţă atât de strigătoare, cum e această problemă a creditului pentru agricultură, să fie întrebuinţat numai ca mijloc electoral, uitat a doua zi după alegeri, şi sacrificat, pentru te miri ce combinaţii politice, bizuindu-te pe pasivitatea păsturei ţărăneşti? Nu facem procesul eutăruî sau eutărui ministru, nici cine ştie că, cei oportunităţi politice.. Credem, insă, că nu numaî sentimentul de moralitate şi consecvenţă politica, dar şi sentimentul de siguranţă proprie, trebue să oblige actualul guvern să-şi aducă aminte că a venit la cârmă ca reprezentant al intereselor agrare şi că, în această calitate, a luat angajamente precise. .. , '■. Acestor reprezentanţi ai intereselor agrare în guvern, avem neplăcerea să le anunţăm astăzi, că ţărănimea e împinsă la disperare de starea târgului cerealelor şi a produselor agricole. Guvernul acesta, al stabilizarei monetare, îngădue, în adevăr, ca produsele agriculturei să fie jucate la bursă, ca să se ridice cursul leului. Tendinţa aceasta spre urcare a monedei, a făcut ca şi puţinul capital disponibil, în lei, să dispară, să fie tezaurizat, în aşteptarea urcărilor viitoare. Băncile au fost complect secătuite de depozite, împrumuturi nu se mai găsesc, nici cu dobânzi uzurate de 38-40 la sută, din cauza nădejdei că, ţinând bani ascunşi, ei vor valora la anul dublu, fără nici un risc şi fără plată de impozite. Din pricina asta, comerţul mare de cereale e ca şi desfiinţat. Ţăranii, siliţi de fisc şi de obligaţii, contractate pentru cumpărare de pământ, de vite şi de instrumente, vând produsele lor pe preţuri foarte mici, dictate de micii speculatori, cari, de pe acum, socotesc leul la zece centime elveţiene!. Pentru ţărani, aceasta înseamnă jaf, nesolvabilitate faţă de creditori lor, ruină. Aşa înţelege guvernul ocrotirea intereselor agricole? A. Valul de scumpete Ziarfele îl vestesc Pentru la iarnă- gem, patem fes& fi siguri că, în- mai Cetitorii dau din cap spunându$î cu melancolie : gazetele^ «ânt bine informate de ce are Sa fie, dar nu Prea știu ce este. Valul de scumpete.. Singularul nu ne pare de data aceasta la locul lui. Scumpetea este un năpraziic şuvoi, cu valurile lui se luptă de mult cetitorul, şi oricât şi-ar aminti versul alinător învăţat în liceu. Ce e val ca valul trece, el ştie că după valul care trece vine altul, şi pe urmă altul, şi că singura haltă cu putinţă este nu sfârşitul valurilor, ci sfârşitul său propriu-Dar este de prost gust să amestecăm această notă tragică într’o chestiune," care nu întunecă pe nimeni.. cel puţin, la noi. Câteva centime în sus pentru pâne, sau orice alt articol de întâia necesitate, pot fi aiurea — de pildă în Franţa harniciei strângătoare — o gravă problemă- In buna noastră Românie, unde omul trăeste ca păsările cerului, miniștrii nu există decât ca să se mire din an în an că sântem tara cea mai ieftină din lume. Constatarea aceasta o fac, deobiceiu, excelentele noastre, când se întorc din vre-o călătorie pe tărmuri străine, unde au trebuit să plătească icrele, friptura de muşchiu şi vinul, care la Bucureşti nu costă nimic (pe unii din cârmacii Statului, cetăţene !), în monedă sunătoare ori foşnitoare, dar în monedă scoasă din portofel- Noi ceştialalti, care în Bucureşti fiu putem gusta aceste rarităţi decât la nunţi ori la botezuri, şi ca ne agonisim câteodată un an ban lângă ban, ca să putem răsufla o lună în ţări unde serviciile publice sânt făcute pentru public, noi care nu avem nimic comun cu Statul — de cât poate punga noastră, din care cheltueşte cu atâta lipsă de pricepere, şi braţele care-l ajută la novo® — noi oamenii de rând putem spune excelentelor că pentru acelaş preţ ai astăzi aproape peste tot mai mult şi mai bun decât la noi. Nu înseamnă aceasta că la Praga, sau la Milano, nu sânt unele lucruri mai scumpe decât la Bucureşti, şi că o călătorie se poate face aproape fără cheltuială ; desigur nu- Dar în ansamblul său, un tren de viaţă cuviincios nu costă mai mult decât la noi decât în ţările cu valută aur (Anglia, Germania, Olanda, etc..) şi în acelea unde stabilizarea s’a făcut în condiţii special® (Austria, Ungaria, Cehoslovacia). Şi încă, cu rezerve, căci pensiunea de pildă în cele mai bune oţeluri cehe, în staţiunile cu reputare mondială, nu depăşeşte preţul absurdelor noastre Palaceuri, şi despre o comparaţie calitativă nu poate vorba. Cu pasul cu care merputin de un an vom fi tot aşa de scumpi ca cele mai scumpe târî din Europa, unde se observă nu numai o aşezare a preţurilor dar o uşoară batere în retragere Am fost în Germania, de curând. E „criză“ şi acolo. Toate costă mult. Viaţa ia însă aspectul ei normal, lumea munceşte din greu şi cheltueşte puţin — a mânca de două ori în zi a ajuns un lux — sânt şi acolo mulţi care au cuvânt să se vaite, dar nu se vaită numărând sume stupide pentru „o gustare“ ori echilibrând bugetul lunar în vederea cinematografului cotidian. Ce surprinde - la noi, mai cu seamă în Bucureşti, — care a ajuns din nefericire să oglindească ţara Printr’o lentilă măritoare — este mizeria gospodăriei Publice şi luxul ce se desfăşură în ea. Sânt şi alte târguri, în care cucoane somptuoase, asistate de companioni ofiliţi, descriind la tot felul de taverne spre a gusta drojdia contrastelor strigătoare. Capitala României Mari este toată o astfel de cloacă, în care o ceată de cheflii — destul de numeroasă ca să facă lege — se bălăceşte fără jenă, împodobită ca de paradă. Aşteptăm o schimbare dela hămesiţii care-i privesc şi care nu aspiră decât să-i imite, dela funcţionarii publici care deţin recordul mondial a celor 5 ore de muncă (pe româneşte , de birou), de la Liga d-luî A. C. Cuza care vindecă toate relele cu o singură doftorie, şi de la., fuziunea partidelor, din opoziţie-Să aşteptăm. Ce e val ca valul trece*. ' EUGEN CRĂCIUN Un plan general pentru reglementarea radiofoniei GENEVA, (Rador). — Oficiul Internaţional de Radiofonie din Geneva anunţă : 1. Că preparativele technice, în vederea nouei repartizări a lungimilor de undă în Europa, reclama mai mult timp decât se credea, şi că, din această cauză, punerea în aplicare a noului Plan pentru ungimie de tindă care trebuia să se facă pe ziua de 15 Septembrie, a fost amânată pentru 15 Octombrie. 2. Că noul plan a fost elaborat de Uniunea Internaţională de Radiofonie pentru a elibera staţiunile radiofonice europene de tulburările datorite interferenţelor mutuale şi că în vederea aplicării acestui plan, toate staţiunie vor fi echipate cu un indicator electric, care. Prin semnale luminoase le vor avertiza ori de câte ori se vor fi depărtat de lungimea de undă c© le-a fost rezervată. DINTRTJNU, — PATRUZECI Cu falsificarea banilor s'au îndeletnicit, tn toate vremile, escrocii şi regii în goană după parale. Cei dintăi ca să se înavuţească. Cei din urmă, ca să scape de datorii. Vechile cetăţi greceşti, din Ionia, falsificau banii ca nişte escroace da rând, punând in circulaţie monede, în aliajul cărora predomnea plumbul sau arama în locul argintului şi al aurului, Flip cel Frumos întrebuinţa, pe lângă această metodă, din bătrâni, obişnuită, şi una mai ingenioasă: ridica ori scădea, dintr'o zi în alta, valoarea monedei după cum avea de plătit furnizorilor armatei sale, sau de încasat impozitele. Cu apariţia monedei,hârtie şi cu ajutorul imprimeriei, falsificarea banilore o îndeletnicire din cele mai lesnicioase. Se schimbă doar ordinea cuvintelor: în locul monedei,hârtie se tipăreşte hârtie, monedă. Toate falsificările au o notă comună: bani răi, în locul banilor buni, încercările izolate ale unor şarlatani, cum, a fost la noi Andronîe, cel cu apa tare, cari pretindeau că au secretul de a face dintr'un ban bun, doi sau mai mulţi bani tot buni, n'au avut drept ţintă decât să jumulească pe cei lesne încrezători. Niciodată şi niedern însă, nu i-a dat cuiva prin gând ca din bani falşi să facă bani buni. Această încercare o fac, acum, Statele. Italia vrea să facă dintr-o IL retă„ proastă, şase bune Franţa, din triun franc prost, şapte franci buni. Noi, mai şmecheri, dintr'un leu prost nu vrem nici şase, nici şapte ci tocmai patruzeci lei băni, spre marea bucurie a naivilor, cari aşteaptă, cu neastâmpăr, ca banii lor de hârtie să se transforme în bani aur. Să mărturisim că dela doi dintriu, nu, de acum, virtuozitatea e la înnulţimea deprinderilor vremei in care trăim, T. P. Economiile Franţei PARIS, 13 (Rador). — D- Poincaré a declarat că imediat după reluarea activităţii Parlamentului va prezenta decretele pentru realizarea economiilor administrative. Guvernul, cerând ratificarea acestor decrete, va pune chestiunea de încredere a PARIS, 13 (Rador) — Din Washington se anunţă că reducerea efectivelor franceze a făcut cea mai bună impresie în toate cercurile americane. Se speră că în curând se va putea lua în consideraţie revizuirea acordului pentru regularea datoriilor de război. Evacuarea Renaniei I GENEVA, 13 (Rador). — Agentia „Havas“ anunţă că la Chamonix a avut loc o importantă conferinţă în urma căreia a intervenit un acord între d-nii Chamberlain, Stresemann şi Briand, relativ la evacuarea Renaniei Seziunea comitetului economic la Geneva GENEVA, (Rador). — Comitetul economic al Societăţii Naţiunilor s'a întrunit la Geneva şi a terminat studiul întreprins după Cererea celei de a cincea Adunări, asupra desfiinţării prohibiţiunilor şi restricţiunilor la import şi export. Comitetul e de părere că, anteprnectul de convenţiune elaborat de ele în această matere, ar trebui să servească ca bază deliberărilor unei conferinţe de reprezentanţi ai guvernelor, in scopul realizărei unui acord international. In vederea complectărei protocolului, relativ la clauzele de arbitraj în materie comercială, comitetul a luat în consideraţie măsuri destinate să asigure executarea sentinţelor arbitrale date în străinătate. El îşi propune să elaboreze în acest scop, cu ajutorul experţilor jurişti, un proect de acord internaţional, ale cărui principale dis- Mzifiuiii au şi fost schiţate. Comitetul a decis continuarea studiului asupra falselor declararaţiuni vamale, intimând câmpul cercetărilor sale la toate declaraţia tiile false prejudiciabile relaţiunilor comerciale. I ii.Argus" la Geneva Admiterea Germaniei în Societatea Naţiunilor GENEVA, 8 Septembrie, — Şedinţă solemnă in sala Reformaţii, Adunarea e chemată să ratifice propunerea „comisiunei constituţionale** în ce priveşte admiterea Reichului german, şi lărgirea, consiliului cu trei locuri, Plictiseala obişnuită, a dispărut Preşedintele Ninchi se sileşte să vorbească tare, D. Chamberlain e atent, D. Briand pare interesat. Şi clipele când, unul după altul, reprezentanţii celor patruzeci şî opt de state prezente, răspunzând la apelul nominal, aprobă printr’un ,,pui“ sau un ,,yes“ propunerea comisiunei, sunt, fără îndoială, emoţionante. Admiterea Germaniei nu provoacă nicio obiecţiuni. Din potrivă Pentru a îndreptă’impresia neplăcută a târguelîlor din Martie trecut, Adunarea primeşte ea, un exces de entumsiasm, votul unanim în favoarea Germaniei. Printre cei care aplaudă mai tare sunt vechii prieteni ai poporului german, suedezii, olandezii, bătrânul Nansen, şi toţi cei care au iscălit pactul de la Locarno, de la Chamberlain până la Benes, D. Briand răspunde: pui, cu energie, şi aplaudă apoi, cu măsură, dar cu apăsare Astfel, porţile societăţii se deschid larg in faţa Germaniei, şi Reichul, până ori suspectat, supraveghiat şi înlăturat din .concertul european'' pătrunde intr'o adevărată apoteoză la Geneva. Aplauzele Adunărei nu se îndreaplă, desigur, către meritele şi virtuţile pacifice ale poporului german. Adunarea se simte complectată şi deci întărită prin intrarea Germaniei, maipericuloasă pentru pacea omenirii in afară, decât înăuntrul Societăţii. Golul din Europa Centrală dispare,. Germania îşi va putea spune cuvântul—îşi va spune, poate chiar, desvălui intenţiile. Societatea de la Geneva perde un vrăjmaş înverşunat: în loc de a nega opera lui Wilson, oamenii de stat germani, ca cei de pretutindeni, vor ţine discursuri în sala Reformaţii. Şi vor fi răpiţi şi ei de farmecul politicei internaţionale. Căci cel mai mare merit al Genevei este desigur că obişnueşte chiar pe cei mai recalcitranţi şi neîncrezători diplomaţi, cu satisfacţiile „influenţei mondiale" şi ale succesului internaţional, -i din sala Reformaţii şi mai ales în frumoasele încăperi ale Hotelului Naţional, sediul societăţii, domneşte o atmosferă cu totul deosebită. E drept că mişună intrigile şi clevetirile. Totuş convorbirile între vecini, prieteni şi, adversari, sunt posibile şi frequente. In sala de consiliu — o sufragerie de vară cu vederea pe Mont Blanc — cârmuitorii societăţii pe o scenă ridicată, înfundaţi în foteluri englezeşti, beau ceai discutând despre împrumutul bulgar sau despre dezarmarea generală, în faţa unui ,,parter de regi“, corespondenţii tuturor ziarelor de pe glob. In sala paşilor perduţî, miniştrii şi reporterii, englezi şi haltiani, albi şi negrii, — mulţi negrii de toate nuanţele — toţi colegii din Sărindar şi Maharajanul din Kapurtala se încâlcesc, se salută, discută prieteneşte, şi deseori se înţeleg, graţie limbei franceze, deşi, de cele mai multe ori, în dauna ei. Diplomaţii germani, vor fi atraşi, ca toţi colegi lor, de farmecul unei plimbări în marele ball al Hotelului Naţional, — un ocol al lumei în câteva clipă. Va fî acest farmec destul de puternic ca să influenţeze şi cercurile conducătoare din Berlin ? Deocamdată, nemţii se arată rezervaţi şi reci. In timp ce la Geneva se culeg flori pentru primirea oficială, la Berlin se vorbeşte de „inutilitatea iluziilor" şi de stricta „aparare a intereselor germane“. Dacă această atitudine ţanţoşă nu va dispare, dacă nemţii vor veni la Geneva nu pentru a întări numaide cât opera de pace, ci pentru a cere îndreptarea „nedreptăţilor“ ce li s'au făcut până azi, ei vor turbura, poate pentru foarte mult timp, prielnice atmosferă Internaţională de azi. * Dacă admiterea Germaniei nu s’a isbit de nici o rezistenţă, în schimb mărirea consiliului dela şeafla nouă locuri eligibile, a provocat protestări violente. Se ştie că această măsură a fost hotărâtă pentru a înlesni Poloniei, Spaniei şi Braziliei, dobândirea unor locuri reeligibile, adică semi-permanente. Consiliul a ţinut să lege între ele admiterea Germaniei de mărirea consiliului, pentru ca nu cumva Polonia să ramâie fără compensaţia făgăduită. Statele scandinave, Olanda şi chiar Elveţia, au protestat şi împotriva înmulţirei locurilor în consiliuri împotriva conexărei celor două chestiuni, atât de deosebite- Miniştrii de externe ai acestor state au ţinut cuvântări scurte, în care, fără a formula contra-propuneri, pentru a nu zădărnici din nou intrersa Germaniei, au formulat critici din cele mai interesante împotriva actualei politici a consiliului. Opoziţia statelor mici tinde spre înlăturarea „dictaturei“ marilor puteri. D. Molia, reprezentantul Elveţiei, a negat necesitatea locurilor permanente .Consiliul ar trebui ales în Întregime, dând locurile ce li se cuvin, nu cutărui sau cutărui stat, ci oamenilor celor mai de seamă, şi celor utili idealului internaţional. D. Ludon, în numele Olandei a cerut un consiliu cât mai redus, pentru ca să se poată întruni repede şi lucra uşor. Ministrul de afaceri străine suedez a insistat, de asemeni, asupra necesităţii de a avea un consiliu puţin numeros. Toţi oratorii au cerut cu Stăruinţa că mărirea consiliului, după placul marilor puteri, să nu însemne ştirbirea autorităţii suverane a Adunărei generale, unde toate statele sunt reprezentate. Iată deci problema politică deschisă. Statele mici se solidarizează pentru a ieri „idealul democratic al Adunărei Naţiunilor" de capriciile şi interesele marilor puteri. Din punct de vedere teoretic, acţiunea lor e excelentă şi corespunde cu totul, scopului iniţial al Societăţii de la Geneva. Din punct de vedere practic, acţiunea e îndrăzneaţă şi, deocamdată, imprudentă. Până în clipa urnii aşteptată, când sancţiunile internaţionale sa tor sprijini pe „Conştiinţa nternaţională". Societatea Naţiunilor are nevoe, pentru ca hotărârile ei să fie respectate, de bunăvoinţă a armatei franceze şi a Marei flote britanice. E firesc în asemenea împrejurări că cuvintele ce-şi şoptesc la ureche, d-nii Briand şi Chamberlain să aibă mai mare greutate, decât exploziile de cal mai sincer umanitarism ale vijeliosului Nansen, sau convingerile democratice ale d-lui Motta. Societatea Naţiunilor are nevoe de ideal. Are nevoe, de asemeni, de autoritate- A întări idealul in dauna autorității, poate e democratic. Dar nu e prudent. GRIGORE GAFENCU OFERTA BANCHERULUI LOEWENSTEIN Un imilrmmt de 50 milioane dolari, oferit Belgiei, o dobândă, dar In schimbul unor concesiuni Au apărut în ultimul timp în ziarele noastre informaţiuni asupra unei oferte pe care bancherul Loewenstein ar fi făcut-o guvernului belgian, pentru asanarea finanţelor belgiei. Iată cum expune „L'information financiere“ din Paris această ofertă: „Priectul de ajutorare a Belgiei, elaborat de financiarul Loewenstein are drept scop de a pune imediat la dispoziţia Belgiei 30 milioane de dolari. Nu este vorba de un act de filantropic ci de o afacere. Orice operaţiune destinată să înzestreze o tari cu disponibilităţi în streinătate consistă în o mobilizare totală sau parţială a activului acestei ţări, sub o formă oarecare. Mobilizarea globală a activului a realizat de stat. Acesta poate, într-amulevăr, sti vândă rente sau bunuri cari scontează resursele viitoare ale trezoreriei şi anticipează asupra încasării impozitelor. Mobilizarea parţială a unor elemente din active efectuată prin vânzările de acţiuni sau obligaţiuii de ale societăţilor, prin vânzările pământurilor, imobilelor, mărfurilor şi altor bunuri aparţinând indivizilor. In acest caz, cumpărătorii streini ai acestor bunuri le plătesc cu moneta naţională pe care şi-au procurat o prin vânzarea prealabilă a propriilor lor devize iar operaţiunea poate de asemenea să se realizeze în ordin invers. Bunurile naţionale pot fi cumpănite mai întâi cu credite,in monetă naţională, deschise în ţară şi revândute apoi în streinătate contra devizei streine. CUMPĂRAREA VALORILOR MOBILIARE Această din urmă operaţiune e propusă de d- Loewenstein, care, în plus, se obligă să avanseze ,imediat, fără dobândă, cele 50 milioane de dolari,pe care vrea să-i învestească in Belgia. El cere cele 1750 milioane de franci belgieni, echivalentul celor 50 milioane de dolari, la cursul actual al schimburilor, și-şi propune să se servească de această sumă pentru a cumpăra valori mobiliare, care circulă în Belgia şi cam vor fi, ulterior, revândute străinătăţii prin trustul căruia ele vor fi remise. In chipul aceseta, Financiarul Lowenstein ar fi rambursat de trust pentru cele 50 milioane avansate de el şi ar putea chiar să realizeze, în plus, beneficii, dacă ar fi efectuat cumpărături judicioase. Cât priveşte perderile, el pretinde că e asigurat contra lor, prin aceea că şi-ar rezerva dreptul de a i se rambursa cele 50 milioane de dolari împrumutaţi după după doi ani, dacă francul belgian s'ar fi depreciat ceea ce i-ar permite să renunţe la speculaţia sa, dacă ea n’ar reuşi. El mai are de asemenea, ca avantagii accesorii, monopolul cumpărăturilor de devize străine pentru Statul belgian şi adoptarea de către acest stat a planului de stabilizare pe care l-ar suggera trustul său AVANTAJELE PROECTULUI Dacă proectul Lowenstein nu ar fi înconjurat de aceste ultime clauze, care, de altfel, nu sunt esenţiale, ar avea meritul să ofere absolut în mod gratuit Belgieio masă de manevra în devize. Belgia ar evita servitutie oneroase ce comportă neîncetate la apeluri la streinătate ale Tezaurului public, servituţî cari ipotechează în mod necesar, mai mult sau mai puţin, suveranitatea ţarei, care riscă chiar câteodată să lezeze integritatea ei, aşa după cum s'a văzut în cazul Eupen-Malmédy. Pe de altă parte Belgia n'ar avea nevoie să se supună la aspra disiciplină a asanărei îşi să rişte o criză economică. Francii noui, care ar fi învestit în titluri de societăţi belgiene, ar stimula, din contra, activitatea acesora, fără a influenţa asupra preţurilor. DINAMISMUL ASANARE In loc să cânte să-şi însănătoşească moneta prin o depresiune a afacerilor care ar rarefia-o, Belgia ar fortifica-o printr-o desvoltare a afacerilor care ar justifica inflaţiunea circulaţiei. D. Lowenstein, subliniază de altfel că aceasta ar fi unul din meritele proectului sâu. „Ţara noastră, spune dânsul, nu se poate ridica decât prin producţia ieftină iar nu prin combinaţiuni artificiale, ca operaţiunile financiare sau cambiste, care nu au nici un raport cu elementul producţie". Solfia Lewenstein se impoică, de fapt, din noile metode monetare dinamice, care încearcă să valorizeze moneta prin prosperitatea naţională, mărind nevoile monetei, în timp ce vechile metode statice nu ştia să se valorizeze decât prin criza economică rezultând din lipsa de credit. Ea cântă să utilizeze inflaţia, susceptibilă să aprovizioneze în mod gratuit trezoreria, făcând-o productivă. Financiarul Lowenstein e dispus să acorde şi Franţei avansuri de devize, cu o dobândă însă de 2 la sută". i ASPECTE DIN POLITICA INTERNA A GERMANIEI Aproape in aceleaşi zile cu intrarea Germaniei in Liga Naţiunilor, s’au produs in acea ţară două manifestări politice, ce merită cea mai mare atenţie. Sunt congresul partidului naţional-german, ţinut la Colonia şi conferinţa marei industrii, ale cărei desbateri au avut loc la Dresda. La Colonia, congresul s’a deschis cu un referat al contelui Westarp, îndreptat împotriva intrării Germa,niei în Liga Naţiunilor. Au urmat alte referate, însufleţite de acelaş spirit neacţionat: s’a cerut revizuirea planului Dawes, o politică economică protecţionistă, în sfârşit încercarea unei colaborări cu celelalte partide burgheze, pentru formarea unui guvern opus curentelor Socia. Uzanţe”, înfăţişate de Locarno, Geneva, sau poate de activitatea social, democraţilor intraţi eventual un guvern. La Dresda, discursul măreţului căpitan de industrie, d.rul SUverberg, a stârnit altcum senzaţie, decât congresul naţionalist. Orientarea, buna cunoscută a partidului naţional german s’a arătat neschimbat. Hotărd.rile luate nu surprindeau. Insă la congresul industriei, orientarea manifestată este cu totul nouă, cu totul neaşteptată. Vom trece peste senzaţionalul apel de colaborare, adresat muncitorimei social-democrate şi peste demonstrarea necesităţii de cooperare în guvern a partidului muncitorilor. Acesta este un act de politică propriu zisă, şi nu se poate ‘'prevedea când şi cum, pe ce anume baze de tactică sau program s'ar putea produce. Voim să subliniem aci o altă latură, aceasta importantă în, primul rând, a cuvântării d.rului Silverberg. Marea industrie germară,, prin acest autorizat reprezentant al ei, s'a declarat pentru statul republican. industria mare şi Republica, au fost până atum inamice, in marea industrie îşi găseau sprijin extremiştii de dreapta, marea, industrie susţinea presa monarchista, marea industrie ducea lupta contra reformelor democratice republicane, Congresul de la Dresda dovedeşte o schimbare complectă de front. Republica înscrie de partea ei pe unul din principalii şi cel mai de temuţi adversari al regimului actual. Este pentru democraţia germană o victorie in politica internă, după cum alăturarea la Geneva, constituie, pentru spiritul pacific reputblican, o formidabilă victorie de pulilică externă„ In ambele bătălii, marea industrie s‘a despărţit de partidul naţionalist, şi a trecut de partea republicii. S‘a clarificat astfel in chip preţios situaţia politică a Reichului. Se poate spune cu drept cuvânt că după Colonia şi Dresda, o epocă nouă a început în viaţa Reichului Până acum, încercuit de adversari, statul a avut să ducă lupta de apărare a formei instituţiilor regimului. Începe acum, după consolidarea internă, opera menită să dea conţinut acestor instituţii. A. If. America obţine concesiuni petrolifere In Rusia BERLIN, 13. Rador). — Ziarele afla că negocierile dintre guvernul rus şi grupul american Harriman au luat sfârşit, consorţiul Harriman conţinând importante concesiuni petrolifera. Amnistia in Renanii BERLIN 13 (Rador). — Iritea gavernui Râchvid și guvernele reprezentate în contisiunea renană, s’a încheiat o învoială cu privire la pacificarea regiunilor ocupate. După această învoială, ambele Părp, vor acorda complecta amnistie, pentru toate crimele comise în teritoriul ocupat de la începerea ocupaţiei până la 1 Februrbrre 1926, sau in timpul incidentelor dinerguimea Ruhr, cu excepţia crimelor comise asupra dreptului comun sau a spionajului. Cei aflători încă în temniţe vor fi liberaţi. O misiune japoneză la Angora ANGORA, 13. — (Rador) . Eri au sosit la Angora ambasadorul japonez Obata, şi amiralul japonez Yomanato cu suita sa. Oaspeţii au fost primiţi cu deosebită pompa- Ministerul Marinei le-a oferit un dejun oficial, iar ministerul de externe a oferit în cinstea lor un dineu urmat de o strălucite recepție Misiunea japoneză a fost primită ori după amiază de președintele Republicei. .