Argus, ianuarie 1929 (Anul 20, nr. 4716-4739)
1929-01-02 / nr. 4716
-B-B-i am«~ ....ii ■ - - — ... _.. ------ ----- -----------------------------------------—^^^^u^uzuca2302223C(DC ANUL ECONOMIC ȘI FINANCIAR ^nHTjgli-J^Mi(îg-jri Importul și Exportu». — Agricultura.— Căile Ferate, Datoria "publici. Căile Ferate La deficitul de mai sus, trebue adăugat şi cel care rezultă din exploatarea Căilor ferate. Vom recunoaşte că în cursul anului curent, gospodăria feroviară a făcut progrese simţitoare, că plângerile cu privire la lipsa de vagoane au încetat de păcat că n’avem prea multe de transportat — ca coeficientul de întrebuinţare a parcului rulant a crescut, că s’au introdus câteva trenuri rapide cari răspund nevoilor traficului. Insă îmbunătăţiri reale, în sensul mărire! reţelei nu s’au făcut.. Reţeaua ferată a rămas la 11.000 kilometrii ca şi în 1925. Parcul rulant e neschimbat. Tone transportate în primele nouă luni pe 1928 au fost de 3606 milioane, faţă de 3554 milioane în epoca corespondentă pe 1927. ele în cea ce priveşte veniturile se stabilesc astfel: Prevederi bugetare 1297 1928 în milioane lei 14.800 13.600 Venituri efectuate pe nouă luni 8.618 8.120 Dacă vom fixa deficitul probabil al Căilor ferate pe 1928 la numai 500 milioane cifră optimistă, vom ajunge pentru întreaga gestiune bugetară a Statului la un deficit ce nu va fi inferior cifrei de cinci miliarde lei Tabloul de mai jos ne dă evoluţia bugetară totală (Stat şi Căile ferate). Anul 1924 Anul 1925 Anul 1926 Anul 1927 Anul 1928 24 miliare? 31.7 41 50.9 „ 53.7 „ Citiţi continuarea In cap IV-a Consideraţiuni generale Anul pactului Kellogg şi al faimosului discurs al lui Coolidge două maniestaţuni cari se află la antipozi, căci se contrazic in mod fundamental. Pactul Kellog pune războiul in afară de lege. Pretinde să-l scoată din viaţa popoarelor şi să întroneze pacea în toată splendoarea ei. Insă din Anuarul Ligei Naţiunilor pe anul 1927_ 1928, reesă că toate ţările de pe glob, au cheltuit pentru înarmări 3 jum. miliarde dolari sau 560 miliarde lei... şi e vorba aici numai de cifre oficiale, fără a se socoti creditele pentru înarmările nemărturisite. Dacă pacea e aşa de bine asigurată, cum pretinde pactul Kellog, de ce atâta bănet aruncat în gura Molochului războinic ? Tocmai această întrebare a pus’o preşedintele Coolidge, câteva zile după alegerea lui Hoover. Şi a pus’o întrun mod atât de drastic, încât unii au tălmăcit-o în sensul „unui picior” aplicat bătrânei Europe. Noi am procurat Antantei victoria a spus in substanţă d. Coolidge. Pentru acest scop am făcut jertfe imense. Gândul nostru a fost să înlăturăm pentru viitor, întrecerea în înnarmuri. Afară de aceasta am împrumutat popoarelor europene sume, enorme. Dar voi, Europenii consideraţi străduinţele noastre cu un fel de Conquisoterie. Ne-aţi tras pe sfoară în chestia celor patrusprezece puncte ale lui Wilson. Voiţi să continuaţi a vă juca de a războiul? Bine, ne vom înarma şi noi. Noi putem rezista, căci avem respiraţia mai lungă. Dacă vă pocăiţi însă şi recunoaşteţi că metoda voastră vă aduce sărăcie, atunci vom fi mărinimoşi şi vă vom întinde o mână de ajutor. Aşa a vorbit Coolidge a doua zi după victoria strălucită a partidului republican, singur fiind că exprimă părerea imensei majorităţi a poporului american. Europa sărăcită şi care continuă totuşi să cheltuiască vlaga ei pentru instrumente de distrugere, e frecventă. Urma va alege. Orientarea nouă ce s’a produs în politica generală a României va conţin punctul de vedere al gospodăriei bugetare, anul 1928, care aparţine în întregime metodelor învechite de alcătuire financiară, este unul din cei mai răi din câte a avut vreodată România. Deficitul de peste şase miliarde pe primele zece luni, va putea poate fi redus până la finele exerciţiului la 4 până la 5 miliarde. El provine în bună parte, nu din recolta slabă, ale cărei efecte s’a făcut simţit pe la finele lui August, ci din întocmirea titlul au Autorii bugeprin Iunie-Iulie ,dar cel mai târziu fi realizat, că efect®u eul extern va cuta asupra întregei ecoi.reperaşa fiind, o majorare a cheltuelii, cu 4 miliarde faţă de cele din 1927, nu e de loc primejdioasă. Socoteala a fost greşită: împrumutul s’a negociat timp de nouă luni, fără nici un rezultat palpabil şi întreţinut din pricina slăbirei forţei de contribuţiune a cetăţenilor produsul principalelor capitale bugetare a mers scăzând. Pe când impozitele indirecte, timbrul, monopolurile şi taxele de consumaţie în genere au dat oarecari plusuri, acestea au fost compensate prin deficitele massive la dările asupra alcoolului, la vămi şi la cifra de afaceri. Autorii bugetului pe 1927, au urcat mult taxa la alcool, dintr’un punct de vedere higienic. Dar n’au ţinut seama de urcarea producţiei- în mare parte clandesteri anului 1928 o fisionomie specială- România a eşit din cadrul statelor guvernate în mod autoritar, cu constrângeri in toate direcţiunile. Acest mare eveniment- care constituie o ruptură cu moravurile învechite- ce au dăunat economiei politice într’o măsură devenită insuportabilă- reprezintă o etapă nouă şi hotărâtoare in destinele Statului român. Faptul a survenit într'o vreme, când toate ramurile de producţie se află într’o stare de depresiune, fără precedent în istoria ţării, când finanţele publice- agricultura, industria şi comerţul sunt lovite printr'un sistem ce i-a supravieţuit şi nu mai putea continua în nici un chip-Aşezarea la cârmă a unui guvern însufleţit de idei democratice de libertate şi de respect adevărat — nu pe hârtie — a prescripţiunilor legale dă speranţă că printr’un sistem opus celui care a durat prea mult se va produce o schimbare radicală în administraţia ţărei şi că nemulţumirea ce începuse să clocotească în massele populare va dispare în curând. Guvernanții noni, cărora națiunea le-a acordat o încredere deplină prin recentul verdict electoral, au asumat cu curaj o mare răspundere. Programul lor întâmpină o aprobare unanimă- toţi cetățenii având convingerea deplină că numai prin înfăptuirea lui se va putea obţine asanarea economică aşteptată. Războiul militar l-am câştigat. In câmpul războiului economic am suferit până azi numai înfrângeri- iar când aruncăm ochii în jurul nostru şi constatăm câte ţări mai mici ca România au reuşit să se ridice din prăpastia în care au fost aruncate de marea conflagraţie suntem cuprinşi de un simţimânt de umilinţă, în faţa încercărilor dureroase la care a fost supusă ţara, timp de zece ani, şi izvorâte exclusiv dintr’o concepţiune falsă a îndatoririlor cârmuirei. tină a alcoolurilor de fructe, fabricate fără nici un control, cu aparate primitive. Aşa se explică faptul că taxele pe spirtuoase fiind evaluate pe 1928 la 2644 milioane, încasările pe nouă luni au atins deabea 570 milioane. Tot aşa la vămi, nu s’a ţinut seamă, pe de o parte la import, de scăderea puterei de cumpărare a populaţiei şi la export de reducerea succesivă a taxelor, începută în 1926 de guvernul Averescu. In fine la fixarea impozitului cifrei de afaceri pe 1928, s’a făcut abstracţie de situaţia atât de slăbită a comerţului, a cărei putere de contribuţie s’a micşorat.Evaluat la 2000 milioane lei, impozituri .Hfra de afaceri a dat în zece Fără a nm. jef_ cifrele globale de amănunte ptive: "’’nBs Prevederile bugetare pe anul Î971 au fost în total (fără căile ferate) de 38.350.000. 000. încasările în primele zece lui se urcă la 25.245.591.272. Dacă socotim veniturile pe ultimele două luni ale anului, plus încasările ce se vor efectua în contul exerciţiul 1928, până la 30 Iunie 1929, la vre-o 8 miliarde şi jumătate, rezultă ca la încheerea definitivă a exerciţiului 1928, încasările vor fi de 33.800.000. 000, faţă de evaluări în sumă 38.350.000.000, se oferă lei, deşi este ştiut ca lei efectivi se află in sume foarte bine limitate in străinătate. Vom lăsa la o parte ipotezele referitoare la un complot ce ar fi pornit din Bucureşti, cu intenţia de a crea greutăţi guvernului Maniu. Mai probabil este ca atacul concentric a pornit din partea unei speculaţiuni, care a întrezărit şansa de câştig într’o contramină împotriva leului. Evenimentul este prea recent pentru ca să fie nevoie de rememorarea intervenţiunei energice a Băncii Naţionale, care in acel moment critic, a fost la înălţimea datoriei ei. In patru ! Suntem siliţi cu regret, să repetăm cea ce am constatat acum un an, cu privire la datoria noastră publică. Nimeni nici chiar administraţia financiară a Statului, nu e în stare să răspundă cu preciziune la întrebarea: ce sumă reprezintă în lei datoria publică externă a Statului român. Statul e dator în mai toate monedele lumei. Or, atâta timp cât leul n’are un curs fix legal, e riscant să se indice depe acum. In primele lî luni pe anul 1928- balanța comercială te prezintă după cum urmează : 1928 1927 în milioane lei Cifrele de mai sus, subliniază mărimea pasivului balanţei comerciale cu suma de peste 5 miliarde pe la luni. Precum se vede, diferenţele în producţia păioaselor, de la un an la celălalt, nu sunt extraordinar de mari. In schimb, la porumb, avem în două ani consecutivi un regres dezastruos, cu atât mai simţitor, cu cât recolta din 1925 a fost cea mai boj despre exportul cereaieior in 1928, nu există până azi indicaţiuni cea ce nu e tocmai măgulitor pentru statistica oficială. In orice caz, it. '■—•lunile de mai sus, asupra scălementui r»«lui total, ne arată ca eporumbulul. Acea. . ... să fie reţinută în ţara^1 «Y1“ mul intern. Ba s'a prezentat cu%. U!t zul excepţional şi foarte trist, ca pentru a veni în ajutorul populaţiei Din situaţia sumară publicată de Institutul de Emisiune la sfârşitul lunei Octombrie a anului curent, s’a putut crede ci o lovituri de moarte s’a dat în fine vestitului plafon. Intr adevăr, de la data încheerii convenţiei între Stat şi Banca Naţională în Mai 1925, totalul circulaţiei rămăsese pironit la 21.070 milioane. Este exact că în cursul seziunei de vară a anului 1928, Parlamentul a autorizat Banca Naţională printro lege nouă, să emită bilete noui contra devize. In mod teoretic, plafonul era străpuns prin legea în chestie. In fapt una a rămas neschimbat până în 20 Octombrie 1928, când totalul circulaţiei trece brusc de la 21,070 milioane, la 21.959, cu vreo 900 milioane lei mai mult. Oare acest spor al circulaţiei a servit efectiv, în întregime, la Situaţia industriei de petrol în 1928 poate fi rezumată în două cuvinte : producţia s’a mărit, însă remuneraţia a scăzut. In ceea ce privşte exportul, preţurile sunt reduse o limită, adesea sunt sub preţul de reenire. Pentru unele articole ca păcura, care reprezintă nu mai puţin ca 0 la sută din extracţiune, preţul la effort nu acoperă nici transportul de la fabrică la port, necum cheltuelile d fabricaţie. Iar partea gravă este că, « cât se intensifică producţia ţiţeiulu cu atât producţia păcurei, articolul cel mai nerentabil creşte şi ea. Ori, »limita forajele ar fi soluţia cea mai ^norocită, căci regiunile cunoscute Exploatate se sleiesc inevitabil şi nevia de a întreprinde săpături în felurile de explorare este vitală. Aşa vici, singura scăpare a industriei —la afară de o valorificare mai raţială a păcurei — ar fi fost menţinerea acordului dintre producători, în situl obţinerei unui preţ mai satisfăctor in târgul intern. N’avem nevoie ! recapitulăm aici cauzele pentru ca acel acord a fost denunţat, nici moveje pentru cari, în credinţa noastră acel acord se va reînoi. Adevărul es că soluţia aceasta ,deşi e de neuitate imperioasă, nu încântă toate ■jCietătile, căci, zeci şi opt de ore, agresiunea a fost respinsă cu un succes desăvârşit. Nu vom uita că Institutul nostru de Emisiune a fost bine armat pentru a eşi victorios din luptă şi că muniţiunea ce o ptimeşte din faptul înţelegerei noastre cu Germania, îi întăreşte intratât poziţiunea, încât o nouă agresiune a leului devine cu totul improbabilă. Nu se va mai hazarda nimeni intr o operaţie, unde perderile sunt sigure. Totuşi, ca măsura de prevedere şi dat fiind că angajamentele în valută forte ale comerţului nostru sunt mari la sfârşitul anului , ele sunt cu atât Datoria Publică o cifră globală în lei, a datoriei publice. Tot ce se poate spune, este că în cursul anului 1928, cuponul datoriei publice, care se cifra la 31 Decembrie 1927 la 5816 milioane, a crescut cu 647 milioane, la 6463 milioane. Raportat la un buget total de 53,7 milioane pe 1928, cuponul reprezintă un 12 la sută, una din proporţiunile cele mai reduse din Europa întreagă. Exportul şi importul Situaţia aceasta critică a comerţului nostru exterior, poate fi cauza esenţială a ofensivei împotriva leului de care vorbim mai sus. Pe când exportul ţării a scăzut dela un an la altul cu 10 miliarde, importul s’a menţinut aproape la acelaş nivel ca în 1927, ceeace însemnează că marea massă a populaţiei n'a crezut încă de cuviinţă să-şi restrângă traiul în contemuitate cu greutatea vremei, că n numeroase straturi sociale, risipa continuă să se practice şi că mulţi trăesc Agricultura gată din întreaga perioadă postbelică. De la aproape 61 milioane chintale în 1925, cădem în 1928 la 25 milioane chintale, două cifre care explică îndeajuns atât criza în care ne zbatem, cât şi slăbiciunea exportului din Basarabia, foarte rău încercată de insuficienţa recoltei, să fi fost constrânşi să importăm porumb din străinătate. In cea ce priveşte întinderea culturilor în 1928 faţă de anii precedenţi, nu se observă vreun progres apreciabil. Suprafaţa cultivată" cu grâu a fijipas aproape constantă în ultimii cultivatăomijiocie de 32 milioane mp» nnnimi suprafaţa Banca Naţio A urcare a stocului de devize al Băncei Naţionale ? Nu posedăm nici o indicaţie asupra acestui punct. Fapt este că la aceaşi dată, postul becurilor de Tezaur acuză in bilanţul Băi, urcare de la 6.1 miliarde la 6.6.miliarde, urcare ce a pricinuit o nelinişte serioasă în opinia publcă, întrucât se putea crede că suntem în afonul unei noui perioade de inflaţie, Statul împrumutându-se din nou la Banca Naţională în scopuri bugetare. De atunci, plafonul a rămas însă din nou nemişcat, până ce va dispare cu totul în urma stabilizării. In afară de misiunea ei de paznică supremă a valutei, misiunea ce şi-a îndepent-o cu succes, Banca Naţională regulatoare a creditului, s’a străduit să reducă dobânzile bancare, prin intervenţiuni repetite pe lângă hău- Petrolul avantajul ce rezultă din ta, depinde de îngăduinţa tacită a Statului de a tolera perceperea în interior a unui preţ care depăşeşte preţul mondial. Prescripţia Legei Minelor, după care preţul interior nu trebue să depăşească pe cel exterior, este fără sens, aceasta o recunoaşte oricine. Nu se poate vinde petrolul la Chişinăul cu acelaş preţ ca la Constanţa. Insă legea e lege şi sunt societăţi cari simt o repulsiune împotriva unui sistem, conform căruia câştigul lor legitim trebue să depindă de bună voinţa Statului, care închide ochii când îi convine, însă poate să-i deschidă când va avea poftă. O lege cu hatâr, are o latură orientală jignitoare. Este de prevăzut ca la modificarea Legei Minelor, prescripţiunea aceasta împreună cu multe altele, va dispare. Producţia petrolului în România a fost: 1928 producţia probabilă va întrece, 400.900 tone, a căror valoare, chiar după preţurile actuale reduse, va întrece 7 miliarde lei mai voluminoase, cu cât negustorimea era convinsă că împrumutul va fi contractat înainte de anul nou — Banca Naţională s’a văzut nevoită să reintroducă unele prescripţiuni restrictive in operaţiile de devize. Restricţiunile acestea au fost in mare parte îndulcite de atunci şi vor dispare complect îndată ce împrumutul va fi încheiat. Astăzi, târgul valutar a redevenit calm, căci sa dovedit ca Banca Naţională exercită un control riguros asupra cursului leului în pieţele străine. Bineînţeles sarcina suplimentară de 647 milioane pe anul 1928, va mai creşte în măsura acordurilor încheiate şi ce se vor mai încheia pentru stingerea litigiilor noastre cu străinătatea. Sarcinele noui ce apasă asupra Statului, provin, în cea mai mare parte, din înţelegerile încheiate la Paris, Londra şi Berlin, cu privire la revalorizarea rentelor antebelice, peste puterile lor. Această nepăsare constituie, în afară de greşelile comise în administrarea financiară a ţărei, una din piedicele esenţiale ale unei normalizări mai repezi a economiei noastre. Impozitele noii, cari devin o necesitate pentru a readuce echilibrul în buget, vor constitui un avertisment pentru massele cetăţeneşti, că viaţa devine serioasă. Nu fără temei, guvernul Maniu denumeşte bugetul pe 1929 un buget de ispăşire a păcatelor din trecut.lioane hectare. In schimb, pe când în 1927, producţia medie de porumb la hectar a fost de 8.7 chintale media aceasta s'a micşorat în 1928 la 5,7 chintale, proporţia cea mai scăzută ce s’a înregistrat la noi de o lungă serie de ani. Lăsând la o parte inclemenţa cerului adevărul este că în agricultură s’au făcut foarte puţine progrese de la război încoace. întrebuinţarea superfosfatelor este sporadică, motocultura e extrem de rară. Cultura noastră tot primitivă a rămas. Iată un mic tablou, foarte instructiv, despre deosebirea între două culturi din punctul de vedere al productivităţi. MEDIA PRODUCTIVITATEI LA HECTAR In Anglia se face cultura intensivă, cu seminţe selecţionate, cu irigaţii, cu îngrăşăminte, toate lucruri cari ne lipsesc nouă. A sunat ceasul unei renovări în agricultura românească. Voim să sperăm că guvernul actual va fi promotorul acestei primeniri, că tenaticulare. Nu se poate susţine întrucât doţii,ei n’a repurtat isbânzi, fectiv la 18 la suti.a?ara a scazut ezilor de perceput la dobândare — numai 10 la sută ’_L vJ0V,n~ cotL.Băncei Nationale n’a putut*/"» cile dfii îndeplinit, de oare ce băniii mijlociupltată plătesc chiar ele, mai vorbi de cW la sută, fără a se Un fapt îmbucnitul riscului, de ajutorare a agriem este acţiunea Banca Naţională, care a i..je către acorde credite lungi. sg. Scontul Băncei Naţionale se f. intă după cum urmează : Exportul produselor petrolifere pe primele 10 luni ale anului 1928 a fost: faţă de 1.576.001 tone în perioada corespunzătoare din 1927. Este evident că industria petrolului va scăpa de toate grijile, dacă preţurile internaţionale s’ar mai întări. Insă până atunci trebue căutat, precum arătam mai sus, o valorificare mai raţională a păcurei cu ajutorul instalaţiunilor de krakare, cari scot până la 27 la sută benzină din păcură. Instalaţiunile de această natură fiind scumpe, o colaborare cu capitalul străin se impune. Lipsa de capital în industria de petrol este azi problema cea mai grea. De soluţiunea ei fericită depinde viitorul principalei industrii româneşti, după agricultură. Bineînţeles s’ar cuveni şi o uşurare a grelelor sarcini fiscale, cari apasă azi asupra industriei. Este destul să amintim că impozitul Statului asupra benzinei întrece actualmente valoarea produsului Rubrica zilnică a acestui ziar, o privire la una din principalele bogăţii ale României, — lemnul — dă destule amănunte despre lipsurile de care se plânge cu drept cuvânt industria forestieră. Statistica oficială fiind în întârziere şi cu acest produs, suntem siliţi să ne mărginim la câteva consideraţiuni generale. Pe anul 1927, exportul total al lemnului a fost de 1.773.754 tone. Proporţia lemnului exportat la consumul intern este de circa 4 contra 1. Prin urmare producţia totală a lemnului pe 1927, trebue evaluat la vreo 2.200.000 tone Ţinând seama de faptul că masivul forestier al României este de 7.248.000 hectare din cari 6.524.000 hectare păduri proriu zise, se poate spune ca bogăţia aceasta naturală nu este în destul exploatată. Cel mai mare neajuns de care suferă Datele pe anul 1928 lipsesc. Producţia de cărbuni în anul 1927, a fost de 2.8 milioane tone în valoare de 2.3 milioane lei şi a lignitului de 373.000 tone în valoare de 397 miliane lei. Din cauza preţului ei scăzut ■ începe să facă o concurenţă industria forestieră, este lipsa de numerar şi dobânzile urcate greutăţile de transport s-au atenuat mult în cursul anului. Socoteli asupra costului de producţie, arată că industria lemnului posedă destulă putere de concurenţă, pentru a se afirma cu succes în târgul internaţional, daca sarcinele fiscale şi tarifele de transport ar putea fi întru câtva micşorate. Printr’o curioasă coincidenţă, exportul produselor lemnoase de la 1 Ianuarie până la 30 Septembrie 1928 (lemne de construcţie, scânduri, trunciuri de brad şi lemne de foc) reprezintă acelaş tonaj ca în aceiaş perioadă din 1927 188000 tone. In industria lemnului se număra 820 stabilimente cu o producţie în valoare totală de 4,6 miliarde lei, din ce In ce mai pronunţată cărbune lui. Consumul gazului metan a fost In 1927 de 437 milioane metri cubi, In valoare de 242 milioane lei. Producţia aurului fin a fost In 1927 de 2006 kilograme în valoare de 224 milioane lei. In afară de câte date, i de rang securii bănci provine crisa, se poate susţin lovite greu SLTr In împrejurând met- Vlcomerț într’atăta e» cu un copersonal a devenit o creditul cerea unei bănci mari cetite, conduperimentaţi şi de o competimtaţi ex I, cutabilă. Mai ales trebue o mare\. I , denţă in obţinerea valutelor forte at,, străinătate, în om cât atât timp cât leul nu e stabil, riscul valutar poate lua proporţii. Mai multe bănci mari bucureştene, în vederea măritei cercului lor de activitate, au intrat in combinaţie cu instituţiuni financiare mari din Anglia, Austria, Statele Unite, Elveţia etc. mărindu-şi capitalul. Concentrarea bancară na făcut până acum progrese, deși In împrejurările actuale e •in postulat In special pentru băncile m,'J In ultimul timp, se vorbeşte mult n» 0 fuziune a două bănci, din care una, cu capital străin se va contopi cu o mare bancă bucureșteanS vmăneascu din cele mai bine cotate ’ptă. a fost . In 1926 f°tai ** Băncilor din f«3*4 1927 dlO* i 1928 1142 cu9' * mlUard* de 8.2 miliarde 9 miliarde Vechea durerea Societăților de asigurare. este, multiplicitatea anormală a incendiilor și impunitatea aproape complectă a incendiatorilor de meserie. A devenit, în aceste vremuri de restrişte o profesie pentru unii să dea foc casei sau prăvăliei, îndată ce se simt la strâmtoare. Sunt unele oraşe, ca Galaţii de pildă, unde incendiile sunt atât de frecvente încât au devenit de pomină chiar în streinătate. Din cauza acestei frecvenţe, avem o reputaţie rea în cercurile societăţilor de asigurare din streinătate şi s’au produs cazuri de refuz din „tea societăţilor In chestia de a mai lucra In România. Un mare neajuns, nu numai pentru industria asigurărilor, dar chiar pentru ideia care stă la baza ei, a fost funcţionarea societăţilor de asigurare „aşa zise reciproce” bazate matematiceşte pe o vulgară excrocherie. Autoritatea a tolerat timp prea îndelungat combinaţiunile îndrăzneţe ale acestor societăţi cari, pe lângă că au nenorocit şi ruinat o mulţime de naivi căzuţi în mrejele lor, au compromis finanţele publice de De la război încoace, am devenit o ţară de porumb. Din cauza unor împrejurări cunoscute, cultura grâului a încetat de a juca în economia românească rolul ce l'a avut. In schimb porumbul a devenit produsul agricol principal pentru export... în consumul intern a ocupat întotdeauna locul de frunte. Iată indicaţiile statistice despre producţia şi exportul cerealelor în 1928, comparată cu anii trecuţi. Producţia în milioane de chintale (100 kiograme) exportul In mii de tona In miioane de lei 1926 1.792 14.019 1927 2.850 16.100 Industria forestieră Industria Minieră Anul bancar Societățile de Asigurare Import Export 1926 Grâu 30.1 30.331 24.953 31.145 34.927 Becara 2.8 16.8 Porumb 60.8 1927 26.3 2.3 12.6 8.6 35.3 1928 35.5 30 16.4 9.3 25.3 Orz Ovăz 11.5 In 1913 1.885.619 tone 1922 1.365.830 tone 1924 1.851.303 tone 1926 3.241.389 tone 1927 8.661.360 tone Anglia Romfluia Grâu 2212 840 Orz 1910 750 Ovăz 1860 700 Secară 1750 770 Cartofi 14.000 8.650 Sfeclă furajeră 47.250 12.470 In 1925 8425 milioane 1926 9801 milioane 1927 9028 milioane. 1928 (Noembrie) 9378 milioane. Benzina Lampant Motorina Uleiuri Păcura Total....... 507.500 tone 553.500 tone 165 702 tone 47.407 tone 582.131 tone 1.916.005 tone Impruncmtul şi stabilizarea In această revistă retrospectivă, nu putem anticipa viitorului. Ceea ce putem constata, este că In tot cursul anului 1928, înfăptuirea reformei monetare a semănat cu basmul cu cocoşu roşii. Ştim bune ne-au sosit tot timpul dela Paris. Insă semnarea convenea a fost mereu amânată. Cauza acestei întârzieri atât de dăunătoare intereselor economici Statului român este, precum a explica prea bine expunerea de motive a ministrului actual de finanţe, d. M. Popovici, la budgetul pe 1929, dificultatea de a se înlătura efectele dăunătoare pe care le-a avut în streinătate politica noastră financiară de la război încoace. Problema regulării litigiilor StaPână de la sfârşitul anului 1928, valutea românească putea fi considerată ca stabilă, de fapt. Fluctuaţiile leului erau restrânse întrun cadru atât de îngust, incât operaţiile speculatului cu pieţele străine unde trebuie prasat viitorul împrumut a fost îngreuiată de regularea litigiilor şi încheierea împrumutului”. Cu alte cuvinte consorţiul de banchieri ne invită să regulăm toate diferendele băneşti cu diversele State sau cu particularii, înainte de semnarea convenţiei. Dacă aceste diferende ar fi fost mai repede aplanate, dacă s'ar fi manifestat mai multă bunăvoinţă din partea noastră, împrumutul ar fi fost contractat de mult şi în condiţiuni mai avantajoase decât cele ce vom putea obţine acum. Din această pricină și consolidarea economiei noastre a suferit o întoarcere ce ne revine foarte scump toare în devize încetaseră complect. In primele zile din Decembrie, se ivește in mod cu totul neprevăzut un atac in contra valutei noastre. In principalele centre din Apus Valuta Industria şi Comerţul Anul 1928 n’a fost, în nici o privinţă prielnic industriei. Faptul că un număr mare de întreprinderi industriale, mai ales cele din Ardeal, au fost silite să reducă lucrul la patru zile pe săptămână, iarăşi din cauza slăbirei paterei de cumpărare a masselor, apoi nesiguranţa valutară care a împiedecat tranzacţiuni ce îmbrăţişează un termen mai lung. în fine datoria neachitată de Stat către industrie, aceasta fiind silită să plătească dobânzi oneroase — pentru că Statul nu achită la timp comenzile sale — iată atâtea elemente cari au contribuit la depresiunea industrială ce s’a mai manifestat prin insolvente cu mare răsunet. In special, in branşa textilă s’au produs câteva încetări de plăţi care au neliniştit mult aăt creditorii in afarâ, cât şi ca dinlăuntru. Că debitorii s’au înţeles apoi pe o cotă oarecare, pufin importă, cert este cât creditul general al tftxii a suferit. O altă cauză de deprimare industrială este și vecinica nesiguranţă vamală. In fiecare an tariful vamal este răsucit în toate sensurile. Cât timp industria nu va beneficia de o stabilitate vamală și monetară, cu greu va putea să se reculeagă. In domeniul industrial s’a petrecut în ultimele zile ale anului un eveniment important am putea zice un preludiu al reformei monetare. Cfra*4- imprumutului contractat de Stat pe termen scurt la Banca Comercială Italiană, Banca Naţională anulat recupera de la Creditul Industrial Întreaga ei datorie. Pe de o parte a incetat anomalia ca Institutul de emisiune să imobilizeze miliarde In industria în loc să susţină comerţul prin credite pe termen scurt — 90 zile. Pe de altă parte Creditul Industrial devenind o instituţie de sine stătătătoare, va şti pe propria sa răspundere, să obţină creditele necesare — prin emisiune de obligaţiuni — pentru întinderea razei sale de activitate binefăcătoare. E un bine pentru el că a pierdut cârja Băncii Naţionale. In altă ordine de idei, putem semnala inceputul de Încetățeniră a cartelului In industria româna — lăsăm aici la o parte acordul producătorilor de petrol. In metodele moderne de activitate industrială, cartelul devine adesea o necesitate ce nu poate fi ocolită- Intre altele, se citează cazul industriei noastre metalurgice care a intrat sau va intra In cărând în cadrul cartelului internaţional al Kerului şi peluni, care fiinţează intre producătorii Europei apusene. Statistica oficială indică datele următoare asupra numărului Intreprinderilor industriale din România (** țară de petrol). Numărul Societ. Capitalul Este evident că un aflux de capital străin ar conferi Industriei româna de toate ramurile un ritm de desvoltare mult mai pronunţat. Intrucât la multe din ele potenţialitatea de remuneraţie este cu certitudine mai vastă ca In alte ţări. Industria metalurgică reprezintă un capital de 7-8 miliarde lei , cea textilă de 7,9 miliarde lei ; chimică 10-3 miliarde ; alimentară 14-5 miliarde şi a hârtiei, plus artele grafice, 2,1 miliarde. In cursul anului, trei bănci mari din Bucureşti. Banca Românească, Banca Chrissoveloni şi Banca de Credit Român au luat iniţiativa înfiinţării în ţară a Industriei de mătase artificială, un articol cu mare viitor, dat fiind consumul crescând. Trecând la comerţ, trebue mărturisit că anul 1928 este perioade cea mai critică înregistrată de la 1916- Numărul negustorilor, cari au putut salva ceva din abundenţa anilor da inflaţia, ce au urmat imediat după război este infim : criza, dobânzile ucigătoare, pierderile la valută, au culcat la pămănt nu numai pe cei mici dar nici case mari onorabile, cu un trecut de zeci de ani n’au putut rezista vijeliei. Lista moratoriilor şi a falimentelor este un comentat tragic al acestei stări de lucruri, care trebuie recunoscut sus şi tare. este o consecinţă directă a politicii economice urmată până In Decembrie 1928. Statistica Înregistrează numărul următor de societăţi comerciale şi Diverse (fără Asigurări) pe anul 1928* Capitalul Societăților Comerciale a fost in 1928, 2 3 miliarde și al Diverselor 175 milioane. Soc. comerciale Diverse 1926 1171 24.8 miliarda 1927 1.241 26.9 miliarda 1928 1284 29 2 miliarda 1926 1927 1928 363 30 403 35 448 38