Argus, ianuarie 1929 (Anul 20, nr. 4716-4739)

1929-01-02 / nr. 4716

-B-B-i am«~ ....ii ■ - - — ... _.. ------ ----- -----------------------------------------—^^^^u^uzuca2302223C(DC ANUL ECONOMIC ȘI FINANCIAR ^nHTjgli-J^Mi(îg-jri Importul și Exportu». — Agricultura.— Căile Ferate,­­ Datoria "publici. Căile Ferate La deficitul de mai sus, trebue a­­dăugat şi cel care rezultă din exploa­tarea Căilor ferate. Vom recunoaşte că în cursul anu­lui curent, gospodăria feroviară a fă­cut progrese simţitoare, că plângerile cu privire la lipsa de vagoane au în­cetat de păcat că n’avem prea multe de transportat —­ ca coeficientul de întrebuinţare a parcului rulant a cres­cut, că s’au introdus câte­va trenuri rapide cari răspund nevoilor traficu­lui. Insă îmbunătăţiri reale, în sensul mărire! reţelei nu s’au făcut.. Reţeaua ferată a rămas la 11.000 kilometrii ca şi în 1925. Parcul rulant e neschim­bat. Tone transportate în primele nouă luni pe 1928 au fost de 3606 milioane, faţă de 3554 milioane în epoca corespondentă pe 1927. ele în cea ce priveşte veniturile se stabilesc astfel: Prevederi bugetare 1297 1928 în milioane lei 14.800 13.600 Venituri efectuate pe nouă luni 8.618 8.120 Dacă vom fixa deficitul probabil al Căilor ferate pe 1928 la numai 500 milioane cifră optimistă, vom ajunge pentru întreaga gestiune bugetară a Statului la un deficit ce nu va fi in­ferior cifrei de cinci miliarde lei Tabloul de mai jos ne dă evolu­ţia bugetară totală (Stat şi Căile fe­rate). Anul 1924 Anul 1925 Anul 1926 Anul 1927 Anul 1928 24 miliare? 31.7 41 50.9 „ 53.7 „ Citiţi continuarea In cap IV-a Consideraţiuni generale Anul pactului Kellogg şi al faimo­sului discurs al lui Coolidge două ma­niestaţuni cari se află la antipozi, căci se contrazic in mod fundamental. Pac­tul Kellog pune războiul in afară de lege. Pretinde să-l scoată din viaţa popoarelor şi să întroneze pacea în toată splendoarea ei. Insă din Anua­rul Ligei Naţiunilor pe anul 1927­­_ 1928, reesă că toate ţările de pe glob, au cheltuit pentru înarmări 3 jum. miliarde dolari sau 560 miliarde lei... şi e vorba aici numai de cifre oficiale, fără a se socoti creditele pentru înar­mările nemărturisite. Dacă pacea e aşa de bine asigurată, cum pretinde pactul Kellog, de ce atâta bănet arun­cat în gura Molochului războinic ? Tocmai această întrebare a pus’o pre­şedintele Coolidge, câteva zile după alegerea lui Hoover. Şi a pus’o în­­trun mod atât de drastic, încât unii au tălmăcit-o în sensul „unui picior” aplicat bătrânei Europe. Noi am procurat Antantei victoria a spus in substanţă d. Coolidge. Pen­tru acest scop am făcut jertfe imense. Gândul nostru a fost să înlăturăm pentru viitor, întrecerea în înnarmuri. Afară de aceasta am împrumutat po­poarelor europene sume, enorme. Dar voi, Europenii consideraţi străduin­ţele noastre cu un fel de Conquiso­­terie. Ne-aţi tras pe sfoară în chestia celor patrusprezece puncte ale lui Wilson. Voiţi să continuaţi a vă juca de a războiul? Bine, ne vom înarma şi noi. Noi putem rezista, căci avem respiraţia mai lungă. Dacă vă pocăiţi însă şi recunoaşteţi că metoda voas­tră vă aduce sărăcie, atunci vom fi mărinimoşi şi vă vom întinde o mâ­nă de ajutor. Aşa a vorbit Coolidge a doua zi după victoria strălucită a partidului republican, singur fiind că exprimă părerea imensei majorităţi a poporu­lui american. Europa sărăcită şi care continuă to­tuşi să cheltuiască vlaga ei pentru ins­trumente de distrugere, e frecventă. Urma va alege. Orientarea nouă ce s’a produs în politica generală a României va con­ţin punctul de vedere al gospodă­riei bugetare, anul 1928, care apar­ţine în întregime metodelor învechite de alcătuire financiară, este unul din cei mai răi din câte a avut vre­o­dată România. Deficitul de peste şase mi­liarde pe primele zece luni, va putea poate fi redus până la finele exerci­ţiului la 4 până la 5 miliarde. El pro­vine în bună parte, nu din recolta sla­bă, ale cărei efecte s’a făcut simţit pe la finele lui August, ci din întocmirea titlul au Autorii buge­prin Iunie-Iulie ,d­ar cel mai târziu fi realizat, că efect®u e­ul extern va cuta asupra întregei ecoi­.reper­­aşa fiind, o majorare a cheltuelii,­ cu 4 miliarde faţă de cele din 1927, nu e de loc primejdioasă. Socoteala a fost greşită: împrumutul s’a negociat timp de nouă luni, fără nici un rezultat pal­pabil şi întreţinut din pricina slăbirei forţei de contribuţiune a cetăţenilor produsul principalelor capitale buge­tare a mers scăzând. Pe când impo­zitele indirecte, timbrul, monopolurile şi taxele de consumaţie în genere au dat oare­cari plusuri, acestea au fost compensate prin deficitele massive la dările asupra alcoolului, la vămi şi la cifra de afaceri. Autorii bugetu­­lui pe 1927, au urcat mult taxa la al­cool, dintr’un punct de vedere higi­­enic. Dar n’au ţinut seama de urca­rea producţiei- în mare parte clandes­teri anului 1928 o fisionomie specia­lă- România a eşit din cadrul statelor guvernate în mod autoritar, cu cons­trângeri in toate direcţiunile. Acest mare eveniment- care constituie o rup­tură cu moravurile învechite- ce au dăunat economiei politice într’o mă­sură devenită insuportabilă- reprezin­­tă o etapă nouă şi hotărâtoare in des­tinele Statului român. Faptul a survenit într'o vreme, când toate ramurile de producţie se află într’o stare de depresiune, fără precedent în istoria ţării, când finan­ţele publice- agricultura, industria şi comerţul sunt lovite printr'un sistem ce i-a supravieţuit şi nu mai putea continua în nici un chip-Aşezarea la cârmă a unui guvern însufleţit de idei democratice de li­bertate şi de respect adevărat — nu pe hârtie — a prescripţiunilor legale dă speranţă că printr’un sistem opus celui care a durat prea mult­ se va produce o schimbare radicală în ad­ministraţia ţărei şi că nemulţumirea ce începuse să clocotească în massele populare­ va dispare în curând. Guvernanții noni, cărora națiunea le-a acordat o încredere deplină prin recentul verdict electoral, au asumat cu curaj o mare răspundere. Progra­mul lor întâmpină o aprobare unani­mă- toţi cetățenii având convingerea deplină că numai prin înfăptuirea lui se va putea obţine asanarea economi­că aşteptată. Războiul militar l-am câştigat. In câmpul războiului econo­mic am suferit până azi numai în­frângeri- iar când aruncăm ochii în jurul nostru şi constatăm câte ţări mai mici ca România au reuşit să se ridice din prăpastia în care au fost aruncate de marea conflagraţie­ suntem cu­prinşi de un simţimânt de umilinţă, în faţa încercărilor dureroase la care a fost supusă ţara, timp de zece ani, şi izvorâte exclusiv dintr’o concep­­ţiune falsă a îndatoririlor cârmuirei. tină a alcoolurilor de fructe, fabricate fără nici un control, cu aparate pri­mitive. Aşa se explică faptul că ta­xele pe spirtuoase fiind evaluate pe 1928 la 2644 milioane, încasările pe nouă luni au atins deabea 570 mili­oane. Tot aşa la vămi, nu s’a ţinut seamă, pe de o parte la import, de scăderea puterei de cumpărare a po­pulaţiei şi la export de reducerea succesivă a taxelor, începută în 1926 de guvernul Averescu. In fine la fi­xarea impozitului cifrei de afaceri pe 1928, s’a făcut abstracţie de situaţia atât de slăbită a comerţului, a cărei putere de contribuţie s’a micşorat.­­Evaluat la 2000 milioane lei, impozi­­turi .­Hfra de afaceri a dat în zece Fără a nm. jef_ cifrele globale de amănunte p­tive: "’’n­Bs Prevederile bugetare pe anul Î971 au fost în total (fără căile ferate) de 38.350.000. 000. încasările în primele zece lui se urcă la 25.245.591.272. Dacă socotim veniturile pe ulti­mele două luni ale anului, plus înca­sările ce se vor efectua în contul e­­xerciţiul 1928, până la 30 Iunie 1929, la vre-o 8 miliarde şi jumătate, rezultă ca la încheerea definitivă a exerciţiului 1928, încasările vor fi de 33.800.000. 000, faţă de evaluări în sumă 38.350.000.000, se oferă lei, deşi este ştiut ca lei efec­tivi se află in sume foarte bine limi­tate in străinătate. Vom lăsa la o parte ipotezele referitoare la un com­plot ce ar fi pornit din Bucureşti, cu intenţia de a crea greutăţi guvernului Maniu. Mai probabil este ca atacul concentric a pornit din partea unei speculaţiuni, care a întrezărit şansa de câştig într’o contramină împotriva leului. Evenimentul este prea recent pen­tru ca să fie nevoie de rememorarea intervenţiunei energice a Băncii Na­ţionale, care in acel moment critic, a fost la înălţimea datoriei ei. In patru ! Suntem siliţi­ cu regret, să repetăm cea ce am constatat acum un an, cu privire la datoria noastră publică. Nimeni­ nici chiar administraţia finan­ciară a Statului, nu e în stare să răs­pundă cu preciziune la întrebarea: ce sumă reprezintă în lei datoria publică externă a Statului român. Statul e da­tor în mai toate monedele lumei. Or, atâta timp cât leul n’are un curs fix le­gal, e riscant să se indice depe acum. In primele lî luni pe anul 1928- ba­lanța comercială te prezintă după cum urmează : 1928 1927 în milioane lei Cifrele de mai sus, subliniază mă­rimea pasivului balanţei comerciale cu suma de peste 5 miliarde pe la luni. Precum se vede, diferenţele în producţia păioaselor, de la un an la celălalt, nu sunt extraordinar de ma­ri. In schimb, la porumb, avem în două ani consecutivi un regres de­zastruos, cu atât mai simţitor, cu cât recolta din 1925 a fost cea mai bo­j despre exportul cereaieior in 1928, nu există până azi indicaţiuni cea ce nu e tocmai măgulitor pentru statistica oficială. In ori­ce caz, it. '■—•lunile de mai sus, asupra scă­­lementui r»«lui total, ne arată ca e­­porumbulul. Acea. . ... să fie reţinută în ţara^1 «Y1“ mul intern. Ba s'a prezentat cu%. U!t zul excepţional şi foarte trist, ca pentru a veni în ajutorul populaţiei Din situaţia sumară publicată de Institutul de Emisiune la sfârşitul lu­­nei Octombrie a anului curent, s’a putut crede ci o lovituri de moarte s’a dat în fine vestitului plafon. In­­tr adevăr, de la data încheerii conven­ţiei între Stat şi Banca Naţională în Mai 1925, totalul circulaţiei rămăse­se pironit la 21.070 milioane. Este e­­xact că în cursul seziunei de vară a anului 1928, Parlamentul a autorizat Banca Naţională printro lege nouă, să emită bilete noui contra devize. In mod teoretic, plafonul era străpuns prin legea în chestie. In fapt una a rămas neschimbat până în 20 Octom­brie 1928, când totalul circulaţiei tre­ce brusc de la 21,070 milioane, la 21.959, cu vre­o 900 milioane lei mai mult. Oare acest spor al circulaţiei a servit efectiv, în întregime, la­­ Situaţia industriei de petrol în 1928 poate fi rezumată în două cu­vinte : producţia s’a mărit, însă re­­muneraţia a scăzut. In ceea ce pri­­vşte exportul, preţurile sunt reduse o limită, adesea sunt sub preţul de reenire. Pentru unele articole ca păcura, care reprezintă nu mai puţin ca 0 la sută din extracţiune, preţul la effort nu acoperă nici transportul de la fabrică la port, necum cheltue­­lile d fabricaţie. Iar partea gravă es­te că, « cât se intensifică producţia ţiţeiulu cu atât producţia păcurei, articolul cel mai nerentabil creşte şi ea. Ori, »limita forajele ar fi soluţia cea mai ^norocită, căci regiunile cu­noscute Exploatate se sleiesc inevi­tabil şi nevia de a întreprinde să­pături în felurile de explorare este vitală. Aşa vici, singura scăpare a industriei —la afară de o valorifi­care mai raţială a păcurei — ar fi fost menţinerea acordului dintre pro­ducători, în situl obţinerei unui preţ mai satisfăctor in târgul intern. N’avem nevoie ! recapitulăm aici cauzele pentru ca acel acord a fost denunţat, nici moveje pentru cari, în credinţa noastră acel acord se va reînoi. Adevărul es că soluţia a­­ceasta ,de­şi e de neuitate imperioa­să, nu încântă toate ■jCietătile, căci, zeci şi opt de ore, agresiunea a fost respinsă cu un succes desăvârşit. Nu vom uita că Institutul nostru de E­­misiune a fost bine armat pentru a eşi victorios din luptă şi că muniţiu­­nea ce o ptimeşte din faptul înţelege­­rei noastre cu Germania, îi întăreşte intratât poziţiunea, încât o nouă agre­siune a leului devine cu totul impro­babilă. Nu se va mai hazarda nimeni intr o operaţie, unde perderile sunt sigure. Totuşi, ca măsura de prevedere şi dat fiind că angajamentele în valută forte ale comerţului nostru sunt mari la sfârşitul anului , ele sunt cu atât Datoria Publică o cifră globală în lei, a datoriei pu­blice. Tot ce se poate spune, este că în cursul anului 1928, cuponul dato­riei publice, care se cifra la 31 De­cembrie 1927 la 5816 milioane, a cres­cut cu 647 milioane, la 6463 milioane. Raportat la un buget total de 53,7 milioane pe 1928, cuponul reprezintă un 12 la sută, una din proporţiunile cele mai reduse din Europa întreagă. Exportul şi importul Situaţia aceasta critică a comerţu­lui nostru exterior, poate fi cauza e­­senţială a ofensivei împotriva leului de care vorbim mai sus. Pe când ex­portul ţării a scăzut dela un an la altul cu 10 miliarde, importul s’a men­ţinut aproape la acelaş nivel ca în 1927, ceeace însemnează că marea massă a populaţiei n'a crezut încă de cuviinţă să-şi restrângă traiul în con­­temuitate cu greutatea vremei, că n n­umeroase straturi sociale, risipa con­tinuă să se practice şi că mulţi trăesc Agricultura gată din întreaga perioadă postbeli­că. De la aproape 61 milioane chin­tale în 1925, cădem în 1928 la 25 mi­lioane chintale, două cifre care expli­că în­deajuns atât criza în care ne zbatem, cât şi slăbiciunea exportu­lui­ din Basarabia, foarte rău încercată de insuficienţa recoltei, să fi fost cons­trânşi să importăm porumb din străi­nătate. In cea ce priveşte întinderea cultu­rilor în 1928 faţă de anii precedenţi, nu se observă vre­un progres apre­ciabil. Suprafaţa cultivată" cu grâu a fijipas aproape constantă în ultimii cultivatăom­ijiocie de 3­2 milioane m­p» nnnimi suprafaţa Banca N­aţi­o A urcare a stocului de devize al Băncei Naţionale ? Nu posedăm nici o indi­caţie asupra acestui punct. Fapt este că la aceaşi dată, postul becurilor de Tezaur acuză in bilanţul Băi,­ urcare de la 6.1 miliarde la 6.6­­.m­i­liarde, urcare ce a pricinuit o neli­nişte serioasă în opinia publcă, întru­cât se putea crede că suntem în afo­nul unei noui perioade de inflaţie, Sta­tul împrumutându-se din nou la Ban­ca Naţională în scopuri bugetare. De atunci, plafonul a rămas însă din nou nemişcat, până ce va dispare cu totul în urma stabilizării. In afară de misiunea ei de paznică supremă a valutei, misiunea ce şi-a îndepent-o cu succes, Banca Naţio­nală regulatoare a creditului, s’a stră­duit să reducă dobânzile bancare, prin intervenţiuni repetite pe lângă hău- Petrolul avantajul ce rezultă din ta, depinde de îngăduinţa tacită a Statului de a tolera perceperea în interior a unui preţ care depăşeşte preţul mondial. Prescripţia Legei Minelor, după care preţul interior nu trebue să depăşeas­că pe cel exterior, este fără sens, a­­ceasta o recunoaşte ori­cine. Nu se poate vinde petrolul la Chişinăul cu acelaş preţ ca la Constanţa. Insă legea e lege şi sunt societăţi cari simt o re­­pulsiune împotriva unui sistem, con­form căruia câştigul lor legitim tre­bue să depindă de bună voinţa Statu­lui, care închide ochii când îi con­vine, însă poate să-i deschi­dă când va avea poftă. O lege cu hatâr, are o latură orientală jignitoare. Este de prevăzut ca la modificarea Legei Mi­nelor, prescripţiunea aceasta împreu­nă cu multe altele, va dispare. Producţia petrolului în România a fost: 1928 producţia pro­babilă va întrece, 400.900 tone, a că­ror valoare, chiar după preţurile ac­tuale reduse, va întrece 7 miliarde lei mai voluminoase, cu cât negustorimea era convinsă că împrumutul va fi con­tractat înainte de anul nou — Banca Naţională s’a văzut nevoită să rein­troducă unele prescripţiuni restrictive in operaţiile de devize. Restricţiunile acestea au fost in mare parte îndulcite de atunci şi vor dispare complect îndată ce împrumu­tul va fi încheiat. Astăzi, târgul valutar a redevenit calm, căci sa dovedit ca Banca Na­ţională exercită un control riguros a­­supra cursului leului în pieţele stră­­ine. Bine­înţeles sarcina suplimentară de 647 milioane pe anul 1928, va mai creşte în măsura acordurilor încheiate şi ce se vor mai încheia pentru stin­gerea litigiilor noastre cu străinătatea. Sarcinele noui ce apasă asupra Sta­tului, provin, în cea mai mare parte, din înţelegerile încheiate la Paris, Londra şi Berlin, cu privire la reva­lorizarea rentelor antebelice, peste puterile lor. Această nepăsare constituie, în afară de greşelile co­mise în administrarea financiară a ţă­rei, una din piedicele esenţiale ale unei normalizări mai repezi a econo­miei noastre. Impozitele noii, cari de­vin o necesitate pentru a readuce echi­librul în buget, vor constitui un a­­vertisment pentru massele cetăţe­neşti, că viaţa devine serioasă. Nu fără temei, guvernul Maniu de­numeşte bugetul pe 1929 un buget de ispăşire a păcatelor din trecut.­lioane hectare. In schimb, pe când în 1927, producţia medie de porumb la hectar a fost de 8.7 chintale media aceasta s'a micşorat în 1928 la 5,7 chintale, proporţia cea mai scăzută ce s’a înregistrat la noi de o lungă serie de ani. Lăsând la o parte inclemenţa ce­rului adevărul este că în agricultură s’au făcut foarte puţine progrese de la război încoace. întrebuinţarea su­­perfosfatelor este sporadică, motocul­tura e extrem de rară. Cultura noas­tră tot primitivă a rămas. Iată un mic tablou, foarte instruc­tiv, despre deosebirea între două cul­turi din punctul de vedere al pro­ductivităţi. MEDIA PRODU­CTIVITATEI LA HECTAR In Anglia se face cultura intensi­vă, cu seminţe selecţionate, cu iri­gaţii, cu îngrăşăminte, toate lucruri cari ne lipsesc nouă. A sunat ceasul unei renovări în agricultura româneas­că. Voim să sperăm că guvernul ac­tual va fi promotorul acestei pri­meniri, că tenaticulare. Nu se poate susţine întrucât doţii,ei n’a repurtat isbânzi, fectiv la 18 la suti.a?ara a scazut e­­zilor de perceput la dobân­dare — numai 10 la sută ’_L vJ0V,n~ cotL.Bănc­ei Nationale n’a putut*/"» cile dfii îndeplinit, de oare ce băn­­iii mijlociupltată plătesc chiar ele, mai vorbi de cW la sută, fără a se Un fapt îmbucnitul riscului, de ajutorare a agriem este acţiunea Banca Naţională, care a i..je către acorde credite lungi.­­ sg.­ Scontul Băncei Naţionale se f. intă după cum urmează : Exportul produselor petrolifere pe primele 10 luni ale anului 1928 a fost: faţă de 1.576.001 tone în perioada co­respunzătoare din 1927. Este evident că industria petrolu­lui va scăpa de toate grijile, dacă preţurile internaţionale s’ar mai în­tări. Insă până atunci trebue căutat, precum arătam mai sus, o valorificare mai raţională a păcurei cu ajutorul instalaţiunilor de krakare, cari scot până la 27 la sută benzină din pă­cură. Instalaţiunile de această natu­ră fiind scumpe, o colaborare cu ca­pitalul străin se impune. Lipsa de ca­pital în industria de petrol este azi problema cea mai grea. De soluţiunea ei fericită depinde viitorul principalei industrii româneşti, după agricultură. Bine­înţeles s’ar cuveni şi o uşurare a grelelor sarcini fiscale, cari apasă azi asupra industriei. Este destul să amintim că impozitul Statului asupra benzinei întrece actualmente valoarea produsului Rubrica zilnică a acestui ziar, o privire la una din principalele bogă­ţii ale României, — lemnul — dă des­tule amănunte despre lipsurile de care se plânge cu drept cuvânt industria forestieră. Statistica oficială fiind în întârziere şi cu acest produs, suntem siliţi să ne mărginim la câte­va con­­sideraţiuni generale. Pe anul 1927, exportul total al lem­nului a fost de 1.773.754 tone. Pro­porţia lemnului exportat la consumul intern este de circa 4 contra 1. Prin urmare producţia totală a lemnului pe 1927, trebue e­valuat la vre­o 2.200.000 tone Ţinând seama de fap­tul că masivul forestier al României este de 7.248.000 hectare din cari 6.524.000 hectare păduri proriu zise, se poate spune ca bogăţia aceasta naturală nu este în destul exploatată. Cel mai mare neajuns de care suferă Datele pe anul 1928 lipsesc. Pro­ducţia de cărbuni în anul 1927, a fost de 2.8 milioane tone în valoare de 2.3 milioane lei şi a lignitului de 373.000 tone în valoare de 397 mili­­ane lei. Din­ cauza preţului ei scăzut ■­ începe să facă o concurenţă industria forestieră, este lipsa de nu­merar şi dobânzile urcate greutăţile de transport s-au atenuat mult în cursul anului. Socoteli asupra cos­tului de producţie, arată că industria lemnului posedă destulă putere de concurenţă, pentru a se afirma cu succes în târgul internaţional, daca sarcinele fiscale şi tarifele de trans­port ar putea fi întru câtva micşo­rate. Printr’o curioasă coincidenţă, expor­tul produselor lemnoase de la 1 Ianua­rie până la 30 Septembrie 1928 (lem­ne de construcţie, scânduri, trunciuri de brad şi lemne de foc) reprezintă acelaş tonaj ca în aceiaş perioadă din 1927 188000 tone. In industria lemnului se număra 820 stabilimente cu o producţie în valoare totală de 4,6 miliarde lei, din ce In ce mai pronunţată cărbune lui. Consumul gazului metan a fost In 1927 de 437 milioane metri cubi, In valoare de 242 milioane lei. Producţia aurului fin a fost In 1927 de 2006 kilograme în valoare de 224 milioane lei. In afară de câte date, i de rang securii bănci provin­­e crisa, se poate susţin lovite greu S­LTr In împrejurând met- Vlco­merț într’atăta e» cu un co­personal a devenit o creditul cerea unei bănci mari cetite, condu­­perimentaţi şi de o competimtaţi ex I, cutabilă. Mai ales trebue o mare\. I , denţă in obţinerea valutelor forte at,­, străinătate, în om cât atât timp cât leul nu e stabil, riscul valutar poate lua proporţii. Mai multe bănci mari bucureştene, în vederea măritei cercului lor de ac­tivitate, au intrat in combinaţie cu ins­tituţiuni financiare mari din Anglia, Austria, Statele­ Unite, Elveţia etc. mărindu-şi capitalul. Concentrarea bancară na făcut până acum pro­grese, deși In împrejurările actuale e •in postulat In special pentru băncile m,'J In ultimul timp, se vorbeşte mult n» 0 fuziune a două bănci, din care una, cu capital străin se va con­topi cu o mare bancă bucureșteanS vmăneascu din cele mai bine cotate ’ptă. a fost . In 1926 f°tai ** Băncilor din f«3*4 1927 dlO* i 1928 1142 cu9' * mlUard* de 8.2 miliarde 9 miliarde Vechea durere­­a Societăților de a­­sigurare. este, multiplicitatea anor­mală a incendiilor și impunitatea a­­proape complectă a incendiatorilor de meserie. A devenit, în aceste vremuri de restrişte o profesie pentru unii să dea foc casei sau prăvăliei, îndată ce se simt la strâmtoare. Sunt unele ora­şe, ca Galaţii de pildă, unde incen­diile sunt atât de frecvente încât au devenit de pomină chiar în streină­tate. Din cauza acestei frecvenţe, a­­vem o reputaţie rea în cercurile socie­tăţilor de asigurare din streinătate şi s’au produs cazuri de refuz din „­tea societăţilor In chestia de a mai lucra In România. Un mare neajuns, nu numai pentru industria asigurărilor, dar chiar pen­tru ideia care stă la baza ei, a fost funcţionarea societăţilor de asigurare „aşa zise reciproce” bazate matema­­ticeşte pe o vulgară excrocherie. Au­­toritatea a tolerat timp prea îndelun­gat combinaţiunile îndrăzneţe ale a­­cestor societăţi cari, pe lângă că au nenorocit şi ruinat o mulţime de naivi căzuţi în mrejele lor, au compromis finanţele publice de De la război încoace, am devenit o ţară de porumb. Din cauza unor îm­prejurări cunoscute, cultura grâului a încetat de a juca în economia româ­nească rolul ce l'a avut. In schimb porumbul a devenit produsul agricol principal pentru export... în consumul intern a ocupat întotdeauna locul de frunte. Iată indicaţiile statistice despre producţia şi exportul cerealelor în 1928, comparată cu anii trecuţi. Producţia în milioane de chintale (100 ki­ograme) e­xportul In mii de tona In mii­oane de lei 1926 1.792 14.019 1927 2.850 16.100 Ind­u­­stria forestieră Industria Minieră Anul bancar Societățile de Asigurare Import Export 1926 Grâu 30.1 30.331 24.953 31.145 34.927 Becara 2.8 16.8 Porumb 60.8 1927 26.3 2.3 12.6 8.6 35.3 1928 35.5 30 16.4 9.3 25.3 Orz Ovăz 11.5 In 1913 1.885.619 tone 1922 1.365.830 tone 1924 1.851.303 tone 1926 3.241.389 tone 1927 8.661.360 tone Anglia Romfluia Grâu 2212 840 Orz 1910 750 Ovăz 1860 700 Secară 1750 770 Cartofi 14.000 8.650 Sfeclă furajeră 47.250 12.470 In 1925 8425 milioane 1926 9801 milioane 1927 9028 milioane. 1928 (Noembrie) 9378 milioane. Benzina Lampant Motorina Uleiuri Păcura Total....... 507.500 tone 553.500 tone 165 702 tone 47.407 tone 582.131 tone 1.916.005 tone Impruncmtul şi stabilizarea In această revistă retrospectivă, nu putem anticipa viitorului. Ceea ce pu­tem constata, este că In tot cursul a­­nului 1928, înfăptuirea reformei mo­netare a semănat cu basmul cu co­­coşu roşii. Ştim­ bune ne-au sosit tot timpul dela Paris. Insă semnarea convenea a fost mereu amânată. Cauza acestei întârzieri atât de dău­nătoare intereselor economici Statu­lui român este, precum a explica prea bine expunerea de motive a ministru­lui actual de finanţe, d. M. Popovici, la budgetul pe 1929, dificultatea de a se înlătura efectele dăunătoare pe care le-a avut în streinătate politica noastră financiară de la război încoa­­ce. Problema regulării litigiilor Sta­Până de la sfârşitul anului 1928, va­lutea românească putea fi considerată ca stabilă, de fapt. Fluctuaţiile leu­lui erau restrânse întrun cadru atât de îngust, incât operaţiile specula­tului cu pieţele străine unde trebuie prasat viitorul împrumut a fost în­greuiată de regularea litigiilor şi în­cheierea împrumutului”. Cu alte cu­vinte consorţiul de banchieri ne in­vită să regulăm toate diferendele bă­neşti cu diversele State sau cu parti­cularii, înainte de semnarea conven­ţiei. Dacă aceste diferende ar fi fost mai repede aplanate, dacă s'ar fi ma­nifestat mai multă bunăvoinţă din partea noastră, împrumutul ar fi fost contractat de mult şi în condiţiuni mai avantajoase decât cele ce vom pu­tea obţine acum. Din această pricină și consolidarea economiei noastre a suferit o întoarcere ce ne revine foarte scump toare în devize încetaseră complect. In primele zile din Decembrie, se ivește in mod cu totul nepre­văzut un atac in contra valutei noas­tre. In principalele centre din Apus Valuta Industria şi Comerţul Anul 1928 n’a fost, în nici o pri­vinţă prielnic industriei. Faptul că un număr mare de întreprinderi in­dustriale, mai ales cele din Ardeal, au fost silite să reducă lucrul la pa­tru zile pe săptămână, iarăşi din cauza slăbirei paterei de cumpărare a masselor, apoi nesiguranţa valutară care a împiedecat tranzacţiuni ce îmbrăţişează un termen mai lung. în fine datoria neachitată de Stat către industrie­, aceasta fiind silită să plă­tească dobânzi oneroase — pentru că Statul nu achită la timp comenzile sale — iată atâtea elemente cari au contribuit la depresiunea industrială ce s’a mai manifestat prin insolvente cu mare răsunet. In special, in bran­şa textilă s’au produs câteva încetă­ri de plăţi care au neliniştit mult a­­ăt creditorii i­n afarâ, cât şi ca din­lăuntru. Că debitorii s’au înţeles a­­poi pe o cotă oarecare, pufin importă, cert este cât creditul general al tftxii a suferit. O altă cauză de deprimare indus­trială este și vecinica nesiguranţă va­mală. In fiecare an tariful vamal este răsucit în toate sensurile. Cât timp in­dustria nu va beneficia de o stabili­tate vamală și monetară, cu greu va putea să se reculeagă. In domeniul industrial s’a petrecut în ultimele zile ale anului un eve­niment important am putea zice un preludiu al reformei monetare. Cfra*4- imprumutului contractat de Stat pe termen scurt la Banca Comercială Italiană, Banca Naţională a­nu­lat re­cupera de la Creditul Industrial În­treaga ei datorie. Pe de o parte a in­­cetat anomalia ca Institutul de emi­siune să imobilizeze miliarde In in­dustria în loc să susţină comerţul prin credite pe termen scurt — 90 zile. Pe de altă parte Creditul Industrial devenind o instituţie de sine stătă­­tătoare, va şti pe propria sa răspun­dere, să obţină creditele necesare — prin emisiune de obligaţiuni — pen­tru întinderea razei sale de activitate binefăcătoare. E un bine pentru el că a pierdut cârja Băncii Naţionale. In altă ordine de idei, putem sem­nala inceputul de Încetățeniră a car­telului In industria româna — lăsăm aici la o parte acordul producătorilor de petrol. In metodele moderne de ac­tivitate industrială, cartelul devine adesea o necesitate ce nu poate fi o­­colită- Intre altele, se citează cazul industriei noastre metalurgice care a intrat sau va intra In cărând în ca­drul cartelului internaţional al Keru­lui şi p­elu­ni, care fiinţează intre pro­ducătorii Europei apusene. Statistica oficială indică datele ur­mătoare asupra numărului Intreprin­derilor industriale din România (** țară de petrol). Numărul Societ. Capitalul Este evident că un aflux de capital străin ar conferi Industriei româna de toate ramurile un ritm de desvol­­tare mult mai pronunţat. Intru­cât la multe din ele potenţialitatea de re­muneraţie este cu certitudine mai vastă ca In alte ţări. Industria metalurgică reprezintă un capital de 7-8 miliarde lei , cea tex­tilă de 7,9 miliarde lei ; chimică 10-3 miliarde ; alimentară 14-5 miliarde şi a hârtiei, plus artele grafice, 2,1 mi­liarde. In cursul anului, trei bănci mari din Bucureşti. Banca Românească, Banca Chrissoveloni şi Banca de Cre­dit Român au luat iniţiativa înfiin­ţării în ţară a Industriei de mătase artificială, un articol cu mare viitor, dat fiind consumul crescând. Trecând la comerţ, trebue mărtu­risit că anul 1928 este perioade cea mai critică înregistrată de la 1916- Numărul negustorilor, cari au putut salva ceva din abundenţa anilor da inflaţia, ce au urmat imediat după război este infim : criza, dobânzile ucigătoare, pierderile la valută, au culcat la pămănt nu numai pe cei mici dar nici case mari onorabile, cu un trecut de zeci de ani n’au putut rezista vijeliei. Lista moratoriilor şi a falimentelor este un comentat tra­gic al acestei stări de lucruri, care­ trebuie recunoscut sus şi tare. este o consecinţă directă a politicii econo­mice urmată până In Decembrie 1928. Statistica Înregistrează numărul ur­mător de societăţi comerciale şi Di­verse (fără Asigurări) pe anul 1928* Capitalul Societăților Comerciale a fost in 1928, 2 3 miliarde și al Diver­selor 175 milioane. Soc. comerciale Diverse 1926 1171 24.8 miliarda 1927 1.241 26.9 miliarda 1928 1284 29 2 miliarda 1926 1927 1928 363 30 403 35 448 38

Next