Argus, septembrie 1930 (Anul 21, nr. 5215-5239)

1930-09-15 / nr. 5227

Citiţi almanachul pe 1930 Anul XXI No. 5227 COMERCIANŢI, INDUSTRIIŞT, FINANCIARI! Nu faceţi nici-o afa­cere, până când nu vă interesaţi despree situaţia prezentă şi perspec­tivele de viitor, ale clientelei D-voastre. Luaţi informaţiuni comerciale de­taliate, precise, bine-controlate, de la „ARGUS" secţia de informaţiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, telef. 306/93 şi 323/69. 1 . Luni 15 Septembrie 1930 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞ!, FINANCIARI! Nu faceţi nici-o afa­cere, până când nu vă Interesaţi despre situaţia prezentă şi perspec­tivele de viitor, ale clientelei D-voastre. Luaţi informaţiuni comerciale de­taliate, precise, bine­ controlate, de la „ARGUS" secţia de Informaţiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, tele­. 306/93 şi 323/69. PUBLICITATEA. Concesiunea exclusivă a Societăţii Generală de Publicitate Directori: Carol Schulder & S. Berger Str. Eugen Carada­ f­ost Karagheorghevici 9 Telefon 311/84 BIROURILE : București, Strada Constantin Miile No. 24 (fostă Sărindar) Et. I. — TELEFON: 306/93 si 323/69 ABONA IN TANA un an i­ep lel 6 luni 550 . 3 luni 300 . MENTE­ IN STRĂINĂTATE Un an 2200 lei 6 luni 1300 . 3 luni 800 . 3 lei in tara. 8 lei in străm­asare ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER si H. F. VALENTIN INDUSTRIEI si FINANŢEI FORFOTEALA De ar trăi Petre Carp ar vedea că suntem, azi, mai isteţi ca pe vremea lui. In acea vreme, româ­nul se năştea bursier, trăia func­ţionar şi murea pensionar. Carp n’a apucat să vadă pe român, în toată mândreţea lui, de turist neo­bosit, cu banii Statului. * Călătoria e una din plăcerile vieţii. Fericit cine poate, ca Ulyse, să facă o frumoasă călătorie, zis-a un poet. Ea îţi dă plăcutul şi folo­sitorul. Un ţăran, dus pe la oraş, e mai ascuţit la minte decât unul, ră­mas numai în satul lui. Judeci alt­fel lumea după ce ai văzut Luvrul, Versailles, Micul Trianon şi înţe­legi altfel lucrurile. Călătoresc, însă, oamenii bogaţi, cei cari, fără grija lemnelor de iarnă, a paltonului şi a chiriei, a­­leargă dupe privelişti noui şi caută să-şi facă viaţa cât mai plina de mulţumiri. Noi, cu mintea noastră născoci­­toare, am făcut şi minunea asta: călătoreşte toată lumea. Cei cu bani şi cei fără bani. E nesfârşit numărul românilor, de parcă unşi cu untdeneft, cu­­treeră lumea. O cutreeră de două, de trei, de patru ori pe an. Ii gă­seşti pretutindeni. La Belgrad, la Bled, la Strbske-Pleso, la Varşo­via, ,la Cracovia, la Lemberg, la Praga, la Viena, la Veneţia, la Mi­lano, la Florenţa, la Roma, la Nea­­pole, la Berlin, la Geneva, — vai, cât ne mai costă şi Geneva!—la Paris, la Bruxelles, la Haga, la Londra, la Oxford, la Birmingham, la Oslle, la Stockhalrm­, la Cairo, la Iaffa, la Barcelona, la Madrid, la Toledo, la Sevilla. Când s-au plic­tisit de toate oraşele astea, o por­nesc să vadă ce e şi prin America. Sub ce cuvânt se fac aceste că­lătorii? Sub oricare. Se înjghe­bează o „delegaţie“ ori o „comi­­siune“ cu preşedinte, cu vice-pre­­şedinţi, cu secretari, cu membri şi cu ziarişti. Colegii au menirea să vestească şi să cânte isbânzile domnilor delegaţi şi, mai ales, ale domnu­lui preşedinte. Şi ce fac aceste comisii şi aceste delegaţii? Se duc la „congresul pentru exportul oaselor“, la un „match de foot-ball“, la o „reu­niune femenistă“, la „târgul de vite“, la „târgul de mostre“, la o „expoziţie de piei uscate“, la „con­ferinţa pentru statornicirea păcii universale“. Domnii delegaţi o por­nesc la drum, cu alaiul lui Mene­­crate, medicul din vremea regelui Filip al Macedoniei, cu sceptrul în mână, cu cuemidele în picioare, in Expresul-Orient şi poposesc în o­­telurile cele mai aristocratice, de ai crede că în România sunt numai miliardari. Nu. România e săracă. Miliardar e Statul, că are, doar, un buget de 38 miliarde. El plă­tește. Trage din buget, te miri cine, cum poate, ce poate, cât poate. Unul zece mii, altul cinci­zeci mii, altul două sute mii, altul trei sute mii, altul şi mai mult,­­ mult mai mult. Şi aşa avem, pe lângă numeroasele profesii, scornite după răsboi,­­ consilier juridic, consilier tehnic şi consilier financiar, controlor juri­dic, controlor tehnic şi controlor financiar, consilier al controlorului juridic, consilier al controlorului tehnic şi consilier al controlorului financiar, controlor superior al con­­silierului tehnic, controlor superior al consilierului juridic şi financiar,­­— avem şi plăcuta profesie de plimbăreţ în străinătate, — plim­băreţ de toate gradele — cu ba­nul public, stors dureros din munca truditului birnic. Asta nu se mai poate. Cerem să se pună capăt unei practice, care se prelungeşte dincolo de margi­nile celei mai largi îngăduinţe. Şi forfoteala peste graniţă curma­tă, să nu mai umble serta-ferta­nie, domnii miniştri. Ministrul e dator să stea neclin­tit la postul lui. Ii se dă mult. Ii se cere mult Ion Brătianu, tatăl, pleca la Flo­­rica — doi paşi de Bucureşti — nu­mai când, prin plecarea lui, voia să facă o manifestare politică. Petre Carp nu era icoana omului harnic. La putere, nu lipsea, to­tuşi, nici o zi de la minister. In o­­poziţie, şi numai vara, se ducea la Ţibăneşti. Lascăr Catargi, pildă de împli­nire a datoriei, era la opt dimi­neaţa la minister. Pleca la Golaşei, când se supăra pe Rege sau pe partid. Numai Eugen Stătescu, la bătrâ­neţe, îşi îngăduia, ca ministru, să lucreze la locuinţa sa. Avea o scuză: era bolnăvicios. Obiceiul de a conduce ministe­rul de acasă a prins chiar în tim­pul neutralităţei şi s’a întins după răsboi. Ce scuza, altă dată, boala şi bătrâneţea, e titlu de protipen­dadă, astăzi. Un ministru se so­­coate cu atât mai nobil şi mai de seamă, cu cât se duce mai rar la minister. Şeful guvernului, d. Iuliu Maniu, î­i toate cumpănit, cu însuşirile o­­mului de stat, cerute de gânditori — încercată tărie de conştiinţă şi de cinste, chezăşuită de o viaţă fără prihană — să pună capăt şi acestei practice. Nu e bine să se poată zice des­pre regimul naţional-ţărănesc, pus faţă în faţă cu regimurile trecute, ce a zis Paul-Louis Courier des­pre vechea nobleţe franceză şi cea creată de Napoleon: „Atât de mare e admirarea ce o au unii pentru alţii oamenii acestor două regi­muri, în aparenţă atât de deose­bite, că se imită, se copiază“. T. PISANI încasările statului în luna August D­in datele provizorii so­site dels administratul© financiare din țară rezul­tă că in luna August a. c. s-a încasat două miliarde 617 milioane lei. UN ÎNDEMN RAU Ministerele au ajuns instituţii de caritate-Mii de cetăţeni urcă şi scoboară zilnic scările, umple birourile şi dau asalt cabinetului ministrului sau al subsecretarului de Stat. Toată lumea asta vine la minis­ter să ceară. Unul, o favoare- Altul, dea dreptul bani. Altul, o slujbă, o bucată de pământ, o pădure, o con­cesie si aşa mai departe- Căci, nu de­geaba avem proverbul: cine cere nu piere-Fără îndoială că această situa­ţie e in legătură cu votul ob­ştesc. Fiecare cetăţean crede că are un drept asupra guvernului, chiar dacă nu l-a votat, afirmând, totuși, că i-a dat votul. Trebue pusă o regulă in acea­stă dezordine publică. Guvernele trebuie să înceapă prin a fi severe cu ele însăși­ ca să poată fi severe cu publicul. Daniile din avutul Statului tre­buie să înceteze- Guvernul e ad­ministratorul Statului, nu e stăpâ­nul averei publice, ca să poată da de pomană din ea. Afară de cazurile de catastrofe, când cei loviţi trebuesc ajutaţi, fără ca ei să mai alerge pe la mi­nistere, încolo nici o pomană cât banul public.Dacă guvernul simte nevoia să ajute populaţia din anumite regiuni ale ţării, să o facă dând de lucru, nu făcând pomană individuală-E atâta de făcut la noi, sunt a­­tâtea braţe neintrebuinţate şi e atâta nevoie să se stimuleze ■ sim­ţul de hărnicie încât nu e loc să fie risipit nici tin ban. Tot­ ce se­ dă fără a fi plata unei munci­­ săvârşite, e un în­demn rău şi e o risipă. R­ Un interview al d-lui C. Atrpetoianu despe situaţii economică şi politică * * m W a a a ţaru BERLIN, 13 (Rador)­ — Ziarul Deutsche Allgemeine Zeitung“­in Berlin publică in numărul său de azi următorul interview, acor­dat de d. C. Argetoianu unui re­dactor a! acelui ziar : „Ca în toate ţările, dar mai ales în România, situaţia politică este azi dominată de problemele econo­mice şi soluţionarea lor. In ce pri­veşte această soluţionare, eu sunt foarte optimist pentru viitorul Ro­mâniei. Intr’adevăr, România se bucură de o situaţiune excepţio­nală din punct de vedere economi­­între ţările Europei- România este ţara cea mai puţin îndatorată din­tre toate ţările cari au trecut prin războiu. Totalul datoriilor Româ­niei, atât interne cât şi externe, consolidate şi­ neconsolidate, inclu­siv sumele cari ar mai rămâne de plătit pe urma lichidărilor interna­ţionale, se urcă la suma de ca. 5 miliarde franci aur adică 4­ mi­liarde mărci. Această datorie este neînsemnată faţă de puterile ţării. „Acesta fiind fondjuil, greutăţile prin cari trece România în urma lipsei de credite necesare produ­cătorilor şi în urma lipsei de or­ganizare a producţiei nu pot fi­ în­grijorătoare- Criza economică prin care trece România e datorită în mare parte crizei economice gene­rale prin care trece întreaga Eu­ropă şi în parte celor două greşeli fundamentale cari s’au făcut în România pui reforma agrară şi sta­bilizarea. Reforma agrară a fost făcută dintr’un punct de vedere exclusiv politic, nesocotindu-se partea ei e­­conomică, așa încât marea cultură organizată de dinainte de războiu a fost înlocuită prin cultura mică neorganizată și din punct de ve­dere tehnic neputincioasă. Stabili­zarea, făcută la o cotă a leului prea ridicată, a fost socotită ca o operaţiune finală, iar nu ca o etapă în reorganizarea monetară şi fi­nanciară a ţării, aşa încât princi­pala ei menire, augmentarea cir­­culaţiunei monetare, n’a fost a­­tinsă. De aci scumpetea numera­rului şi dobânzile enorme pe cari producătorii trebuie să îe plă­tească. Aceste stări bolnăvicioase trebuie vindecate­ Am ’ toată în­crederea, că se vor face acum e­forturile cele mai serioase pentru realizarea acestei opere. O NOUA FAZA A POLITICEI IVTFPVF Cu suirea pe tron a Regelui Ca­rol, România intră intr’adevăr in­­tr-o fază nouă a politicei sale in­terne. Regenţa, lipsită de autorita­tea necesară pentru a pune stavilă ambiţiunilor personale şi concu­renţei demagogice a partidelui, era neputincioasă să îndrumeze gu­vernele pe o cale de serioasă asa­nare publică. Regele Carol, primit de întreg poporul român ca un a­­devărat salvator în stările tulburi în cari se găsea ţara, are toată pu­terea să impună directive serioase partidelor cu autoritate scăzută răspunzătoare pentru stările de azi „Am avut cinstea să cunosc mai de aproape intenţiunile Regelui şi trebuie să mărturisesc că am fost impresionant de claritatea vederi­lor Sale şi de hotărârea Sa de a munci fără preget şi numai în inte­­resul ţării Sale. Regele Carol nă­zuieşte să lase o pagină glorioasă în istoria României şi e de datoria fiecărui român să-l ajute în înde­plinirea operei Sale. Aşi mai adău­ga că e în interesul tuturor celor cari în Europa se interesează la menţinerea intactă a stavilei pe ca­re România o reprezintă contra barbariei, să dea tot concursul nou­lui Rege. „Cred potrivit să dau desminţire tuturor legendelor create în jurul Regelui Carol, precum intenţiunile Lui de dictatură hotărârea de a desfiinţa partidele politice, de a schimba orientarea României în politica externă, etc. Regele Carol nu-mi pare că intenţionează să dis­trugă nici regimul constituţional pe care l-a găsit, nici să schimbe rosturile relaţiunilor externe ale României. El va căuta să pună mă­sura necesară în manifestările unor forţe, cari până azi au dat probă mai mult de bune intenţiuni, decât de serioase realizări. „Prin suirea pe tron a Regelui Carol se închide definitiv o rană deschisă în viaţa constituţională a României, care îşi reia astfel firul existenţei sale normale şi poate privi cu încredere la desfăşurarea evenimentelor zilei de mâine. Toţi amicii­ României trebuie să facă credit noului regim“. îndrumarea comerţului nostru exterior Nevoia unei înţelegeri a ţărilor agricole Ne-am ocupat, în numărul tre­cut, de memoriul pe care d- Const. Garoflid, preşedintele Uma­nei Sindicatelor Agricole, l-a trimis şefilor de partide şi fruntaşilor vieţii noastre publice. In memoriu­­fostul ministru al agriculturii, după ce arată ordinea, in care ar trebui stimulat exportul produselor noas­tre, spune că o nouă politică co­mercială nu se poate obţine, fără de un alt regină juridic, decât cel in vigoare. înţelegerile comerciale trebuesc făcute pe bază de prefe­rinţă reciprocă. 1Fiecare ţară care negociază cere reciproc scăderea sau chiar desfiinţarea taxelor va­male pentru articolele care o inte­resează. In ceia ce ne priveşte am arătat articolele principale de ex­port care­­trebuesc apărate- Ţările industriale, la rândul lor, vor arăta produsele fabricate pentru care doresc un regim vamal de import favorabil. Înţelegerea se va face pe baza unui schimb de mărfuri care să fie admis la import de către ţările contractante pe baza unui regim vamal preferenţial-Pentru a da 111(11 multă sigu­ranţă acesta, schimburi şi pentru ca fiecare ţară sa poată cântări ce dă şi cât primeşte, schimbul de mărfuri in regim de preferinţă s’ar face pe bază de contingente. Cu acest sistem fiecare îşi poate cal­cula cu precizie sacrificiile pe care le consimte­, ţările industriale pentru agricultura lor, ţările agri­cole pentru industria lor. COLABORAREA TARILOR AGRICOLE Pentru reuşita aplicării sistemu­lui convenţional arătat mai sus, de­sigur, ţările industriale vor opune resistenţă căci agricultorii lor, foar­te bine organizaţi, vor apăra în toată puterea tranşeele barierei vamale la adăpostul cărora ei pro­duc scump produsele agricole pe care ţările agricole le pot exporta mai eftin. Cu tot ajutorul pe care partidele politice, care apără acolo interesele industriei şi ale muncito­rilor, le va da acestei politice con­venţionale nouă, lupta va fi foarte grea. Ţările agricole care acum îşi dau seama că scăderea catastro­fală a preţului cerealelor şi lipsa debuşeului pentru vitele lor le va duce la pieire, trebue să facă toate sforţările pentru a câştiga debu­­şeul ţărilor industriale. Nu vor a­­vea izbânda asigurată decât atunci când vor prezenta în tratativele lor un front comun. SPRE O ALIANŢA VAMALA De aceia, noi recomandăm pentru ţara noastră o politică de alianţă vamală cu ţările agricole. Această alianţă păstrând neştirbită Inde­pendenţa economică a ţărilor alia­te, le măreşte numai puterea co­mercială. Ducând în mod solidar tratativele pentru convenţiile va­male cu ţările industriale ele au prin aceasta mai multă putere de reuşită, căci prezintă o piaţă de consumaţie mai importantă. Alianţă vamală cu ţările agrico­le, iar nu uniune vamală, acesta e mijlocul pentru obţinerea a cât mai mari avantagii în politica noa­stră comercială. Cu cât blocul de alianţă de o parte a ţărilor agrico­le, iar de altă­ parte a ţărilor in­dustriale, va cuprinde cât mai multe state, cu atât reuşita va fî mai uşoară. Dacă înţelegerea comercială s’ar duce pentru toată Europa, aşa cum se preconizează,­in unele cercuri din Occident, sau măcar pentru Europa Centrală, putinţa ei de rea­lizare, ar fi şi mai înlesnită. UN EXEMPLU Pentru a concretiza ideile de mai sus, să luăm un exemplu. Iată un produs de mare însem­nătate: grâul. Exportul ţărilor a­­gricole abia asigură 17,5 la sută din importul total de grâu şi făină al Europei fără Anglia. Acest export este minim dacă îl repartizăm pe toate ţările importatoare. In nici un caz scutirea de taxe la import a grâului european nu va tulbura agricultura ţărilor industriale din Occident, cu deosebire dacă conco­mitent cu această libertate la im­port, se înfiinţează şi anume orga­nizaţii pentru punerea lui în con­sumaţie. Cu totul altfel s-ar prezenta si­tuaţia dacă două sau trei ţări agri­cole aliate ar trata desfiinţarea re­gimului vamal pentru importul grâului numai cu o singură ţară in­dustrială. Cantităţile de grâu pe care ar putea să le exporte ţările agricole aliate ar fi atunci prea mari pentru târgul acelei ţări, şi ar produce, desigur, o scădere a pre­ţurilor interioare. Agricultura a­­cestei ţări ar fi lovită. E drept că sistemul contingen­­tării pe baza cârma sar face schimbul de mărfuri preferenţial ar remedia acest neajuns, dar am cădea atunci într altul: contingent­­ele prea mici vor fi foarte greu de aplicat în ţările care exportă- Ele se vor transforma acolo in­­tr’un regim de permisuri de fa­voare, fără efect pentru economia ţării şi cu mari neajunsuri pentru moralitatea ei. Aceste considerente ne arată că o politică comercială bine chib­zuită, nu poate fi aplicată cu fo­los decât într un cadru european, sau cel puţin central european­ „Argus** in străinătate DANTZIG-GDYNIA Polonia şi-a creat o eşire proprie la mare.—Portul Dantzig se crede ameninţat de desvoltarea portului Gdynia.— Situaţia şi perspectivele comerţului polonez pe mare Când după marele război, au fost hotărâte hotarele Poloniei renăscute, implicit■ a fost recunoscută nevoia u­­nei ieşiri la mare pentru­ noul stat. In scopul acesta s’a creat teritoriul şi­ oraşul liber, Dantzig, pus sub ocro­tirea unui înalt comisar al Ligii Na­ţiunilor. Datele statistice oficiale, in­­cepând din anul 1920, dovedesc că Polonia s'a folosit, in măsura cuve­nită de calea ce-o prezenta Dantzigul pentru traficul maritim. De unde in vechiul Reich, acest port îşi pierduse, dii­ importanţă din cauza politicei gu­vernelor din Berlin, după război acti­vitatea lui a atins o treaptă de dez­­voltare, la care­ înainte nici nu ar fi putut năzui. Totuşi Dantzig-ul nu este suficient pentru posibilităţile şi nevoile comer­ţului polonez. Exportul şi importul ţării vecine, de la Nord, se face in cantităţi enor­me şi pe cale terestră. O intensifica­re a vieţii economice, a producţiei, ar întrece posibilităţile de trafic po­lonez. Pe de altă parte unele neajun­suri pe care comercianţii polonezi, le întâmpinau, fără nici o justificare lo­­gică, in instalarea lor la Dantzig a îndemnat guvernul polonez să-şi cre­eze o ieşire proprie la mare. Din această stare de lucruri, s’a născut portul Gdynia. Cu o energie, pe care numai un stat, din nou che­mat la viaţă, o poate da, cu o stă­ruinţă exemplară, guvernele de la Var­şovia au contribuit la ridicarea şi u­­filarea noului port. Un an au durat primele lucrări şi începând din 1925, portul a început să funcţioneze. Din an în an instalaţiile se măitau, ma­rele firme întemeiau sucursale, mai ales firmele poloneze, care nu mai in­tâlneau nicio piedică. Traficul Gdy­­niei atrăgea o bună parte din traficul terestru. Concurenţă explicabilă, da­tă fiind eltinătatea transportului pe apă faţă de cel feroviar. ÎNGRIJORĂRILE senatului DIN DANTZIG Desvoltarea rapidă a portului Gdy­nia a îngrijorat forurile conducătoa­re ale oraşului liber. Senatul Dantzi­­gului a adresat o scrisoare, în cursul lunei Mai crt. înaltului comisar al Ligii Naţiunilor, în care-şi expunea punctul de vedere faţă de noile îm­prejurări. Senatul oraşului liber se plânge că faţă de situaţia dinainte de război portul Dantzig ar fi decăzut; că Po­lonia nu desvoltă căile ferate şi căi­le navigabile ducând spre Dantzig; că Polonia nu face destule lucrări de amenajare ale portului şi­­ aceasta este un punct esenţial — statul po­lonez construeşte, în apropiere, por­tul Gdynia pe care l-ar favoriza, din toate punctele de vedere. E­u toate acestea reese că senatul Dantzigului ar fi dorit pentru portul lui un fel de exclusivitate a traficului maritim polonez. RĂSPUNSUL GUVERNULUI POLONEZ La nota Senatului din Dantzig, gu­vernul polonez a răspuns, în cursul lunei Iulie, printr’un documentat me­md­iu înaintat înaltului comisar al Ligii Naţiunilor-Răspunsul polonez se ocupă, în primul rând, de situaţia portului Dantzig dinainte de război, faţă de cea actuală. Din însăşi protestele Camerelor de comerţ dinainte de răz­boi, din însăşi intervenţiile cerceii­lor comerciale de atunci, se vede că Dantzig-ul a fost neglijat de politica Berlinului. Nici interesele expansiu­­nei politice germane, nici interesele economice, nu tindeau la favorizarea Dantzig-ului­ Activitatea portului se mărginea la satisfacerea nevoilor de export din împrejurimi , iar mate­ria de export era 98 la sută grâu, lemne şi zahăr, cea mai mare parte din Rusia. Situaţia de azi, când Dantzig-ul este incorporat in sistemul economic polonez, este inferioară celei de eri Cifrele vorbesc dela sine: In 1912 — an foarte favorabil — traficul portului atingea două mi­lioane şi jumătate tone; în 1928—29 între 8 şi jumătate şi 9 milioane to­ne- în 1912 au intrat în Dantzig cir­ca 3000 de vase ; intre 1927—1929 între 5000 Şi 7000 vapoare. Valoarea mărfurilor tranzitate este în aceeaş proporţie­ iar felul mărfurilor s-a schimbat dându-se prioritate cărbu­nelui, petrolului şi minereurilor care constitue bogăţia esenţială a ţării. Produsele alimentare, grânele, pro­dusele chimice ating şi ele cifre în­semnate. * Evident că viaţa economică a Dan­tzig-ului, în ultimii doi ani, a trecut printr'o criză- Dar ea nu are cauze speciale. Este un efect al crizei ge­nerale, care domneşte atât in Polo­nia cât şi in întreaga Europă. * Totuşi bună­starea populaţiei din oraşul liber Dantzig n’a diminuat şi faţă de situaţia dinainte de război, ea este chiar înfloritoare. Circulaţia monetară mărită, totalul depunerilor în casele de economie — mai ales a­— 11 ■ I ■ II ............r' ***d­oi «eivnuţţuoa jțjțîQ) ALEGERILE DIN GERMANIA Azi au loc alegerile parlamen­tare în Germania. Din modul cum s’a desfășurat campania electorala — fără prea multe incidente, cum ar fi fost de aşteptat într'o ţară cu extreme atât de agitate — reese un fapt important, anume: participarea la vot va fi conside­rabilă. Este necesară această participare din două puncte de vedere- Intăiu pentru a se lămuri situaţia poli­tică internă. Germania are ne­voie de această lămurire pentru a eşi din criza economică în care se zbate- Opinia publică trebue­ să se pronunţe, pentru care program fi­nanciar şi economic, aderă. Pen­tru cel al guvernului prezidat de cancelarul Bruening sau pentru cel al social-democraţilor,­­ cel mai mare partid de opoziţie-Căci din cauza programul fi­­nanciar-economic a fost dizolvat Reichstagul şi in jurul acelei pro­bleme s’a dat lupta electorală. Guvernul şi toate partidele, in ge­neral, şi-au făcut datoria indem­­nând toată lumea să meargă la vot. In orice caz se scontează două milioane de voturi în plus faţă de­ totalul alegătorilor din 192. Al doilea motiv pentru care par­ticiparea la vot, în număr cât mai mare, este necesară, se vata prin prisma externă. E bine să se ştie câţi merg cu extremiştii, cu acei ce agită împotriva păcii şi lansează idei revanşarde. E bine să se cunoască forţa lor deşi sun­­tem convinşi că majoritatea popo­­rului german urmează, după cum a dovedit de nenumărate ori, in ultimii ani, pe acei ce profesează politica de reconstrucţie pacifică a Europei. Alegerile durează, în Germania, ■o singură zi, astfel că mâine vom avea primele rezultate, cu interes aşteptate nu numai de cercurile politice germane ci şi de cele in­ternaţionale. Int­ Curmarea conflictului va­mal dintre România și Grecia GRECIA APLICA MĂRFURILOR ROMANE TARIFUL MINIMAL , ATENA 13 (Rador). — Consiliul de miniştri a ho­tărât să suprime măsu­rile privitoare la aplica­rea tarifului vam­al maxi­mal, pentru mărfurile provenind din România. Aducem la cunoştința onor. noştri abonați că vor primi prin poştă, con­tra ramburs. ALMffiNA*­CHUL ARGUS pe 1930. Congresul economic de la Belgrad BELGRAD, 13. (Rador).­ Astăzi a fost inaugurat în prezenţa reprezen­tantului preşedintelui consiliului, a mi­nisterului de comerţ şi industrie, a gu­­vernatorului provinciei, a guvernato­rului Băncii Naţionale şi a numeroase alte personalităţi, congresul asocia­ţiilor economice şi al Camerelor de comerţ şi Industrie din toată ţara. înainte de a trece la ordinea de zi congresiştii au trimes o telegramă o­­magială Regelui. Escrocherie cu obligaţiuni la Paris PARIS 13. (Rador). — Au fost arestaţi trei excroci internaţionali, cari sub pretextul că deschid o so­cietate au emis obligaţiuni în va­loare de 5 milioane de franc. La ancheta ce s’a făcut s’au gă­sit în cassa de bani a ,,societăţii‘' un franc. — ♦ w­­ Numărul şomerilor la Budapesta BUDAPESTA, 13. (Rador). — Numărul şomeurilor, după datele sin­­dicatelor muncitoreşti, în cursul lunei Iulie se ridică la 20.001, deci mai mult decât luna precedentă, când au fost numai 19.789 şi decât în luna iulie a anului trecut, când numărul şomeu­­rilor a fost de 14,765.

Next