Argus, septembrie 1930 (Anul 21, nr. 5215-5239)
1930-09-15 / nr. 5227
Citiţi almanachul pe 1930 Anul XXI No. 5227 COMERCIANŢI, INDUSTRIIŞT, FINANCIARI! Nu faceţi nici-o afacere, până când nu vă interesaţi despree situaţia prezentă şi perspectivele de viitor, ale clientelei D-voastre. Luaţi informaţiuni comerciale detaliate, precise, bine-controlate, de la „ARGUS" secţia de informaţiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, telef. 306/93 şi 323/69. 1 . Luni 15 Septembrie 1930 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞ!, FINANCIARI! Nu faceţi nici-o afacere, până când nu vă Interesaţi despre situaţia prezentă şi perspectivele de viitor, ale clientelei D-voastre. Luaţi informaţiuni comerciale detaliate, precise, bine controlate, de la „ARGUS" secţia de Informaţiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, tele. 306/93 şi 323/69. PUBLICITATEA. Concesiunea exclusivă a Societăţii Generală de Publicitate Directori: Carol Schulder & S. Berger Str. Eugen Carada fost Karagheorghevici 9 Telefon 311/84 BIROURILE : București, Strada Constantin Miile No. 24 (fostă Sărindar) Et. I. — TELEFON: 306/93 si 323/69 ABONA IN TANA un an iep lel 6 luni 550 . 3 luni 300 . MENTE IN STRĂINĂTATE Un an 2200 lei 6 luni 1300 . 3 luni 800 . 3 lei in tara. 8 lei in strămasare ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER si H. F. VALENTIN INDUSTRIEI si FINANŢEI FORFOTEALA De ar trăi Petre Carp ar vedea că suntem, azi, mai isteţi ca pe vremea lui. In acea vreme, românul se năştea bursier, trăia funcţionar şi murea pensionar. Carp n’a apucat să vadă pe român, în toată mândreţea lui, de turist neobosit, cu banii Statului. * Călătoria e una din plăcerile vieţii. Fericit cine poate, ca Ulyse, să facă o frumoasă călătorie, zis-a un poet. Ea îţi dă plăcutul şi folositorul. Un ţăran, dus pe la oraş, e mai ascuţit la minte decât unul, rămas numai în satul lui. Judeci altfel lumea după ce ai văzut Luvrul, Versailles, Micul Trianon şi înţelegi altfel lucrurile. Călătoresc, însă, oamenii bogaţi, cei cari, fără grija lemnelor de iarnă, a paltonului şi a chiriei, aleargă dupe privelişti noui şi caută să-şi facă viaţa cât mai plina de mulţumiri. Noi, cu mintea noastră născocitoare, am făcut şi minunea asta: călătoreşte toată lumea. Cei cu bani şi cei fără bani. E nesfârşit numărul românilor, de parcă unşi cu untdeneft, cutreeră lumea. O cutreeră de două, de trei, de patru ori pe an. Ii găseşti pretutindeni. La Belgrad, la Bled, la Strbske-Pleso, la Varşovia, ,la Cracovia, la Lemberg, la Praga, la Viena, la Veneţia, la Milano, la Florenţa, la Roma, la Neapole, la Berlin, la Geneva, — vai, cât ne mai costă şi Geneva!—la Paris, la Bruxelles, la Haga, la Londra, la Oxford, la Birmingham, la Oslle, la Stockhalrm, la Cairo, la Iaffa, la Barcelona, la Madrid, la Toledo, la Sevilla. Când s-au plictisit de toate oraşele astea, o pornesc să vadă ce e şi prin America. Sub ce cuvânt se fac aceste călătorii? Sub oricare. Se înjghebează o „delegaţie“ ori o „comisiune“ cu preşedinte, cu vice-preşedinţi, cu secretari, cu membri şi cu ziarişti. Colegii au menirea să vestească şi să cânte isbânzile domnilor delegaţi şi, mai ales, ale domnului preşedinte. Şi ce fac aceste comisii şi aceste delegaţii? Se duc la „congresul pentru exportul oaselor“, la un „match de foot-ball“, la o „reuniune femenistă“, la „târgul de vite“, la „târgul de mostre“, la o „expoziţie de piei uscate“, la „conferinţa pentru statornicirea păcii universale“. Domnii delegaţi o pornesc la drum, cu alaiul lui Menecrate, medicul din vremea regelui Filip al Macedoniei, cu sceptrul în mână, cu cuemidele în picioare, in Expresul-Orient şi poposesc în otelurile cele mai aristocratice, de ai crede că în România sunt numai miliardari. Nu. România e săracă. Miliardar e Statul, că are, doar, un buget de 38 miliarde. El plătește. Trage din buget, te miri cine, cum poate, ce poate, cât poate. Unul zece mii, altul cincizeci mii, altul două sute mii, altul trei sute mii, altul şi mai mult, mult mai mult. Şi aşa avem, pe lângă numeroasele profesii, scornite după răsboi, consilier juridic, consilier tehnic şi consilier financiar, controlor juridic, controlor tehnic şi controlor financiar, consilier al controlorului juridic, consilier al controlorului tehnic şi consilier al controlorului financiar, controlor superior al consilierului tehnic, controlor superior al consilierului juridic şi financiar,— avem şi plăcuta profesie de plimbăreţ în străinătate, — plimbăreţ de toate gradele — cu banul public, stors dureros din munca truditului birnic. Asta nu se mai poate. Cerem să se pună capăt unei practice, care se prelungeşte dincolo de marginile celei mai largi îngăduinţe. Şi forfoteala peste graniţă curmată, să nu mai umble serta-fertanie, domnii miniştri. Ministrul e dator să stea neclintit la postul lui. Ii se dă mult. Ii se cere mult Ion Brătianu, tatăl, pleca la Florica — doi paşi de Bucureşti — numai când, prin plecarea lui, voia să facă o manifestare politică. Petre Carp nu era icoana omului harnic. La putere, nu lipsea, totuşi, nici o zi de la minister. In opoziţie, şi numai vara, se ducea la Ţibăneşti. Lascăr Catargi, pildă de împlinire a datoriei, era la opt dimineaţa la minister. Pleca la Golaşei, când se supăra pe Rege sau pe partid. Numai Eugen Stătescu, la bătrâneţe, îşi îngăduia, ca ministru, să lucreze la locuinţa sa. Avea o scuză: era bolnăvicios. Obiceiul de a conduce ministerul de acasă a prins chiar în timpul neutralităţei şi s’a întins după răsboi. Ce scuza, altă dată, boala şi bătrâneţea, e titlu de protipendadă, astăzi. Un ministru se socoate cu atât mai nobil şi mai de seamă, cu cât se duce mai rar la minister. Şeful guvernului, d. Iuliu Maniu, îi toate cumpănit, cu însuşirile omului de stat, cerute de gânditori — încercată tărie de conştiinţă şi de cinste, chezăşuită de o viaţă fără prihană — să pună capăt şi acestei practice. Nu e bine să se poată zice despre regimul naţional-ţărănesc, pus faţă în faţă cu regimurile trecute, ce a zis Paul-Louis Courier despre vechea nobleţe franceză şi cea creată de Napoleon: „Atât de mare e admirarea ce o au unii pentru alţii oamenii acestor două regimuri, în aparenţă atât de deosebite, că se imită, se copiază“. T. PISANI încasările statului în luna August Din datele provizorii sosite dels administratul© financiare din țară rezultă că in luna August a. c. s-a încasat două miliarde 617 milioane lei. UN ÎNDEMN RAU Ministerele au ajuns instituţii de caritate-Mii de cetăţeni urcă şi scoboară zilnic scările, umple birourile şi dau asalt cabinetului ministrului sau al subsecretarului de Stat. Toată lumea asta vine la minister să ceară. Unul, o favoare- Altul, dea dreptul bani. Altul, o slujbă, o bucată de pământ, o pădure, o concesie si aşa mai departe- Căci, nu degeaba avem proverbul: cine cere nu piere-Fără îndoială că această situaţie e in legătură cu votul obştesc. Fiecare cetăţean crede că are un drept asupra guvernului, chiar dacă nu l-a votat, afirmând, totuși, că i-a dat votul. Trebue pusă o regulă in această dezordine publică. Guvernele trebuie să înceapă prin a fi severe cu ele însăși ca să poată fi severe cu publicul. Daniile din avutul Statului trebuie să înceteze- Guvernul e administratorul Statului, nu e stăpânul averei publice, ca să poată da de pomană din ea. Afară de cazurile de catastrofe, când cei loviţi trebuesc ajutaţi, fără ca ei să mai alerge pe la ministere, încolo nici o pomană cât banul public.Dacă guvernul simte nevoia să ajute populaţia din anumite regiuni ale ţării, să o facă dând de lucru, nu făcând pomană individuală-E atâta de făcut la noi, sunt atâtea braţe neintrebuinţate şi e atâta nevoie să se stimuleze ■ simţul de hărnicie încât nu e loc să fie risipit nici tin ban. Tot ce se dă fără a fi plata unei munci săvârşite, e un îndemn rău şi e o risipă. R Un interview al d-lui C. Atrpetoianu despe situaţii economică şi politică * * m W a a a ţaru BERLIN, 13 (Rador) — Ziarul Deutsche Allgemeine Zeitung“in Berlin publică in numărul său de azi următorul interview, acordat de d. C. Argetoianu unui redactor a! acelui ziar : „Ca în toate ţările, dar mai ales în România, situaţia politică este azi dominată de problemele economice şi soluţionarea lor. In ce priveşte această soluţionare, eu sunt foarte optimist pentru viitorul României. Intr’adevăr, România se bucură de o situaţiune excepţională din punct de vedere economiîntre ţările Europei- România este ţara cea mai puţin îndatorată dintre toate ţările cari au trecut prin războiu. Totalul datoriilor României, atât interne cât şi externe, consolidate şi neconsolidate, inclusiv sumele cari ar mai rămâne de plătit pe urma lichidărilor internaţionale, se urcă la suma de ca. 5 miliarde franci aur adică 4 miliarde mărci. Această datorie este neînsemnată faţă de puterile ţării. „Acesta fiind fondjuil, greutăţile prin cari trece România în urma lipsei de credite necesare producătorilor şi în urma lipsei de organizare a producţiei nu pot fi îngrijorătoare- Criza economică prin care trece România e datorită în mare parte crizei economice generale prin care trece întreaga Europă şi în parte celor două greşeli fundamentale cari s’au făcut în România pui reforma agrară şi stabilizarea. Reforma agrară a fost făcută dintr’un punct de vedere exclusiv politic, nesocotindu-se partea ei economică, așa încât marea cultură organizată de dinainte de războiu a fost înlocuită prin cultura mică neorganizată și din punct de vedere tehnic neputincioasă. Stabilizarea, făcută la o cotă a leului prea ridicată, a fost socotită ca o operaţiune finală, iar nu ca o etapă în reorganizarea monetară şi financiară a ţării, aşa încât principala ei menire, augmentarea circulaţiunei monetare, n’a fost atinsă. De aci scumpetea numerarului şi dobânzile enorme pe cari producătorii trebuie să îe plătească. Aceste stări bolnăvicioase trebuie vindecate Am ’ toată încrederea, că se vor face acum eforturile cele mai serioase pentru realizarea acestei opere. O NOUA FAZA A POLITICEI IVTFPVF Cu suirea pe tron a Regelui Carol, România intră intr’adevăr intr-o fază nouă a politicei sale interne. Regenţa, lipsită de autoritatea necesară pentru a pune stavilă ambiţiunilor personale şi concurenţei demagogice a partidelui, era neputincioasă să îndrumeze guvernele pe o cale de serioasă asanare publică. Regele Carol, primit de întreg poporul român ca un adevărat salvator în stările tulburi în cari se găsea ţara, are toată puterea să impună directive serioase partidelor cu autoritate scăzută răspunzătoare pentru stările de azi „Am avut cinstea să cunosc mai de aproape intenţiunile Regelui şi trebuie să mărturisesc că am fost impresionant de claritatea vederilor Sale şi de hotărârea Sa de a munci fără preget şi numai în interesul ţării Sale. Regele Carol năzuieşte să lase o pagină glorioasă în istoria României şi e de datoria fiecărui român să-l ajute în îndeplinirea operei Sale. Aşi mai adăuga că e în interesul tuturor celor cari în Europa se interesează la menţinerea intactă a stavilei pe care România o reprezintă contra barbariei, să dea tot concursul noului Rege. „Cred potrivit să dau desminţire tuturor legendelor create în jurul Regelui Carol, precum intenţiunile Lui de dictatură hotărârea de a desfiinţa partidele politice, de a schimba orientarea României în politica externă, etc. Regele Carol nu-mi pare că intenţionează să distrugă nici regimul constituţional pe care l-a găsit, nici să schimbe rosturile relaţiunilor externe ale României. El va căuta să pună măsura necesară în manifestările unor forţe, cari până azi au dat probă mai mult de bune intenţiuni, decât de serioase realizări. „Prin suirea pe tron a Regelui Carol se închide definitiv o rană deschisă în viaţa constituţională a României, care îşi reia astfel firul existenţei sale normale şi poate privi cu încredere la desfăşurarea evenimentelor zilei de mâine. Toţi amicii României trebuie să facă credit noului regim“. îndrumarea comerţului nostru exterior Nevoia unei înţelegeri a ţărilor agricole Ne-am ocupat, în numărul trecut, de memoriul pe care d- Const. Garoflid, preşedintele Umanei Sindicatelor Agricole, l-a trimis şefilor de partide şi fruntaşilor vieţii noastre publice. In memoriufostul ministru al agriculturii, după ce arată ordinea, in care ar trebui stimulat exportul produselor noastre, spune că o nouă politică comercială nu se poate obţine, fără de un alt regină juridic, decât cel in vigoare. înţelegerile comerciale trebuesc făcute pe bază de preferinţă reciprocă. 1Fiecare ţară care negociază cere reciproc scăderea sau chiar desfiinţarea taxelor vamale pentru articolele care o interesează. In ceia ce ne priveşte am arătat articolele principale de export caretrebuesc apărate- Ţările industriale, la rândul lor, vor arăta produsele fabricate pentru care doresc un regim vamal de import favorabil. Înţelegerea se va face pe baza unui schimb de mărfuri care să fie admis la import de către ţările contractante pe baza unui regim vamal preferenţial-Pentru a da 111(11 multă siguranţă acesta, schimburi şi pentru ca fiecare ţară sa poată cântări ce dă şi cât primeşte, schimbul de mărfuri in regim de preferinţă s’ar face pe bază de contingente. Cu acest sistem fiecare îşi poate calcula cu precizie sacrificiile pe care le consimte, ţările industriale pentru agricultura lor, ţările agricole pentru industria lor. COLABORAREA TARILOR AGRICOLE Pentru reuşita aplicării sistemului convenţional arătat mai sus, desigur, ţările industriale vor opune resistenţă căci agricultorii lor, foarte bine organizaţi, vor apăra în toată puterea tranşeele barierei vamale la adăpostul cărora ei produc scump produsele agricole pe care ţările agricole le pot exporta mai eftin. Cu tot ajutorul pe care partidele politice, care apără acolo interesele industriei şi ale muncitorilor, le va da acestei politice convenţionale nouă, lupta va fi foarte grea. Ţările agricole care acum îşi dau seama că scăderea catastrofală a preţului cerealelor şi lipsa debuşeului pentru vitele lor le va duce la pieire, trebue să facă toate sforţările pentru a câştiga debuşeul ţărilor industriale. Nu vor avea izbânda asigurată decât atunci când vor prezenta în tratativele lor un front comun. SPRE O ALIANŢA VAMALA De aceia, noi recomandăm pentru ţara noastră o politică de alianţă vamală cu ţările agricole. Această alianţă păstrând neştirbită Independenţa economică a ţărilor aliate, le măreşte numai puterea comercială. Ducând în mod solidar tratativele pentru convenţiile vamale cu ţările industriale ele au prin aceasta mai multă putere de reuşită, căci prezintă o piaţă de consumaţie mai importantă. Alianţă vamală cu ţările agricole, iar nu uniune vamală, acesta e mijlocul pentru obţinerea a cât mai mari avantagii în politica noastră comercială. Cu cât blocul de alianţă de o parte a ţărilor agricole, iar de altă parte a ţărilor industriale, va cuprinde cât mai multe state, cu atât reuşita va fî mai uşoară. Dacă înţelegerea comercială s’ar duce pentru toată Europa, aşa cum se preconizează,in unele cercuri din Occident, sau măcar pentru Europa Centrală, putinţa ei de realizare, ar fi şi mai înlesnită. UN EXEMPLU Pentru a concretiza ideile de mai sus, să luăm un exemplu. Iată un produs de mare însemnătate: grâul. Exportul ţărilor agricole abia asigură 17,5 la sută din importul total de grâu şi făină al Europei fără Anglia. Acest export este minim dacă îl repartizăm pe toate ţările importatoare. In nici un caz scutirea de taxe la import a grâului european nu va tulbura agricultura ţărilor industriale din Occident, cu deosebire dacă concomitent cu această libertate la import, se înfiinţează şi anume organizaţii pentru punerea lui în consumaţie. Cu totul altfel s-ar prezenta situaţia dacă două sau trei ţări agricole aliate ar trata desfiinţarea regimului vamal pentru importul grâului numai cu o singură ţară industrială. Cantităţile de grâu pe care ar putea să le exporte ţările agricole aliate ar fi atunci prea mari pentru târgul acelei ţări, şi ar produce, desigur, o scădere a preţurilor interioare. Agricultura acestei ţări ar fi lovită. E drept că sistemul contingentării pe baza cârma sar face schimbul de mărfuri preferenţial ar remedia acest neajuns, dar am cădea atunci într altul: contingentele prea mici vor fi foarte greu de aplicat în ţările care exportă- Ele se vor transforma acolo intr’un regim de permisuri de favoare, fără efect pentru economia ţării şi cu mari neajunsuri pentru moralitatea ei. Aceste considerente ne arată că o politică comercială bine chibzuită, nu poate fi aplicată cu folos decât într un cadru european, sau cel puţin central european „Argus** in străinătate DANTZIG-GDYNIA Polonia şi-a creat o eşire proprie la mare.—Portul Dantzig se crede ameninţat de desvoltarea portului Gdynia.— Situaţia şi perspectivele comerţului polonez pe mare Când după marele război, au fost hotărâte hotarele Poloniei renăscute, implicit■ a fost recunoscută nevoia unei ieşiri la mare pentru noul stat. In scopul acesta s’a creat teritoriul şi oraşul liber, Dantzig, pus sub ocrotirea unui înalt comisar al Ligii Naţiunilor. Datele statistice oficiale, incepând din anul 1920, dovedesc că Polonia s'a folosit, in măsura cuvenită de calea ce-o prezenta Dantzigul pentru traficul maritim. De unde in vechiul Reich, acest port îşi pierduse, dii importanţă din cauza politicei guvernelor din Berlin, după război activitatea lui a atins o treaptă de dezvoltare, la care înainte nici nu ar fi putut năzui. Totuşi Dantzig-ul nu este suficient pentru posibilităţile şi nevoile comerţului polonez. Exportul şi importul ţării vecine, de la Nord, se face in cantităţi enorme şi pe cale terestră. O intensificare a vieţii economice, a producţiei, ar întrece posibilităţile de trafic polonez. Pe de altă parte unele neajunsuri pe care comercianţii polonezi, le întâmpinau, fără nici o justificare logică, in instalarea lor la Dantzig a îndemnat guvernul polonez să-şi creeze o ieşire proprie la mare. Din această stare de lucruri, s’a născut portul Gdynia. Cu o energie, pe care numai un stat, din nou chemat la viaţă, o poate da, cu o stăruinţă exemplară, guvernele de la Varşovia au contribuit la ridicarea şi ufilarea noului port. Un an au durat primele lucrări şi începând din 1925, portul a început să funcţioneze. Din an în an instalaţiile se măitau, marele firme întemeiau sucursale, mai ales firmele poloneze, care nu mai intâlneau nicio piedică. Traficul Gdyniei atrăgea o bună parte din traficul terestru. Concurenţă explicabilă, dată fiind eltinătatea transportului pe apă faţă de cel feroviar. ÎNGRIJORĂRILE senatului DIN DANTZIG Desvoltarea rapidă a portului Gdynia a îngrijorat forurile conducătoare ale oraşului liber. Senatul Dantzigului a adresat o scrisoare, în cursul lunei Mai crt. înaltului comisar al Ligii Naţiunilor, în care-şi expunea punctul de vedere faţă de noile împrejurări. Senatul oraşului liber se plânge că faţă de situaţia dinainte de război portul Dantzig ar fi decăzut; că Polonia nu desvoltă căile ferate şi căile navigabile ducând spre Dantzig; că Polonia nu face destule lucrări de amenajare ale portului şi aceasta este un punct esenţial — statul polonez construeşte, în apropiere, portul Gdynia pe care l-ar favoriza, din toate punctele de vedere. Eu toate acestea reese că senatul Dantzigului ar fi dorit pentru portul lui un fel de exclusivitate a traficului maritim polonez. RĂSPUNSUL GUVERNULUI POLONEZ La nota Senatului din Dantzig, guvernul polonez a răspuns, în cursul lunei Iulie, printr’un documentat memdiu înaintat înaltului comisar al Ligii Naţiunilor-Răspunsul polonez se ocupă, în primul rând, de situaţia portului Dantzig dinainte de război, faţă de cea actuală. Din însăşi protestele Camerelor de comerţ dinainte de război, din însăşi intervenţiile cerceiilor comerciale de atunci, se vede că Dantzig-ul a fost neglijat de politica Berlinului. Nici interesele expansiunei politice germane, nici interesele economice, nu tindeau la favorizarea Dantzig-ului Activitatea portului se mărginea la satisfacerea nevoilor de export din împrejurimi , iar materia de export era 98 la sută grâu, lemne şi zahăr, cea mai mare parte din Rusia. Situaţia de azi, când Dantzig-ul este incorporat in sistemul economic polonez, este inferioară celei de eri Cifrele vorbesc dela sine: In 1912 — an foarte favorabil — traficul portului atingea două milioane şi jumătate tone; în 1928—29 între 8 şi jumătate şi 9 milioane tone- în 1912 au intrat în Dantzig circa 3000 de vase ; intre 1927—1929 între 5000 Şi 7000 vapoare. Valoarea mărfurilor tranzitate este în aceeaş proporţie iar felul mărfurilor s-a schimbat dându-se prioritate cărbunelui, petrolului şi minereurilor care constitue bogăţia esenţială a ţării. Produsele alimentare, grânele, produsele chimice ating şi ele cifre însemnate. * Evident că viaţa economică a Dantzig-ului, în ultimii doi ani, a trecut printr'o criză- Dar ea nu are cauze speciale. Este un efect al crizei generale, care domneşte atât in Polonia cât şi in întreaga Europă. * Totuşi bunăstarea populaţiei din oraşul liber Dantzig n’a diminuat şi faţă de situaţia dinainte de război, ea este chiar înfloritoare. Circulaţia monetară mărită, totalul depunerilor în casele de economie — mai ales a— 11 ■ I ■ II ............r' ***doi «eivnuţţuoa jțjțîQ) ALEGERILE DIN GERMANIA Azi au loc alegerile parlamentare în Germania. Din modul cum s’a desfășurat campania electorala — fără prea multe incidente, cum ar fi fost de aşteptat într'o ţară cu extreme atât de agitate — reese un fapt important, anume: participarea la vot va fi considerabilă. Este necesară această participare din două puncte de vedere- Intăiu pentru a se lămuri situaţia politică internă. Germania are nevoie de această lămurire pentru a eşi din criza economică în care se zbate- Opinia publică trebue să se pronunţe, pentru care program financiar şi economic, aderă. Pentru cel al guvernului prezidat de cancelarul Bruening sau pentru cel al social-democraţilor, cel mai mare partid de opoziţie-Căci din cauza programul financiar-economic a fost dizolvat Reichstagul şi in jurul acelei probleme s’a dat lupta electorală. Guvernul şi toate partidele, in general, şi-au făcut datoria indemnând toată lumea să meargă la vot. In orice caz se scontează două milioane de voturi în plus faţă de totalul alegătorilor din 192. Al doilea motiv pentru care participarea la vot, în număr cât mai mare, este necesară, se vata prin prisma externă. E bine să se ştie câţi merg cu extremiştii, cu acei ce agită împotriva păcii şi lansează idei revanşarde. E bine să se cunoască forţa lor deşi suntem convinşi că majoritatea poporului german urmează, după cum a dovedit de nenumărate ori, in ultimii ani, pe acei ce profesează politica de reconstrucţie pacifică a Europei. Alegerile durează, în Germania, ■o singură zi, astfel că mâine vom avea primele rezultate, cu interes aşteptate nu numai de cercurile politice germane ci şi de cele internaţionale. Int Curmarea conflictului vamal dintre România și Grecia GRECIA APLICA MĂRFURILOR ROMANE TARIFUL MINIMAL , ATENA 13 (Rador). — Consiliul de miniştri a hotărât să suprime măsurile privitoare la aplicarea tarifului vamal maximal, pentru mărfurile provenind din România. Aducem la cunoştința onor. noştri abonați că vor primi prin poştă, contra ramburs. ALMffiNA*CHUL ARGUS pe 1930. Congresul economic de la Belgrad BELGRAD, 13. (Rador). Astăzi a fost inaugurat în prezenţa reprezentantului preşedintelui consiliului, a ministerului de comerţ şi industrie, a guvernatorului provinciei, a guvernatorului Băncii Naţionale şi a numeroase alte personalităţi, congresul asociaţiilor economice şi al Camerelor de comerţ şi Industrie din toată ţara. înainte de a trece la ordinea de zi congresiştii au trimes o telegramă omagială Regelui. Escrocherie cu obligaţiuni la Paris PARIS 13. (Rador). — Au fost arestaţi trei excroci internaţionali, cari sub pretextul că deschid o societate au emis obligaţiuni în valoare de 5 milioane de franc. La ancheta ce s’a făcut s’au găsit în cassa de bani a ,,societăţii‘' un franc. — ♦ w Numărul şomerilor la Budapesta BUDAPESTA, 13. (Rador). — Numărul şomeurilor, după datele sindicatelor muncitoreşti, în cursul lunei Iulie se ridică la 20.001, deci mai mult decât luna precedentă, când au fost numai 19.789 şi decât în luna iulie a anului trecut, când numărul şomeurilor a fost de 14,765.