Argus, ianuarie 1934 (Anul 24, nr. 6220-6242)

1934-01-18 / nr. 6232

Joi, 18 Ianuarie 19349. Codul de comerţ şi legea contribuţiunilor directe Evaluarea activului Una din problemele cele mai im­portante la încheierea bilanţului, o constituie evaluarea activului. De, felul cum îşi evaluează un comerciant activul său, ca bază pentru întocmirea bilanţului şi a contului de profit şi pierdere, de­pinde — în cea mai mare măsu­ră — consolidarea sau subminarea întreprinderei sale. Dacă patrimoniile active vor fi bine şi real valorificate; dacă de­bitorii vor fi bine selecţionaţi la trecerea lor în capitolele de bilanţ ale afacerei; dacă mărfurile vor fi cu prudentă evaluate, amorti­­zându-se pe cât posibil cele vechi şi demodate, iar cele noui şi cu­rente inventariate cu preţuri reale, corespunzătoare pieţei şi împre­jurărilor economice,­­ desigur că bilanţul va arăta o situaţie fidelă a întreprinderei. Dimpotrivă. Dacă bunurile co­merciale vor fi exagerat evaluate şi fără concordanţă cu situaţiunea reală, fireşte că bilanţul va fi ca­muflat, iar beneficiile vor fi apa­rente, ceea ce s-a întâmplat în e­­poca de inflaţie monetară şi ceea ce a dus, în mare parte, la dezastrul economic de astăzi, respectiv la marele număr de falimente, con­cordate şi insolvente. De aceia, cu bună dreptate şi pen­tru consolidarea întreprinderilor comerciale, articolul 6 din Codul de Comerţ sună: „Toate efectele şi datoriile ac­­e.tive trebuiesc evaluate în inven­tare şi bilanţ, după preţul cuvenit „la epoca facerii inventariului“. „Datoriile active greu de încasat „sau îndoioase se vor preţui după „probabilitate; creanţele ce nu se „pot încasa se vor scrie numai „pentru memorie“. „Dacă sunt mai mulţi tovarăşi „solidari, trebuie să subsemneze ,, fiecare“« . Prin acest articol, negustorul este forţat a-şi evalua activul pe baze reale. Conţinutul legii este apodictic: „Efectele şi datoriile trebiuesc evaluate­­ ,­­ datoriile active greu de încasat sau îndoioase se vor preţui . . . ; creanţele ce nu se pot încasa se vor, scrie . . etc­ v Ce se întâmplă însă? Vine legea contribuţiunilor di­­recte, care contracarează şi anihi­lează pur şi simplu prevederile co­dului de comerţ. Această lege — de un fiscalism exagerat — specifică în art. 31 cheltuielile care pot fi scăzute din veniturile brute ale întreprinderei. Intre aceste cheltuieli, nu figu­rează însă, „datoriile greu de în­casat sau îndoioase**, „creanţele ce nu se pot încasa“. Dacă negustorul, examinându-şi debitorii la finele anului, — înainte de întocmirea bilanţului —, va găsi o serie de „datorii active greu de încasat sau îndoioase“, el nu le va putea amortiza, pentru faptul că fiscul nu îi le recunoaşte şi le a­­daugă la beneficiul impozabil. Pentru a fi recunoscute ca o cheltuială „privind strict întreprin­derea“, (Art. 31 aliniat 10) se cer certificate de la tribunal-Ori, este ştiut în lumea comer­cială, că între data la care înce­tează plăţile un insolvent şi data la care acesta ajunge la tribunal, trece adesea un timp mai îndelun­gat, necesitat de formalităţi. Afară de asta, există în viaţa e­­conomică, uzul tranzacţiunilor şi aranjamentelor , l­ amiable, când prin bună înţelegere şi pe baza u­­nor scrisori comerciale, părţile cad de acord asupra cotei şi sumei pen­tru stingerea datoriei. Toate aceste fapte nu contează în faţa organelor de impunere, care în baza principiului că legile fiscale sunt de strictă interpretare, resping d­e plano orice justificare în această privinţă. Ca atare, comerciantul care prin codul de comerţ e forţat a-şi a­­mortiza datoriile dubioase sau greu de încasat, este forţat prin legea fiscală, a le trece la activ, nefiind recunoscute între conturile de chel­tuieli. Este adevărat, că pentru crean­ţele îndoelnice există dreptul de a se face rezerve speciale de 3-5 la sută din plasamentul în creanțe ale întreprinderei. Această rezervă este însă depar­te de a fi îndestulătoare, în împre­jurările economice actuale, când legile în favoarea debitorilor au sdruncinat raporturile de credit și au înlesnit multora o abatere de la îndatoririle lor în îndeplinirea obli­gaţiunilor contractuale. * Pentru că se vorbeşte acum ,de o corectare a legei contribuţiunilor directe şi de o simplificare a for­malităţilor fiscale, este util să ară­tăm că în alte ţări, de pildă An­glia, un singur controlor fiscal face formele de impunere pentru ICO—150 009 contribuabili. Impunerea societăţilor anonime şi a firmelor particulare mai însem­nate, cu firma înregistrată, se face pur şi simplu pe baza bilanţului, semnat, de conducătorii întreprin­derei. La societăţile anonime mai im­portante, este uzul ca bilanţul să fie verificat şi certificat de către o casă recunoscută de expertiză: „Chartered Accountants**. Organele de impunere nu fac alt­ceva, decât a lua notă de semnătu­rile de pe bilanţ sau de certificarea caselor de expertize, după care procedează la redactarea procesu­­lui-verbal de impunere.­ Se porneşte de la concepţia reală şi sănătoasă, că de îndată ce ac­ţionarii societăţii, sau proprietarii întreprinderilor, au înţeles de a face anumite amortizări sau rezer­ve, nu fiscul este acela care are dreptul de a intra în analiza sau discuţia acestor posturi, menite a consolida existenţa organismelor economice şi financiare, ceea ce este în interesul obştei în general şi al întreprinderei în special. Bine­înţeles că falsurile, posturi fictive, eliminări d­e posturi, etc., când sunt descoperite­ şi dovedite, sunt sever sancţionate. * Credem că în situţia actuală, când numărul falimentelor şi con­cordatelor preventive, a ajuns la maximum, este în interesul econo­mic al ţării de a conserva întreprin­derile sănătoase, care au rezistat — cu multe sacrificii — la lovitu­rile crizei în care ne sbatem. Organul fiscului nu trebuie să fie un poliţist, care să calce pragul întreprinderei cu bănuieli şi suspi­ciuni. Este de datoria statului şi a gu­­vernulu actual — care a venit cu un program de redresare a ţării — de a face tot ce îi stă în putinţă, pentru ameliorarea şi consolidarea comerţului şi industriei noastre, a­­tăt de lovite în ultimul timp. A. LEHRMAN Expert contabil Programul de activitate al ministrului de comunicaţii Declaraţiile făcute presei de d. Richard Franasovici D. Richard Franasovici, minis­trul comunicaţiilor şi lucrărilor publice, a primit­eri dimineaţă pe reprezentanţii presei, din Capi­tală, cărora le-a făcut o serie de importante declaraţii vii. NOUI CONSTRUCŢII de mnii , ferate . Cu privire la legătura directă de cale ferată, dintre Bucovina şi Maramureş, care va evita actua­lul ocol prin Polonia şi Cehoslo­vacia, d. ministru al comunica­ţiilor a declarat: — „Prima linie ferată care va fi construită şi a cărei importanță economică și strategică, a fost de mult apreciată va fi Ura Mică— Vatra Dornei. Lucrarea va începe chiar în primăvara acestui an. Proectd­ea acestei noui linii sunt întocmite de mult, iar lucrările vor dura doi sau trei ani. Costul acestei linii va fi de pes­te 1 miliard lei. Regia autonomă c.f.r. respingând o ofertă streină pentru construirea liniei Ilva Mică—Vatra Dornei, s-a hotărât ca lucrarea sa fie executată în regie, de administraţia c.f.r. în colaborare cu ministerul armatei şi cu concursul Casei pădurilor. Fiecare din aceste administraţii va aduce aportul ei, la realizarea acestei importante legături fero­viare, materialul lemnos va fi furnizat de către Casa autonomă a pădurilor statului, mâna de lu­cru de ministerul apărării naţio­­nale, iar materialul metalic a şi fost angajat la uzinele Reşiţa. FUZIONAREA COMPANIILOR DE NAVIGAŢIE DE PE DUNĂRE întrebat despre proectul fuzio­năm Societăţilor de navigaţie de pe Dunăre, d. ministru Franaso­vici, a răspuns: — „Guvernul actual a reluat un stu­diu vechiul proect de contopire într'o singuri organizaţie puternici a tutu­ror societăţilor româneşti de naviga­­ţie de pe Dunăre. Bineînţeles că în primul rând fu­ziunea vizează cele două mari servi­cii de navigaţie: navigaţiunea flu­vială română (N. F. R.) aparţinând statului şi societatea română de navi­gaţie pe Dunăre (S. R. D.) având ca­pital particular. Vor putea adera la fuzionare şi celelalte societăţi româneşti cari fac navigaţiunea de Dunăre, precum şi diverşi arina.„... având pavilion na­ţional. Societatea ce ar rezulta, în urma acestor fuzionări, va fi organizată ca orice alta societate particulară de a­­cest fel. De bună seamă că statului îi va reveni partea cea mai mare din capital, întrucât participarea C. F. R.-ului în această societate este cea mai importantă. DESFIINŢAREA regiei p. C. A. ..După cum ştiţi, continuă d. ministru Franasovici, guvernul a hotărât desfiinţarea tuturor re­giilor autonome cu excepţia Re­giei autonome C.F.R. şi a Casei monopolurilor statului. Printre Regiile ce se vor des­fiinţa este şi aceia a porturilor şi căilor de comunicaţie pe apă. Ţin totuşi să vă precizez că această instituţiune se va bucura şi pe viitor de o independenţă fi­nanciară, precum şi de iniţiativă în conducere. Legea contabilitaţei statului nu se poate aplica unui organism cu caracter exclusiv comercial, cum este această Regie de stat carii dela 1 Aprilie va depinde de mi­nisterul de comunicaţii numai ca unitate administrativă. Actualul consiliu va fi modifi­cat, urmând ca forul superior de conducere, să fi© un consiliu, res­trâns, compus din :3—4 persoane. CONTINUAREA PROGRAMU­LUI DE LUCRĂRI AL REGIEI P. C. A. „Programul de lucrări al Re­giei autonome P. C. A. va fi în­­tocmai respectat. In campania anului 1934 se vor continua lucrările angajate la mo-lul de petrol, din portul Constan­­ta, cari, anul trecut, au costat 26 m­ilione lei. Se speră că în cursul acestei primăveri, marile tancuri streine, ce încarcă produse de petrol ro-* mânești, vor putea acosta la acest mol. Deasemeni se va continua pro­gramul de construcţiuni navale, conform căruia se vor construi în şantierele de la T. Severin şi Ga­laţi mai multe unităţi fluviale: vapoare, şlepuri, tancuri. printre acestea vom nota va­­porul „Regele Carol al II-lea“, în curs de construcţie, în şantierele de la T. Severin şi care va fi, poate unul din cele mai moderne vase de pasageri din Europa. Acest vapor va face curse re­­gulate între Galaţi şi Belgrad şi poate până la Viena. SILOZURILE „La plecarea guvernului Vaida a rămas în suspensie o chestiune deo­sebit de importantă pentru valorifi­carea producţiei noastre agricole. Este vorba de datarea ţărei cu un lanţ de silozuri interioare, cari sa an­­trepoziteze cerealele de la producă­tori, în schimbul unor warante, cari vor putea fi negociabile. Zilele trecute am reluat in discu­ţie această chestiune, pe care am stu­diat-o dimpreună cu d. ing. Thoma Gâlcă, preşedintele Regiei autonome P. C. A. Guvernul are intenţia ca indiferent de forma viitoare a Regiilor să n­u se stingherească nimic din activitatea lor. SOARTA CELOLALTE REGII AUTONOME întrebând pe d. ministru Fra­nasovici de soarta celorlalte Re­gii autonome, d-na a ținut să de­clare cele ce urmează: __ „Casa Muncei c.f.r. va trece la Regia căilor ferate, având un comitet de direcţie redus la 3 per­soane. Averea Casei muncei nu va fi înglobată în veniturile căilor fe­­rate, ci va fi administrată aparte. Conducta de petrol va reveni la Regia autonomă c.f.r., de care a mai aparţinut şi în trecut Regia autonomă P. T. T. va re­veni la ministerul de comunicaţii, sub forma unei direcţiuni gene­rale. In rezumat, a încheiat d. minis­tru Franasovici, fiecare Regie va trece în cadrul ministerului res­pectiv, sub o formă adecvată ros­­turilor ei, păstrând o indepen­dență mai mult sau mai puțin elastică, după caracterul comer­cial pe care-l posedă“. G. MA® r­ ­nchetele noastre Industria românească de pielărie şi Încălţăminte Fabrica Samuel Marres S. A. Intr’o anchetă pe care am făcuut-o in ţară la principalele întreprinderi industriale ne-am oprit şi la Mediaş, un oraş mic, dar un important cen­tru industrial şi a cărui desvoltare se datoreşte într-­o mare măsură ga­zului metan ce se află acolo- Cea mai importantă întreprindere din Mediaş şi una dintre cele mai importante din ţară» este fabrica de pielărie Samuel Karres S. A. Ne-am prezentat d-lui Karres şi l-am rugat să ne dea oarecari lămuriri relativ la întreprinderea ce conduce, D-sa s’a pus imediat la dispoziţia noastră şi după ce ne-a condus prin diferitele secţii ale fabricei pe cari le am admirat, — deşi cunoşteam şi alte întreprinderi similare, a bine­voit să ne spună şi următoarele lu­cruri foarte interesante, despre în­treprinderea d-sale. UN MIC ISTORIC Prima tăbăcărie Karres, spune in­ter­locatorul nostru, a fost fondată în anul 1500 şi a funcţionat la Sighi­şoara până în anul 1889, când din motive comerciale şi de expansiune, a fost mutată la Mediaş. Bunicul meu a introdus, pentru prima oară în ţară, tăbăcitul in butoaie, ceea ce a îmbunătăţit produsele, dând totoda­tâ posibilitatea unei fabricaţiuni mai accelerate spre a satisface cererile din ce în ce mai mari Industria noastră grupează o serie de fabrici cari sunt utilate cu cele v­ nflî r»r*î miualnv m ai irtcmnlij+inni f^îi­nice, astfel că produsele noastre sunt dintre cele mai bune create, de in­dustria naţională şi la înălţimea ori­cărui produs străin. O dovadă despre calitatea produse­lor noastre şi cred că aceasta ne scu­teşte de orice comentariu, este că întreprinderea noastră exportează talpă în Anglia. FABRICA DE TALPA Această fabrică este cea mai veche dintre celelalte ramuri de produse ale firmei noastre şi face un produs foarte bun care este cerut, cu multă insistenţă în toată ţara­ Producţia medie zilnică este de circa 2500 kgr. cu posibilităţi de pro­ducţie până la 3500. FABRICA DE CURELE DE TRANS­MISIUNI ŞI ARTICOLE TECHNICE Această parte a întreprinderilor­ noastre, lucrează articole, cari sunt întrebuinţate de întreaga noastră in­dustrie textilă şi de mătase din ^3. Fă Capacitatea de circa 1000 kgr­ zil­nic, permite acoperirea cerinţelor. FABRICA de BOXURI In 1928, am achiziţionat fabrica Iosef Karres et Co., prin cumpăra­rea majorităţii acţiunilor acestei în­treprinderi şi am început fabricarea boxurilor şi altor piei fine, ajungând în scurt timp să ne impunem pe plan­ta internă, printre primii producă­tori. Această ramură de activitate a­ luat o desvoltare rapidă, astfel încât producea noastră zilnică este­­ astăzi de circa 7000 de fusuri de pielărie, iar capacitatea de lucru este de circa ÎOOOO de fusuri.­­ FABRICA DE LAC Cu fabricarea lacului chestiunea este mult mai complicată şi cu toate că avem o industrie de pielărie internă care este în­ plină desvoltare şi care este egalată cu industria străină pen­­tru procurarea lacurilor, suntem încă şi astăzi tributarii străinătăţii. Pentru procurarea acestui articol suntem obligaţi să plătiim întreprin­derilor străine, sume enorme anual, astfel că m’am hotărât să înjghebez în ţară în concernul întreprinderilor noastre şi o secfie pentru fabricarea lacurilor. In acest scop am făcut sa­crificii enorme organizând o secţiu­ne cu instalaţiuni technice după ul­timele cerinţi moderne pentru fabri­carea lacurilor la noi în tara­in urma muncii intense ce am de­pus, am ajuns astăzi să avem o pro­ducţie de circa 1800 fusuri zilnic şi care poate fi dublată. Or, dublând această cantitate înseamnă că pu­tem acoperi cu prisosinţă întregul consum intern-Precum vedeţi în întreprinderea noastră muncim toţi Cu multă ener­gie şi fiii mei după ce şi-au com­plectat studiile, au fost îndrumaţi de mine să se ocupe de această între­prindere, care s-a desvoltat odată cu ei şi sub ochii lor. De exemplu, con­ducerea tehnică a tuturor întreprin­derilor noastre o are fiul meu Samy Karres, conducerea comercială o are Helmuth Karres, al doilea fiu al meu, de a căror pricepere şi energie sunt perfect mulţumit­ Ca încheere nu mă pot opri de a aduce elogiile mele firmei Max Krai­nik fii din Bucureşti, care est© repre­zentantul nostru şi care a ştiut ca printr-o muncă încordată şi perseve­rentă să introducă mărfurile noastre peste tot, făcând ca astăzi produsele Karres să fie indispensabile în ra­mura lor de activitate. , -V­TV Am mulţumit d-lui Samuel Karres pentru bună-voinţa ce a avut de a ne pune la dispoziţie aceste intere­sante date I­ S­P. Exportul de vite al Românie! In luna De­cembrie 1933 (Continuare în pag. I-a). In anul 1933: 12 vite; 60.445 carne de oaie și 50 cai. In Italia am exportat: In anul 1931: 37.048 vite; 894.498 kgr. carne; 535 oi. In anul 1932: 10.561 vite; 811.852 kgr. carne si 47.829 porci. In anul 1933: 9.454 vite; 2.025 porci. In Grecia am exportat : In anul 1931: 1277 vite; 23.700 oi. In anul 1932: 238 vite; 20.291 oi. In anul 1933: 434 vite; 1­800 oi. In Germania am exportat: In anul 1932: 20 vite. In anul 1933: 64 vite. In Palestina am exportat: In anul 1932: 41 vite. In anul 1933: 1001 vite. In insula Malta am exportat: In anul 1932: 218 vite. In anul 1933 : 96 vite. In Egipt am exportat: In anul 1933: 52 vite și 100 porci. Exportul total, comparativ, în ultimii trei ani: 1931: 99.593 vite; 197.280 porci; 3.445.405 kgr- came; 34.817 oi. 1932: 19.382 vite; 195.608 porci 1.983.684 kgr. carne; 21.060 oi și 84 cai. 1933; 16.584 vite; 116.420 porci; 427­ 898 kgr. carne; 1.800 oi și 50 cai. Concluziunile din datele de mai sus le vom trage cu un alt prilej. P. NEMOIANU ARGUS 3 INFORMAŢIUNÎ Camera de Comerţ şi Industrie din Bucureşti a făcut o intervenţie că şi un delegat al acestei camere să facă parte din comisiiunea pen­tru elaborarea proeetului de lege a conversiune. Reparaţi maşinile Dv. de scris la cea mai veche firmă din tură : Segaller» Victoriei No. 44. Tele­fon 3.85.85. Preturi extrem de a­­vantagioase. Ministerul Agriculturei printr’un ordin circular a convocat pe toţi prefecţii din ţară pentru azi la o­­rele 16 la ministerul Agriculturii pentru chestiuni în legătură cu a­­provizionarea cu porumb de hra­nă, şi de sămânţă. Printr’o deciziune a ministerului de interne, publicată în „Monitorul Oficial“ din 16 Ianuarie crt., s’a în­fiinţat în staţia C. F. R. Sinaia un detaşament de poliţie cu următorul personal. U­n comisar şef, doi ofiţeri de poliţie, patru agenţi şi 10 gardieni publici. D.­­. C. Theodorescu, directorul general al Viticulturii va ţine joi 18 ianuarie a. c., la Galaţi o confe­­rință privitoare la problema ex­portului de fructe. Serviciul de Protecţia plantelor din ministerul Agriculturii ne face cunoscut că dupe datele primite de la ministerul de resort din Olanda, acea țară emite certificate fitosa­­nitare pentru următoarele produse rto strivi Gvnnri?!* pu;­­, *v vwi/vj iu • Cartofi, cireșe și coacăze, bulbi de flori, flori. Pentru produsele importate apli­că reciprocitatea cerând certifica­te fitosanitare pentru produsele specificate. Primim din partea Corpului con­tabililor experţi. La Secţiunea Ilfov a Corpurilor Contabililor experţi şi autorizaţi s’a reînfiinţat Oficiul de plasare. Rugăm deci atât instituţiunile Co­merciale, Industriale şi financiare precum şi Regiile şi Casele autono­me să se adreseze la nevoe numai acestui Corp, Str. Teilor No- 12 (în dosul Spitalului Colțea) de unde li se vor recomanda elemente cinsti­te, muncitoare, capabile, discipli­nate și devotate. „Monitorul Oficial“ din 16 Ianua­rie crt. publică jurnalul Consiliului de miniștri prin care s’a aprobat ca după deblocarea sumei de 5.000.000 lei existentă astăzi în favoarea so­cietăţii ,,Regna“, la contul de Clea­ring a Băncii Naţionale a României cu Statul Ungar şi trecerea ei în creditul Contului de virament a Mi­nisterului Agriculturii şi Domeniilor ,,Sămânţă de grâu“, aceasta sumă să se vireze la alocația Institutul de cercetări agronomice al Româ­niei, art. II, punctul 6, I. C. M. Nr. 1.108 din 1931. Instau­­ţirn­e de primă­vară CÂTEVA PROPUNERI Agricultorii din nordul ţarei — acei cari au suferit în anul acesta mai mult din cauza timpului rece şi ploios — văzând acţiunea pe care o întreprinde Statul pentru a­­provizionarea agricultorilor cu po­rumb de sămânţă îşi exprimă do­rinţa ca — profitându-se de condi­­ţiunile naturale excepţionale din a­­nul agricol trecut — să se facă o selecţiune a ştiuleţilor, bine copţi şi bine formaţi cari deja au fost aleşi de agricultori, în înţelesul ca să putem creia soiuri adaptate fie­cărei regiuni agricole naturale. In acest scop, ar fi bine ca mi­nisterul de agricultură să caute a înmulţi sămânţa de porumb de pe ştiuleţi precoci şi bine formaţi, pentru ca, în viitor, să putem uni­formiza porumbul. Agricultorii îşi exprimă dorinţa ca aprovizionarea statului cu seminţe de porumb să fie făcută pe regiuni naturale dis­­tribuindu-se în fiecare regiune nu­mai varietăţile complect adaptate mediului şi cele mai recomandate din punct de vedere al precocităţii şi producţiunei. Spre pildă pentru nea alpină şi sub alpină s’ar reco­mandă soiul „cinkantin“ în regiu­nea aplină şi sub alpin­ă s’ar reco­manda mult „porumbul hângă­­nesc“ și „Sezkeli“ (săcuesc). In re­giunea de mai jos (centrul Basa­rabiei si Moldovei) este indicat mult soiul „pignoleto“ „portocalia*1 si al ciot. 1 ACUM SUNT şi-şi rup pantalonii ! Lăsaţii, căci este mai bine aşa decât să zacă în pat cu o răceal­ă! O mamă grijulie se îngrijeşte însă din tim­p ce pentru un caz*de boală şi, măi cu seamă în ano­timpuri de tranziţie, are - n totdeauna un c­a­să K­resi v­al. La primele accese de tuse ea dă copiilor Kr­esi val, căci ea știe ——-----gjlioa tusea și bron ^ «7 faS sita se vindecă re- Efa pede cu Kresival. nul iKîriimWkwUi •tildei l'O IHlflil­toM? »im ilN’ N­W«^ KRESIVAL, VERI­TABIL NUMAI CU CRUCEA BAYER Situaţia agricolă în ţară şi in străinătate Serviciul de Statistică d­in Mi­nisterul Agriculturii a dat­ pu­blicităţii următoarea situaţie a­­gricolă din ţară .... Câmpul este acoperit pretutin­deni cu zăpadă astfel că gerurile puternice din prima jumătate a lunei ianuarie nu au putut vătă­ma semănăturile. Iată şi datele definitive privi­toare la producţiunea din 1933 a principalelor cereale păioase: grâu, secară, orz şi ovăz. La grâu producţia este 3.240.634 tone. Se constată o creştere faţă de valorile precedente care nu in­dicau decât o cantitate de 3 mi­lioane 100.000 tone. Comparativ cu recolta din 1932 (1.511.476 tone) a­­vem un spor de 1.729.158 tone sau 114 la sută iar comparativ cu me­dia cincinală (2.922.458 tone) un plus de 318.176 tone sau 10,9 la sută. Abundentă a fost și recolta secarei cu 445.918 tone în loc de 267.052 tone în 1932 și 342.976 tone media anilor 1928—1932. Productiunea orzului care se ridică la 1.884.268 tone a dat un excedent de 417.121 tone sau 28,4 la sută fată de recolta anului pre­cedent (1.467.147 tone) și un defl­­­cit de 16­ 600 tone sau 0,9 la sută fată de media cincinală (1.900.868 tone). Ovăzul a produs 896.424 tone comparativ cu 642.671 tone în 1932 și 981.833 tone media cinci­nală. Scăderea respectiv creșterea­ se cifrează deci la 163.753 tone sau 25,5 la sută respectiv, 155.40 tone sau 16,1 la sută. In general productiunea la hec­­tar a păioaselor a fost în 1933 mai mare decât în anul precedent și chiar decât media anilor 1928-«' 1932. RpvllinUo __ Vftiz a« UJSIi In­ căi proa­ductive în anul agricol 1933 sunt: Basarabia de Nord, Şesul Siretu­lui şi al Prutului și Câmpia Ti­­sei. Datele defintive pentru recolta porumbului nu sunt încă disponi­­bile. Ultima evaluare provizorie dă o cifră mai redusă decât eva­­luările precedente, astfel că este probabil că producțiunea anului 1933 nu va trece de 4.100.000__4 milioane 300.000 tone porumb din care în prezent aproximativ­ 50 la sută are un procent prea mare de umiditate, (peste 20 la sută). I­n străinătate In hemisfera nordică orice ac­tivitate agricolă a încetat. Condi­ţiile meteorologice cu excepţia Americei de Nord sunt prielnice culturilor. In ţările din hemisfera sudică, recolta păioaselor e aproa­pe terminată, iar rezultatele ei sunt mult mai slabe decât în a­­nul precedent. Institutul Internaţional de A­­gricultură comunică următoarele date privitoare la producţiunea agricolă din Rusia: Recolta to­tală de cereale inclusiv aceea a leguminoaselor (boabe) este eva­luată la 898.000000 quintale în 1933 fată de 699.000.000 în 1932, 695 mii. în 1931, 835 în 1930, 717 în 1929, 713 în 1928 şi 801 milioa­ne în 1927. Această evaluare confirmă şti­rile despre recolta foarte abun­dentă din anul 1933, care urmează după recoltele slabe din 1932 şi 1931. De asemenea şi producţiu­­nea la hectar este superioara ce­lor obţinute în anii precedenţi, media 8,8 quintale întrecând chiar maximum de 8,5 quintale înregistrat până în prezent. Grâul a dat un spor de 73,4 mi­lioane quintale, secara un piug de 21,3 milioane quintale, orzul de 27,8 mii. quintale, o­rzul de 41,0 mii. quintale şi porumbul de 13,4 mii. quintale. Totalul recoltei de grâu atinge 276 milioane quintale fată de 202 milioane în 1932 și 269 milioane în 1930. In privinţa posibilităţilor Rusiei de a exporta grâul în cursul anului comercial 1933—34 trebue tinut seama de faptul că din recoltele slabe precedente re­zervele permanente ale producă­torilor sunt epuizate și trebuesc refăcute. In trimestrul 1 August— 31 Octombrie 1933 s-au exportat din Rusia 3,7 milioane aurotale de grâu pe când în 1930 exportul la grâu din lunile corespunzătoa­re a atins 13,6 milioane quintale. Costul vieţii In Anglia Dupe ,,Boars of Trade Journal“ indexul prețului de en gros britanic a fost anul trecut de 84.5 față de 85.1 în 1932.

Next