Argus, iulie 1934 (Anul 24, nr. 6365-6390)
1934-07-01 / nr. 6365
ANUL XXIV No. 6365 CITITI $1 ABONAMENTEI IN TARA Un an « • • 1000 lei 6 luni € • . 550 „ 3 luni • « 300 „ 3 Sei în fără, 6 ienii IN STRAINATATE Un an • • 2200 lei 6 luni• .. 1300 . 3 luni. • « 800 „ streinătate ORGAN ZILNIC AL Fondatori: S. PAUKER si BIROURILE: București Str. Constantin Miile No. 24 Et. RĂSPÂNDIȚI ZIARUL *• nostru Munca naţională Proectul de lege pentru „utilizarea personalului românesc în întreprinderi” , ce barbară împerechere de cuvinte pentru a spune „folosirea românilor în întreprinderi” se află în cercetarea Parlamentului. Cum s’a ajuns la această nemaipomenită stare, ca să fie nevoie de o lege pentru a se ocroti muncitorii români în România, iată cea dintâi întrebare pe care si-o pune orice om cu mintea sănătoasă. Cine e de vină că muncitorii români nu găsesc de lucru — dacă într’adevăr nu găsesc, când străinii au de lucru ? , iis Nu se poate închipui doară că ne aflăm în faţa unei drăceşti urzeli, care împiedică pe român să îşi găsească locul în uzine, în fabrici, în ateliere, sau pe inginerul, administratorul, contabilul, funcţionarul român să îşi găsească de lucru în administraţia şi conducerea întreprinderilor. Legile ţării nu dau privilegii străinilor. Dimpotrivă, — şi pe bună dreptate — sunt legi, cari îngrădesc dreptul străinilor de a locui în tară, deci de a putea prinde locurile. Pricinile trebuie să fie altele. Intr’o luminoasă cuvântare, ţinută la Senat în Martie trecut, când s’a discutat o interpelare despre munca naţională, d. prof. N. Iorga, a spus: „Când vorbeşte cineva de munca românească trebue să o facă pentru că autoritatea i-a venit din munca pe care a cheltuit-o însăşi. Care e rolul Statului în deslegarea problemei pe care o discutăm ? Statul român nu are misiunea de a crea paraziţi intelectuali şi de a îi impune cu dea sila în locuri unde nu se caută diplome ci se caută muncă. Aceasta nu se va putea face fără o mare reformă a învăţământului, FARA UN MARE MĂCEL AL LICEELOR CARI SUNT PRINCIPALA CAUZA DE REAUA ORIENTARE CULTURALA A ACESTUI POPOR. Trebue să creştem ostaşi ai muncei şi când vom avea astfel de ostaşi, noi vom fi stăpâni unde vom vrea. Dar atâta vreme cât e vorba să stricăm munca altora, cu pretenţiuni goale ale unei tineret care e deprins numai să ridice cele două degete către Stat — şi nu e el vinovat sunt vinovaţi părinţii cari n’au văzut viitorul, cari au degarnisit satele pentru a umple străzile oraşelor — sunt sate unde munca o fac bătrânii şi când vor muri bătrânii nu va mai fi nimeni care să muncească ogorul — ne vom trezi cu colonizări străine, aşezate de noi pe pământul nostru, pentru ca acest pământ să nu rămâie sterp. A ţine pe ţăran în legătură cu viaţa lui, înălţându-1 sufleteşte cât de sus, dar neluăndu-1 de la ocupaţiile sale, a ţine pe fiul meşterului în rosturile părintelui său, creind generaţii întregi de muncă! a da numai atâţia intelectuali câţi să cauţi şi să nu-i găseşti intotdeauna — atâţia de câţi ai nevoie ~ într’aceasta stă soluţia problemei muncii româneşti”. Aşa dar înainte de a încerca să capete dreptul de a se amesteca oricând şi oricum în conducerea unei întreprinderi, Statul are îndatorirea de a îndruma tineretul către munca adevărată, acela care se face cu sudoarea frunţii, nu cu ajutorul unei diplome, foarte adesea prea uşor căpătată de la liceul din Buftea ori din gara Cernavodă şi pe baza căreia cere slujbă la Stat sau dreptul de întâietate în administraţia unei întreprinderi particulare. Dar ce face Statul ? El întreţine o mulţime nesfârşită de funcţionari cari, nepregătiţi pentru muncă, încurcă lucrurile şi strică şi treaba funcţionarilor cu rost adevărat. Din această înlesnire de a căpăta o funcţie la Stat, s’a născut nu numai toată gloata funcţionărimeî, dar s’a născut mai ales pofta de a căpăta prin pretenţie şi protecţie dreptul la slujbă. !’• Şi fiindcă nu mai sunt locuri la Stat, se caută acum mijlocul de căpătuire la întreprinderile particulare. Acesta e adevărul. Nu e vorbade străini. Dacă ar fi aşa, atunci proectul de ege care e adus spre votare în joc să îndrepte lucrurile, le înrăutăţeşte. Pe baza statisticilor oficiale, d. D. R. Ioaniţescu a arătat, la Senat, că prin noua lege se măreşte putinţa pentru uzine, ateliere şi întreprinderi de a folosi lucrători şi funcţionari străini. Legea pentru „utilizarea personalului românesc în întreprinderi” urmăreşte deci altceva: să dea drept guvernanţilor să se amestece în conducerea întreprinderilor particulare ca să poată pune în slujbe când vor voi şi pe cin£ vor voi. Nu îi e de ajuns Statului că nu mai ştie pe unde s’o scoată la capăt cu toată liota de funcţionari, de care ar voi să se cotorosească, fiindcă nu mai are cu ce îi plăti. Vrea să dezorganizeze, acum, şi întreprinderile particulare. Că, iată ce se va întâmpla: când Statul îşi va numi pe ai lui la vre-o întreprindere — şi dupe chipul funcţionarului de stat, prevedem cum va fi cel recomandat întreprinderei particulare, aceasta va trebui să angajeze sub o formă deghizată alţi oameni în care să aibe încredere şi de care să se poată folosi. Numai că bugetul întreprinderei particulare se va umfla, cum s-a umflat bugetul Statului, până va crăpa. Și vom avea, atunci, dezorganizarea gospodăriei particulare, dupe chipul și asemănarea cumplitei dezorganizări a gospodăriei Statului. Falimentul politicelor monetare restrictive UN ARTICOL al d-lui prof. CHARLEST RIST — Dela corespondentul nostru -i-PARIS, 29 Iunie. — Intr’un articol în LTnformation, d. Charles Rist, pornind dela constatarea tezaurizării unei însemnate părţi din producţia anuală a aurului, ajunge la concluzia, că singur acest fapt e o mărturie elocventă a falimentului politicilor monetare restrictive. Marele economist francez se opreşte la cifrele anului 1933. Dintr’o producţie totală de 49 milioane de dolari, numai 45 milioane au intrat în beciurile băncilor de emisiune a 49 ţări, restul de 450 milioane de dolari a fost dosit de tezaurizarea privată. Astfel, pentru întâiaşi dată în istoria monetară producţia de aur a unui an întreg, în loc să servească la crearea monedei şi sprijinirea nivelului general al preţurilor, s-a volatilizat. Pe temeiul unor date statistice nu e greu de identificat ţările în cari s’a pierdut urma acestui aur: numai în Anglia tezaurizarea a absorbit 377 milioane de dolari, o mică parte a rămas în Franţa. Fenomenul acesta caracterizează greşelile izvorâte din îndrumarea ce, în anii din urmă, s’a dat Politicii monetare. Căci, pe când* producţia mondială a aurului n’a fost niciodată atât de mare ca aceea din 1933, neliniştea monetară, născută din măsurile de constrângere guvernamentală, duce la tezaurizarea, în afară de băncile centrale, a majorităţii metalului extras din mine. . Dacă se adaugă, că o parte din stockurile monetare ale ţărilor cari lasă aurul sa iasă, a fost în acela? timp absorbit de Statele cari nu-1 lasă să iasă decât cu mari restricţii (Suedia, Marea Britanie, Statele- Unite), e pentru toată lumea evident că, în materie monetară, niciodată n’a fost practicată cu mai multă virtuozitate politica struțului. Ajunge ca încă câtăva vreme să se urmeze cu această politică, pentru ca să ne pomenim cu o agravare a crizei care de doi ani părea că se atenuează. Recrudescenţă ce va fi datorită unei penurii de aur, izvorâtă nu dintr’o producţie redusă a metalului preţios, ci dintr’o politică monetară care nu mai ştie să se folosească de aur. In 1913, stockurile metalice ale tuturor băncilor de emisiune nu treceau de 5 miliarde de dolari, contra 12 miliarde acum. Dar cele 5 miliarde ajungeau spre a susţine, la Preţuri superioare celor de astăzi, un comerţ care întrecea comerţul exterior din 1934. Pricina stă nu în insuficienţa rezervelor ci în pierderea secretului unei bune utilizări a lor. PIAŢA Corespondentul nostru din Paris ne comunică: — Din cercuri bine informate ni se comunică o modificare a condiţiilor de plată a cuponului în restanţă. Se ştie că, guvernul român neavând posibilitatea să plătească la ultima scadenţă tot cuponul datoriei publice externe, a plătit două zeci şi cinci la sută iar pentru restul de şapte zeci şi cinci la sută, cupoanele au fost prevăzute cu o ştampilă prin care se recunoaşte datoria. Prin negocierile de la Paris, s-a rezolvat şi aceasta chestiune. Nu insă, aşa cum s’a anunţat la Bucureşti, — adică prin emiterea unor bonuri de tezaur amortizabile in zece ani, cu o dobândă de patru la sută. Condiţiile înţelegerii au fost modificate: plătim diferenţa de cupon în bonuri de tezaur, însă, ele vor fi amortizate în cincisprezece ani şi vor purta o dobândă de patru jumătate la sută.* Corespondentul nostru din Paris ne telegrafiază. Caracteristicile târgului devizelor sunt stabilitatea relativă a dolarului şi o destul de pronunţată repriză a mărcii. In ce priveşte deviza americană, menţinerea acesteia în preajma punctului de intrare aur se explică, precum am mai arătat-o, în primul loc prin rezerva speculei profesionale. Aceasta, nefiind şi neputând fi fixată asupra intenţiimilor administraţiei din Washington, se fereşte să anticipeze asupra cursului forţat ce preşedintele Roosevelt se va vedea nevoit ori va socoti de cuviinţă să imprime dolarului. In al doilea joc, organismul american de control valutar, din consideraţii insuficient lămurite, nu numai că nu intervine întru păstrarea vechiului raport între dolar şi lira sterlină, dar încă pare a înlesni jocul fondului britanic de regularizare valutară. Trebuie aşteptat până la toamnă, spre a se vedea, dacă aplicarea programului de expansiune a creditului şi de conversiune a datoriilor private va necesita o nouă medioficare a parităţii metalice a devizei americane. Devalorizare care, de data aceasta, va îmbrăca neîndoios caracterul unei adevărate înfiaţii. Cât despre repriza monedei germane, ea nu trebuie să mire, pentru că e logică. La o zi de la suspendarea oricărui transfer, e firesc ca marca să se consolideze; în măsura în care sporeşte rezerva de devize şi stocul metalic al Reichsbankului, creşte şi acoperirea legală a monedei, începând dela 1 Iulie marca va înceta de a mai fi o deviză lipsită de o bază aur. De aci răscumpărări speculative, îndreptarea mărcii pe piaţa Parisului s’ar mai putea explica şi prin cererile stăruitoare pentru contul Uniunii Sovietice care, se ştie, în răstimpul 1 Iulie — 1 Septembrie, are de rambursat la Berlin 100 milioane de mărci. Iar zvonul, după care Moscova ar avea de gând să proclame moratoriul datoriei externe, s’a dovedit, cel puţin până acum, neîntemeiat. In sfârşit, se mai susţine că urcarea cursului mărcii ar fi consecutivă unei acţiuni oculte a Reichsbankului. Agenţi ai acestuia au înstrucţiuni să cumpere, la preţul oferit, orice cantitate de devize germane ori fiind sărbătoare bursa noastră n’a lucrat. La bursele din străinătate s’au înregistrat următoarele cursuri: Dolarul a cotat la Paris 15.14 și un sfert iar la Zurich 5.00 jumătate. Lira sterlină a cotat la Paris 76.54 și la Zurich 15.58. Marca germană a cotat la Zurich 120 iar la Milano 26.30. Bugetul bulgar — Dela corespondentul nostru __ SOFIA, 29 Iunie. (Prin telefon).— In urma reducerilor operate de ministerul de finanţe, bugetul de cheltueli al exerciţiului viitor e fixat la 4.600 milioane de leva. Cu 564 milioane mai puţin ca bugetul ia curs. «■* xj culmii cu i lune luo nostru! PUBLICITATEA InDUSTRIEI si FINANTEI Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 30544 0CITIŢI ŞI HASPANDIŢlI ZIARulj se primeşte la Administraţia zîaruri şi la toate agenţiile de publicitate in SAPTAMANA CEREALELOR Recolta noastră.- Valorificarea grâului.- Recolta de grâu în Europa.- Ajutorarea agricultorilor In Ungaria. — Piaţa internă. — Piaţa externă Cu cât ne apropiem de recoltă, înfrigurarea producătorilor agricoli e în creştere. Pesimismul atât de cumplit, cand a copleşit plugărimea noastră atunci când lipsa de ploaie părea sa pârlogească câmpuri întregi, când cerealele nu răsăreau, când îndoiala rodea avântul şi încrederea plugărimii, a făcut toc, unei micalme aprecieri a situaţiei. . . Cert e că rechiţa de păioase, al cărei seceriş a nceput pe alocuri, — fapt care im. nu permite deducţii concludede — nu Îndreptăţeşte deacum o indispoziţie a agricultorilor noştri deoarece randamentele calitive par să echivaleze cu prisosinţă lipsa de cantitate. Profanii se lasă prea uşor impresionaţi de cifre aprecierile între anul trecut şi recolta anului acesta trebue făcută cu. oarecare prudenţă. Treizeci ia s- sută din recolta trecută de grâtţ a fost inferioară din punct de vpdere calitativ. Se cunosc procente, ridicate, de corpuri străine şi Li purităţi în macini?. Diferanţe^fc^, preț, între Bm. în îa sat'',&sm Higra” adică înăzărie’ etc., şi marfa molai "8 kgr. cu 5 la sută, m Banul acesta, pre cm 25-30 la sută. I., fturilor, in cursul («ca oto/BIBHRLhML''' Decisiv, e faptul că atunci când grâul bun valora 40.000 lei, cel slab nu obţinea decât 20.000 lei şi acum când cel bun valorează 51 mii lei, cel slab se vinde cu 30.000. Iată deci că randamentul ponderat al recoltei noastre de grâu poate da plugarului, în ciuda faptului că dintr’un pogon el nu va scoate în anul acesta decât 250 kgr. pe când anul trecut a scos 4. 500 kgr., rezultate aproape identice ca şi cee din trecut. Calitatea mărfii va fi poate în măsură să compenseze randamentul cantitativ. Am ţinut să analizăm mai deaproape această latură, a randamentelor în agricultură deoarece, în afară de influenţele favorabile ce le are recolta mai redusă din anul acesta, asupra formaţiei preţurilor, chiar randamentul calitativ mai bun, constitue o plus valută pentru producţia noastră agricolă.* Valorificarea grâului e iar la ordinea zilei. In fond, nu e vorba, sperăm, de nici o inovaţie sau de vreo schimbare de regim. Comisariatul grâului va funcţiona, mai departe, în condiţiunile cunoscute şi unanim apreciate. Principial nu prea avem credinţă că decretarea unor preţuri minimale, astfel cum se pare a fi intenţia d-lui ministru al agriculturii, ar avea vreo însemnătate practică. Metodele preţurilor minimale sau maximale, le cunoaştem cu prisosinţă din experienţa ultimilor 20 de ani. Prin urmare nu putem să atribuim o prea mare valoare oricărei intervenţii guvernamentale care nu s’ar restrânge in domeniul practic. Comisaratul grâului a funcţionat, perfect, in timpul campaniei trecute şi avem chiar impresia că suspendarea activităţii acestui comisariat, in lunile Decembrie şi ianuarie, nu a făcut decât să sublinieze şi să confirme utilitatea acestei instituţiuni. Suntem prea doritori de o stabilitate a preţurilor grâului pe piaţa internă, pentru a nu căuta să prevenim din timp,-o arime care în nici un caz, nu ar putea să imbunătâţească situaţia. Lasându-se comisariatului grâului autoritatea, competenţa şi sfera de activitate din trecut, fără să se ştirbească nimic din ele, şi fără să fie chiar necesar să li se adaoge ceva, se va ajunge la a ceasta stabilitate. Disponibilităţile existente ne vor permite sâ asigu- râm consumul intern până la re-i colia 1935. Orice fluctuaţiunte, excesiva, a preţurilor deci, ar fi neîndreptăţită şi ar însemna o umb fiare deghizată care ar influenţi nefavorabil echilibrul din economia noastră internă. Institutul Internaţional deAgricultură din Roma, comunică în ultimul său raport, perspectivele recoltei viitoare de grâu în Europa, astfel cum ele rezultă din rapoartele primite până la 20 iunie. Pretutindeni, nici răsăritul nici înfrăţirea grânelor nu s’au făcut în condiţiuni normale. Seceta a stricat mult în Europa centrală şi de Nord. Ploile neregulate, căzute în cursul lunei Maiu n’au atins volumul suficient pentru a asigura trebuinţele vegetative ale plantelor. Starea semănăturilor, la 1 Iunie, e considerată pretutindeni inferioara celeia dela 1 Maiu a. c. şi aabsolut inferioara stării semănaturilor la 1 Iunie 1933, în special în ţările importatoare. Numai ţările Scandinave şi peninsula Iberică fac o excepţie. Recolta 1934 va fi inferioară celeia din 1933, care a fost excepţional de abundenţă. Institutul Internaţional de Agricultură consideră riscată o evaluare cantitativă a producţiei probabile. Suntem prea departe de momentul când grânele vor fi în hambar, pentru ca orice prevederi să fiu fie desminţite de realitate. Totuşi Institutul de la Roma a făcut o evaluare provizorie bazată pe suprafeţele cultivate şi randamentele aproximative indicate de starea actuală a culturilor. Presupunând că desvoltarea semănăturilor va rămâne normală până la recoltă, Institutul evaluează producţia ţărilor exportatoare dinstatele Dunărene, Polonia şi Lituania) la 90 milioane de chintali, iar aceia a ţărilor importatoare la 310 milioane. Pentru ca să avem un punct de comparaţie, cu privire la aceste cifre, redăm mai jos în milioane de chintale, cifrele de producţie din ultimii zece ani. (Citiți continuarea in pag. D-a) . ir , ; î—*’2 kfî, ■ m B Bi Ţări imp. Târî exp.Total 1933 122 350 472 1932 77 328 405 1931 126 265 391 1930 121 249 370 1929 103 292 395 1934-1928 (medie) 94 253 347 Exportul cherestelei de răsintrare a fost, în luna Maiu, mai mult decât mulţumitor. Dupe datele statistice oficiale, am exportat, în luna Maiu, 66.525 tone faţă de 36.533 tone cât a fost anul trecut în aceiaşi lună. Un spor, deci, de aproape sută la sută. In special a crescut exportul în Germania, unde am trimis 5450 tone cherestea răşinoase, faţă de 1925 cât am exportat anul trecut în aceiaşi lună. Exportul în Ungaria se cifrează la 22.2?6 tone faţă de 5540. In Grecia exportul s’a urcat la 88?1 tone faţă de 4866, în Palestina 5891 faţă de 3516, în Italia ^38? tone faţă de 4490. In privinţa Italiei trebue să menţionăm că în luna Aprilie am avut un deficit de 4000 ton© faţă de anul trecut, deoarece am exportat numai 39? tone, faţă de 49?2 tone cât am exportat în Aprilie anul trecut. Urcarea din luna Maiu, reduce deci deficitul ce am avut de suferit în luna Aprilie. In Algeria am exportat, în luna Maiu, 3121 tone faţă de 2143 tone din anul trecut. Singura ţară unde avem deficit în tona Maiu e Egiptul. Aci exportul a scăzut la 5546 tone, faţă de ?56? tone din anul trecut. DUPE INFORMAŢIUNILE NOASTRE IN LUNA IUNIE EXPORTUL A FOST TOT AŞA DE ACTIV CA ŞI IN LUNA MAIU. In ultimele zile, însă, comerţul nostru de lemne în străinătate are de luptat cu greutăţi serioase în Germania şi în Grecia. Greutăţile din Germania vin de la transfer. Exportul nostru în Germania nu e plătit. Banca Reichului refuză să acorde devise pentru plata acestui material. In Grecia, situaţia e grea din cauza nesiguranţei ce există in privinţa relaţiunilor noastre comerciale cu această ţară. Convenţia noastră comercială cu Grecia expiră, tratativele pentru reînoirea ei s’au întrerupt şi nu se ştie, încă, data când vor putea fi reluate. Această nesiguranţă stânjeneşte afacerile, căci nimeni nu poate face noui tranzacţii într’o asemenea situaţie. Din Franţa nu ne-a venit nici o ştire despre uşurările, fără de cari exportul nostru, în această ţară nu va putea da rezultate favorabile. Tratativele care s'au arătat la început favorabile, pentru schimbarea regimului de contingentare, ce există azi în Franţa pentru lemnul românesc, par să nu ducă la rezultate positive. Guvernul va trebui să aranjeze această chestiune, in cursul tratativelor ce s’au angajat acum între noi şi Franţa. Piaţa engleză arată un deosebit interes pentru lemnul românesc. Fiind vorba de un debuşeu nou, şi deci de un export suplimentar, ministerul de industrie şi comerţ a fost solicitat să permită exportul de lemne în Anglia, pe bază de compensaţii, prima de compensaţie fiind mai rezonabilă, căci ar da un stimulent, in plus, exportatorilor. Anglia ar cumpăra, de la noi, 40—50.000 de standarzi de cherestea (adică 80.000 vag.). Cehoslovacia lucrează foarte intens cu piaţa engleză şi suntem informaţi că Şi Iugoslavia depune deosebite stăruinţi pentru a-şi asigura debuşeul englez. Guvernul va trebui să ia hotărâri în această privinţă cât se poate de repede. Vineri, în portul Galaţi, au staţionat 15 vapoare, aşteptând încărcarea materialului lemnos. De cinci ani n’a fost portul Galaţi atât de activ, cât acuma. Staţionarea vaselor, în această măsură, e un semn îmbucurător şi care merită să fie relevat. Furnizorii căilor ferate au primit până acuma, de la Casa de cecuri poştale, un împrumut, în valoare de 80 la sută din facturile (Citit! continuarea In pag. 6-a) .Săptămâna Forestiera Exportul nostru de cherestea şi@ dom ori mai mare Greutăţile de transfer din Germania şi nesiguranţa exportului In Grecia.- O şedinţă importantă a asociaţiei exportatorilor.- Piaţa parchetelor.- Creditele asupra facturilor C. F. R.- Piaţa lemnelor de foc.- Neobişnuită activitate în portul Galați de B. Buchwald * SITUAŢIA EXTERNA Bilanţul hitleris numit Campania dusă cu vehemenţă de d. Goebbels şi de statul său major de propagandă împotriva ,,defetiştilor şi detractorilor“ a luat din sfârşit. Ea va fi reîncepută la toamnă. Bilanţul acestei campanii este greu de stabilit. De la început însă trebue să se constate că, împotriva tuturor aparențelor, există în Germania un curent de critică de nemulțumire, atât de puternic, încât a fost nevoie de o contraofensivă a guvernului. Dar, dacă se trece la rezultatele propriu zise, nu se poate nesocoti manifestările din ultimele săptămâni, care demonstrează nemulţumiri profunde, nu din partea masselor, lipsite de libertatea cuvântului, dar din partea unor elemente din cele mai reprezentative ale vieţii publice. Discursul ţinut la Marburg ,de vicecancelarul von Papen este dintre acestea. Şeful elementelor conservatoare, unul din acei cari au făcut cu putinţă instalarea hitlerismului la cârma Germaniei, nu şi-a ascuns merile faţă de evoluţia acestui regim. Tot ce se petrece azi în Germania arată că nu grosul trupor naţional-socialiste îşi face loc de ei revoluţionară. Masele, rupte del Socialism şi comunism sub făgiiluiah 'urui*socialism naţional, aşteaptă •** 'doua revoluţie', aceea pe, care, după venirea la putere, au amţitat-o public toţi fruntaşii naziştii Dacă discursul d-lui von Papen trădează temerea celor arpeninţaţi de această revoluţie, un an discurs d-lui Hess, care nu este nimic puţin decât locţiitorul cancelaruln conducerea partidului naţional *cialist.. dovedeşte cât de peste gripptarea acestei amluţită D. Hessa atrage a te tidului asupra primejdiilor când sub această formulă pe seama agenţilor proveciti Ctuj-Şterei ____ nobile şi lesne încrezătoare’’ ale hit-,lerismului. Adâncă trebue să fie turburarea pentru că astfel de avertismente să fie necesare. In timp ce în Germania se produc aceste simptome, presa străină bine informată, vede apropiindu-se frământările grave în Germania. Regimul naţional-socialist a nemulţumit şi dezamăgit toate păturile sociale. In politica externă, acest regim, de la care se aştepta ridicarea prestigiului şi forţei Germaniei în viaţa internaţională, a dus la o totală izolare a Reichului. In politica internă, nu au putut fi ţinute nici cele mai simple promisiuni. Ţăranii acuză regimul că lucrează în favoarea latifundiarilor şi marilor industriaşi, muncitorii din industrie văd in acest regim o reînviere a feudalismului şi a celei mai negre reacţiuni, capitaliştii privesc cu îngrijorare o desfăşurare ce poate duce la socialism, fie el şi naţional. Aceasta este starea de spirit. Situaţia propriu zisă este şi mai critică, viaţa economică fiind paralizată prin închiderea pieţelor străine, indispensabile acestei ţări cu producţia destinată exportului, iar lipsa devizelor ameninţând toate posibilităţile de aprovizionare cu materi prime. Bilanţul guvernării naţional socialiste este cu adevărat jalnic. Perspectivele ce i se deschid sunt cu atât mai întunecate. Limitarea producţiei petrolifere în America NEW-YORK, 29 iunie (prin cablu). — D. Harold Ikes, dictatorul petrolului, a semnat ordonanţa pentru organizarea lui Pacific Coast Petroleum Agency Agrement. Scopul acestui acord e împiedicarea supraproducţiei ţiţeiului, a acumulării de stockuri şi a vânzării produselor pe un preţ scăzut. Producătorii de petrol s-au angajat să nu cumpere, să nu transporte şi să nu rafineze cantitatea de ţiţeiu care va depăşi limita fixată de R. A. V. Abonamente pentru BAO LUNA Lstm