Argus, iulie 1934 (Anul 24, nr. 6365-6390)

1934-07-01 / nr. 6365

ANUL XXIV No. 6365 CITITI $1 ABONAMENTEI IN TARA Un an « • • 1000 lei 6 luni € • . 550 „ 3 luni • « 300 „ 3 Sei în fără, 6 ien­ii IN STRAINATATE Un an • • 2200 lei 6 luni• .. 1300 . 3 luni. • « 800 „ streinătate ORGAN ZILNIC AL Fondatori: S. PAUKER si BIROURILE: București Str. Constantin Miile No. 24 Et. RĂSPÂNDIȚI ZIARUL *• nostru Munca naţională Proectul de lege pentru „utiliza­­rea personalului românesc în în­­treprinderi” , ce barbară împere­chere de cuvinte pentru a spune „folosirea românilor în întreprin­deri” se află în cercetarea Parla­mentului. Cum s’a ajuns la această nemai­pomenită stare, ca să fie nevoie de o lege pentru a se ocroti mun­citorii români în România, iată cea dintâi întrebare pe care si-o pune orice om cu mintea sănă­toasă. Cine e de vină că muncitorii ro­mâni nu găsesc de lucru — dacă într’adevăr nu găsesc, când străi­nii au de lucru ? , iis Nu se poate închipui doară că ne aflăm în faţa unei drăceşti ur­zeli, c­are împiedică pe român să îşi găsească locul în uzine, în fa­brici, în ateliere, sau pe inginerul, administratorul, contabilul, func­­­ţion­arul român să îşi găsească de lucru în administraţia şi conduce­rea întreprinderilor. Legile ţării nu dau privilegii străinilor. Dimpotrivă, — şi pe bună dreptate — sunt legi, cari îngrădesc dreptul străinilor de a locui în tară, deci de a putea prinde locurile. Pricinile trebuie să fie altele. Intr’o luminoasă cuvântare, ţi­nută l­a Senat în Martie trecut, când s’a discutat o interpelare despre munca naţională, d. prof. N. Iorga, a spus: „Când vorbeşte cineva de munca românească trebue să o facă pentru că autoritatea i-a ve­nit din munca pe care a chel­­tuit-o însăşi. Care e rolul Statu­lui în deslegarea problemei pe care o discutăm ? Statul român nu are misiunea de a crea para­ziţi intelectuali şi de a îi impune cu dea sila în locuri unde nu se caută diplome ci se caută mun­că. Aceasta nu se va putea face fără o mare reformă a învăţă­mântului, FARA UN MARE MĂ­CEL AL LICEELOR CARI SUNT PRINCIPALA CAUZA DE REAUA ORIENTARE CULTU­RALA A ACESTUI POPOR. Trebue să creştem ostaşi ai muncei şi când vom avea astfel de ostaşi, noi vom fi stăpâni unde vom vrea. Dar atâta vreme cât e vorba să stricăm munca altora, cu pretenţ­iuni goale ale unei ti­neret care e deprins numai să ridice cele două degete către Stat — şi nu e el vinovat sunt vinovaţi părinţii cari n’au văzut viitorul, cari au degarnisit satele pentru a umple străzile oraşe­lor — sunt sate unde munca o fac bătrânii şi când vor muri bătrânii nu va mai fi nimeni care să muncească ogorul — ne vom trezi cu colonizări străine, aşe­­zate de noi pe pământul nostru, pentru ca acest pământ să nu rămâie sterp. A ţine pe ţăran în legătură cu viaţa lui, înălţân­­du-1 sufleteşte cât de sus, dar neluăndu-1 de la ocupaţiile sale, a ţine pe fiul meşterului în ros­turile părintelui său, creind ge­neraţii întregi de muncă! a da numai atâţia intelectuali câţi să­­ cauţi şi să nu-i găseşti in­­totdeauna — atâţia de câţi ai nevoie ~ într’aceasta stă soluţia problemei muncii româneşti”. Aşa dar înainte de a încerca să capete dreptul de a se amesteca ori­când şi ori­cum în conducerea unei întreprinderi, Statu­l are în­datorirea de a îndruma tineretul către munca adevărată, acela care se face cu sudoarea frunţii, nu cu ajutorul unei diplome, foarte ade­sea prea uşor căpătată de la liceul din Buftea ori din gara Cernavodă şi pe baza căreia cere slujbă la Stat sau dreptul de întâietate în ad­ministraţia unei întreprinderi par­ticulare. Dar ce face Statul ? El întreţine o mulţime nesfârşită de funcţionari cari, nepregătiţi pentru muncă, în­curcă lucrurile şi­ strică şi treaba funcţionarilor cu rost adevărat. Din această înlesnire de a căpă­ta o funcţie la Stat, s’a născut nu numai toată gloata funcţionărimeî, dar s’a născut mai ales pofta de a căpăta prin pretenţie şi protecţie dreptul la slujbă. !’• Şi fiindcă nu mai sunt locuri la Stat, se caută acum mijlocul de căpătuire la întreprinderile par­ticulare. Acesta e adevărul. Nu e vorba­­de străini. Dacă ar fi aşa, atunci proectul de ege care e adus spre votare în joc să îndrepte lucrurile, le înrăutăţeşte. Pe baza statistici­lor oficiale, d. D. R. Ioaniţescu a arătat, la Senat, că prin noua lege se măreşte putinţa pentru uzine, ateliere şi întreprinderi de a folosi lucrători şi funcţionari străini. Legea pentru „utilizarea per­sonalului românesc în întreprin­deri” urmăreşte deci altceva: să dea drept guvernanţilor să se amestece în conducerea întreprin­derilor particulare ca să poată pune în slujbe când vor voi şi pe cin£ vor voi. Nu îi e de ajuns Statului că nu mai ştie pe unde s’o scoată la capăt cu toată liota de funcţionari, de care ar voi să se cotorosească, fiindcă nu mai are cu ce îi plăti. Vrea să dezorganizeze, acum, şi întreprin­derile particulare. Că, iată ce se va întâmpla: când Statul îşi va numi pe ai lui la vre-o întreprindere — şi dupe chipul funcţionarului de stat, prevedem cum va fi cel recoman­dat întreprinderei particulare, acea­sta va trebui să angajeze sub o for­mă deghizată alţi oameni în care să aibe încredere şi de care să se poa­tă folosi. Numai că bugetul întreprinderei particulare se va umfla, cum s-a umflat bugetul Statului, până va crăpa. Și vom avea, atunci, dezor­ganizarea gospodăriei particulare, dupe chipul și asemănarea cumpli­tei dezorganizări a gospodăriei Sta­tului. Falimentul politicelor mo­netare restrictive UN ARTICOL al d-lui prof. CHARLEST RIST — Dela corespondentul nostru -i-PARIS, 29 Iunie. — Intr’un arti­col în LTnformation, d. Charles Rist, pornind dela constatarea te­zaurizării unei însemnate părţi din producţia anuală a aurului, ajunge la concluzia, că singur acest fapt e o mărturie elocventă a falimen­tului politicilor monetare restric­tive. Marele economist francez se o­­preşte la cifrele anului 1933. Din­­tr’o producţie totală de 49­ milioa­ne de dolari, numai 45 milioane au intrat în beciurile băncilor de emi­siune a 49 ţări, restul de 450 mi­lioane de dolari a fost dosit de te­zaurizarea privată. Astfel, pentru întâiaşi dată în istoria monetară producţia de aur a unui an întreg, în loc să servească la crearea mo­nedei şi sprijinirea nivelului gene­ral al preţurilor, s-a volatilizat. Pe temeiul unor date statistice nu e greu de identificat ţările în cari s’a pierdut urma acestui aur: nu­mai în Anglia tezaurizarea a ab­­sorbit 377 milioane de dolari, o mi­că parte a rămas în Franţa. Fenomenul acesta caracterizea­ză greşelile izvorâte din îndruma­rea ce, în anii din urmă, s’a dat Politicii monetare. Căci, pe când* producţia mondială a aurului n’a fost niciodată atât de mare ca a­­ceea din 1933, neliniştea monetară, născută din măsurile de constrân­gere guvernamentală, duce la te­zaurizarea, în afară de băncile cen­trale, a majorităţii metalului extras din mine. . Dacă se adaugă, că o parte din stockurile monetare ale ţărilor cari lasă aurul sa iasă, a fost în acela? timp absorbit de Statele cari nu-1 lasă să iasă decât cu mari restricţii (Suedia, Marea Britanie, Statele- Unite), e pentru toată lumea evi­dent că, în materie monetară, nici­odată n’a fost practicată cu mai multă virtuozitate politica struțu­lui. Ajunge ca încă câtăva vreme să se urmeze cu această politică, pen­­tru ca să ne pomenim cu o agravare a crizei care de doi ani părea că se atenuează. Recrudescenţă ce va fi datorită unei penurii de aur, iz­vorâtă nu dintr’o producţie redusă a metalului preţios, ci dintr’o poli­tică monetară care nu mai ştie să se folosească de aur. In 1913, stockurile metalice ale tuturor băncilor de emisiune nu treceau de 5 miliarde de dolari, contra 12 miliarde acum. Dar cele 5 miliarde ajungeau spre a susţine, la Preţuri superioare celor de as­tăzi, un comerţ care întrecea co­merţul exterior din 1934. Pricina stă nu în insuficienţa rezervelor ci în pierderea secretului unei bune utilizări a lor. P­I­A­Ţ­A­ Corespondentul nostru din Paris ne comunică: — Din cercuri bine informate ni se comunică o modificare a condi­ţiilor de plată a cuponului în res­tanţă. Se ştie că, guvernul român neavând posibilitatea să plătească la ultima scadenţă tot cuponul da­toriei publice externe, a plătit două zeci şi cinci la sută iar pentru restul de şapte zeci şi cinci la sută, cupoanele au fost prevăzute cu o ştampilă prin care se recunoaşte datoria. Prin negocierile d­e la Paris, s-a rezolvat şi a­­ceasta chestiune. Nu insă, aşa cum s’a anunţat la Bu­cureşti, — adică prin emi­terea unor bonuri de te­zaur amortizabile in zece ani, cu o dobândă de pa­­tru la sută. Condiţiile înţelegerii au fost modificate: plătim diferenţa de cupon în bo­nuri de tezaur, însă, ele vor fi amortizate în cinci­spre­zece ani şi vor purta o dobândă de patru jumă­tate la sută.* Corespondentul nostru din Paris ne telegrafiază. Caracteristicile târgului devize­lor sunt stabilitatea relativă a do­larului şi o destul de pronunţată repriză a mărcii. In ce priveşte deviza americană, menţinerea acesteia în preajma punctului de intrare aur se expli­că, precum am mai arătat-o, în pri­mul loc prin rezerva speculei pro­fesionale. Aceasta, nefiind şi ne­putând fi fixată asupra intenţiimi­­lor administraţiei din Washington, se fereşte să anticipeze asupra cursului forţat ce preşedintele Roo­sevelt se va vedea nevoit ori va socoti de cuviinţă să imprime do­larului. In al doilea joc, organis­mul american de control valutar, din consideraţii insuficient lămurite, nu numai că nu intervine întru­ păstrarea vechiului raport între do­lar şi lira sterlină, dar încă pare a înlesni jocul fondului britanic de regularizare valutară. Trebuie aşteptat până la toam­nă, spre a se vedea, dacă aplica­rea programului de expansiune a creditului şi de conversiune a da­toriilor private va necesita o nouă medioficare a parităţii metalice a devizei americane. Devalorizare care, de data aceasta, va îmbrăca neîndoios caracterul unei adevărate înfiaţii. Cât despre­ repriza monedei ger­­mane, ea nu trebuie să mire, pen­tru că e logică. La o zi de la sus­pendarea oricărui transfer, e firesc ca marca să se consolideze; în măsura în care sporeşte rezerva de devize şi stocul metalic al Reichsbankului, creşte şi acoperi­rea legală a monedei, începând dela 1 Iulie marca va înceta de a mai fi o deviză lipsită de o bază aur. De aci răscumpărări specula­­tive, îndreptarea mărcii pe piaţa Pa­risului s’ar mai putea explica şi prin cererile stăruitoare pentru contul Uniunii Sovietice care, se ştie, în răstimpul 1 Iulie — 1 Sep­tembrie, are de rambursat la Ber­lin 100 milioane de mărci. Iar zvonul, după care Moscova ar a­­vea de gând să proclame morato­riul datoriei externe, s’a dovedit, cel puţin până acum, neîntemeiat. In sfârşit, se mai susţine că ur­carea cursului mărcii ar fi conse­cutivă unei acţiuni oculte a Reichs­bankului. Agenţi ai acestuia au în­­strucţiuni să cumpere, la preţul o­­ferit, orice cantitate de devize ger­mane ori fiind sărbătoare bursa noastră n’a lucrat.­­ La bursele din străinătate s’au înregistrat următoarele cursuri: Dolarul a cotat la Paris 15.14 și un sfert iar la Zurich 5.00 jumătate. Lira sterlină a cotat la Paris 76.54 și la Zurich 15.58. Marca germană a cotat la Zurich 120 iar la Milano 26.30. Bugetul bulgar — Dela corespondentul nostru __ SOFIA, 29 Iunie. (Prin telefon).— In urma reducerilor operate de ministerul de finanţe, bugetul de cheltueli al exerciţiului viitor e fixat la 4.600 milioane de leva. Cu 564 milioane mai puţin ca bugetul ia curs. «■* xj culmii cu i lun­e luo nostru! PUBLICITATEA I­nDUSTRIEI si FIN­ANTEI Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 305­44­ 0CITIŢI ŞI HASPANDIŢlI ZIAR­ulj se primeşte la Administraţia zîaruri şi la toate agenţiile de publicitate in­ SAPTAMANA CEREALELOR Recolta noastră.- Valorificarea grâului.- Recolta de grâu în Europa.- Ajuto­rarea agricultorilor In Ungaria. — Piaţa internă. — Piaţa externă Cu cât ne apropiem de recoltă, înfrigurarea producătorilor agri­­coli e în creştere. Pesimismul atât de cumplit, cand a copleşit plugă­­rimea noastră atunci când lipsa de ploaie părea sa pârlogească câm­puri întregi, când cerealele nu ră­săreau, când îndoiala rodea avân­tul şi încrederea plugărimii, a fă­cut toc, unei mi­calme aprecieri a situaţiei. . . Cert e că rechiţa de păioase, al cărei seceriş a n­ceput pe alocuri, — fapt care im.­ nu permite de­­­ducţii concluded­e — nu Îndreptă­ţeşte deacum o indispoziţie a agri­­­cultorilor noştri de­oarece ran­­­damentele caliti­ve par să echiva­leze cu prisosinţă lipsa de canti­tate. Profanii se lasă prea uşor impre­sionaţi de cifre aprecierile între anul trecut şi recolta anului acesta trebue făcută cu. oarecare pru­­denţă. Treizeci ia s- sută din recolta trecută de grâtţ a fost inferioară din punct de vpdere calitativ. Se cunosc procente­, ridicate, de cor­puri străine şi Li purităţi în ma­cini?. Diferanţe^fc^, preț, între Bm. în îa sat'',&sm Higra” adică înă­­zărie’ etc., şi marfa molai "8 kgr. cu 5 la sută, m Banul acesta, pre cm 25-30 la sută. I­., ftur­ilor, in cursul («ca oto/BIBHRLhML''' Decisiv, e faptul că atunci când grâul bun valora 40.000 lei, cel slab nu obţinea decât 20.000 lei şi acum când cel bun valorează 51 mii lei, cel slab se vinde cu 30.000. Iată deci că randamentul ponde­­­rat al recoltei noastre de grâu poate da plugarului, în ciuda fap­tului că dintr’un pogon el nu va scoate în anul acesta decât 250 kgr. pe când anul trecut a scos 4. 500 kgr., rezultate aproape iden­tice ca­ şi cee din trecut. Calitatea mărfii va fi poate în măsură să compenseze randamen­tul cantitativ. Am ţinut să analizăm mai de­­aproape această latură, a randa­­mentelor în agricultură deoarece, în afară de influenţele favorabile ce le are recolta mai redusă din anul acesta, asupra formaţiei pre­ţurilor, chiar randamentul cali­tativ mai bun, constitue o plus va­lută pentru producţia noastră a­­gricolă.* Valorificarea grâului e iar la or­dinea zilei. In fond, nu e vorba, sperăm, de nici o inovaţie sau de vreo schim­bare de regim. Comisariatul grâu­lui va funcţiona, mai departe, în condiţiunile cunoscute şi unanim apreciate. Principial nu prea avem credin­ţă că decretarea unor preţuri mi­nimale, astfel cum se pare a fi in­tenţia d-lui ministru al agriculturii, ar avea vreo însemnătate practică. Metodele preţurilor minimale sau maximale, le cunoaştem cu priso­sinţă din experienţa ultimilor 20 de ani. Prin urmare nu putem să atribuim o prea mare valoare ori­cărei intervenţi­i guvernamen­tale care nu s’ar restrânge in do­meniul practic. Comisaratul grâului a funcţio­nat, perfect, in timpul campaniei trecute şi avem chiar impresia că suspendarea activităţii acestui co­misariat, in lunile Decembrie şi ianuarie, nu a făcut decât să su­blinieze şi să confirme utilitatea acestei instituţiuni. Suntem prea doritori de o stabilitate a preţuri­lor grâului pe piaţa internă, pentru a nu căuta să prevenim din timp,­­-o arime care în nici un caz, nu ar putea să­ imbunătâţească situaţia. Lasându-se comisariatului grâu­lui autoritatea, competenţa şi sfe­ra de activitate din trecut, fără să se ştirbească nimic din ele, şi fără să fie chiar necesar să li se adaoge ceva, se va ajunge la a­­ ceasta stabilitate. Disponibilităţile existente ne vor permite sâ asigu-­ râm consumul intern până la re-i colia 1935. Orice fluctuaţiunte, ex­­cesiva, a preţurilor deci, ar fi ne­­îndreptăţită şi ar însemna o umb fiare deghizată care ar influenţi nefavorabil echilibrul din economia noastră internă. Institutul Internaţional de­­Agri­cultură din Roma, comunică în ul­timul său raport, perspectivele re­coltei viitoare de grâu în Europa, astfel cum ele rezultă din rapoar­tele primite până la 20 iunie. Pretutindeni, nici răsăritul nici înfrăţirea grânelor nu s’au făcut în condiţiuni normale. Seceta a stricat mult în Europa centrală şi de Nord. Ploile neregulate, căzute în cursul lunei Maiu n’au atins vo­lumul suficient pentru a asigura trebuinţele vegetative ale plante­lor. Starea semănăturilor, la 1 Iunie, e considerată pretutindeni infe­rioara celeia dela 1 Maiu a. c. şi a­­absolut inferioara stării semăna­turilor la 1 Iunie 1933, în special în ţările importatoare. Numai ţările Scandinave şi pe­ninsula Iberică fac o excepţie. Recolta 1934 va fi inferioară ce­leia din 1933, care a fost excepţio­nal de abundenţă. Institutul Internaţional de Agri­cultură consideră riscată o eva­luare cantitativă a producţiei pro­babile. Suntem prea departe de momentul când grânele vor fi în hambar, pentru ca orice prevederi să fiu fie desminţite de realitate. Totuşi Institutul de la­ Roma a făcut o evaluare provizorie bazată pe suprafeţele cultivate şi randa­mentele aproximative indicate de­ starea actuală a culturilor. Presupu­nând că desvoltarea semănăturilor va rămâne normală până la recol­tă, Institutul evaluează producţia ţărilor exportatoare din­­statele Dunărene, Polonia şi Lituania) la 90 milioane de chintali, iar aceia a ţărilor importatoare la 310 mi­lioane. Pentru ca să avem un punct de comparaţie, cu privire la aceste cifre, redăm mai jos în milioane de chintale, cifrele de producţie din ultimii zece ani. (Citiți continuarea in pag. D-a) . ir , ; î—*’2 kfî, ■ m B Bi Ţări imp. Târî exp.Total 1933 122 350 472 1932 77 328 405 1931 126 265 391 1930 121 249 370 1929 103 292 395 1934-1928 (medie) 94 253 347 Exportul cherestelei de răsintra­re a fost, în luna Maiu, mai mult decât mulţumitor. Dupe datele sta­tistice oficiale, am exportat, în luna Maiu, 66.525 tone faţă de 36.533 tone cât a fost anul trecut în aceiaşi lună. Un spor, deci, de aproape sută la sută. In special a crescut exportul în Germania, unde am trimis 5450 tone cherestea răşinoase, faţă de 1925 cât am exportat anul tre­­cut în aceiaşi lună. Exportul în Ungaria se cifrează la 22.2?6 tone faţă de 5540. In Grecia exportul s’a urcat la 88?1 tone faţă de 4866, în Palestina 5891 faţă de 3516, în Italia ^38? tone faţă de 4490. In privinţa Italiei trebue să men­ţionăm că în luna Aprilie am avut un deficit de 4000 ton© faţă de a­­nul trecut, deoarece am exportat numai 39? tone, faţă de 49?2 tone cât am exportat în Aprilie anul trecut. Urcarea din luna Maiu, reduce deci deficitul ce­ am avut de sufe­rit în luna Aprilie. In Algeria am exportat, în luna Maiu, 3121 tone faţă de 2143 tone din anul trecut. Singura ţară unde avem deficit în tona Maiu e Egiptul. Aci expor­tul a scăzut la 5546 tone, faţă de ?56? tone din anul trecut. DUPE INFORMAŢIUNILE NOA­STRE IN LUNA IUNIE EXPOR­TUL A FOST TOT AŞA DE AC­TIV CA ŞI IN LUNA MAIU. In ultimele zile, însă, comerţul nostru de lemne în străinătate are de luptat cu greutăţi serioase în Germania şi în Grecia. Greutăţile din Germania vin de la transfer. Exportul nostru în Ger­mania nu e plătit. Banca Reichului refuză să acorde devise pentru plata acestui material. In Grecia, situaţia e grea din ca­uza nesiguranţei ce există in pri­vinţa relaţiunilor noastre comer­ciale cu această ţară. Convenţia noastră comercială cu Grecia expiră, tratativele pen­tru reînoirea ei s’au întrerupt şi nu se ştie, încă, data când vor pu­tea fi reluate. Această nesiguranţă stânjeneşte afacerile, căci nimeni nu poate face noui tranzacţii într’o asemenea situaţie. Din Franţa nu ne-a venit nici o ştire despre uşurările, fără de cari exportul nostru, în această ţară nu va putea da rezultate favorabile. Tratativele care s'au arătat la început favorabile, pentru schim­barea regimului de contingentare, ce există azi în Franţa pentru lem­nul românesc, par să nu ducă la rezultate positive. Guvernul va trebui să aranjeze această chestiune, in cursul trata­tivelor ce s’au angajat acum între noi şi Franţa. Piaţa engleză arată un deosebit interes pentru lemnul românesc. Fiind vorba de un debuşeu nou, şi deci de un export suplimentar, ministerul de industrie şi comerţ a fost solicitat să permită exportul de lemne în Anglia, pe bază de compensaţii, prima de compensa­ţie fiind mai rezonabilă, căci ar da un stimulent, in plus, exporta­torilor. Anglia ar cumpăra, de la noi, 40—50.000 de standarzi de cheres­tea (adică 80.000 vag.). Cehoslovacia lucrează foarte in­tens cu piaţa engleză şi suntem informaţi că Şi Iugoslavia depune deosebite stăruinţi pentru a-şi a­­sigura debuşeu­l englez. Guvernul va trebui să ia ho­tărâri în această privinţă cât se poate de repede.­­ Vineri, în portul Galaţi, au sta­ţionat 15 vapoare, aşteptând în­cărcarea materialului lemnos. De cinci ani n’a fost portul Galaţi a­­tât de activ, cât­­ acuma. Staţiona­rea vaselor, în această măsură, e un semn îmbucurător şi care merită să fie relevat. Furnizorii căilor ferate au pri­mit până acuma, de la Casa de ce­curi poştale, un împrumut, în va­loare de 80 la sută din facturile (Citit! continuarea In pag. 6-a) .Săptămâna Forestiera Exportul nostru de cherestea şi@ dom ori mai mare Greutăţile de transfer din Germania şi nesiguranţa exportului In Grecia.- O şedinţă importantă a asociaţiei exportatorilor.- Piaţa parchetelor.- Creditele asupra facturilor C. F. R.- Piaţa lemnelor de foc.- Neobişnuită activitate în portul Galați de B. Buchwald * SITUAŢIA EXTERNA Bilanţul hitleris numit Campania dusă cu vehemenţă de d. Goebbels şi de statul său major de propagandă împotriva ,,defetişti­­lor şi detractorilor“ a luat din sfârşit. Ea va fi reîncepută la toamnă. Bilanţul acestei campanii este greu de stabilit. De la început însă trebue să se constate că, împotriva tuturor aparențelor, există în Germania u­n curent de critică de nemulțumire, a­tât de puternic, încât a fost nevoie de o contraofensivă a guvernului. Dar, dacă se trece la rezultatele pro­priu zise, nu se poate nesocoti ma­nifestările din ultimele săptămâni, care demonstrează nemulţumiri pro­­funde, nu din partea masselor, lipsi­te de libertatea cuvântului, dar din partea unor elemente din cele mai reprezentative ale vieţii pu­blice. Discursul ţinut la Marburg ,­de vice­cancelarul von Papen este dintre a­­cestea. Şeful elementelor conserva­toare, unul din acei cari au făcut cu putinţă instalarea hitlerismului la cârma Germaniei, nu şi-a ascuns merile faţă de evoluţia acestui re­­gim. Tot ce se petrece azi în Ger­­mania arată că nu grosul tru­por naţional-socialiste îşi face loc de ei revoluţionară. Masele, rupte del So­cialism şi comunism sub făgiiluiah 'urui*­socialism naţional, aşteaptă •** 'doua revoluţie'­, aceea pe, care, după venirea la putere, au amţitat-o pu­blic toţi fruntaşii naziştii Dacă discursul d-lui von Papen trădează temerea celor arpeninţaţi de această revoluţie, un an­ discurs d-lui Hess, care nu este nimic puţin decât locţiitorul cancelaruln conducerea partidului naţional *cialist.. dovedeşte cât de peste gr­ipptarea acestei a­m­luţită D. Hessa atrage a te tidului asupra primejdiilor când sub această formulă pe seama agenţilor prove­citi Ctu­j-Şte­rei ____ nobile şi lesne încrezătoare’’ ale hit-,­lerismului. Adâncă trebue să fie tur­­burarea pentru că astfel de avertis­mente să fie necesare. In timp ce în Germania se pro­duc aceste simptome, presa străină bine informată, vede apropiindu-se frământările grave în Germania. Regi­mul naţional-socialist a nemulţumit şi dezamăgit toate păturile sociale. In politica externă, acest regim, de la care se aştepta ridicarea prestigiu­lui şi forţei Germaniei în viaţa in­ternaţională, a dus la o totală izola­re a Reichului. In politica internă, nu au putut fi ţinute nici cele mai simple promisiuni. Ţăranii acuză re­gimul că lucrează în favoarea lati­fundiarilor şi marilor industriaşi, mun­citorii din industrie văd in acest re­­gim o reînviere a feudalismului şi a celei mai negre reacţiuni, capitaliş­tii privesc cu îngrijorare o desfăşu­rare ce poate duce la socialism, fie el şi naţional.­­ Aceasta este starea de spirit. Situ­aţia propriu zisă este şi mai critică, viaţa economică fiind paralizată prin închiderea pieţelor străine, indispen­sabile acestei ţări cu producţia des­tinată exportului, iar lipsa devizelor ameninţând toate posibilităţile de aprovizionare cu materi prime. Bilanţul guvernării naţional socia­liste este cu adevărat jalnic. Pers­pectivele ce i se deschid sunt cu a­­tât mai întunecate. Limitarea producţiei petrolifere în America NEW-YORK, 29 iunie (prin cablu). — D. Harold Ikes, dictatorul petrolu­lui, a semnat ordonanţa­ pentru organizarea lui Pacific Coast Petroleum Agency Agrement. Scopul acestui acord e împiedicarea suprapro­­­ducţiei ţiţeiului, a acumu­lării de stockuri şi a vân­zării produselor pe un preţ scăzut. Producătorii de petrol s-au angajat să nu cum­pere, să nu transporte şi să nu rafineze cantitatea de ţiţeiu care va depăşi limita fixată de R. A. V. Abonamente pentru BA­­O LUNA Lst­m

Next