Argus, ianuarie 1940 (Anul 30, nr. 8020-8042)
1940-01-01 / nr. 8020
ANUL XXIX No. 8020; NOUL MODEL 1 li r I 8CILINDRI IFord -----Dial S. A. B ucurești, PALATUL CICLOP BIROURI: 2-19-50 Telefon magazin : 3-68-48 ATELIERE: 2-04-90 ABONAMENTE Un an 1000 Lei 5 luni 550 6 luni 300 In străinătate Tariful In funcțiune de conventiile postale internationale 3 lei In tară — 6 lei In străinătate . » 2 .16 PAGINI 5 LEI ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER s", H. F. VALENTIN BIROURILE: București» Str. Constantin Miile No. 15, INDUSTRIEI Sl FINANTEI Telefon: 3.05 44 Luni 1 Ianuarie 1940 ORDINE Si CLARÎTĂT® prin REGISTRATURA _g_EATIOSălâ PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate. Proprietar : „ARGUS” S. A. înscris sub No. 203 Trib. Ilfov Redactor responsabil: AL PETROVICI In țară fl LA ANUL SA VĂ GĂSESC MAI VOIOŞI !... Nu e zil, poate, mai aşteptată ca ziua Anului Nou. Crede omul că1i odată cu anul care se duce o sfârşeşte cu necazurile, cu lipsurile, cu nenorocul, şi păşeşte, cu anul cel tânăr, pe poteci pline de soare şi de bucurii. Fiecare crede că-şi va vedea dorinţele şi nădejdile împlinite. In nici o zi nu e mai multă însufleţire, mai multă voioşie. Nu auzi decât vorbe bune şi urări. De ieşi în stradă femei şi copii te întâmpină cu sorcova, cu grâu, să-ţi meargă bine tot anul. De stai acasă, colindătorii te găsesc. Cu gălăgie mare, cu pocnete de biciu, cu sunete de clopoţei şi cântece, ei vin să-ţi ureze belşug şi zile fericite. Şi câte nu-ţi spun în colindul lor? Dacă îi asculţi cu luare aminte, prinzi firul unei întregi poveşti, în care se oglindeşte viaţa noastră, — viaţa plugarului la câmp, la muncă, la ei acasă, între ai lui. Iată-i. Intră în curte şi, veseli, zic într’um glas: Bună vremea la fereastră, la boieri ca dumneavoastră ! De câte ori am venit, totă masă v’am găsit c’un pahar de vin pe masă, în buza paharului, scrisă floarea raiului. Ospătarea vă urmaţi şi la noi să ascultaţi. Să-i ascultăm. Colindătorii povestesc cu... au plecat oamenii la arat, la Plug cu douăzeci şi patru de boi, şi „afară pân’ se săturară”. Au tras apoi „plugul la perete şi boli la iarbă verde”, pogonicii î n sat la fete, cei mai tari la fete mari cei mai mici la mămăligi. Mai povestesc că unul a luat, în băsmăluţă, făină curată, — aur şi mărgăritar, — şi-a dus-o acasă, s’o vadă şi „dalba-i jupâneasă”. Jupâneasa a vrut să facă un colac, „colac mare şi frumos, cum e fata lui Hristos”. Toate bune, dar m’are sită. Ea se duce „din casă în casă, şî caută o sită deasă”. A vrut să facă şi un colac de secară. I-a trebuit o „sită rară”. N’are nici sita asta. S’a dus s’o caute „din cămară în cămară’ Colacul de secară îl face, să-l dea fetelor, că se bat d’alaltă seară și se scot de plete-afară, pentr’un pic de lapte dulce, stau fetele să se ’mpuşte, iar o mată miorlăia crezând c’o’mpuşca pe ea. Să mă iau la întrecere cu colindătorii şî să vă povestesc, şi eu, întâmplare de Anul Nou, dintr’o ţară mai îndepărtată, din Anglia. Ascultaţi. In urma unei boale, poetul englez William Davenant îşi pierdu nasul. Intr’o zi, se nemeri să fie tocmai Anul Nou, când trecea pe o stradă din Londra, o cerșetoare se ţinea după ei, cerându-i pomană: — Dumnezeu să te binecuvinteze, domnule, și să-ți apere vederea, zise ea. Poetul îi dădu câțiva gologani. — Dumnezeu să-ți apere vederea, bunul meu domn, strigă ea din nou. William Davenant, mirat de repetirea acestei urări, întrebă pe femeie dece se roagă atât de arzător pentru ochii lui. — Că, slavă Domnului, nu sunt orb. Nu, domnule, dar dacă vreoodată s’ar întâmpla să nu mai vezi, i’ai avea pe ce să’țî pui ochelarii!.. Și fiindcă v’a plăcut atât de mult această poveste, să vă mai spui una. Tot la Londra, locuitorii mahalalelor au oprit în drum trăsura lordului Claydfort, cunoscut duşman al reginei Carolina, soţia lui George al IV-lea, învinuită de adulter. Ei voiau cu orice preţ să silească pe lord să strige: — Trăiască Regina Carolina! Lordul Claydfort văzând că e zadarnică împotrivirea, își scoase palama Și Strigă cu voce puternică: — Da, amicilor, trăiască Regina Carolina, şi dea Domnul ca nevestele voastre să-i semene. E urarea pe care v’o fac de Anul Nou. V’aşi mai povesti şi alta, şî multe altele. Dar zic ca şi colindătorii. . .. nu stăm de ici-colea ci suntem dela Piteşti, unde lapte rai găseşti: cum îl bate în târg îl scoate, cum îl mulge în târg îl duce, şi :„me-i frică c’om însera”. Rămâneţi, boieri’ sănătoşi: la anul să vă găsim mai voioşi ! T. Pisaţii In cuprinsul ziarului : Pag. 3-a Bursa in anul 1939 Pag. 5-a ANUL INDUSTRIAL Pag. 7-a Echilibrul bugetar e asigurat Pag. 9-a ANUL FORESTIER Pag. ll-a ANUL CONTABIL ŞI LEGISLATIA MUNCII Pag. 13-a ANUL ZOOTEHNIC Prelungirea amnistiei fiscale Pag. 15-a mami In ultima şedinţă a anului bursa a fost rezervată. Oamenii de afaceri bursiere au căutat să-ti lichideze tranzacţiile încheiate şi in şedinţa de eri s’au mai făcut un număr restrâns de tranzacţii. Cursurile au oscilat în jurul celor precedente cu diferenţe mici. Petroliferele au fost în uşor regres. Celelalte acţiuni mai dispuse. Efectele staţionare şi chiar pe alocuri neschimbate. S-au făcut următoarele cereri oficiale: Consiliul Cartelurilor Consiliul superior al cartelurilor a respins cererea fabricei ,,Titan“ de a se majora preţul cimentului. De asemeni, a aplicat fabricii textile „Cedru!“ din Iaşi, o amendă de 20.000 lei pentru contravenţie la prevederile art. 24 din legea cartelurilor, întrucât a făcut investiţii industriale noui, fără prealabila autorizare a Consiliului. Şedinţa viitoare a Consiliului superior al cartelurilor a fost convocată pentru Marţi 9 Ianuarie 1940. Urarîul magazinelor MAGAZINELE din întreaga ţară vor fi rîeschise azi, Duraaurea, închiderea magaz^H^se va face mai Sa laşi aţii loj poas prii Deaseri za bruţi Preţurile se arată indicele Nici când problema preţurilor n’ai preocupat atât de mult atât organele oficiale cât şi pe consumatori, ca în cursul anului pe care î! Încheiem. Această preocupare a fost determinată de continuele urcări de preţuri. Urcările de care vorbim sunt în firea lucrurilor. Icni’un an în care noul sacrificii au trebuit să fie făcute în măreţul scop al desăvârşirii aparării noastre nationale, în care tendinţa la bursele internationale a fost fermă, în care fiecare tonă de marfa a trebuit să treacă prin nenumărate cordoane de politie şi control, iar transferurile s’au făcut cu nespusă greutate, firesc ca preţurile să se urce. Cine gândeşte altfel, nu cunoaşte realitatea faptelor şi nici însemnătatea fenomenelor economice naturale. Partea nemulţumitoare a urcărilor survenite în cursul anului pe care-l încheiem, este că veniturile marei majoritaţi a consumatorilor au rămas neschimbate. Pe alocuri, au suferit chiar scăderi. In felul acesta, s’a născut un desechilibru între puterea de cumpărare a maselor şi indicele costului vieţii care a nemulţumit multă lume, a făcut să se audă proteste şi a determinat măsuri administrative. Ajunge să amintim că în mai puţin de două luni, am avut două legi pentru reprimarea şi combaterea speculei ilicite. E prematur să discutăm rezultatele acestor legi. In orice caz, avem mulţumirea să constatăm că organele centrale nu s-au gândit nicio clipă să facă din lege o prigoană. Dimpotrivă, dorinţa Ministerului Economiei Naţionale a fost şi este ca legea speculei să rămână o armă preventivă. Continuând un vechi obiceiu, ziarul nostru a publicat lună de lună indicele costului vieţii, socotit după metoda Viator. Această metodă din cele mai simple înfăţişează costul vieţii cu destul de multă claritate. Ea are şi unele lipsuri, provenite din numărul prea mic de articole pe care le cuprinde şi prin inexistenţa unui superb de "Tire" a cantităţilor. Totuşi, experienţa a dovedit că indicii socotite fie de Institutul de Conjunctură, fie de Instituul de Statistică, au indicat cam acelaşi tendinţă şi că indicele nostru este mult mai potrivit cu situaţia reală a populaţiei Capitalei. Dăm în cele ce urmează, indicele costului vieţii în cursul antului 1939, ba să am un criteriu de comparație, dăm în tabloul de mai jos media lunară a indicelui pe ultimii cinci ani, precum și indicele pe ultimele trei luni ale anului trecut. Aprilie 4.014 Mai 4.017 Iunie 4.004 Iulie 4.002 August 4.065 Septembrie 4.220 Octombrie 4.465 Noembrie 4.518 Decembrie 4.569 După cum se vede din cele de mai sus indicele costului vieţii a fost în continuă urcare. Totuşi, urcările sensibile nu se pot remarca decât cu începere din luna Septembrie. Un fapt care trebuie reţinut, e că de la sfârşitul lunii August şi până la sfârşitul lunii Decembrie, viata s’a scumpit cu peste treisprezece la sută. La multe articole, urcarea e mai mare. Nu trebuie uitat, însă, că unele articole de mare consum, cum ar fi pâinea, carnea, zahărul, chiria, au rămas neschimbate în urma existentei unor preturi maximale. Dacă aceste posturi ale indicelui nostru n’ar acţiona asupra totalului, desigur că indicele general ar fi fost mult mai ridicat. Nu suntem părtaşii preţurilor maximale. Trebuie totuşi să arătăm că menţinerea lor in ultimele luni ale anului 1939, a fost de mare trebuinţă şi că ele au împiedicat un desechilibru prea violent între veniturile populaţiei şi nevoile normale. Fata de anul 1919, urcarea indicelui nostru este de peste cincizeci, la sută. Cum în această perioadă nivelul salariilor n’a suferit decât retuşări cu totul neînsemnate, e firesc să existe o problemă a preţurilor care să preocupe într’o atât de mare măsură toată lumea. In ţările streine, tendinţa preţurilor a fost fermă. Am trăit o situaţie cu totul paradoxală. De când cu declararea războiului, preţurile se urcă în ţările neutre într’o proporţie mai mare decât în ţările beligerante. Care e cauza ? Probabi că măsurile restrictive existente în unele din ele. Să nu invidiem, însă pe consumatorii ţărilor unde preţurile nu se urcă doar cauza măsurilor îngrăditoare. Care va fi tendinţa preţurilor în anul care începe ? O întrebare la care e greu de răspuns. Totul atârnă de felul în care se va putea face aprovizionarea. La temeiul indicelui de scumpete stă echilibrul dintre cerere şî ofertă. O lege naturală pe care n’a înfrânt-o încă nimeni. George Stroe în 1939 de scumpete Costul Vieţii(Indicele Viator) m B B R* INDICELE COSTULUI VIEŢII IN CURSUL ANULUI 1939 August 1916 ”■ 100 Cronică financiară de sfârşit de an Ultima săptămână a anului nu are de fapt decât trei zile. Sărbătorile Crăciunului încetând joi, zi până când au fost închise deopotrivă prăvăliile, băncile şi bursa, firesc ca în cele trei zile care au mai rămas, activitatea să nu aibe un ritm prea viu. Trebuie totuşi reţinut că chiar în aceste trei zile aspectul pieţei a fost mai bun ca deobiceiu. In bursa de valri, s’au înregistrat urcări. Ele au urmat tendinţa destul de bună, anunţată dela Paris. Pe de altă parte, ştirile care au circulat privitor la unele rezultate obţinute în acest an de unele întreprinderi, au făcut pe mulți să-și îndrepte privirile spre bursa de valori. Spre deosebire de ce s’a întâmplat în ultimele două luni, de data aceasta n’am avut urcări sau scăderi însemnate. Diferentele de 20- 30 de lei în plus sau în minus, sunt acelea pe care ni le putem îngădui. Faptul că în cele trei zile de bursă ale săptămânii au fost urcări, deşi în mod normal în vacanţa Crăciunului în genere, tendinţa e cu totul nehotărâtă, dovedeşte că unii, ca şi ceilalţi, au uitat pierderile înregistrate după urcările din Noembrie şi viitorul întreprinderilor este fart cu multă încredere. Mittel, strigările de fin* d* res au arătat lămurit că de data aceasta deţinătorii de valori mobiliare au avut o compensaţie a aşteptării lor atât de îndelungată. Sunt valori cari sfârşesc anul la cursuri de trei, ba chiar de patru ori mai mari decât acelea de la început. In această categorie intră mai ales societăţile petrolifere. începând cu luna Septembrie, interesul pentru aceste acţiuni a crescut neîncetat. Am avut prilejul să arătăm că acest interes e în genere justificat. Dacă neam pronunţat şi hotărâre împotriva tendinței speculative din cursul lunii Noembrie, n’am uitat nici o clipă că valorile noastre nu putea să rămână la cursurile joase din timpul verii şi că procesul de revalorizare a acţiunilor, e binevenit. Nu trebuie să uităm că vagonul de trei se vinde astăzi nu cu nouă mii de lei vagonul ca la începutul anului, ci cu peste treizeci de mii lei. Chiar dacă socotim că sacrificiile cerute în ultmr, vreme industriei de petrol au fost destul de mari şi că materialele necesare exploatării s’au scumpit într’o proporţie uriaşe, încă se poate nădăjdui că rezultatele financiare ale exerciţiului vor fi foarte bune şi că ele vor consolida situaţia întreprinderilor mai mici. Întocmai cum vor mai spori avuţia întreprinderilor mari. Totul este să vedem cum se va înfăţişa în bilanţurile diferitelor intreprinderi sporurile de venituri. După revalorizarea acţiunilor, e interesant de văzut dacă şi dividendul dat de ele va fi în proporţie. Acţionarul român, în genere nu e prea favorizat. Dacă de data aceasta, se va face o politică mai largă în materie de dividende, politica însă care nu trebuie să depăşească limita normală, atunci strigările de fine de an din bursa noastră de valori, nu vor însemna un sfârşit, ci dimpotrivă, un început al tendinţei de revalorizare. încă odată, publicarea bilanţurilor şi fixarea dividendelor este acela care va statornici aspectul real al cotei bursei. Creditul Cursurile actuale din bursă sunt cu atât mai mulţumitoare, cu cât ele nu se datoresc unor cumpărături de „mâini slabe“. Se ştie că în limbaj bursier, o mână slabă este acela care nu dispune de capitalul necesar operaţiilor pe care le face Nu odată, câte un cetăţean care dispune de o sumă, o de sune la o Continuare în pag. 7-a 1 A MESAJUL DE ANUL NOU AL M. S. REGELUI CĂTRE ARMATĂ Ostaşi ai Armatei, Marinei şi Aeronauticei. In această zi de înnoire a anului, primul Meu gând se îndreaptă către voi apărătorii graniţelor Româneşti. Străjuitori fără şovăire a entităţii naţionale, pe credinţa şi pregătirea voastră se reazimă ţara spre a-şi spori încrederea în viitor, şi Ţara întreagă am pus-o în voi să fie răsplătită prin credinţa cu care veţi şti să vă faceţi în orice clipă datoria. Toată căldura inimei Mele se îndreaptă către voi trimiţâmdu-vă primele Mele urări ale anului. Să ne dea Dumnezeu pace, linişte şi spor la muncă. La mulţi ani! CAROL R. Astăzi când împrejurările, nevoite de noi, au impus chemarea sub arme al unui însemnat număr de ostaşi, trebue să vă săgăduiţi cu toţii ca pregătirea voastră să fie cât mai temeinică. Sufletul de eroi al acelora cari au purtat glorioşi haina ostăşească, care astăzi este a voastră, să vă fie veşnic pilda datoriei, încrederea pe care Eu Urare de anul nou 1940, mai multă încredere în noi In vremuri aprige ca acelea de astăzi şi la sfârşitul unui an când aşteptăm, plini de nădejdi, venirea unui an nou, ce urări mai potrivite de bine am putea rosti pentru fiecare dintre noi şi pentru obştea românească in întregul ei ? Această întrebare se iveşte în gândul fiecăruia, în aceste, zile de sfârşit de an, de câte ori se întâlneşte cu neamurile, cu prietenii şi chiar cu simpli cunoscuţi, potrivit unei străvechi datine de urări pentru anul cel nou, şi nu-i tocmai uşor de răspuns, în vremuri fără asemănare, când speranţele de bine par pornite să se depărteze tot mai mult de biata omenire lăsând în loc o tristeţe şi o îngrijorare de viitor ce merg până la desnădejde. Cu toate acestea, din faptele întâmplate pe aiurea ca şi PC la noi, cum şi din semnele ce se desprind tot mai lămurit prin atingerea cu adâncurile noastre populare, se mate trage încheerea plină de încurajare, ca o făgăduială de temei pentru viitorul nostru, că urarea de sporită încredere în noi înşine e cea mai bună pe care ne-o putem face, singuri. Prăbuşirea formulelor de siguranţă colectivă şi a iluziilor de dacifism teoretic, în afară de realităţile brutale ale vieţii, din cei din urmă ani, a avut un ecou ameţitor în multe capete şi în multe suflete, pretutindeni în lume, şi la noi, ca aiurea. In faţa deslănţuiri lor oarbe de forţe materiale, mulţi s'au simţit paralizaţi în gânduri şi în fapte neştiind încotro s’o apuce şi care-i calea cea nouă de urmat, după atăţia ani perduţi pe un drum greşit... Dezarmarea morală, in asemenea stare de spirit, apărea mult mai grozavă decât dezarmarea materială ! Dar punctul culminant al acestei stări de spirit a trecut, sub influenţa nenumăratelor împrejurări care au contribuit la redeşteptarea instinctului de rezistenţă şi de veşnicie, ce trăeşte în adâncurile populare, aproape nesimţit pentru cei îndepărtaţi de origină şi crescuţi in artificialul vieţii de teorii şi de abstracţii Vizita Al. S■ Regelui Carol II, in zilele Crăciunului, pe linia apuseană de graniţa, în mijlocul soldaţilor aflati de strajă in apărarea patrimoniului national, a trezit un simtămerit nebănuit de încredere şi da sigurantă in viitor. Toate ecourile vizitelor de pe linia graniţelor, in mijlocul trupelor, făcute de însuşi Capul Statului şi de miniştrii Săi simt cât se poate de îmbucurătoare. In această împrejurare, ţara a putut afla, cu mare bucurie şi aproape cu mirare, despre lucrările de fortificaţii împlinite şi despre cele ce mai sunt în lucru, cât şi despre simţământul de sporită încredere al oştirii în conducerea, în mijloacele şi în puterile ei de a râd pânde pe deplin la sarcinile ce o aşteaptă. Alături de oştire, populaţia însăşi de la marginile ţării arată o binefăcătoare încredere în tot ceea ce vede şi simte că se face pentru siguranţa noastră, prin noi înşine. De la periferiile, ameninţate odinioară, spre centrul adăpostit, dar, deseori pornit mai curând spre critică uşoară şi spre pălăvrăgeală, se întrec valurile sporite de încredere în putinţa noastră de a ne bizui pe puterile proprii, fără aşteptarea altor susţineri sau ajutoare. Asemenea copilului care păşeşte singur, cu tot mai micită încredere, pe măsură ce poate face paşii fără să aştepte sprijinul altuia, opinia publică a ţării întregi îşi revine repede la calm şi la încredere• O ţară cu 20 milioane locuitori şi cu nesfârşite posibilităţi materiale de tot soiul, pe care le avem ascunse în pământul nostru, nu poate fi decât pe deplin încrezătoare în prezentul şi în viitorul ei, — mai des când ea caută să tragă, ănfr’un trecut aşa de greu, motive temeinice de încurajare şi de speranţe. Iată, pentru ce, vom spune că urarea cea mai de preţ, pe care o facem de ziua noului an 1940, nu poate fi alta decât: Să avem mai mult încredere în noi înşine! N. Daşcovici PROHIBIREA EXPORTULUI DE FÂN ,,Monitorul Oficial” de Sâmbătă 30 Decembrie 1939 ,publică următorul jurnal al consiliului de miniștri: Cu începere dela data prezentului jurnal, se interzice exportul fânului, atât a celui presat și balotat, cât și , a celui vărsat. Se exceptează angajamentele vechi, anterioare prezentului j'-r'a!. c"---? vor fi bi dc-edtte pr.n a,ie cu V certă.