Argus, ianuarie 1940 (Anul 30, nr. 8020-8042)

1940-01-01 / nr. 8020

ANUL XXIX No. 8020­­; NOUL MODEL 1 li r I 8CILINDRI IFord -----­Dial S. A. B­ ucurești, PALATUL CICLOP­­ BIROURI: 2-19-50 Telefon magazin : 3-68-48 ATELIERE: 2-04-90 ABONAMEN­TE Un an 1000 Lei 5 luni 550 6 luni 300 In străinătate Tariful In funcțiune de conventiile postale internationale 3 lei In tară — 6 lei In străinătate . » 2 .­16 PAGINI 5 LEI ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER s", H. F. VALENTIN BIROURILE: București» Str. Constantin Miile No. 15, INDUSTRIEI Sl FINANTEI Telefon: 3.05 44 Luni 1 Ianuarie 1940 ORDINE Si CLARÎTĂT® prin REGISTRATURA _g_EATIOSălâ PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate. Proprietar : „ARGUS” S. A. înscris sub No. 203 Trib. Ilfov Redactor responsabil: AL­ PETROVICI In țară fl LA ANUL SA VĂ GĂSESC MAI VOIOŞI !...­ ­ Nu e zil, poate, mai aşteptată ca ziua Anului Nou. Crede omul că1i odată cu anul care se duce o sfâr­şeşte cu necazurile, cu lipsurile, cu nenorocul, şi păşeşte, cu anul cel tânăr, pe poteci pline de soare şi de bucurii. Fiecare crede că-şi va vedea dorinţele şi nădejdile împli­nite. In nici o zi nu e mai multă însu­fleţire, mai multă voioşie. Nu auzi decât vorbe bune şi urări. De ieşi în stradă femei şi copii te întâm­pină cu sorcova, cu grâu, să-ţi meargă bine tot anul. De stai acasă, colindătorii te găsesc. Cu gălăgie mare, cu pocnete de biciu, cu su­nete de clopoţei şi cântece, ei vin să-ţi ureze belşug şi zile fericite. Şi câte nu-ţi spun în colindul lor? Dacă îi asculţi cu luare aminte, prinzi firul unei întregi poveşti, în care se oglindeşte viaţa noastră, — viaţa plugarului la câmp, la muncă, la ei acasă, între ai lui. Iată-i. Intră în curte şi, veseli,­ zic într’um glas: Bună vremea la fereastră, la boieri ca dumneavoastră ! De câte ori am venit, tot­ă masă v’am­ găsit c’un pahar de vin pe masă, în buza paharului, scrisă floarea raiului. Ospătarea vă urmaţi şi la noi să ascultaţi. Să-i ascultăm. Colindătorii poves­tesc cu... au plecat oamenii la arat, la Plug cu douăzeci şi patru de boi, şi „afară pân’ se săturară”. Au tras apoi „plugul la perete şi boli la iar­bă verde”, pogonicii î n sat la fete, cei mai tari la fete mari cei mai mici la mămăligi. Mai povestesc că unul a luat, în băsmăluţă, făină curată, — aur şi mărgăritar, — şi-a dus-o acasă, s’o vadă şi „dalba-i jupâneasă”. Jupâneasa a vrut să facă un co­lac, „colac mare şi frumos, cum e fata lui Hristos”. Toate bune, dar m’are sită. Ea se duce „din casă în casă, şî caută o sită deasă”. A vrut să facă şi un colac de secară. I-a trebuit o „sită rară”. N’are nici sita asta. S’a dus s’o caute „din cămară în cămară’ Colacul de secară îl face, să-l dea fetelor, că se bat d’alaltă seară și se scot de plete-afară, pentr’un pic de lapte dulce, stau fetele să se ’mpuşte, iar o mată miorlăia crezând c’o’mpuşca pe ea. Să mă iau la întrecere cu colindă­torii şî să vă povestesc, şi eu, întâmplare de Anul Nou, dintr’o ţară mai îndepărtată, din Anglia. Ascultaţi. In urma unei boale, poetul englez William Davenant îşi pierdu nasul. Intr’o zi, se nemeri să fie tocmai Anul Nou, când trecea pe o stradă din Londra, o cerșetoare se ţinea după ei, cerându-i pomană: — Dumnezeu să te binecuvinteze, domnule, și să-ți apere vederea, zise ea. Poetul îi dădu câțiva gologani. — Dumnezeu să-ți apere vederea, bunul meu domn, strigă ea din nou. William Davenant, mirat de re­­petirea acestei urări, întrebă pe fe­meie dece se roagă atât de arzător pentru ochii lui. — Că, slavă Dom­nului, nu sunt orb. Nu, domnule, dar dacă vreo­­odată s’ar întâmpla să nu mai vezi, i’ai avea pe ce să’țî pui ochelarii!.. Și fiindcă v’a plăcut atât de mult această poveste, să vă mai spui una. Tot la Londra, locuitorii mahala­lelor au oprit în drum trăsura lor­dului Claydfort, cunoscut duşman al reginei Carolina, soţia lui Geor­ge al IV-lea, învinuită de adulter. Ei voiau cu orice preţ să silească pe lord să strige: — Trăiască Regina Carolina! Lordul Claydfort văzând că e zadarnică împotrivirea, își scoase palama Și Strigă cu voce pu­ternică: — Da, amicilor, trăiască Regina Carolina, şi dea Domnul ca neves­tele voastre să-i semene. E urarea pe care v’o fac de Anul Nou. V’aşi mai povesti şi alta, şî multe altele. Dar zic ca şi colindătorii. . .. nu stăm de ici-colea ci suntem dela Piteşti, unde lapte rai găseşti: cum îl bate în târg îl scoate, cum îl mulge în târg îl duce, şi :„me-i frică c’om însera”. Rămâneţi, boieri’ sănătoşi: la anul să vă găsim mai voioşi ! T. Pisaţii In cuprinsul ziarului : Pag. 3-a Bursa in anul 1939 Pag. 5-a ANUL INDUSTRIAL Pag. 7-a Echilibrul bugetar e asigurat Pag. 9-a ANUL FORESTIER Pag. ll-a ANUL CONTABIL ŞI LEGISLATIA MUNCII Pag. 13-a ANUL ZOOTEHNIC Prelungirea amnistiei fiscale Pag. 15-a mami In ultima şedinţă a anului bursa a fost rezervată. Oamenii de afa­­ceri bursiere au căutat să-ti lichi­deze tranzacţiile încheiate şi in şe­­dinţa de eri s’au mai făcut un nu­­măr restrâns de tranzacţii. Cursurile au oscilat în jurul celor precedente cu diferenţe mici. Petro­liferele au fost în uşor regres. Ce­­lelalte acţiuni mai dispuse. Efectele staţionare şi chiar pe alocuri nes­chimbate. S-au făcut următoarele cereri o­­ficiale: Consiliul Carteluri­lor Consiliul superior al cartelu­rilor a respins cererea fabricei ,,Titan“ de a se majora preţul cimentului. De asemeni, a aplicat fabricii textile „Cedru!“ din Iaşi, o a­mendă de 20.000 lei pentru con­travenţie la prevederile art. 24 din legea cartelurilor, întrucât a făcut investiţii industriale noui, fără prealabila autorizare a Consiliului. Şedinţa viitoare a Consiliului superior al cartelurilor a fost convocată pentru Marţi 9 Ianu­arie 1940. Urarîul magazinelor MAGAZINELE din în­treaga ţară vor fi rîeschi­se azi, Duraaurea, închide­rea magaz^H^se va fa­ce mai Sa laşi aţii loj poas prii Deaseri za bruţi P­reţurile se arată indicele Nici când problema preţurilor n’ai preocupat atât de mult atât orga­­nele oficiale cât şi pe consumatori, ca în cursul anului pe care î! În­cheiem. Această preocupare a fost determinată de continuele urcări de preţuri. Urcările de care vorbim sunt în firea lucrurilor. Icn­i’un an în care noul sacrificii au trebuit să fie făcu­te în măreţul scop al desăvârşirii a­parării noastre nationale, în care tendinţa la bursele internationale a fost fermă, în care fiecare tonă de marfa a trebuit să treacă prin ne­numărate cordoane de politie şi con­trol, iar transferurile s’au făcut cu nespusă greutate, firesc ca preţurile să se urce. Cine gândeşte altfel, nu cunoaşte realitatea faptelor şi nici însemnă­tatea fenomenelor economice natu­rale. Partea nemulţumitoare a urcări­lor survenite în cursul anului pe care-l încheiem, este că veniturile marei majoritaţi a consumatorilor au rămas neschimbate. Pe alocuri, au suferit chiar scăderi. In felul a­­cesta, s’a născut un desechilibru în­tre puterea de cumpărare a maselor şi indicele costului vieţii care a ne­mulţumit multă lume, a făcut să se audă proteste şi a determinat mă­suri administrative. Ajunge să amintim că în mai pu­ţin de două luni, am avut două legi pentru reprimarea şi combaterea speculei ilicite. E prematur să discu­tăm rezultatele acestor legi. In ori­ce caz, avem mulţumirea să consta­tăm că organele centrale nu s-au gândit nicio clipă să facă din lege o prigoană. Dimpotrivă, dorinţa Mi­nisterului Economiei Naţionale a fost şi este ca legea speculei să rămână o armă preventivă. Continuând un vechi obiceiu, zia­rul nostru a publicat lună de lună indicele costului vieţii, socotit după metoda Viator. Această metodă din cele mai simple înfăţişează costul vieţii cu destul de multă claritate. Ea are şi unele lipsuri, provenite din numărul prea mic de articole pe ca­re le cuprinde şi prin inexistenţa u­­nu­i su­perb de "Tire" a cantită­ţilor. Totuşi, experienţa a dovedit că indicii socotite fie de Institutul de Conjunctură, fie de Instituul de Statistică, au indicat cam acelaşi tendinţă şi că indicele nostru este mult mai potrivit cu situaţia reală a populaţiei Capitalei. Dăm în cele ce urmează, indicele costului vieţii în cursul antului 1939, ba să a­m un criteriu de compa­rație, dăm în tabloul de mai jos me­dia lunară a indicelui pe ultimii cinci ani, precum și indicele pe ultimele trei luni ale anului trecut. Aprilie 4.014 Mai 4.017 Iunie 4.004 Iulie 4.002 August 4.065 Septembrie 4.220 Octombrie 4.465 Noembrie 4.518 Decembrie 4.569 După cum se vede din cele de mai sus indicele costului vieţii a fost în continuă urcare. Totuşi, ur­cările sensibile nu se pot remarca decât cu începere din luna Septem­brie. Un fapt care trebuie reţinut, e că de la sfârşitul lunii August şi pâ­nă la sfârşitul lunii Decembrie, via­ta s’a scumpit cu peste treisprezece la sută. La multe articole, urcarea e mai mare. Nu trebuie uitat, însă, că u­­nele articole de mare consum, cum ar fi pâinea, carnea, zahărul, chi­ria, au rămas neschimbate în urma existentei unor preturi maximale. Dacă aceste posturi ale indicelui no­stru n’ar acţiona asupra totalului, desigur că indicele general ar fi fost mult mai ridicat. Nu suntem părtaşii preţurilor maximale. Tre­buie totuşi să arătăm că menţinerea lor in ultimele luni ale anului 19­39, a fost de mare trebuinţă şi că ele au împiedicat un desechilibru prea violent între veniturile populaţiei şi nevoile normale. Fata de an­ul 1919, urcarea indice­lui nostru este de peste cincizeci, la sută. Cum în această perioadă nivelul salariilor n’a suferit decât retuşări cu totul neînsemnate, e fi­resc să existe o problemă a preţu­rilor care să preocupe într’o atât de mare măsură toată lumea. In ţările streine, tendinţa preţuri­lor a fost fermă. Am trăit o situaţie cu totul paradoxală. De când cu declararea războiului, preţurile se urcă în ţările neutre într’o propor­ţie mai mare decât în ţările belige­rante. Care e cauza ? Probabi că măsurile restrictive existente în u­­nele din ele. Să nu invidiem, însă pe consumatorii ţărilor unde preţu­rile nu se urcă doar cauza măsurilor îngrăditoare. Care va fi tendinţa preţurilor în anul care începe ? O întrebare la care e greu de răspuns. Totul a­­târnă de felul în care se va putea face aprovizionarea. La temeiul in­­dicelui de scumpete stă echilibrul dintre cerere şî ofertă. O lege na­turală pe care n’a înfrânt-o încă ni­meni. George Stroe în 1939 de scumpete Costul Vieţii(Indicele Viator) m B B R* INDICELE COSTULUI VIEŢII IN CURSUL ANULUI 1939 August 1916 ”■ 100 Cronică financiară de sfârşit de an Ultima săptămână a anului nu are de fapt decât trei zile. Sărbă­torile Crăciunului încetând joi, zi până când au fost închise deopo­trivă prăvăliile, băncile şi bursa, firesc ca în cele trei zile care au mai rămas, activitatea să nu aibe un ritm prea viu. Trebuie totuşi reţinut că chiar în aceste trei zile aspectul pieţei a fost mai bun ca deobiceiu. In bursa de valri, s’au înregistrat urcări. Ele au urmat tendinţa destul de bună, anunţată dela Paris. Pe de altă parte, ştirile care au circulat privi­tor la unele rezultate obţinute în a­­cest an de unele întreprinderi, au făcut pe mulți să-și îndrepte privi­rile spre bursa de valori. Spre deosebire de ce s’a întâm­plat în ultimele două luni, de data aceasta n’am avut urcări sau scă­deri însemnate. Diferentele de 20- 30 de lei în plus sau în minus, sunt acelea pe care ni le putem îngădui. Faptul că în cele trei zile de bursă ale săptămânii au fost urcări, deşi în mod normal în vacanţa Crăciu­nului în genere, tendinţa e cu totul nehotărâtă, dovedeşte că unii, ca şi ceilalţi, au uitat pierderile înregis­trate după urcările din Noembrie şi viitorul întreprinderilor este fa­rt cu multă încredere. Mittel, strigările de fin* d* res au arătat lămurit că de data acea­sta deţinătorii de valori mobiliare au avut o compensaţie a aşteptării lor atât de îndelungată. Sunt valori cari sfârşesc anul la cursuri de trei, ba chiar de patru ori mai mari decât acelea de la început. In acea­stă categorie intră mai ales socie­tăţile petrolifere. începând cu luna Septembrie, interesul pentru aceste acţiuni a crescut neîncetat. Am a­­vut prilejul să arătăm că acest in­teres e în genere justificat. Dacă neam pronunţat şi hotărâre împo­triva tendinței speculative din cursul lunii Noembrie, n’am uitat nici o clipă că valorile noastre nu putea să rămână la cursurile joase din timpul verii şi că procesul de revalorizare a acţiunilor, e bine­venit. Nu trebuie să uităm că vago­nul de tr­ei se vinde astăzi nu cu nouă mii de lei vagonul ca la înce­putul anului, ci cu peste treizeci de mii lei. Chiar dacă socotim că sa­crificiile cerute în ultmr, vreme in­dustriei de petrol au fost destul de mari şi că materialele necesare ex­ploatării s’au scumpit într’o pro­porţie uriaşe, încă se poate nădăj­dui că rezultatele financiare ale e­­xerciţiului vor fi foarte bune şi că ele vor consolida situaţia întreprin­derilor mai mici. Întocmai cum vor mai spori avuţia întreprinderilor mari. Totul este să vedem cum se va înfăţişa în bilanţurile diferitelor in­treprinderi sporurile de venituri. După revalorizarea acţiunilor, e in­teresant de văzut dacă şi dividen­dul dat de ele va fi în proporţie. Acţionarul român, în genere nu e prea favorizat. Dacă de data a­­ceasta, se va face o politică mai largă în materie de dividende, po­litica însă care nu trebuie să depă­şească limita normală, atunci stri­gările de fine de an din bursa noa­stră de valori, nu vor însemna un sfârşit, ci dimpotrivă, un început al tendinţei de revalorizare. încă odată, publicarea bilanţuri­lor şi fixarea dividendelor este a­­cela care va statornici aspectul real al cotei bursei. Creditul Cursurile actuale din bursă sunt cu atât mai mulţumitoare, cu cât e­­le nu se datoresc unor cumpără­turi de „mâini slabe“. Se ştie că în limbaj bursier, o mână slabă este acela care nu dispune de capitalul necesar operaţiilor pe care le face Nu odată, câte un cetăţean care dispune de o sumă, o de sune la o Continuare în pag. 7-a 1 A MESAJUL DE ANUL NOU AL M. S. REGELUI CĂTRE ARMATĂ Ostaşi ai Ar­matei, Marinei şi Aeronauticei. In această zi de înnoire a anului, primul Meu gând se îndreaptă către voi apărătorii graniţelor Româneşti. Străjuitori fără şovăire a entităţii naţionale, pe credinţa şi pregătirea voastră se reazimă ţara spre a-şi spori încrederea în viitor, şi Ţara întreagă am pu­s-o în voi să fie răsplăti­tă prin credinţa cu care veţi şti să vă faceţi în orice clipă datoria. Toată căldura inimei Mele se îndreaptă către voi trimiţâmdu-vă pri­mele Mele urări ale a­­nului. Să ne dea Dumnezeu pace, linişte şi spor la muncă. La mulţi ani! CAROL R. Astăzi când împrejură­rile, nevoite de noi, au impus chemarea sub ar­me al unui însemnat nu­măr de ostaşi, trebue să vă săgăduiţi cu toţii ca pregătirea voastră să fie cât mai temeinică. Sufletul de eroi al ace­lora cari au purtat glo­rioşi haina ostăşească, care astăzi este a voastră, să vă f­ie veşnic pilda da­toriei, încrederea pe care Eu Urare de anul nou 1940, mai multă încredere în noi In vremuri aprige ca acelea de astăzi şi la sfârşitul unui an când aşteptăm, plini de nădejdi, venirea unui an nou, ce urări mai potrivi­te de bine am putea rosti pentru fiecare dintre noi şi pentru obştea românească in întregul ei ? Această întrebare se iveşte în gândul fiecăruia, în aceste, zile de sfârşit de an, de câte ori se întâl­neşte cu neamurile, cu prietenii şi chiar cu simpli cunoscuţi,­­ potri­vit unei străvechi datine de urări pentru anul cel nou, ş­i nu-i tocmai uşor de răspuns, în vremuri fără asemănare, când speranţele de bine par pornite să se depărteze tot mai mult de biata omenire lăsând în loc o tristeţe şi o îngrijorare de viitor ce merg până la desnădejde. Cu toate acestea, din faptele în­tâmplate pe aiurea ca şi PC la noi, cum şi din semnele ce se desprind tot mai lămurit prin atingerea cu adâncurile noastre populare, se mate trage încheerea plină de în­curajare, ca o făgăduială de temei pentru viitorul nostru, că urarea de sporită încredere în noi înşine e cea mai bună pe care ne-o putem face, singuri. Prăbuşirea formulelor de sigu­ranţă colectivă şi a iluziilor de da­­cifism teoretic, în afară de reali­tăţile brutale ale vieţii, din cei din urmă ani, a avut un ecou ameţitor în multe capete şi în multe sufle­te,­­ pretutindeni în lume, şi la noi, ca aiurea. In faţa deslănţuiri lor oarbe de forţe materiale, mulţi s'au simţit paralizaţi în gânduri şi în fapte neştiind încotro s’o apuce şi care-i calea cea nouă de urmat, după atăţia ani perduţi pe un drum greşit... Dezarmarea morală, in aseme­nea stare de spirit, apărea mult mai grozavă decât dezarmarea ma­terială ! Dar punctul culminant al acestei stări de spirit a trecut, sub influen­ţa nenumăratelor împrejurări care au contribuit la­ redeşteptarea in­stinctului de rezistenţă şi de veşni­cie, ce trăeşte în adâncurile popu­lare, aproape nesimţit pentru cei îndepărtaţi de origină şi crescuţi in artificialul vieţii de teorii şi de ab­stracţii Vizita Al. S■ Regelui Carol II, in zilele Crăciunului, pe linia apuseană de graniţa, în mijlocul soldaţilor a­flati de strajă in apărarea patrimo­niului national, a trezit un simtă­merit nebănuit de încredere şi da sigur­antă in viitor. Toate ecourile vizitelor de pe linia graniţelor, in mijlocul trupelor, făcute de însuşi Capul Statului şi de miniştrii Săi simt cât se poate de îmbucură­toare. In această împrejurare, ţara a putut afla, cu mare bucurie şi a­proape cu mirare, despre lucrările de fortificaţii împlinite şi despre cele ce mai sunt în lucru, cât şi despre simţământul de sporită în­credere al oştirii în conducerea, în mijloacele şi în puterile ei de a râd pânde pe deplin la sarcinile ce o aşteaptă. Alături de oştire, populaţia în­săşi de la marginile ţării arată o binefăcătoare încredere în tot ceea ce vede şi simte că se face pentru siguranţa noastră, prin noi înşine. De la periferiile, ameninţate odi­nioară, spre centrul adăpostit, dar, deseori pornit mai curând spre cri­ti­că uşoară şi spre pălăvrăgeală, se întrec valurile sporite de încre­dere în putinţa noastră de a ne bi­­zui pe puterile proprii, fără aştep­tarea altor susţineri sau ajutoare. Asemenea copilului care păşeşte singur, cu tot mai micită încredere, pe măsură ce poate face paşii fără să aştepte sprijinul altuia, opinia publică a ţării întregi îşi revine re­pede la calm şi la încredere• O ţară cu 20 milioane locuitori şi cu nesfârşite posibilităţi materia­­le de tot soiul, pe care le avem as­cunse în pământul nostru, nu poate fi decât pe deplin încrezătoare în prezentul şi în viitorul ei, — mai des când ea caută să tragă, ăn­f­­r’un trecut aşa de greu, motive te­meinice de încurajare şi de spe­ranţe. Iată, pentru ce, vom spune că urarea cea mai de preţ, pe care o facem de ziua noului an 1940, nu poate fi alta decât: Să avem mai mult încredere în noi înşine! N. Daşcovici PROHIBIREA EXPOR­TULUI DE FÂN ,,Monitorul Oficial” de Sâmbătă 30 Decembrie 1939 ,publică următorul jurnal al consiliului de miniștri: Cu începere dela data prezentului jurnal, se interzice exportul fânului, atât a celui presat și balotat, cât și , a celui vărsat.­­ Se exceptează angajamentele vechi,­­ anterioare prezentului j'-r'a!. c"---? vor fi b­­i dc-edtte pr.n a,ie cu V certă.

Next