Argus, mai 1940 (Anul 30, nr. 8118-8140)

1940-05-04 / nr. 8118

ANUL XXX No. 8118 HllIMMIIM : NOUL MODEL ii Ford 81aTM S. A. b­­­ ucureşti, PALATUL CICLOP Diaf BIROURI 2-18-50 MAGAZIN : 3-88-48 talefQo­muiuiurn : 3-BB-48 ATELIERE: 2-04-80 | ■ _______________( Tariful în funcţiune de convenţiile poştale _ . . . „ Internationale 3 lei în ţară—6 lei in străinătate ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti, Str. Constatin Miile No. 15 INDUSTRIEI $1 FINANTE! Telefon 3.05.44 Sâmbătă 4 Mai 1940 ! NOUL MODEL 8 CILINDRI­­ Ford S. A. B­ucureşti PALATUL CICLOP . . . BIROURI 2-19-90 Telefon MAGAZIN : 3-88-48 ATELIERE­­ 2-04-00 A B O In țară Un an 1000 Lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 »» NANENTE In străinătate PUBLICITATEA1 se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate* Proprietar : ..ARGUS" S. A. înscris sub No. 203 Trib. Ilfo^ 1 Redactor responsabil: AL. PETROV­ICI Ziua Muncii Ziua muncii, 1 Mai, a căzut la noi, în acest an, după cinci zile de odihnă. Şi findcă aşa e în­ toate părţile lumii,, nici în a­­ceastă zi nu s’a muncit. Tot la noi, că în Franţa s’a muncit. Asta nu înseamnă însă că săr­bătoarea şi-a pierdut ceva din în­semnătatea ei. Dimpotrivă, nici când , rostul ei n’a fost mai mare ca acum. Germain Martin, fostul ministru de finanţe, spune într'una din cărţile lui că din câte lucruri sunt pe lume, cel mai folositor, cel mai minunat e munca. Munca a ri­dicat piramidele. Tot ea a făcut palatul din Versailles. Munca îm­blânzeşte apele prea repezi. Tot ea seacă bălţile. Transformă de­şertul în grădini roditoare, în d­­rage prospere. Munca face din minereuri, aflate în măruntaele pă­mântului, autorm­obile şi aeroplane. Ea schimbă piatra dură în operă de artă. Şi tot munca a fost a­­cela care a şlefuit omul, făcându-l să se asemene cu Dumnezeu, dân­­du-i puterea de înţelegere a A­­proapelui, simţăm­ântul egalităţ­i întru aceiaşi credinţă : credi­nţa muncii ca misiune a omului. Toate acestea nu trebuesc amin­tite neapărat în ziua muncii. Dacă o facem , pentru că în vremurile prin care trecem misiunea e­ e chiar mai mare. Munca asigură puterea ţării. Ea face gurile de tun care să descurajeze orice gând nebunesc de cotropire. Ea întă­reşte pietrele de­­hotar. Tot ea asigură belşugul şi viforul ţării­ . Nici când n’am avut mai multă nevoe de muncă. Am­ auzit în­demnuri din locurile cele mai înal­te. Amintim unul din ele: cine lasă o palmă de pământ necul­tivat, e tot atât de vinovat în faţa ţării, ca şi soldatul care şi-a părăsit locul de veghe. Sunt îndemnuri care trebuesc urmate. Cu conştiinţa fermă a datoriei faţă de ţară. Cu credinţa că numai aşa ne asigurăm­ avutul şi fiinţa însăşi. Cu nădejdea că numai astfel vom­ menţine zilele senine pe­ pământul nostru bine­cuvântat. In sforţările de muncă pe care zilele de astăzi ni le cer mai mari ca în trecut, fiecare din noi trebue să vadă nu numai greutatea personală sau nădejdea­ răsplăţii, ci nobila mis­une a unor vremuri de importanţă istorică. Sunt vre­muri care cârm­uesc destinele. A­­vem toată încrederea în destinele noastre. Ştim câte puteri econo­mice zac ascunse în interiorul vi­eţii economice româneşti­. Ştim că întocmai cum fiecare dintre noi aduce jertfa supremă, atunci când o cere binele patriei, tot aşa ea poate să se bizite şi pe puterea noastră de muncă. Tocmai pentru că este aşa, nu e îngăduit să se piardă numai în agricultură, un miliard de zile lucrătoare pe­ an, întocmai cum­ e de neconceput să se continue cu sistemul sărbătorilor nes­fârşie şi a punţilor în industrie, în co­merţ, în finanţe, în administraţia publică. Ziua de 1 Mai, ziua MUNCII, apare aproape ca o im­putare pentru numărul prea mare de zile nelucrate în ultimele două săptămâni. Noi ştim că atunci când va fi nevoie, fiecare din locuitorii ţării vor şti să fie la înălţimea vre­murilor. Nu opt, nu zece ore pe zi. Chiar ziua şi noaptea. Dar de ce să ajungem la asemenea si­tuaţii, când ştiut este că cu muncă stăruitoare, chibzuită şi de­votată, putem s­ă ocolim­ greutăţile vremurilor de astăzi. Am ţinut să amintim toate a­­cestea cu prilejul sărbătoarei zi­lei de 1 Mai. Am ţinut să le amintim­, ca să dăm un înd­emn la muncă sporită şi nouă. Ai« UNIUNEA FEDERALA A EUROPEI In plin răsboiu, spirite alese ca Lionel Robbins şi Harold Nicolson — primul, economist cu renume u­­niversal, al doilea, scriitor şi isto­ric, colaborator la pacea de la Ver­sailles — discută problema Uniunii Federale a Europei. Asupra acestei probleme a mai apărut şi o lucrare: The Economic Basis of a Durable Peace, semnată de economistul J. E. Meade. Şi­­ acum, în urmă, pre­sa mondială publică discursul pre­şedintelui Roosevelt, rostit în pala­tul Uniunii panamericane, în faţa senatorilor, deputaţilor şi reprezen­tanţilor corpului diplomat din Sta­­tele­ Unite, în care Uniunea inter­naţională a republicelor americane bazată pe pace şi dreptate apare ca un MEMENTO pentru bătrânul şi mult frământatul continent euro­pean. Ideea nu e noua. Măsuri de coo­perare economică şi de oborâre a­ graniţelor care îmbucătăţesc Euro­pa în 36 de State suverane şi 27 de sisteme vamale, au fost propuse în­că acum 15 ani de Comitetul Fran­cez de Uniune Economică şi Va­mală prezidat de Charles Gide. Nu numai odată a răsunat stri­gătul lui Caillaux: „Il faut s’enten­dre ou mourir”! Marele om de Stat francez aducea in sprijinul tezei sa­le exemplul Franţei împărţită, timp de 20 de veacuri în parohii eclesia­­stice, apoi in provincii feudale, ace­le „mici patrii” ce se sfâşiau între ele, dar din care a ţâşnit totuşi ide­­ia voinţii de unitate naţională ,ca­re nu are nimic comun cu naţiona­lismul mărunt, meschin şi vindica­tiv). Ideea fuziunii marilor interese europene l-a urmărit şi pe Napo­leon care dicta lui Bertrand de pe patul de moarte, în nopţile de fe­bră, testamentul său politic: „Fiu­l meu trebue să fie omul ideilor nouă, să reunească Europa prin legături federale indisolubile Europa merge spre o transforma­re de neînlăturat ; a o întârzia în­seamnă a slăbi continentul prin lup­te fără folos; a o favoriza înseam­nă a-l întări prin speranţele şi voin­ţele tuturora. Facă fiul meu prin consimţământul tuturora, ceea ce împrejurările m’au silit să fac prin forța armelor*’. Politica izolării, a egoismului ca­re zămisieşte discordia şi conflic­tele, şi care a adus Europa la răs­­boiul actual, este atacată de pe a­­cum de spiritele superioare ale o­­menirii. Lionel Robbins, pe care l-am ci­tat la începutul acestui articol, spune categoric : „Civilizaţia europeană nu poate supravieţui la infinit în condiţiunile create de ridicarea imperiului lui Bismark,. Nici pacea lumii în gene­ral nu poate fi privită ca asigurată câtuşi de puţin până nu revine sta­bilitatea şi ordinea în Europa”. Liga Naţiunilor nu a fost me­canismul care să asigure şi pacea lumii şi avantagiile guvernării na­ţionale. Nu poate exista o recon­strucţie economică a Europei fără o prealabilă reconstrucţie politică. Problema economică este de esen­ţă politică. Robbins cere o autori­tate internaţională căreia Statele­, naţionale să-i cedeze dreptul de a face războiu şi a încheia pace. Să fie oare acordul între Fran­ţa şi Anglia prologul acestor idei de Uniune Federală, de permanentă asociere, de permanentă colaborare militară şi economică, de continuă identitate de politică externă ? Reţinem deocamdată însemnăta­tea faptului că, în plin răsboiu, când toate urile şi patimile sunt răscolite, această discuţiune poate totuşi avea Ioc. Fidus CITIŢI în pag. III-a : LISTA AUTORIZAȚIILOR DE IMPORT în pag. V-a : Reducerea acordată la plata impozitelor APLICAREA LESEI PENTRU CONTROLUL PRETURILOR Rezultatele bugetului pe 1939-1940 Excedentul realizat dovedeşte tăria finanţelor noastre publice Datele oficiale despre mersul în­casărilor Statului pe întregul exer­ciţiu bugetar 1939-1940, publicate in numărul precedent al ziarului nostru lasă tuturor cetăţenilor po­sibilitatea de a examina situaţia fi­nanţelor publice în lumina realită­ţilor şi îndreptăţesc cele mai îmbu­curătoare constatări. Cifrele bugetului general al Sta­tului oglindesc sforţarea pe care naţiunea o face, zi cu zi, pentru or­ganizarea forţelor sale pentru îm­plinirea nevoilor şi realizarea aspi­­raţiunilor ei. Buna executare a bu­getului garantează normala func­ţionare a Statului prin echilibrul pe care il realizează în economia na­ţională. In împrejurări normale, de pace şi de progres economic executarea bugetului nu este o sarcină greu de împlinit pentru un ministru de finanţe deoarece mişcarea economi­că şi sporirea firească a venituri­lor dau Statului posibilitatea de a încasa cu uşurinţă sumele de care are nevoie... In vremuri grele însă, ca cele prin care trecem acum, când activita­tea economică întâlneşte atâtea me­dici din cauza evenimentelor inter­naţionale executarea bugetului cere din partea ministrului de finanţe o permanentă supraveghere, cu atât mai mult cu cât cea mai mare par­te a veniturilor publice este desti­nată nevoilor apărării naţionale. In astfel de împrejurări insă se verifică rezistenţa bugetului, realis­mul politicii financiare urmată de guvern şi capacitatea bugetului de a asigura echilibrul vieţii economi­ce şi ordinea internă. Plusul de încasări realizat la toate bugetele — la cel ordinar şi la bugetele fondurilor speciale pen­tru apărarea naţională — şi cifra de 3 miliarde 118 milioane lei cu care încasările bugetului ordinar depăşesc cheltuelile, vădesc spiritul gospodăresc, şi prudenţa deosebită cu care d. Miriţă Constantinescu, ministrul finanţelor a condus execu­tarea bugetului în exerciţiul trecut, însemnătatea acestor rezultate a­­pare cu atât mai deosebită cu cât executarea bugetului s'a făcut, sub influenţa evenimentelor externe, în condiţiuni atât de grele ca cele în anul trecut. Evenimentele internaţionale din Martie 1939, când se lucra la în­tocmirea bugetului general al Sta­tului pe exerciţiul 1939—1910 au impus minstrului nostru de finanţe sarcina de a găsi venituri importan­te pentru apărarea naţională pen­tru care toate statele au acceptat atunci să facă cele mai grele sa­crificii. Unele ţări au recurs atunci la, măsuri financiare excepţionale şi opinia noastră publică, preocupa­tă în primul rând de nevoile apără­rii noastre naţionale ar fi fost gata să accepte a se lua măsuri­­ asemă­nătoare şi la noi. Cu toate acestea d. ministru Miti­­ţă Constantinescu a preferat să păs­treze calea dreaptă — deşi mai spinoasă —­ a unei politici financia­re sănătoase îndepărtată de orice expediente prmejdioase pentru viaţa economică. Având deci ca singur o­­biectiv precumpănitor de atins, spo­rirea mijloacelor pentru intensifica­rea apărării naţionale d-sa a soco­tit totuşi că realizarea lui trebue să se facă astfel ca factorul econo­mic din lăuntrul hotarelor repre­zentat prin moneta naţională, acti­vitatea factorilor de producţie, ago­niseala fiecăruia şi puterile creatoa­re ale economiei naţionale să nu fie ameninţate, ci întărite şi stimulate pentru că ele constituie mijloacele rezistenţei economice a naţiunii. Executarea bugetului întocmit pe aceste principii sănătoase confirmă realismul ministrului nostru de fi­nanţe. Rezultatele obţinute arată grija cu care d-sa a supravegheat mersul încasărilor şi dau măsura exactă a prudenţei cu care a fost în­drumată desfăşurarea­­ bugetului. Cu toate că împrejurrile din cursul anului trecut au fost atât de neprielnice încasările statului au depăşit lună, cu lună evaluările bu­getare acoperind cheltuelile excep­ţionale impuse de necesităţile apă­rării naţionale. Excedentul de 3 miliarde 148 mi­lioane lei cu care se încheie bugetul este cel mai satisfăcător rezultat ce s’a obţinut în ultimii zece ani, deşi împrejurările în care s’a executat bugetul au fost mai grele ca ori­când şi au avut urmări atât de ne­favorabile, pentru viaţa economică. Aceste rezultate excepţionale do­vedesc tehnica bine chibzuită cu care a fost întocmit bugetul şi pru­denţa cu care sunt conduse astăzi finanţele noastre publice pentru a putea rezista tuturor greutăţilor. Rezultatele bugetului pe 1939-194­1 întăresc încrederea în rezistenţa fi­nanţelor publice româneşti şi con­stitue pentru viaţa noastră­­ econo­mică un element de siguranţă. Costul vieţii în luna Aprilie Ce arată indicele de scumpete Luna Aprilie a adus în toţi anii, dela 1936 încoace, sensibile urcări de preţuri. Luna aceasta este doar luna legiuirilor fiscale şi a bugete­lor. Şi, cum, — aşa cum s’a în­tâmplat peste tot, — a trebuit să se vină cu sarcini noui şi utile a­­părării naţionale, preţurile s’au urcat. Citeam, deunăzi, o telegramă din Belgrad, prin care se afirma că ur­carea preţurilor în Iugoslavia, a fost, din luna August anul trecut şi până acum de circa patru­zeci la sută. E urcarea normală din ţările agricole ale Europei. La noi, ea a fost ceva mai mică. Din cauza preţurilor maximale. Nu trebue ui­tat că la noi, cele mai însemnate articole alimentare cum ar fi pâi­nea, zahărul, carnea, etc., sunt încă supuse maximalizărilor. In felul a­­cesta, tendinţa generală e corecta­tă în folosul consumatorilor. In cursul lunii Aprilie s’au mai petrecut unele fapte cari au influ­enţat preţurile. Pentru prima oară în ultimii ani, s’a observat o se­rioasă lipsă de untură ne piaţă. S’a cerut majorarea preţurilor. N’a fost acordată de autorităţi. De aceia, s’­­găsit mijlocul acesta, al abţinerii dela cumpărături. Problema uleiurilor vegetale a fost deslegată prin majorarea pre­ţului, atât la engros cât şi la de­tail. Se afirmă în cercuri în­deobşte bine informate, că dacă nu se vor găsi mijloace pentru îngrădirea u­­nor anumite exporturi, atunci pre­ţurile vor continua să crească. In această categorie intră şi grăsimea. In sfârşit, piaţa Capitalei a fost rău impresionată de lipsa lemnelor. Depozitele nu mai dispun de can­tităţile necesare consumului intern. Transporturile se fac afară din cale de greu. Se simte lipsă de vagoane. Rezultatul acestei lipse de lemne a fost că preţurile s’au urcat. Nu într’o proporţie unifor­mă. Unele depozite au majorat pre­ţurile cu 10 la sută, altele cu 20 la sută. Dacă nu se vor lua măsuri, desigur că preţurile vor creşte şi mai mult. Măsurile, fireşte, n’ar putea să fie decât înlesnirea con­diţiilor de transport. Sărbătorile Paştilor au animat piaţa. S-au vândut cantităţi des­tul de mari de marfă. In special alimente. Colonialele se găsesc în abundenţă. Din cauza aceasta şi unele uşoare reduceri de preţuri. Politica de înlesnire a importului tinde să-şi dea roadele. Socotim că sunt necesare şi unele măsuri de înlesnire a aprovizionării cu măr­furi din interior. Preţurile de la 4 Martie n’au pu­tut să rămâie neschimbate. Au fost împinse de nouile taxe. Apoi, de noul cost al mărfii. Acum se lucrează la stabilirea unor preţuri fixe, la articolele de mare consum, cari până acum n’au fost maxima­lîzate. Să nădăjduim că aceste pre­ţuri vor fi astfel fixate încât să nu aibe urmări asupra calităţii. Din tabloul alăturat reese ca produsele alimentare s’au scumpit de 44,01 ori faţă de luna August 1916 — îmbrăcămintea s’a scumpit de 55,70 ori faţă de luna August 1916; diversele s’au scumpit de 51,01 ori faţă de luna August 1916. Prin urmare, costul vieţii la Bu­cureşti a fost la sfârşitul lunii A­­prilie a. c. de 30,24 ori faţă de 48,90 ori la sfârşitul lunii Martie, 48 36 ori la sfârşitul lunii Februarie, 47,20 ori la sfârşi­tată după metoda Viator, care a fost indicele costului vieţii în cursul lunii Aprilie , tul lunii Ianuarie, 45,69 ori la sfâr­şitul lunii Decembrie 1939, de 45,18 ori la sfârşitul lunii Noembrie, 44,65 ori la sfârşitul lunii Octom­brie, 42,20 ori la sfârşitul lunii Sep­tembrie, 40,65 ori la sfârşitul lunii August, de 40,02 ori la sfârşitul lu­nii Iulie, 40,04 ori la sfârşitul lunii Iunie, de 40,17 ori la sfârşitul lunii Aprilie, de 39,97 ori la sfârşitul lunii Martie, 39,96 ori la sfârşitul lunii Ianuarie 1939 de 39,87 ori la sfâr­şitul anului 1938, 39,64 ori în luna August, 39,51 în luna Ianuarie 1933, 39,49 in luna Decembrie 1937, 36,95 ori în luna Aprilie, 36,33 ori în luna Ianuarie 1937. t I Plaga economiştilor... improvizaţi Am avut adeseori prilejul să con­statăm că persoane, notoriu cunoscute ca lipsite de orice competenţă în pro­blemele comerciale, industriale şi fi­nanciare, cu îndeletniciri foarte de­părtate de viaţa economică şi de cea oficială, cu alte cuvinte lipsite de a­­tribuţiuni ce ar îndreptăţi un amestec al lor în rezolvarea problemelor eco­nomice la ordinea zilei — se simt o­­bligate a da diferite sugestii şi sfa­turi autorităţilor superioare, anume constituite pentru a examina de a­­proape anumite chestiuni şi a le da cea mai potrivită deslegare. Amestecul acestor persoane, nu se mărgineşte însă numai la sfaturi şi sugestii adresate autorităţilor, ci ade­seori, urmărind anumite scopuri şi tendinţe, încearcă prin surprindere, a­­buzând adică de neatenţia şi de bună credinţa marei masse a publicului pro­fan, să asocieze opinia publică, la părerile şi sfaturile lor cu caracter subiectiv. Amestecul acesta, nu este o noutate a vremurilor de azi, ci el datează de multă vreme la noi, cauzând mari neajunsuri atât vieţii economice în ge­neral cât şi organelor statului însăr­cinate a studia şi rezolva problemele economice, fără păreri preconcepute şi cu­ cea mai atentă obiectivitate. Re­petăm Încă odată. Nu e vorba de specialiştii şi per­soanele direct interesate, cari în­cearcă să-şi expună prin conferinţe sau în presă părerile lor autorizate în anumite chestiuni de ordin economic, ci e vorba de oameni, cari fără nicio pricepere în materie, se amestecă a­­colo unde nu au nici­o chemare, criti­când atitudinea organelor oficiale com­petente şi protestând cu tărie împo­triva măsurilor şi soluţiilor date de forurile superioare după îndelungate studii şi documentări din cele mai mi­găloase. Cazuri de acest fel avem nenumă­rate. Iată de pildă, unul caracteristic. Ministerul Economiei Naţionale a luat oportune măsuri pentru menţine­rea preţurilor obiectelor de primă şi secundară necesitate la un nivel cât mai moderat cu putinţă. In acest sens, un control serios a­ fost constituit pretutindeni şi s-au constituit anumite organe oficiale competente, compuse din cei mai cu­noscuţi specialişti cari au atribuţia de a examina şi calcula preţurile şi a le reduce, a le menţine sau de a acorda un spor oarecare, atunci când împre­jurările economice şi interesele statu­lui îndreptăţesc una din aceste trei măsuri. Iată însă că apare ca prin minune, economistul... improvizat, care găseşte că rău a procedat comisia sau Mi­nisterul şi că altfel trebuia studiată şi rezolvată problema, alta trebuia să fie hotărîrea acelora anume pregătiţi pentru reducerea preţurilor, menţine­rea sau sporirea lor. Economistul improvizat găseşte ar­gumente eftine, cu vădit caracter de­magogic, cu cari încearcă să impresio­neze mulţimea şi să combată temeiu­rile reale de interes superior care au condus autoritatea să îmbrăţişeze o a­­numită atitudine şi să impună o anu­mită măsură. Se va replica insă, că nu prezintă nici un neajuns şi nu are influenţă a­­supra autorităţilor o părere greşită sau tendenţioasă venită din afară. Noi socotim însă că aceste păreri şi sugestii, lipsite de documentare şi străine de realitate, au avut­­ totdeauna rolul picăturii de apă care sapă te­melia unei clădiri, determinând autori­tăţile superioare, care sunt schimbă­toare să se îndepărteze de la acea po­litică economică de continuitate, care garantează şi întăreşte viaţa economi­că a unei ţări.­­ Nu înţelegem să împiedicăm expri­marea oricăror păreri, fie ele cât de greşite; credem insă că factorii res­ponsabili din conducerea statului tre­bue să se lase cât mai puţin influen­ţaţi de idei şi sugestii lipsite de auto­ritate, conducându-se in măsurile şi hotărîrile lor de spiritul realităţilor şi de nevoia de a continua metodele în­temeiate pe studii documentate şi lu­crări competente. 1 I. Radu Dările de azi nu sim­t mimai o simplă obli­gaţie cetăţenească ci constitue o înaltă datorie către Patrie. Să ne plătim la ţinţp cu tot patrio­tismul căci noi contribuabilii suntem susţină­torii armatei şi oştirea cea mare a demnităţii naţionale. PIA­ŢA Bursa Prima şedinţă a Bursei după sărbători a fost lipsită de însufle­ţire. Petrolierele au fost negociate la următoarele cursuri : I. R. D. P. neschimbat la 660 ; Steaua Română staţionară la 115 ; Petrol Block în scădere cu 10 puncte cotează 160 ; Creditul Minier termină şedinţa la 575 faţă de 630 ; curs precedent ; Redevenţa în scădere cu 20 puncte închee la 305 . Concordia cotează 720 faţă de 780. Industrialele staţionare înregis­trează următoarele cursuri : Le­­tea 1250 dela 12­0 ; Mica 1575 de la 1565 ; Reşiţa 615 dela 1 625. Rentele, staţionare în ajun de săr­bători, apoi în Bursă la cursuri scăzute. Exproprierea închee la 50 şi 3/) faţă de 521/8, curs prece­dent ; împrumutul Refacerii 581/) faţă de 60 5/8. Externele staţio­nare. Prohibiţia exportului de grâu Prohibiţia exportului de grâu intră în vigoare de astăzi 3 mai, adică pe data publicării respecti­vului decret-lege. Contractele anterioare sau în curs de executare, se respectă. Cultura Serei Problema culturii soei a găsit o rezolvare favorabilă. S’a ajuns la un complect acord atât în ce pri­veşte cultivarea cât şi exportul a­­cestui produs atât de important şi popularizat între cultivatori. In judeţul Mureş interesul culti­vatorilor pentru plantarea boabei Soia a crescut în aşa fel încât su­prafaţa însămânţată a trecut de dublu faţă de anul trecut. Contrac­tele s-au încheiat la un preţ de 9000 lei vagonul. Muncile au şi început. Primele de asigura­re pentru riscul de război Prima de asigurare pentru riscul de război la transporturile pe apă a crescut în Mediterana la 3 la sută de la 1.25 la sută, cât a fost până acum. E interesant că grupul Do­­gena nu primise până eri seara ni­cio dispoziţie cu privire la urcarea primei. Numai celelalte grupuri da asigurări au majorat. Dunărea, Marea Neagră, Medite­rana a fost asigurat prin urmare până ori la 1.25 la sută. Gibraltar - Brest 3 la sută, An­glia Continent - Br­est până în O­­landa 4.25 la sută. Lem­n­e de foc Sosirile de lemne de foc în Bu­cureşti au fost în ultimele zile su­ficiente şi se poate găsi lemne de foc la un preţ de 13.000 lei vagonul tăiate la domiciliu. C. F. R. a ţinut o licitaţie pentru 25.000 de vagoane de lemne nece­sare personalului căilor ferate. Căci la a doua licitaţie s-a oferit numai 6000 vagoane la un preţ de 7000 lei transportul fiind limitat la cel mult 500 de kilometrul ceace face calculat distanţa Bucureşti 11.000 lei vagonul. întrebarea este ce s’a întâmplat că s’au scumpit în măsura aceasta lemnele? Se susţine că iarna fiind prea lungă s’au consumat toate stocurile. Producţia de lemne a scăzut mult din lipsă de braţe de muncă şi fiind­că zonele dela graniţă sunt declara­te de apărarea naţională, tăiatul aci fiind oprit s’a scumpit şi transpor­tul în Aprilie cu 10 la sută, iar dela data de 10 Mai cu 15 la sută. Exportul spirtului industria! Exportul spirtului industrial în Anglia întâmpină greutăţi. Precum se ştie s-au angajat cu titlu de în­cercare 100 de vagoane de spirt. Exportul se face în butoae de lemn. Devizele Lira sterlină, francul francez au rămas aproape neschimbate atât la New York cât şi la Zuerich. 0 EXPOZIŢIE AGRICOLĂ PARCUL CAROLI In Parcul Carol I au început lucră­rile de amenajare a pavilionului în care va fi instalată o interesantă ex­poziție agricolă prin îngrijirea Mini­sterului Agriculturei.

Next