Argus, iulie 1940 (Anul 30, nr. 8164-8189)
1940-07-22 / nr. 8182
ANUL XXX No. 81 A apărut şi s’a pus in vânzare TIMPUL familiei TIMPUL PENTRU TOŢI Nr. 26 12 pagini 5 Lei A M E N T E In străinătate Tariful In funcţiune de convenţiile poştale Internationale in străinătate ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI BIROURILE: Bucureşti, Str. Constater Miile No. 15 INDUSTRIEI $I FINANŢE! Telefon 3.05.44 A R O N In ţară Un an iogg Lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 (1 3 lei în ţară—6 lei Luni 22 Iulie 1940 a apărut si s’a pus in vânzare TIMPUL familiei TIMPUL PENTRU TOX1 Nr. 26 12 pagini 5 lei PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate. Proprietar : „ARGUS” S. A. înscris sub No. 203 Trib. Wot Redactor responsabil: AI. PETROVICI ECONOMIA Era o vreme, înainte de războiul mondial din 1914, când expresiunea aceasta de „economie naţională“ era întrebuinţată numai de economişti şi numai în lucrările de specialitate. După marele răsboiu, toată lumea a început a se ocupa de problemele economice, iar limbajul technic economic, rezervat până atunci numai economiştilor, a pătruns în vorbirea de toate zilele. Presa de informaţii a fost cea dintâi invadată şi absorbită de problemele economice şi de la presă contagiunea a trecut la marele public, care de obiceiu nu face decât să prelungească discuţia asupra celor citite la gazetă Ce este economia naţională? La această întrebare oricine se crede îndreptăţit să răspundă că economia naţională este totalitatea avuţiei unei ţări şi că o intrebare ca aceasta nici nu trebui pusă, fiindcă cine o pune a dat şi răspunsul chiar prin modul de a întreba. Cu toate acestea, problema nu este aşa de simplă cum pare la prima vedere. Căci dacă totalitatea avuţiei unei ţări constitue economia ei naţională, atunci trebuie să ne întrebăm ce este avuţia unei ţări, ca să putem înţelege ceva. Este oare avuţie naţională totalitatea bunurilor produse şi puse la îndemâna locuitorilor pentru folosinţă sau pentru consumaţie cu orice titlu ar fi, sau trebue să adăugăm la avuţie şi rezervele naturale cunoscute sau necunoscute? Ce valoare are pentru economia naţională a negrilor din Africa bogăţia minieră a subsolului lor sau pădurile şi râurile lor? Economia naţională este deci o noţiune mai degrabă subiectivă, având o valoare specială pentru fiecare popor, decât o noţiune obiectivă cuprinzând valoarea bunurilor după o preţuire comercială oarecare. Economia naţională cuprinde fără îndoială valoarea bunurilor existente, după preţuirea pe care le-o dă acestor bunuri înseşi populaţia care le întrebuinţează, şi care le crează, întrucât ele sunt produsul muncii omeneşti. Economia naţională sănătoasă nu este însă o noţiune statică, şi ea nu poate fi supusă la o evaluare de inventar cum ar face un negustor în prăvălia lui. Economia naţională se confundă cu însăşi viaţa poporului în ţările civilizate şi ea e în continuă mişcare de creştere şi de desvoltare. Numai la popoarele primitive ea e staţionară sau e chiar în descreştere şi în descompunere întocmai ca şi viaţa primitivă. Puterea de creştere şi de desvoltare este nesfârşită în ţările civilizate fiindcă ea nu atârnă numai de bogăţia solului ci atârna mai ales de îndemânarea şi de capacitatea de producţie a oamenilor cari trăesc şi lucrează înăuntrul ţării. Astfel, economia naţională este mai cu seamă o problemă de capacitate de muncă şi de producţie. Bunurile existente sunt numai o treaptă servind la producţia altor bunuri şi acestea la producţia alora şi aşa mai departe. O economie naţională sănătoasă este un proces în continuă desvoltare şi creştere. Depozitele naturale de materii prime pe care le-ar conţine solul, calitatea terenului agricol, cursurile de apă, ploile, clima, etc. sunt condiţii mai bune sau mai rele pentru desvoltarea economiei naţionale, dar baza acestei economii rămâne tot munca şi îndemânarea populaţiei la producţia bunurilor. Un medic vestit care atrage bolnavi din toată lumea face să prospere localitatea şi contribue la progresul economiei naţionale ca şi un izvor de bogăţie naturală deşi el nu întrebuinţează decât ştiinţa lui. Tot astfel un muzicant mare, un pictor, o universitate vestită, un inventator etc. Dar chiar în domeniul producţei industriale, munca şi iscusinţa comercială fac tot atât, dacă nu şi mai mult decât isvoarele de materii prime şi de bogăţii naturale. Suedezii fac chibriturile lor vestite în toată lumea fără să aibă materiile prime necesare, ci aducând din afară tot ce trebue pentru a face chibrituri. Elveţienii fac ceasornice importând materia primă de post graniţă. Japonezii fac cele mai bune ţesături de lână importând materia primă din Australia, şi aşa mai departe. Bogăţia naturală a solului şi a subsolului nu e totdeauna un avantaj pentru economia naţională. Ba e de multe ori o primejdie. Dacă populaţia localnică nu e destul de abilă ca să exploateze aceste bogăţii prin munca şi priceperea ei, vin oameni pricepuţi din afară aduşi de capitalurile străine care caută fructificare în aceste exploatări. Prezenţa străinilor în viaţa economică, îndată ce numărul lor creşte tocmai din cauza bogăţiilor NAŢIONALĂ naturale, devine o primejdie, fie de războiu din afară cum s’a întâmplat în toate coloniile, fie de războiu civil provocat de revolta autochtonilor rămaşi la vechile lor deprinderi de viaţă, contra străinilor îmbogăţiţi din incapacitatea localnicilor de a exploata avantajele şi bogăţiile naturale ale propriului lor pământ. Tristă fatalitate fiindcă naţionalii nu-şi pot îmbunătăţi starea lor economică decât tot numai prin progresul metodelor de muncă şi producţie. In Turcia lui Abdul Hamid, ura împotriva armenilor cari se îmbogăţiau din comerţ şi din industrie era aşa de mare, încât autorităţile organizau din când în când, vânători publice de Armeni. Dar Turcul rămânea tot sărac şi primitiv ca şi producţia lui iar Armeanul se ridica iarăşi. La noi, ura împotriva marelui proprietar era cumplită la sfârşitul secolului trecut şi această ură a dus la desfiinţarea proprietarilor şi a marei proprietăţi. Dar ţăranul rămas tot la mijloacele lui primitive de producţie este şi azi tot aşa de sărac ca şi înainte de împroprietărire dacă nu şi mai sărac, iar economia naţională este lipsită de aportul capitalului şi experienţii foştilor mari proprietari, ceia ce băneşte înseamnă o pagubă de câteva zeci de miliarde pe an. A Corteami CASA M.S. REGELUI COMUNICAT Nr 51 Mareşalul Curţii Regale face cunoscut următoarele : In ziua de 20 Iulie a. c., MAIESTATEA SA REGELE a primit în audienţă pe : — D. general adj. G. Mihail, vicepreşedintele Consiliului de miniştri, — D. general C. Niculescu, ministrul Apărării Naţionale, — D. general adj. FI. Ţenescu, şeful Marelui Stat Major, Bucureşti, 20 Iulie 1940. 1 Economia este virtutea popoarelor mari Franţa în Noua Europă GENEVA, 20 (Rador). — Posibilităţile şi datoriile Franţei în noua Europă sunt expuse după cum urmează într’un articol de fond apărut în ziarul ,,L’Oeuvre” : Franţa trebuie să redevină o adevărată naţiune europeană, ceea ce ea înceta din ce in ce mai mult, să fie din cauza orientării spre Anglia şi America. Blocul anglo-francez este sfărâmat. Comerţul noue! Franţe va trebui să se îndrepte spre naţiunile continentale. Franţa va redeveni o ţară de ţărani şi nu va mai avea nevoie să joace rolul costisitor de mare naţiune industrială, deoarece ea va obţine pe calea schimbului produsele marii industrii. Caracterul francez nu are calităţile cerute unei naţiuni industriale. Franţa va avea mai multe foloase materiale şi spirituale desvoltând industria ei de mode, de articole de lux şi de meşteşuguri. C. Al. Romalo, ministrul României la Berlin BERLIN, 20 (Rador). — D. Alexandru Romalo, noul ministru al României la Berlin, a fost primit Sâmbătă dimineaţă de Fuehrer, căruia i-a prezentat scrisorile sale de acreditare. La audienţă a asistat şi d. von Ribbentrop, ministrul de externe al Reichului. O secţie din garda corpurilor S. S. ale Reichului a dat onorurile militare, atât la venirea, cât şi la plecarea d-lui Alexandru Romalo, ministrul României la Berlin. Perceperea impozitului mobiliar SĂPTĂMÂNA FINANCIARĂ O importantă decizie a comisiei centrale fiscale Am publicat ieri comunicatul ministerului finanţelor, prin care se acordă termen până la 25 iulie, pentru plata impozitului mobiliar, fără amendă. După această dată, organele fiscale de control au primit instrucţiuni să exercite un control foarte riguros, aplicându -se sancţiuni ori de câte ori se vor descoperi evaziuni. În legătură cu perceperea impozitului mobiliar, publicăm mai jos, o foarte importantă deciziune a comisiei Centrale fiscale, dată acum câteva zile. CE PREVEDE LEGEA CONTRIBUŢIILOR DIRECTE Legea pentru modificarea sau complectarea legii contribuţiunilor directe, precum şi pentru reportarea unor venituri şi impozite pe execiţiul 1939-1940, din 1 Aprilie 1939, prevedea la art. IV că „veniturile ce se impun pe cale de reţinere sau vărsare directă, sunt supuse după 1 Aprilie 1939, prevederilor acestor legi, ori care ar fi exigibilitatea lor“. Aşadar, impozitul mobiliar achitat după 1 Aprilie 1939, ori când ar fi fost exigibil, trebuia să fie calculat cu cotele de 16 la sută Stat, 4 la sută apărare naţională, 1 la sută drumuri şi 5 la sută supracotă, adică în total 26 la sută. COTELE CARE SE APLICA Legea din 1 Aprilie 1940 ne mai prevăzând dispoziţiuni similare cu acelea din art. IV al legii dela 1 Aprilie 1939, s’a pus problema, cami cate se aplică impozitului mobiliar exigibil înainte de 1 Aprilie 1940, dar care se achită după această dată. Chestiunea a fost pusă spre soluționare, comisiunii centrale fiscale, care a dat următoarea deciziune: Având în vedere că art. IV al legii pentru unificarea sau completarea legii contribuțiunilor directe, precum şi pentru reportarae unor venituri şi impozite ne exerc. 1939-1940 din 1 Aprilie 1939, prevede că „veniturile ce se impun pe cale de reţinere sau vărsare directa, sunt stpuse, după 1 Aprilie 1939 prevederilor acestei legi, oricare ar fi data exigibilităţii lor.” Că legea din 1 Aprilie 1940 pentru reportarea unor venituri şi impozite pe exerciţiul 1940-1941, nu mai prevede dispoziţiuni similare cu cele din legea dela 1 Aprilie 1939, dar nici nu abrogă aceste dispoziţiuni. Având în vedere că din textele amintite rezultă că la oricare plată, de impozit mobiliar făcută după 1 Aprilie 1940 calculul impozitului trebue făcut astfel: ^ 1. Dacă exigibilitatea impozitului a avut loc până la 31 Martie 1940, se aplică legea dela 1 Aprilie 1939, adică cotele prevăzute de acea lege indiferent pentru ce exerciţiu anterior se datorează impozitul. 2 Daca exigibilitatea impozitului are loc după 1 Aprilie 1040, se aplica legea dela 1 Aprilie 1040, adică cotele prevăzute de acea lege. DECIZIA COMISIEI Comisiunea decide că impozitul mobiliar ce se achită după 1 Aprilie 1940 se calculează cu cotele prevăzute in legea dela I Aprilie 1939 pentru timpul anterior lui I Aprilie 1940 și cu cotele prevăzute ile legea din I Aprilie 1940 pentru timpul ulterior acestei date. S’au luat măsuri, ca dispoziţiunile deciziunei de mai sus să fie respectate pentru toate cazurile de impunere de la data acestei dispozițuni înainte. Contribuţia de 2 la sută se calculează şi la costul transportului Noui şi importante precizări, în legătură cu perceperea taxei excepţionale de 2 la sută Aşezarea contribuţiei naţionale excepţionale de 2 la sută ridică in fiecare zi noui chestiuni de interpretare. D. Eugen Demetrescu, secretar general la ministerul finanţelor, de fiecare dată când este sesizat, soluţionează regulat toate aceste chesiuni, în spiritul legii. Vom publica mai jos, ultimele dispoziţii date în această privinţă. LA TRANSPORTURILE PENTRU AUTORITĂŢI Ca urmare la ordinul circular anterior, prin carre s’a impus obligaţiunea ca toate vânzările şi transporturile de mărfuri să fie însoţite de facturi sau note de livrare, pe care se aplică contribuţia 2°/o, s’a făcut cunoscut că la vânzările sau transporturile de mărfuri făcute către autorităţile de Stat, judeţ, comună sau instituţiunilor pendinte de acestea şi care se bucură de scutire pentru contrribuţia 2°/» la cumpărările ce efectuiază, vor fi însoţite de facturi sau bonuri de livrare, fără a fi timbrate cu 2"\ — arătându-se în mod obligator instituţiunea cumpărătoare. In ipoteza când mărfurile sunt expediate instituţiunilor publice, pe cale ferată, nu mai este nevoe de a fi însoţite de facturi sau note de livrare întrucât adresa destinatarului (instituţiei) se află trecută chiar pe scrisoarea de trăsură, şi furniturile pu■blice beneficiază de scutire. ARTICOLELE SCUTITE Transporturile de vinuri, ţuică, etc., ce se efectuiază de la locul de producţie la depozitele proprii de desfacere urmează a nu mai fi timbrate cu contribuţia naţională de 2 la sută, dacă rezultă că destinatarul este însuşi proprietarul mărfei. Deasemenea sunt scutite de obligaţiunea ca transporturile să fie însoţite de facturi sau note de livrare, articolele arătate in art. 21 din legea pentru aşezarea unei contribuţiuni naţionale excepţionale 2 la sută: pâinea, făina, mălaiul, sarea, zahărul, carnea, grăsimile, adică untura, undelemnul, untul, cum şi laptele, zarzavaturile, fructele ce se produc în ţară şi legumele de orice fel (cu excepţia produselor industrializate şi ale fabricilor de conserve), produsele C. A. M., timbrele, gazul lampant, ziarele şi revistele cum şi toate imprimatele şi rechizitele de birou expediate de către întreprinderile comerciale şi industriale fabricelor sau sucursalelor lor. Apoi, s-au reamintit organelor de control dispoziţiile, prin care vânzările de chibrituri şi cumpărările de materii prime din ţară pe care le efectuiază S. A. Chibriturile şi care sunt destinate fabricării chibriturilor sunt scutite de contribuţia excepţională de 2 la sută. ÎNSOŢIREA facturilor ŞI BONURILOR După cum se ştie, ministerul finanţelor a dispus ca toate vânzările de mărfuri impozabile la 2 la sută sau transporturile acestora să fie însoţite de bonuri de livrare sau facturi timbrate cu contribuţia de 2 la sută. Dispoziţiile de mai sus se aplică la toate cazurile, indiferent prin ce mijloace se fac transporturile-Bonul de livrare sau factura timbrată cu contribuţia de 2 la sută se va ataşa la transporturile efectuate pe C. F. R. la scrisoarea de trăsură cel mai târziu la ieşirea vagonului de pe Inia de garaj, dupa ce acesta a fost încărcat. In consecinţă, cererea pentru obţinerea vagoanelor nu va trebui să fie neapărat însoţită de notele de livrare sau facturi timbrate cu contribuţia naţională de 2 la suta. Vagoanele încărcate nu vor putea fi însă scoase de pe linia de garaj şi ataşate garniturilor de marfă fără a se fi anexat la tracht documentul însoţitor cu timbrele de 2 la sută aplicate. CUM SE FACE VIZA BONIERELOR întrucât s’a constatat că anumiţi comercianţi lipesc pe ultima faţă a carnetului de bonuri sau facturierului care se prezintă la viză, foi separate, pe care să se facă viza administraţiei financiare respective, se arată că viza administraţiei financiare sau a percepţiei de constatare se face pe ultima filă din bonier sau pe ultima factură din carnetul facturier, fără nici o hârtie suprapusă şi care s’ar putea apoi deslipi pentru a se aplica iarăşi pe boniere nevizate. Ca urmare ordinului prin care s’a dispus ca toate recipisele de consemnarea amenzilor privind contribuţia • 2 la sută trebuesc înaintate ministerului de finanţe, direcţia timbrului, serviciul 2 la sută, s’a făcut cunoscut că trebue să se evite pe viitor procesul întrebuinţat de unele percepţii de a anexa aceste recipise la conturile de gestiune, dându-se dispoziţiuni imediate ca aceste recipise să fie înaintate ministerului, iar la conturile de gestiune se vor anexa numai copii certificate după recipisele de consemnare în chestiune. CALCULAREA COSTULUI TRANSPORTULUI Preţul final de facturare la care se aplică contribuţia de 2 la sută, pe lângă diferitele taxe şi impozite, cuprinde spezele de transport, asigurare, etc. Pentru a diminua preţul final de facturare linele întreprinderi comerciale scot din factură costul transportului, marfa vânzându-se loc o fabrică, iar pentru transport se facturează separat, pe numele unor persoane sau întreprinderi, care nu fac operaţiuni de transport în mod obicinuit şi nici accidental, aceştia fiind simpli figuranţi pentru sustragerea contribuţiei 2'/° — transportul în realitate făcându-se de vânzător. Transportul este un element intrinsec al preţului, este totdeauna suportat ca element al costului mărfii de cumpărător şi ca atare, nu este admisibilă eliminarea lui din valoarea de facturare prin procedee fictive. REGIMUL MESERIAŞILOR întrucât s’a constatat că anumite măsuri ale ministerului nu sunt aplicate întocmai, se reamintesc dispoziţiunile prin care reparaţiunile sau confecţiunile cu materialul clientului, făcute de meseriaşi nu sunt supuse contribuţiei naţionale de 2 la sută, dacă valoarea manoperei este mai mare de 50 la sută din costul lucrărei. Continuare în pag- 2 a Recolta şi preţul grâului. Veşti din Argentina. Vizarea acţiunilor petrolifere. Creditul de mărfuri Recolta şi preţul grâului Problema de căpetenie e i momentul de faţă producţia agricolă. De ea atârnă felul în care se va desfăşura întreaga viaţă economică în cursul anului viitor. Situaţia se înfăţişează astfel: din pricini de ordin natural şi da ordin administrativ, primele cari nu atârnă de voinţa noastră, cele de al doilea însă cari au fost determinate de oameni, chiar peste vrerea lor, recolta anului curent nu poate fi decât mediocră. Seceratul grâului în unele părţi ale ţării s’a terminat. In alte părţi el e în toiu. Rezultatele calificative nu sunt încă cunoscute. Pentru mulţi producători, producţia e o plăcută surpriză. Nu pentrucă vor avea o producţie bogată, dar pentrucă până mai acum câteva săptămâni, cea mai mare parte din producţie era definitiv compromisă. De vreme ce unii producători vor obţine o producţie medie chiar pe terenuri de la care nu mai sperau nimic, ei nu se pot declara decât mulţumiţi. Acolo unde secerişul e în toiu, socoteala producţiei e şi mai greu de făcut. Un lucru e sigur: numai nn foarte puţine regiuni spicul stă aplecat de greutatea boabelor, aşa cum am fost noi obişnuiţi. Dar, o producţie vom avea şi aceasta cu siguranţă că va îngădui acoperirea tuturor nevoilor consumului intern. Cu o singură condiţie, să ne gândim de la început că e in interesul nostru să micşorăm consumul grâului, înlocuind o parte prin alte produse, fie printr’un amestec la fabricarea pâinii, fie printr’un alt sistem de raţionalizare. Dacă n’o vom face, desigur că fără să avem în faţa ochilor spectrul lipsei, va trebui să renunţăm la multe altele de care avem absolută nevoie. Măsura unei demobilizări parţiale, în scopuri agricole, e cât se poate de bună. De vreme ce armata este scutul ţării, bine s'a făcut apelându-se la ea in scopul apărării economiei noastre naţionale. Pe de altă parte, hotărirea d-luî prim ministru de a aduna toate forţele administrative în scopul obţinerii unei cât mai mari producţii agricole, e pătrunsă de tot simţul realităţilor şi nu ne îndoim că va da roade bune pentru ţară. Să producem mult, să producem bine, să nu risipim nimic şi mult, foarte multe lucruri se vor îndrepta. E un adevăr care nici măcar nu mai trebuie repetat. Acum câteva zile ziarul nostru a arătat cât de mult interesează stabilirea unui preţ mulţumitor la grâu. Mai întâiu, ce înseamnă preţ mulţumitor? Interesele sunt în mod natural împărţite. Agricultorul are interes să obţină cât mai mult. Consumatorul, dimpotrivă, vrea o pâine cât mai ieftină. Statul, la rândul său, cumpără pe an peste cincizeci de mii vagoane de grâu, ceia ce face ca o diferenţă de numai cinci mii de lei la vagon să reprezinte pentru el o diferenţă de peste un sfert de miliard. Cum se pot împăca toate aceste interese? Un punct de contact trebuie să existe, care să îngăduie nu ca toată lumea să fie mulţumită, dar nimeni să nu fie nedreptăţit. Acest punct in vremuri obişnuite se statorniceşte singur. Legea cererii şi a ofertei îl determină cu multă preciziune. Dar, acum, această lege nu are decât o importanţă relativă. Ea e amendată de numărul mare al măsurilor îngrăditoare, luate de organele administrative. Şi atunci el trebuie stabilit prin buna înţelegere între diferitele categorii interesate. Ni se spune că agricultorii ar fi cerut ministerului un preţ cam de o sută de mii de lei la vagon. Acest preţ e socotit ca mult prea ridicat, atât de consumatori, cât şi de stat. El ar determina o scumpire a pâinii cu cel puţin 2 lei la kgr. In discuţiile urmate la ministerul agriculturii, s’a ajuns la o înţelegere care ar duce preţul grâului la vreo şaptezeci şi cinci până la optzeci mii lei vagonul. Un preţ destul de ridicat, deşi nu poate da agricultorilor o dreaptă despăgubire pentru munca şi investiţiile lor. Dar aşa sunt vremurile. Ele cer jertfe. Jertfe grele. Jertfe pe car cu toţii le vom face, cu nădejdea că vor grăbi reîntoarcerea vremurilor frumoase şi senine. Nu ştim încă precis care sunt perspectivele producţiei de porumb. Dacă vom avea porumb destul, fără îndoială că preţul ridicat al grâului nu va lovi prea mult în clasa consumatorilor nevoiaşi. Poate chiar e mai bine ca diferenţa între preţul mălaiului şi al făinii, să fie mai mare in acest an, ca să îndemne la o micşorare a consumului de a grâului. Să amintim relativitatea orânduirilor omeneşti şi nestatornicia lor. Până mai anul trecut, de la izbucnirea crizei economice Internaţionale, nu ştiam ce mijloace să mai întrebuinţăm ca să urcăm preţul grâului. Şi de data aceasta, trebue să ne încordăm dreapta noastră judecată pentru a-l aduce la un nivel mai scăzut. Veşti din Argentina O telegramă transmisă de agenţia telegrafică germană, vesteşte că ploile au fost în Argentina atât de numeroase şi de reci, încât muncile agricole au avut mult de suferit. După toate aparenţele, faimoasa producţie argentiniană de grâu, va avea în acest an un nivel jalnic. După unii, s’ar putea ca ea să acopere deabia nevoile consumului intern. Toate informaţiile privitoare la mersul recoltelor, trebuiesc luate in o oarecare rezervă. Interesele în joc sunt mult preea mari, coeficientul de relativitate nu evaluăm mult prea însemnat, pentru că să nu aşteptăm mai întâiu rezultatul efectiv al recoltelor. Un fapt e însă sigur, întocmai ca şi vechiul continent, America de Sud a avut în acest an condiţii atmosferice nemulţumitoare. Pe de altă parte, o mare parte din stocurle de rezervă sunt blocate în diferitele ţări producătoare de peste ocean. Iar stocurile car totuşi ar putea fi mobilizate, au de înfruntat greutăţile, uneori de neînvins ale transporturilor prin mări, unde pacea a fost părăsită. In asemenea condiţii, lipsa producţiei argentiniene poate fi mult mai gravă decât se pare in primul moment. Argentina cu marile ei rezerve de producţie, putea in toţi anii să acopere lipsurile celorlalţi. Dacă în anul acesta va fi oprită de la rosturile ei din cauza producţiei deficitare, desigur că pe lângă complicaţiile ei de ordin intern, va stârni o situaţie destul de grea şi în alte părţi. Vizarea acţiunilor petrolifere Vizarea acţiunilor petrolifere * început. ^ _ . Totul e ca operaţia vizării să nu stânjenească, să nu păgubească. Din acest punct de vedere, deţinătorii de acţiuni au luat cu multă mulţumire cunoştinţă de (Cont. în pag. II-a) Contele Ciano la Berlin BERLIN, 20 (Rador).— Agenţia D. N. B. transmite următorul comunicat oficial : Fuehrerul a primit Sâmbătă dimineaţă, în prezenţa d-lui von Ribbentrop, ministrul afacerilor străine al Reichului, pe contele Ciano, ministrul afacerilor străine al Italiei. D. Dino Alfieri, ambasadorul Italiei la Berlin, d. dr. Meissner, şeful cancelariei prezidenţiale şi d. von Mackensen, ambasadorul Reichului la Roma, au asistat la întrevederea, care a fost destul de lunga. UN DEJUN LA „KARIN HALL” BERLIN, 20 (Rador).— Contele Ciano a luat parte la un dejun oferit în onoarea sa de mareşalul Goering, în vila acestuia „Karin Hall“. . . Au luat parte cele mai eminente personalităţi ale statului german şi ale partidului naţional-socialist, cum şi mareşalii numiţi de Fuehrer.X BERLIN. 20. (Rador). — Contele Ciano, ministrul de afaceri străine, al Italiei, şi persoanele care-l întovărăşesc au plecat Sâmbătă seara spre Italia. D. von Ribbentrop, ministrul de afaceri străine, a însoţit pe oaspele său până la aera Anhalt, de unde a trecut în revistă companda de onoare împreună cu Contele Ciano. Pe peronul gării se mai aflau reprezentanți ai statului, ai partidului și ai armatei, veniți să salute pe contele Ciano. »