Argus, septembrie 1940 (Anul 30, nr. 8217-8242)

1940-09-01 / nr. 8217

Anul xxx nr. 8217 A apărut şi s’a pus in vânzare TIMPUL familiei TIMPUL PENTRU TOŢI Nr. 32 12 pagini 5 Lei ABONAMENTE In străinătate In ţară Tariful în funcţiune­ de convenţiile poştale1 internaţionale 3 iei in ţară—6 iei in străinătate Un an iaao Lei 6 mi 959 „ 3 luni 3jjh * ORGAN ZILNIC AL COM BIROURILE : Bucureşti, Str. Constatin Miile No. 15 INDUSTRIEI SI FINANTE! Telefon 3.05.44­­ 1940 A apărut şi s’a pus in vânzare T­IMPUL familiei TIMPUL PENTRU TON­ Nr. 32 12 pagini 5 Lei PUBLICITATEA se primeşte la administraţia l­ui­ 1 şi la toate agenţiile de nubi cit.* Proprietar. ..ARGUS S. A. înscris sub No. 203 Trib. Ilfov Redactor responsabil: AL- PETROV­ICI Pe urmele lui Malta In 1935, s’au întrunit la Ber­lin, un congres international dele­gaţi a discuta problema natalităţii. Sir Charles Close, delegatul englez a ţinut o conferinţă despre des­creşterea populaţiei în Anglia, ca­re dela jumătatea secolului s'­a ac­centuat, făcând ca naţiunea să a­­jungă tot mai săraca în copii. So­cotind că Anglia e supra-populată şi că ar trebui să aibă o populaţie mai redus­ă, care să lucreze mai puţin şi să trăiască mai mullt,, delegatul englez a caracterizat ten­dinţa de scădere a populaţiei bri­tanice drept „un progres". Aceast­ă părere a delegatului en­glez, desigur bun cunoscător al teoriilor lui Thomas Robert Malt­hus, dar cu desăvârşire neştiutor în ce priveşte perspectivele unei astfel de stări de lucruri în viitorul unei naţiuni, n’a fost împărtă­şită de compatrioţii săi, dintre care unii au protestat dovedind, cu material statistic, primejdia unor astfel de idei. Dar au fost şi de acei care­ şi-au dat seama de primejdia scă­­derii unei populaţii de 46 tr­ili­­oane de­­oameni, puse să stăpânea­scă un sfert din suprafaţa globu­lui sub egida unui imperiu de 33 milioane k­ilometri pătraţi, locuit de peste 503 milioane de oameni. In cele din urmă, problema pri­vită cu scepticism în Camera Co­munelor, s’a redus la o chestiune de subvenţii pentru propaganda împotriva „fried de copii". S’a ridicat totuşi un glas care să evoce toată însemnătatea na­ţională a problemei. Acest glas era chiar acela al Cancelarului te­zaurului, d. Neville Chamberlain. El a fost acela care a cerut să se încurajeze căsătoriile şi să se înlesnească birurile locuitorilor pentru a se pune pe cât posibil capăt scăderii nașterilor. „Trebue să recunosc, a spus d. Chamberlain, că privesc cu nes­pusă îngrijorare necontenita scă­dere a numărului copiilor nou- născuţi. Simt că nu e departe vremea când ţările Imperiului Bri­tanic vor avea nevoe de cetăţeni din propriul nostru sânge şi mi-e teamă că nu vom putea răspunde acestei chemări. Cred că dacă pu­tem da un mic sprjîn celor ce perpetuează rasa, aceşti bani nu sunt risipiţi în zadar". Dar nu numai Anglia, ci şi alte ţări — Germania, Franţa, Elveţia şi Norvegia — ţări în care în deceniile trecute s’a trăit bine şi s’a cheltuit mult — au cunoscut această criză a natalităţii. După războiul mondial, deficitul naşte­rilor faţă de decese adică procen­tul necesar păstrării populaţiei la un nivel constant era în Anglia de 25 la sută şi in Germania de 30 la sută. In ultim­i ani, Ger­mania a redus acest procent la 4,5 la sută, iar Anglia mimai la 20. Mai gravă s’a arătat problema în Franţa. In 1930, numărul naş­terilor a fost de 750.000, în 1935 se n­ăscuseră 630.000 copii faţă de 700.000 oameni în vârstă de 52 de ani şi 400.000 de 65 de ani. S’a­ calculat că urmându-se tot aşa, Franţa ar fi avut în 1960 numai 350.000 de noui - născuţi la 400 mii de adulţi şi 540.00­0 de bă­trâni. Nu se ştie încă ce schimbare va aduce războiul în această sta­re a lucrurilor. Viaţa e desigur foarte grea şi oamenii au tot mai puţin curajul să o înfrunte. Insă pe de altă parte, o îmbunătăţire economică nu se poate concepe fără acei oameni de mâine, care să consume mai mult și să pro­ducă tot mai mult. ■■'■■111111 ii unni I iu linn n riwut w mm im» unim. CASA M.S. REGEI.IN COMUNICAT Nr. 83 Mareşalul Curţii Regale face cu­noscut următoarele: In după amiaza zilei de 30 Au­gust a. c. MAJESTATEA SA RE­GELE a primit în audienţă pe: D. Ion Gigurtu, Preşedintele Con­siliului de miniştri, D., profesor Nicolae Iorga, consi­lier regal, D. Iuliu Maniu, fost președinte al Consiliulu­i de miniștri, I. P. S. Alexandru Niculescu, consilier regal, mitropolit greco-ca­­tolic al Blajului. D. Gheorghe I. Brătianu, profe­sor universitar. București, 30 August 1940. N­oua frontieră româno - ungară l/fi.V/l, 30 (Rador). —Agenţia DA II transmite: Din sursă autorizată se anunţă, deşi sub rezer­va completă, că frontiera definitivă româno-unga­­ră,­­fixată prin sentinţa arbitrată de azi, ar avea în mod aproximativ traseul următor: ■ ■■începând de la sud-i'e'd de Sal­ont­a la frontiera actuală ungară, el se îndreaptă în direcţia nord­est, trece la circa 10 hm. In siul-est de Orad­ea- S Mare, care devine astfel ungară, merge spre est, imer­iat la sud de calea ferată Oradea-Mare-Clu­j care deasemeni trece la Ungaria până la un punct situat la circa 30 km. la nord-vest de Târgul-Mu­­reş, ia apoi direcţia spre sud-est, lăsând României linia ferată Sighişoara — Braşov. La circa 22 km. spre nord-est de Braşov, care rămâne României, traseul frontierei face un arc de cerc către sud. Apoi, el merge în su­s în direcţia est, până la marea creastă a Carpaților, pe care ea o urmează către nord, pe vechiul traseu al frontie­rei româno-un­g­a­r­e, din epoca dinainte de război, până ce atinge noua fron­ti­eră româno-sovietică. NEGOCIERILE RO­MÂNO - BULGARE Tratativele româno-bulgare de la Craiova continuă in mod­ normal. Azi dimineaţă experţii financiari români şi bulgari s-au întrunit în şedinţă comună. Experţii militari au lucrat asemenea împreună. După amiază, şeful delegaţiei ro­mâne a avut o lungă convorbire cu primul delegat bulgar. Mâine dimineaţă se va întruni co­misia schimbului de populaţie, iar după amiază d. ministru Creţeanu va avea o nouă întrevedere cu d. Pomengjf. SOFIA, 30. (Rador). — Corespon­dentul agenţiei D. N. B. transmite: Numai chestiunile financiare au în­târziat tratativele de la Craiova, ast­fel scrie ziarul „Zora“, continuând mai departe că tratativele care au avut loc între şefii celor două dele­gaţii,­­Joi seara, sunt decisive pentru evoluţia acordului dintre cele două ţări. Se crede că aceste tratative vor fi terminate în câteva zile, poate chiar . Duminică. Vineri, vor avea loc noui convorbiri intre delegaţii principali. Bursa In şedinţa de Vineri, bursa a­­fost mai bine dispusă. V­alorile industriale oscilează în ju­rul cursurilor precedente, înregis­trând pe alocuri diferenţe de cursuri. Lelea dela 1050, cursul din ajun, sca de la 101,0, S. T. B. dein 1175 la 1160 8. R. D. dela 132!­ la 1300. In schimb, Reşiţa e in urcare dela 506 la 1,25. Hârtiile petrolifere, mai captate în registroasă plusuri. Astra Rămână de la 050 cursul din ajun se urcă la 975 Redevenţa dela 21,0 la 250, Creditul Minier dela 505 la 525. V­alurile cu dobândă fixă neschim­bate. Târiful a­was. Târgul alimentar a fost era mai bine aprovizionat. La zarzavaturi au fost sosiri mari. Preţurile au fost foarte puţin scăzute cu toată abundenţa, deoarece şi cererea a fost sporită fiind zi fără carne. Peşte, de asemenea, a fost in cantitate îndestulătoare. Preţurile staţionare la aproape toate speciile de peşte. Crapul, ciortanul şi ciortocrapul — adică crapul mare, mijlociu şi mic care zilele trecute se scumpise cu 10-20 lei la kgr. a scăzut din nou reve­nind la preţul vechi de 26—80 Iei kgr. după mărime. Pasări au sosit puţine. Preţurile neschimbate. Fructe, de asemenea, foarte pu­ţine şi extrem de scumpe. Linia de grăsimi se accentuează pe zi ce trece. Nici­ o băcănie nu are spre vânzare untură topită sau u­, lei comestibil. Au fost şi eri în cursul dim­i­­neţei cereri mari —­ peste nevoile­­ obicinuite — în articole de băcănie.­­ După amiază cererile au încetat­ brusc. • * 1 * ‘ Toate ‘ cererile de zahăr, făină, orez etc', au fost satisfăcute. Preturile , staţionare. Lipsa de sare la o parte din băcănii conti­nuă. . . Deverul Dacă in sectorul alimentar deve­rul a fost şi eri mare în schimb la manufactură în special şi in toate celelalte sectoare au fost extrem de puţine vânzări. Se pare că lum­ea in situaţia ac­tuală se îngrijeşte numai de apro­vizionarea cu articole alimentare în­vestind în acestea şi sunt cele des­tinate pentru alte necesităţi. Industria siderurgică Industria siderurgi­ă întâmpină greutăţi din ce în ce maî mari la aprovizionarea cu materie pri­­măIn special se simte lipsa fie­, I­rţîhîi vechi, principala materie pri­mă, care dacă sar putea colecta d­in ţară în cantităţi mai mari ar putea­­ satisface cel pufin în parte şi nevoile pieţei. Din cauza lipsei de materie p­ri­­mâ,ţindu­striale­­metalurgice nu pot executa în­ întregime şi în terme­nele dorite, de clientelă comenzile prescrise.­­ Pri­ma**­a lipsei de cocs meta­lurgic, posibilităţile de import fiind foarte reduse, s’a căutat a se în­locui această lipsă prin întrebuinţa­rea unui procent mai mare de man­gal. Dar şi aci se întâmpină greu­tăţi, industriile metalurgice nepu­tând să-şi producă mangalul în măsura necesităţilor din cauza lipsei braţelor de muncă. Articole sanitare Campania de construcţii din a­­cest an a fost extrem de slabă. Din această cauză industriile de artico­le sanitare, adică băi, lavabonii, etc., precum şi materialele pentru încălziri centrale ca: radiatoare, cazane, etc., sunt lipsite cu totul de comenzi noi. Comercianţii din această branşe fiind bine aprovi­zionaţi ei evită să învestească noi capitaluri într’o marfă ce nu are căutare. , Industria textilă­­ Lipsa de comenzi apasă foarte greu şi asupra industriei textile. Majoritatea fabricilor au lucrat în limitele materiei prime ce au la mărfuri pentru stocaj. Lipsa de ca­pitaluri noui şi restrângerea la maximum a posibilităţilor de cre­dit pun într’o situaţie foarte pre­cară o bună parte a acestei indu­strii. O mare uşurare s’ar aduce tutu­ror industriaşilor, dacă li s’ar eli­bera bonurile de înzestrare pentru sumele ce au subscris, ca prin bom­bardarea lor să-şi poată procura sumele ce le sunt absolut necesare pentru a putea continua activitatea. P IA T A Târgul alimentar. Deverul. Industria siderurgică. Articole sanitare. Industria textilă. Bursa • Intre pro­blema aprovizionării şi a preţurilor fixe Stabilitatea mwedei primează in complexul pro­blemelor economice actuale DECLARAŢIILE D-LUI V. DI­MITRIUC, SECRETARUL GEN­ERAL AL MINISTERULUI ECONOMIEI NATIONALE După cum s’a luat cunoştinţă la timp din declaraţiile repetate ale d-lui prof. dr. Leon, ministrul eco­nomiei naţionale, problema capitală economică a cărei soluţionare o ur­măreşte guvernul este ridicarea stan­dardului de trai a producătorilor a­­gricoli prin valorificarea produselor lor şi concomitent prin comprimarea preţului produselor industriale. ’ In această direcţie, atât actua­lul guvern cât şi toate guvernele vii­toare vor trebui să pornească în ac­tiunea lor de la acest postulat. Situaţia excepţional de grea prin care trece ţara,, consecinţele unui an agricol sărac şi dificultăţile eco­nomice ce trebuesc prevăzute în iar­na care se apropie, impune conducă­torilor însă, ca o primă datorie, lua­rea de măsuri pentru a asigura populaţiei aprovizionarea cu cele strict trebuincioase vieţii şi deci îm­piedicarea scumpetei. De aci nevoia fixării de preţuri la mai toate produsele care intră în marea consumaţie. blemă, ea trebuie atacată şi a fost atacată. Sunt o serie de produse de mare consum ale căror preţuri, la unele au fost menţinute pe loc, iar la al­tele reduse , printre acestea sunt: cimentul, hârtia, zahărul şi altele ale căror preţuri urmează săi fie comprimate treptat. Deficitul de grâu din anul în curs Pe de altă parte va trebui numai­decât găsită o soluţie pentru a um­ple golul de 50-60 de mii de vagoane de grâu care-l reprezintă deficitul anului acestuia. El nu se va putea umple decât prin economii mari în consumaţie şi introducerea unui tip popular de pâine, termină, d. Dimitriuc explica­ţiile sale. CE NE DECLARĂ D. V. DIMITRIUC, SECRETARUL GENERAL AL MINISTERULUI ECONOMIEI NAŢIONALE Ţinând să expire gradarea măr­furilor luate de ministerul econo­miei naţionale în soluţionarea pro­blemei aprovizionării, d. V. Di­mitriuc, secretarul gen­ern al ace­stui departament şi secretarul De­legaţiei economice a guvernului, ne-a spus : Pe sigur, nici­ o măsură de ordin economic nu poate mulţumi toată lu­mea, dar cea mai bună e acea care mulţumeşte pe cât mai mulţi. Pornind de la această axiomă, gu­vernul a­ fixat preţuri destul de re­muneratorii pentru grâu şi alte ce­reale şi a menţinut un preţ redus pentru pâinea zilnică a marei popu­laţii. Primejdia unei pâini scumpe Este adevărat că într’un regim de preţuri libere, preţul grâului ar pu­tea ajunge, în actualele împrejurări şi la îndoitul preţului fixat, dar câştigul producătorilor ar fi numai aparent, de­oarece repercusiunile u­­nui asemenea preţ asupra vieţii economice ar fi atât de mari, încât­­ar distruge orice stabilitate a preţu­rilor în genere, ar atinge grav stabi­litatea monedei prin deprecierea ei şi folosul nu l-ar simţi nimeni inclu­siv producătorii. Iată de ce — spune d. Dimitriuc problema preţurilor trebue să pri­meze. Comprimarea preţurilor industriale Bineînţeles, adaogă d-sa, conco­mitent cu politica preţurilor stabi­le, trebue să urmărim concomitent şi comprimarea preţurilor indus­triale. Oricât ar fi de grea această pro- Italia şi Germa­nia garantează Inviolabilitatea şi integritatea nouilor frontiere ale României VI­EN A. 30 (Rador).­­Trimisul special al agen­­ţiei Ştefani transmite: Italia şi Germania au dat României garanţie pentru integritatea şi in­violabil­itate­a frontiere­lor sale, sub forma unui schimb de note. Contele Ciano a adresat ministrului român al afa­cerilor străine, d­. Mihail Manoilescu, următoarea notă: ,,Excelenţă. In numele si din ordi­nul guvernului din Roma am onoarea a vă comuni­ca cele ce urmează: Italia şi Germania asu­mă, cu începere de azi, garanția pentru înteprî­­tatea şi Inviofb­ilitaitea terîterîiil'-'v! statului ro­mân. Primiţi Excelenţă ex»­presiunile celei mai «nal­te consideraţii ale mele”. Ministrul de afaceri străine al României, d. Manoilescu, a răspuns că „Guvernul român ia cu­noştinţă cu agrement de comunicare şi acceptă garanţia acordată Româ­niei”. Suspendarea spectacolelor Din ordinul autorităţilor poliţieneşti aseară la ora 9 au fost suspendate spec­tacolele in toată ţara. Deasemenea au fost o­­prite orchestrele in lo­caluri. Programul­ posturilor de radio a fost şi el dif­inat, suprimând­u-se cântecele. HOTĂRÂRILE ARBITRAJULUI DE LA VI­ENA Agenţia „Rador’) trans­mite: Hotărârea Consiliatul de Coroană ţinut în noap­tea de 29-30 August de a accepta arbitrajul pu- I ferner rixei in "Cirii ■£* . t»­in­ele româno-maghiare a fost luată în circumstanţe excepţional de grele. Conferinţa de la Viens, determinată din iniţia­tiva Germaniei şi Italiei, interesate la menţinerea păcii în sud-estu­ fc­d­­­opei, s a desfăşurat în împre­jurări in care România trebuia să aleagă intra salvarea fiinţei politice a statului nostru şi posi­bilitatea dispariţiei lui. Ameninţarea cu războiul din partea duşmanilor noştri, precum şi imposibilitatea miniştrilor de externe german şi italian de a rămâne mai mult de două zile la conferinţa din Viena, au determi­nat România să se hotărască în cel mai scurt timp util. Acceptarea arbitrajului, care lăsa totalmente în mâinile Axei rezolvarea diferendului român-­­maghiar, oferea României drept compensaţie din partea Germaniei şi Ita­liei garantarea categori­că a fruntarilor noastre faţă de oricare dintre ve­­cini. . .1 Consiliul de Coroană examinând toate posibi­­lităţile, a ajuns la singura incheere mai favorabilă, adică la acceptarea arbitraj­ului Axei, România gă­­sindu-se în acest moment absolut izolată între duş­mani. Întregul sistem, pe care se baza politica ex­­ternă a democraţiei, s’a prăbuşit în înteaga Eu­ropă. _­1 In această împrejurare, singura atitudine înţe­leaptă a fost aceea de a ne ralia la politica Axei, acceptând toate consecinţele ce decurg din noua stare de lucruri, consecinţe faţă de cari altele mai favorarbile nu există. _­1 Pierderile noastre sunt din nou sgiibiuitor de dureroase, dar garanţia ce ni s’a dat îrn schimb este de o însemnătate vitală pentru fiinţa Statului Ro­mân, în aceste momente când atâtea alte state dis­par ca şi cum nu ar fi fost. Mulţumită acestei garanţii care ne asigură gra­niţele, România îşi va putea relua viaţa normală în interior, procedând îndată la demobilizare. Oricât de dureros este pentru noi rezultatul ar­bitrajului, ceea ce trebue ţinut neapărat în seamă în acest moment decisiv este păstrarea fiinţei sta­tului şi solidarizarea unanimă în jurul Tronului, care îl simbolizează şi fără care nu ar exista ma­rea nădejde în ziua de mâine. CELE ŞAPTE PUNCTE ALE SENTINŢEI VIENA 30 (Rador). — Agenţia D.N.R. transmite: Guvernele român şi ungar s’au adresat guvernului Reichului şi gu­vernului Italiei, rugându-le să rezolve printr’un arbitraj chestiunea în suspensie, între România şi Ungaria, cu privire la teritoriul ce ur­mează a fi cedat Ungariei. In urma acestei cereri şi în urma declaraţiilor făcute de guverne­le român şi ungar, şi în acelaşi ti­mp a cereri, în sensul că România şi Ungaria vor considera că cele două părţi sunt legate printr'o ase­menea sentinţă de arbitraj, d. von Ribbentrop, ministrul german al a­­facerilor străine şi contele Ciano, ministrul italian al afacerilor străi­ne, după o nouă întrevedere cu d. Manoilescu, ministrul român al afa­cerilor străine şi cu contele Csaky, ministrul ungar al afacerilor străi­ne, au pronunţat azi la Viena sentinţa de arbitraj următoare: Iată textul sentinţei, după comunicatul oficial: 1) Traseul definitiv al liniei de frontieră, car­e desparte România de Ungaria, va corespunde ace­luia, marcat pe harta geografică aci anexată. O co­misie româno-ungară va determina detaliiile tr­a­seului la faţa locului. (­­ 2) Teritoriul român atribuit Ungariei va fi e­­vacuat de trupele româneşti într’un termen de 15 zile şi remis în bună ordine acesteia. Diferitele fa­ze ale evacuării şi ale ocupării, precum şî im­odali­­tăţile lor vor fi fixate în termen de o comisie ro­mâno-ungară. Guvernul ungar şi român vor ve­ghea ca evacuarea şi ocuparea să se desfăşoare în ordine complectă. 3) Toţi supuşii români, stabiliţi în această zi pe teritoriul ce ur­mează a fi cedat de România dobândesc fără alte formalităţi naţiona­litatea ungară. Ei vor fi autorizaţi să opteze în favoarea naţionalită­ţii române într’un termen de şase luni. Acele persoane care vor face uz de acest drept vor părăsi teritoriul ungar într’un termen adiţional de un an și vor fi primiţi de România. Ei vor putea să ia,fără nici o împiedecare, bunurile lor mobile, sa lichideze proprietatea lor imobi­lă, până în momentul plecării lor, şi să ia cu ei produsul rezultat. Da­că lichidarea nu reuşeşte, aceste persoane vor fi despăgubite de Un­garia. Ungaria va rezolva într’un mod larg şi acomodant toate chesti­unile relative la transplantarea optanţilor. 4) Supuşii români de rasă un­gară, stabiliţi în teritoriul cedat în anul 1919, de către Ungaria, Ro­mâniei, şi care rămâne sub suvera­nitatea acesteia, primesc dreptul de a opta pentru naţionalitatea unga­ră, într’un­ termen de 6 luni. Principiile enunţate în paragraful trei vor fi valabile pentru persoanele care vor face uz de acest drept. 5) Guvernul ungar se angajea­ solem­n să asimileze in totul cu ceilalţi supuşi unguri pe persoanele de rasă română care, pe baza arbitrajului de mai său, vor dobândi naţionalitatea ungară. Pe de altă parte, guvernul român, la acelaşi angajament solemn în ceea ce prive­şte pe supuşii de rasă ungară, care vo­r rămâne pe teritoriul român. 6) Detaliile rezultând din transferul suveranitate vor fi regle­mentate prin conversaţii directe între guvernele român şi ungar şi 7) In cazul în care dificultăţi sau îndoieli s’ar ivi în cursul apli­cării acestui arbitraj, guvernele român şi ungar se vor înţelege pe calea directă. Dacă într’o chestiune sau asta înţelegerea nu se reali­zează, litigiul va fi supus guvernelor Reichului şi Italiei, care vor a­­dopta o soluţie definitivă.

Next