Argus, ianuarie 1942 (Anul 32, nr. 8609-8631)

1942-01-01 / nr. 8609

ANUL XXXI Nr. S039 A apanjt și s’a pus in vânzare TIMPUL familiei TIMPUL PENTRU TOfl No. 101 ABONA In țară­­In an looo Lei e luni 550 „ 3 luni 300 8 PAGINI 3 LEI fan poștală plătit» la irim conform aprobării Nr. 133*7-lM» Joi­­ lantiam tfff A apărut și s'a pus în vânzări TIMPUL PUBLICITATEA ae primește la administraţia jafu­lui şi la toate agenţiile de publicita­te. Proprietar : „A R G U S” S. A înscris sub St. 203 Trfti­­l­ov Redactor responsabil: AL. PETROVICI Fă bucă­tura cât ţi-e gura In aceste zîle de sărbători, —* pe cari le cam întindem, nu e aşa? — gândurile multora sunî ajîntîte la bucătărie, la frîptura din cuptor, la plăcinta dîn tavă. Gospodinele, împovărate de grîjî, nu ştiu ce să facă șî cum se chîbzuîască mai bine. In goană după sfaturî, ele cîtesc până și b­i­brîcele dîn ziare, în care nîşte cu­­conîfe îşî bat capul să ne învețe ce să mâncăm şi cum să gătîm mâncărîle. Ba, în româneasca coa­nei Chîrîfa, ne învață şî ce să fa­cem „când vîne servanta care ser­vește... că nu e dîfîcît a pune la punct educafîa"!.. „Ce descepfîe crudă”!.. Ce ferîcite sunt cuconîtele ace­stea. Trăiesc în norî, parcă n'ar ştî ce se întâmplă pe pământ, nu văd frământarea, nu aud glasurile atâ­tor necăjiţi. Lor I­ se pare că plouă *cu făină şî cu ouă, că untul se gă­seşte berechet pe toate cărările, că măcelarii îi­ pun muşchiul de vacă, costîfele de porc cu sîla în brațe, că laptele şî mierea curg Sgârla, că vapoarele n'au altă trea­bă decât să ne aducă mîgdale, Smochine, stafide şî curmale. Şi atunci aceste gingaşe făpturi, în loc să ne zîcă să facem dintr'o ridiche patru feluri de mâncare: lasă, nerasă, cute șî feliî, ne îspî­­țesc una cu Bavaroîs de zahăr ars, alta cu Prăjitură cu curmale, — de unde curmale? — alta cu Mămăli­gă portugheză, alia cu Sarmale pre­delare. Ascultarî: Bavarois de zahăr ars Se face cu o jumătate lîtru de lap­te, 6 ouă întregî, 100 de grame feahăr, o jumătate de baton de va-| nîlîe, 150 de grame zahăr ars, 7 foi de aelatînă şî 300 de grame frişca bătută fără zahăr- Șî pe de-a' Supra a'tă frîşcă bătută cu zahăr yanîlat, fructe zaharîte, triată m­ărunt şi stropite cu rom. Bune bu­cate, dar nu la vreme potrîvîtă. Dar „Sarmalele predelare" (?) ? Ce înghit sarmalele astea, până să fie şî ele înghîţîte, e de pomină, şî carne de vîţel, şî carne de porc, şi muşchi de vacă, şî pîept de curcan, şi lapte, şî ouă, şî treî­ verze, şî slănină, şî şoric, şî ceapă, şî piper boabe, şî piper pisat, şî felîî de cartofi, şî bulîon de roşîî şi smântână!.. Parcă am fi la masa bogatului între bogatî Trîmalehîon, faimosul scflav eliberat, eroul luî Petronîu. Lipsesc doar muzîcele şî sclavii, cari jucând şî mîşcându-se în rit­mul sunetelor, să aducă pe tăvi urîaşe câte un mîsîref întreg frîpt la frigare, un porc între caltaboşi şî câmafi, un pui de urs, gâşte grase cu peştî şî păsărele făcute toate dîn carne de porc, şî tocăi­turîle cu mirodenii, amestec de turturele, de sturzi, de îepurî, de mîeî şî iezi, — sarmalele „prede­lare", de acum douăzeci şî maî bîne de veacuri. Lăcomîeî îî e greu să se opreas­că la fiecare fel de mâncare, lî tre­­bue toate deodată şî din mîî de gusturî sa facă unul singur. Când pleca la drum, — la drum suntem şî noî acum, — cumintele Seneca îşi lua cu el, dîn casa luî plină de bogătîî, numaî tabletele pe care să scrîe, şî săculeţul cu smochine uscate: „smochinele, zi­cea el, îmi fîn ioc de cele maî bune bucate când am pâîne, și de pâîne când aceasta îmi lipsește- Ele îmî fac dîn fîecare zî o zî de An nou, zî îmbogățîtă de gânduri frumoase, de sîmfîmînte înalte, la care las să alerge sufletul meu- Fiindcă sufletul nu se înalță decât atunci când se desparte de obiec­tele dîn afară...". Șî acum să vă dau, de Anul nou, șî eu o „rețetă" de mâncări. Nu e a mea- E a luî Marfial. Cîcîlîanus, spune Marfîal, îa do­­vlecîî, îî taie în mîî de bucățî, îî dă la mosafîrî „la începutul meseî, la întâîul, la al doilea, la a! trei­­lea fel. Face din dovleac fructe, face p­ărîfurî, — cele maî nesă­rate dîn lume, — face plăcînte de tot solul, face șî curmale, cum se văd la teatru. Dovleacul iese dîn bucătăria luî Cîcîlîanus sub formă de tocătură, de lîmbă, de bob. Dovleacul se schîmbă în ciuperci, în câmarî, în coade de peşti, în peştișori- îndemânarea bucătarului se desfăşoară întreagă, când e să gătească aceste bucate. Astfel Cî­­cîlianus îşî umple străchinile, far­­furîîle, castroanele, tîngîrîle, ti­­gheanele, şî crede că a făcut mi­­nunî, că a făcut o ispravă de toa­tă drăgaîăşenîa, când pentru atât de multe felurî de bucate a chel­tuit o nîmica toată". Cheltuială mîcă, frâu poftelor şî rîsîpei, asta ne trebue maî ales acum în gospodăria fiecăruia, şî a tuturora. Hrana să astâmpere foamea. Atâta. Cuminţenia şî cum­pătarea să ne fîe călăuze de tot momentul-Iar când ne vom vedea nădej­dile împlînîte şî grijile strivitoare se vor ridica de pe suflete, numai atunci cu mare bucurie, cu cânte­ce, cu ferestrele scăldate în lumi­nă, cu masă întinsă şî bogată în fîecare casă şî colibă să sărbăto­rim Anul Nou, cum ne-am de­prins dîn bătrâni, cum ne-a învă­ţat belşugul ţării. Până atunci măsură în toate, fă bucătura cât fi­e gura- Că bucătu­­ra mare se pune în gât. T. Pisani PE FRONTUL DE LUPTELE DE APĂRARE CONTINUACUACE­IAŞI INTENSITATE BERLIN, 29 (Rador). — Marele cartier general al Fuehrerului, înaltul comandament al forţelor armate germane Publică următorul comunicat:­­ Pe frontul de Est luptele de apărare continuă cu aceiaşi înverşunare. In ţaţa Leningradului artileria nega a atins cu cinci lovituri directe, un bastiment de linie sovie­tic.­­ In cursul a noii atacuri aeriene date împotriva mişcărilor de trupe ş­i a vaselor inamice în strâm­toarea Kerci, un vas de transport a fost scufundat iar şase alte transporturi, precum şi mai multe al­te vase au fost avariate. In Africa de Nord, inamicul a luat contact cu poziţiile germano­­italiene din sectorul Agedabia. In cursul unui reuşit contra-atac, un număr de 58 de care blindate britanice, un mare număr de auto­­mobile-mitraliere şi vehicule moto­rizate au fost nimicite. In Cirenaica, câmpuri de aviaţie şi de concentrare a trupelor inamice au fost bombardate. In regiunea maritimă, la nord de Tobruk, avioane de luptă germane au atins cu mai multe lovituri di­recte un contra-torpilor britanic şi un vas de comerţ, care navigau în­­tr’un convoi. Un submarin german a atacat în largul localităţii Marsa Matruk un­­convoi militar, scufundând două vase de transport britanice cu o deplasare totală de circa 9.000 de tone şi a avariat cu o torpilă un alt vas. Pe insula Malta, avioane de luptă germane au atacat cu bună eficaci­tate, atât ziua cât şi noaptea, aero­dromuri şi amenajamente portuare. ­­a . r% Restabilirea com­unica­­ţiilor feroviare dintre Turcia şi Grecia ISTANBUL, 29 (Rader). — DNB: Podul de peste fluviul Ardă a fost reparat, astfel încât comunica­ţiile feroviare dintre Tur­cia şi Gre­cia vor fi restabilite in curând. PARADOXE SOCIAL -POLITICE ALE RĂZBOIULUI de prof. E. M. BIUNCOViil Pe măsură ce războiul actual­mente în curs, se întînde tot maî mult în durată șî în spațîu, obser­văm că se discută cu interes cres­când problemele socîal-polîtîce ce au sîguranță se vor impune unei rezolvîri, îndată după încheierea ostîlbcărîlor. Cu alte cuvinte, lumea cugetă­torilor şi cu ei întreaga opinie publică conştientă, anticipează a­­supra înrâuririlor mai îndepărtate ale războiului, cu privire la vii­toarele structuri politice ale state­lor Europei şî cu drept cuvânt, căci războiul este azi un fapt îm­plinit pe care nimeni și nimic nu îl mai poate întoarce din drum şi singurul lucru care interesează este de a se şti, dacă enormele jertfe pe care le cere acest război, vor avea sau nu urmări hotărâtoar­re cu privire la soarta viitoare a popoarelor europene. Ce înțelege opinia publică prin soarta viitoare a popoarelor eu­ropene? In prima lînîe ea se gândeşte la posibilităţile de înlăturare a răz­boaielor periodice în Europa şî care se produc la perioade tot mai scurte, încât, socotind şî nevoia unei necontenite pregătiri se poa­te spune că războiul a devenit endemic­ Constatăm că maî tofi cei ce s© ocupă de această grea problemă își bazează argumentarîa lor pe elemente trase din analizarea cauzelor­ cari au provocat­ aceste războaie, pentru a trage apoi Con*­cluzîa că prin înlăturarea acelor cauze se vor înlătura şî războa­­iele; raţionamentul este fără în­doială foarte logic însă ni se pare cam simplist. in adevăr, cauzele acestor războae formează un complex de problema' atât de vast şî de varîat, încât nîcî cel mai genial om dîn lume nu se va putea orienta uşor într'un aseme' nea labirint de Interese șî ambî' tîunî- Printre aceste formule re­vine necontenit cuvântul de „Ideologii" cu pretentîa de sinte­ză a uneî întregi stărî de lucruri morale și chiar materiale ale unui popor, în opozîțîe cu acelea ale altor popoare. Dîn conflictul acestor Ideologii /_ •» * ■ unerire aeia popor la popor, ni se spune că se nasc războaiele. De atuncî, după raţionamentul numit de noi aci mai sus „simplist", ar urma ca pentru desfiinţarea răz­­boaîelor să se desfiinţeze cu de­săvârşire ideologiile, sau cel pufin diversitatea îdeologîîlor şi deci uniformizarea îdeologîeî pe con­tinente la început șî apoi univer­sal. Admițând însă, că sguduîrei produsă de războiul actual sai vreunul viitor, — ferească Dumne­nezeu, — ar avea urmări atât de nenorocite pentru toate popoarele continentului nostru, încât ele s'ar reculege și inimile lor ar bate la unison, — căci la nenorociri co­mune oamenii se apropie mai u­­şor, — încă se pune întrebarea: pentru cât timp? Dar perpetuarea nenorocirii numai de dragul pă­cii, poate ea fi un ideal pentru rosturile omenirii pe acest pă­mânt? . . Omenirea aceasta care se tă­­leşte cu atâtea minunate cuceriri ale siîînfelor şî artelor, obfînute îrt decurs de mii de anî, cu atâta tru­­dă, muncă şi abnegaţie, toate mer Inîte să înobîlească sufletul omu­­s­ului, nu a reuşit în atâtea secole să • impună sentimentul umanitar că f notă dominantă în toate acţiunile­­ popoarelor cel pufin a celor zise 1 civilizate; lucrul este șî mai grav, 1 când ne gândim ca o asemenea cucerire umanitaristă nu a putut i cuprinde nici măcar elitele aces- 1 tui popor, căci doar acestea le conduc destinele. Cele ce se petrec azi în Europa, 1 deșteaptă în opinia publică a cei lor mai multe țărî, îndoelî asupra capacîtăfiî șî sincerităţii aceior elite, căci într'adevăr opinia pu­­blîcă este nedumerită asupra fap­tului că li se predică o anumita conduită în raporturile dintre ce­tățenii în cuprinsul unei fări şî altă conduită în raporturile dintre o fără şî ada. Astfel se predică în timpurile moderne tot maî intens, renunţarea de bună voie la interesul indivi­dual în favoarea celui colectiv; nu vedem însă propovăduîrea acelo­rași sentimente de apropiere şî r­ abnegafiune în raporturîle dintre state, ci tocmai contra-îul, asistăm la preamărirea unui nationalism exagerat până la denatu­are. In asemenea condîfîunî este foarte firesc să ne punem întreba­rea: va putea oare acest crâncen şi mistuitor război să aibă ca con­secinţă o atât de strânsă şî sînceră apropiere între popoarele Euro­pei, încât să înlăture pe veci© războiul între ele? ’ Suntem toads­­cept‘,cî cu privire la posibilitatea realizării unui a­­semenea îdeal, pe calea armelor. Asemenea ideal nu se poate rea­liza decât nu în educarea popoare­lor în sentimentul de sinceritate șî cinste; or, sub acest raport, răz­boiul este cel maî prost educator. EVOLUŢIA PRETURII OR­IN ANUL 1941 Cauzele care au dus la urcarea preţurilor. Sporurile lunare. Media generală a urcărilor. Măsurile pentru înfrânarea urcărilor de preţuri şi pentru stabilizarea lor A trecut un an excepţional. Răz.J­boiul care a isbucnit în 1939 s’a în­tins mai departe, numărul soldaţi­lor angrenaţi in lupte a crescut şi odată cu aceasta şi spaţiul in care luptele s’au desfăşurat, întinderea războiului a avut o deosebită influenţă asupra econo­miei ţărilor din lumea întreagă, dar mai ales asupra acelor ţări care au luat parte efectivă la războiu. Pre­tutindeni, puterea de producţie a fost pusă mai întâi la dispoziţia nevoilor războiului, iar după aceea, pentru acoperirea nevoilor popu­laţiei în aşa fel, încât nimeni să nu se dedea la un consum exagerat, dar nimeni, iarăşi, să nu sufere lip­suri grele. Astfel s’a impus şi în ţara noa­stră o îndrumare din partea oficia­­lităţi a producţiei şi consumaţiei, mai ales după data de 22 iunie 1941, când armatele române au por­nit într’o strânsă camaraderie de arme cu armatele germane pentru distrugerea definitivă a pericolului bolşevic din răsărit şi pentru elibe­rarea ţinuturilor cutropite pe ne­drept de armatele bolşevice în vara anului 1940. Economia naţională a trecut to­tuşi cu bine primul an de războiu, deşi i s’au cerut sforţări din cele mai mari, cu atât mai mult cu cât n’a putut dispune de materii prime în cantităţile necesare satisfacerii întregului ei potenţial de producţie pent­ru că, pe de o parte importul de materii prime străine a întâmpinat­­ greutăţi — nesiguranţa transportu-­ rilor maritime, scumpetea transpor­turilor pe căile terestre, etc., — iar pe de altă parte, producţia indige­nă a fost influenţată de un an a­­gricol mediocru. Aceste greutăţi au avut o înrâu­rire deosebită asupra formării pre­ţului de cost al produselor industri­ale. Prin scumpirea acestor produ­­se, a fost înrâurit şi preţul produ­selor indigene, care se consumă fie în stare naturală, fie printr-o pre­lucrare industrială. Această influ­enţă a fost firească prin aceea că era absout necesar ca puterea de cumpărare a consumatorului român să fie la acelaş nivel ca mai înain­te. Or, scumpindu-se mărfurile ca­­re-i erau de absolută trebuinţă, in­­diferent dacă acestea erau fabrica­te din materii prime străine in to­­tal sau in parte, pentru ca puterea de cumpărare să fie la vechiul ni­vel, s’a ridicat în aceeaş măsură şi valoarea producţiei lui. Astfel stând lucrurile, preţurile produselor indigene evoluând in ra­port cu preţurile produselor impor­tate —■ în orice formă — ajungem să constatăm o sporire generală a preţurilor mărfurilor de toate ca­tegoriile, o sporire a remunerării muncii în întreprinderile particula­re de orice fel ca şi în instituţiile de stat, fără ca toate acestea să a­­ducă propriu zis pagube economiei naţionale sau economiei particulare. Urcările de preţuri deci n’au pro­dus nieio sguduire, niciun dezechi­libru şi ca atare, din punct de ve­dere social n’au avut nicio urmare. Ziarul „Argus”, observator im­parţial al manifestărilor vieţii eco­nomice, a urmărit evoluţia preţuri­lor în fiecare lună cu toată atenţi­unea, examinând de fiecare dată cauzele care au provocat de fiecare dată nouile sporuri. Toate acestea au fost cuprinse în darea de seamă lunară asupra mersului preţurilor, însoţită de cifrele arătând indicele mediu al costului vieţii în raport cu August 1916 şi August 1939. Este bine ştiut de toată lumea că în împrejurări politice excepţio­nale, care influenţează viaţa eco­nomică într'o destul de mare măsu­ră, se ivesc tendinţele unor specu­­laţiuni în ceea ce priveşte produc­ţia şi consumul. Aceste speculaţi­­uni sunt făcute de cele mai multe ori de elemente care nu au niciun rost în circuitul economic al unei ţari, ci se introduc numai tempo­rar, activând nelegal şi în umbră. Acţiunea acestor elemente însă aducea pagube elementelor corecte din industrie şi comerţ prin aceea că le făceau concurenţă prin preţu­rile pe care le ofereau surselor d­e producţie şi îi puneau pe aceştia în situaţia de a nu se putea aprovizi­ona pe mărfurile care facee de obiec­tul ocupaţiunii lor. Prin aceasta, au determinat şi pe industriaşii şi comercianţii profesionişti să ofere preţurile lor, pentru a nu-şi vedea întreprinderile în pericolul de a-şi înceta activitatea. Pentru a pune capăt unor astfel de acţiuni neîngăduite, guvernul a trecut la măsuri din ce în ce mai aspre, impunând fie preţuri fixe la unele produse, fie beneficii limitate la altele şi lăsând libere în comerţ numai articolele de lux, ale căror preţuri exagerate nu interesa ma­rea massă a consumatorilor. Prima măsură mai însemnată­­e­ste aceea prevăzută în decizia din 21 Martie 1941, a ministerului coor­donării, ca urmare a unui decret­­lege, prin care se fixează cotele de beneficiu pentru fabricanţi, comer­cianţii cu ridicata şi comercianţii cu amănuntul. A fost prima şi cea mai bună mă­sură pentru înfrânarea speculei, de­­oarece prin această decizie se acor­da fiecărui element activ din cir­cuitul economic un câştig îndestu­lător, fără ca acesta să ducă la o scumpire exagerată a mărfurilor sau să nedreptăţească pe consuma­tori. . întrucât însă, elemente din afara comerţului onest au continuat să facă acte de speculă, elemente a căror răspundere era foarte relati­vă din cauză că neavând firmă în­registrată şi un sediu comercial cunoscut erau foarte greu de des­coperit, s’a crezut de cuviinţă să se adopte sistemul preţurilor fixe pen­tru unele produse de neapărată tre­buinţă. Dacă direcţiunea preţurilor din ministerul economiei naţionale s'ar fi in­format bine asupra factorilor cari determină formarea preţurilor acestor produse — costul materiei prime, cheltuelile de regie, dreptul de beneficiu al producătorului şi re­­vânzătorilor, etc. — sistemul ar fi dat rezultate bune. Dan lipsa uniei informaţii drepte, obiective şi com­plecte, s’au stabilit preţurile în bi­rouri, fără a se avea o strânsă to-Continuare în pagina 3-a Şedinţa din 29 Decemvrie a fost bine susţinută în ambele comparti­mente. Volumul afacerilor a sporit apre­ciabil şi aproape în aceiaş proporţie în toate sectoarele. S-au înregistrat diferenţe de cursuri în plus aproape la toate valorile. Câteva hârtii industriale cari nu mai fuseseră negociate de mult timp au apărut la cursuri simţitor scă­zute. Caracteristica şedinţei din 29 De­cemvrie, a fost varietatea hârtiilor apărute în bursă, lucru explicabil în ajunul strigărilor de sfârşit de an. Circulaţia bancnote­­lor în Basarabia Suntem rugaţi de mai mulţi citi­tori şi atragem atenţiunea forurilor competente asupra faptului că în Basarabia locuitorii şi chiar comer­cianţii nu pr­imesc în plată hârtiile de 500 lei format mic, tip vechiu, decât dacă au surcharge. Deasemenea, nu se primeau mo­nedele de 250 lei cu efigia fostului rege Carol II. In privinţa acestor monede re­zerva locuitorilor poate fi explicată prin faptul că la 31 Decembrie 1941 expiră termenul de valabilitate. Celelalte hârtii având putere eli­­beratorie în întreaga ţară, probabil numai datorită lipsei de informaţie precisă sau mai exact din cauza unor informaţiuni greşite, nu­ sunt primite în Basarabia. Cum acest fapt produce de multe ori neajunsuri comercianţilor ce se duc acolo pentru cumpărare de măr­furi, credem că ar fi necesar să se facă o cât mai largă lămurire a lo­cuitorilor basarabeni, utilizând pen­tru aceasta, toate mijloacele de propagandă existente. Manetele metalice Atragem atenţiunea cititorilor­­noştri că manetele metalice de 50 şi 100 lei retrase din circulaţie mai pot fi utilizate la plata impozitelor numai până la sfârşitul acestei luni. Deci astăzi şi mâine sunt­ singu­rele zile când aceste monede mai sunt primite la administraţiile fi­nanciare şi percepţii. După 1 ianuarie 1942, monetele de 50 şi 100 lei nu mai pot fi pri­mite. Târgul aliment de sărbători Capitala a fost tot de bine apro­vizionată.,,Car­ne­o a distribuit în cantităţi mulţumitoare în afară de faptul că foarte mulţi gospodari au tăiat porci. Magazinele cu mezeluri au fost foarte bine aprovizionate. Nu nu­mai că toate cererile au fost satis­făcute, dar au rămas nevândute cantităţi însemnate de mezeluri şi cărnuri afumate. La păsări preţurile au fost, mai ridicate în ultima zi dinaintea săr­bătorilor din cauza sosirilor mai reduse. Transporturile de păsări tăiate, sosite cu zece zile înainte de sărbători s-au vândut foarte greu, deoarece cantităţile oferite erau mari iar cererea redusă. Preţurile au scăzut vertiginos fără ca prin aceasta să forțeze în­destul vânzarea. Cum vremea se încălzise, o parte din Păsări s’au alterat. Acest fapt a determinat pe ne­gustori să reducă transporturile ur­mătoare, pentru sărbători. Aceasta a fost­ singura cauza că în ajunul Crăciunului oferta de pă­sări a fost mai redusă. Ouă au început să sosească în cantităţi mai mari. Cele conservate se vând cu 1050-1100 lei suta de bucăţi. Ouăle proaspete obţin 1200- 1250 lei suta de bucăţi. Fructe deşi au sosit în cantităţi îndestulătoare, se vând la preţuri ridicate, fructele importate (porto­cale) fiind calculate la greutate mai eftine decât cele indigene.­ ­ Circulația bancnotelor. Monet­ele metalice. Târgul alimentar Bursa BERLIN, 29 (Rador). — „Ra­dor” : Succesele strălucite înre­gistrate de japonezi în Extremul Orient seschid drum pentru re­zolvarea problemelor care durează de timp îndelungat. Astfel, disp­ă cum se comunică din Londra, tra­­tativele de pace între Ja­ponia și China ar fi înain­tate și încetarea ostilită­ţilor chino-japoneze ar putea deveni un fapt în­deplinit. In legătură, cu aceasta, cercu­rile parlamentare engleze vorbesc de necesitatea unei vizite a d-lui Eden la Ciungking. Pentru ca, în­­tr’o întrevedere cu mareşalul Ciang Kai Shek, să se realizeze o întărire a frontului anti-japonez pe continent, întruct o degajare d­in această parte ar însemna un puternic handicap pentru forţele anglo-americane din Pacific. Din Londra se anunţă Tratativele de pace între Japonia şi China sunt înaintate încetarea ostilităţilor ar putea deveni un fapt îndeplinit Trupele japoneze au ocupat Luni Capitala provinciei malaeze Perek TOKIQ, 29 (Rador). — Stefani : Oraşul Ipeh capitala provinciei m­aîaeze Perak a fost ocupată Luni de că­tre trupele japoneze. ★ TOKIO, 29 (Rador). — D. N. B. După știri sosite din Saigon lup­te violente s’au dat in împrejuri­mile oraşului Ipoh, cel de al doilea principal oraş al Malaeziei. Oraşul Ipoh are o mare impor­tanţă strategică. Cu privire la importantul râu, al cărui nume nu a fost dat şi pe care japonezii, după cum s’a anun­ţat Duminică, l-au străbătut­­ot toată crâncena rezistenţă a inami­cului, este vorba, după cum se află de râul Perak. Prin aceasta ata­cul nu contra oraşului Ipoh se va da de către japonezi nu numai din­spre nord, dar şi de la vest şi pro­babil şi dinspre sud-vest. Flota de comerţ a Elveţiei Marina comercială elveţiană a că­rei înfiinţare a fost hotărâtă abia in Aprilie 1941, posedă astăzi 7 vase cu un deplasament total de 39.120 TBR. Acest deplasament nu ajunge însă pentru a asigura traficul de import şi export cu ţările transoceanice necesar pentru aprovizionarea ţării. Elveţia stătue deci mai departe să închirieze vase străine, deoarece în timpurile actuale nu poate cumpăra vase noi. Vasele închiriate navighea­ză sub pavilion elvețian.

Next