Argus, iunie 1942 (Anul 32, nr. 8729-8753)

1942-06-10 / nr. 8736

AAn­ nr. 8736 A apărut si s-a pus in vânzare TIMPUL familiei TiMPUl, PENTRU TOŢI In străinătate Tariful in funcţiune de convenţiile poştale internaţionale 6 lei în străinătate BIROURILE: Bucarest! Str. Sărindar No. 15 IM­PUL familiei TIMPUL PENTRU Iff! No. 124 P U B L I C I T A T I H se primeşte la administrafia ziaru­lui şi la toate agende­le gafoSoife*­te. Proprietar s „A R­ep[JF ă. % înscris sub Nr. 203 Triți, Ilfov­­ Redactor responsabil: AL. PETROVTCI Rolul României în Marea Neagră Zilele trecute, presa noastră a publicat rezumatul telegrafic al unui articol întitulat „Marea Neagră ca punte de legătură”, apărut în ziarul german „Essener National Zeitung”, şi care spunea că „în clipa când marea aceasta va ajunge să fie o mare liniştită, sub ocrotirea unei Europe Unite, ea va deveni, tot­odată, puntea de legătură dintre continentul eur°pean şi cel asiatic, iar România, ţara cea mai expusă, până acum, năzuinţelor imperialiste ruseşti, va trage cele mai mari fo­loase din europenizarea Mării Ne­gre”. Desigur, într’un articol de ziar, nu se poate spune mare lucru, mai ales când e vorba de o problemă aşa de însemnată de politică inter­naţională generală, dar care pri­veşte aşa de aproape întreaga noa­stră istorie naţională, de aproape o jumătate de mileniu. Cu toate a­­cestea, articolul ziarului german spunea, foarte pe scurt, ceea ce se poate verifica numai după ce îi reaminteşti, în linii generale, de­cursul istoriei naţionale româneşti dela năvălirea turcilor în Europa până astăzi, împreună cu toate lup­tele ce s’au desfăşurat în Marea Neagră şi dealungul ţărmurilor ei. Toate „năvălirile” de la răsărit a­­supra Europei, despre care se vor­beşte în istorie, ne-au atins, direct sau indirect, şi pe noi, în colţul a­­cesta de pământ unde ne-a aşezat Destinul, între arcul Carpaţilor şi ţărmul Mării Negre, în calea răută­ţilor, care a fost şi a rămas, până azi, drumul cel mai potrivit de pă­trundere spre inima vechiului con­tinent, cât şi spre Balcani. Năvălirea turcilor, în Europa, a adus, odată cu cucerirea Constan­­tinopolului şi închiderea strâmtori­­lor Mării Negre, transformarea a­­cestei mări într’un lac al împără­ţiei otomane, prin treptata cuce­rire a ţărmurilor înconjurătoare, precum şi a Dunării, până la Viena, într’un fluviu lăuntric turcesc. Soarta popoarelor din basinul du­nărean şi al Mării Negre, sub stă­pânirea turcească, a fost bine hotă­râtă, astfel, pentru câteva veacuri, precum o ştim din paginile istoriei. Reacţiunea Austriei Habsburgilor în unire cu Veneţia şi Polonia şi a­­lături de Rusia, care-şi făcea apari­ţia în arena istoriei europene, a în­semnat, prin vestitul tratat de pace de la Karlowitz (1699), începutul declinului puterii turceşti. Timp de peste două veacuri, lup­tele împotriva Turciei, care s’au repetat în cadrul strict local al Eu­ropei răsăritene sau ca episoade lăturalnice ale marilor războae eu­ropene, n’au făcut decât să între­ţină neliniştea şi nesiguranţa prin părţile noastre şi să oprească nea­murile din aceste părţi de a ţine pas cu progresul şi civilizaţia ce­lorlalte ţinuturi mai norocoase ale vechiului continent. Cât priveşte pe noi, Românii, în deosebi, înaintarea Rusiei până la ţărmul Mării Negre şi la gurile Du­nării, începând din vremea lui Pe­tru cel Mare, a fost cel mai gr°zav vis urât, un adevărat blestem, care ne-a urmărit fără cruţare, în curs de aproape o duzină de răz­boae ruso-turce, urmărind transfor­marea Mării Negre într’un lac rusesc aşa cum fusese, mai înainte, un lac turcesc, şi înghiţirea popoarelor din jurul acestei mări, cum şi a ce­lor din bazinul dunărean. Fireşte, în drumul politicii ruseşti spre a­­pus şi spre miază-zi, poporul ro­mân aşezat aici de soartă, era cel dintâi care trebuia să fie inghiţit sau nimicit fie prin momelele reli­gioase ale ţarismului, de prin cele social-p°litice ale bolşevismului. Toate învăţămintele istoriei noas­tre privitoare la vecinătatea rusea­scă ne arată, statornic, primejdia de moarte dela răsărit, pe care n’o puteam înfrunta singuri, iar în to­vărăşie cu alţii, când Europa se împărţea în doua tabere duşmă­noase ce se întreceau la câştigarea ajutorului rusesc, eram necurmat ameninţaţi să cădem „jertfiţi ca preţ al acestui ajutor”. De aceea, dealungul istoriei, am făcut tot ce se putea omeneşte ca să nu avem neînţelegeri cu acest vecin prădalnic, ne-am ferit să-i dăm cel mai mic prilej de sfadă, şi nu am­ pornit nimic ce ar fi putut să pară drept o provocare la adresa lui. Cuminţenia noastră fără pere­che, faţă de acest vecin răsăritean, a mers aşa de departe încât, ade­seori, cu preţul unor repetate amă­răciuni, ne-am întovărăşit, cu el, în războae de „mântuire” creştină ori napoială, plini de nădejdea că, până la urmă, ne va respecta pacea şi dreptul nostru la viaţă, întâmplările din vara anului 1940, cu grozavul şi umilitorul ultimatum din noaptea de 26 spre 27 iunie pentru cedarea Basarabiei şi a Bu­covinei de Nord, cu ameninţările şi pregătirile de cotropire mai largă a pământului românesc ce au urmat, au trebuit să convingă şi pe cei­ mai cuminţi dintre Români că, dela răsărit, ne pândeşte, mereu, o duş­mănie fără îndurare şi fără răgaz. Războiul Europei, în sfârşit unită sub conducerea Germaniei, împo­triva fiarei dela răsărit, pornit la 22 iunie 1940 trebuia să ne aibă, în chip firesc, în primele rânduri, pentru liberarea pământurilor ro­mâneşti, din nou cotropite în vara precedentă, dar şi pentru aşezarea păcii statornice şi a bunei rândueli în bazinul Mării Negre şi al gurilor Dunării. Readucerea pământurilor din ră­săritul continentului în comunita­tea economică şi politică a Europei, prin liberarea lor din ghiarele bol­­şevismului*, va însemna sfârşitul epocei de războae şi de statornică nesiguranţă din Marea Neagră. Ţară, mereu expusă primejdiilor de năvălire şi de cotropire de la răsă­rit, România va ajunge, abia după războiul actual, să simtă bineface­rile păcii în siguranţă la gurile Du­nării şi în Marea Neagră spre a-şi putea împlini, în sfârşit, întregul rol de factor activ al comunităţii euro­pene. N. Daşcovîci Cutremur de pământ pe coasta Mării Negre ISTANBUL, 8 (tp). — După cum se anunță din Sinope, ori la ora 19 pe coasta Mării Negre a avut loc două cutremure de pământ în­tr’un interval de­­ minute. Nu s’au semnalat pagube mai mari. U MiU FIK RAVAGII IU REGIUNEA K SBB-VEST1 «Ml SHANGHAI, 8 (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei D. N. R. trans­mite: In provinciile Yunan, Koetchen, şi Kuangsi, situate în regiunea de­ swi­ftest a Chinei, a izbucnit, după cum se anunţă din Givngking, o gravă e­­fkcemie de holeră. intensitatea epidemiei se dovedeşte a fi mare mai ales în provincia Yu­nan, unde holera a fost adusă de re­fugiaţii veniţi din Birmania. Intr'o singură localitate s-au nu­mărat deja mai mult de 500 cazuri de decese din cauza acestei grozave boli. Din cauza verii apropiate, guvernul din Csungking arată temerile cele­i Urii, serioase cu privire la putința de­ a combate cu succes epiderma. P­I BURSA Luni atmosfera bursieră a fost foar­te calmă. Se aşteaptă pentru zilele a­­cestea o deciziune a subsecretariatului de Stat al românizării care să lămu­rească unele neînţelegeri cu privire la transferul valorilor mobiliare aparţi­nând evreilor şi streinilor. Din acea­stă cauză publicul financiar este foar­­te rezervat. Valorile cu venit fix au fost bine dispuse. S-au înregistrat câteva plu­suri de câte l­a punct. Numai obliga­ţiile judeţene 5o/o cedează 2 puncte, iar renta unificată -­lA­ °/o coboară cu 1 punct. Hârtiile petrolifere au fost aproape cu totul neglijate, necotând decât Pe­trol Govora. Dintre industriale s-au negociat nu­mai Mica, Reşiţa, Letşa pui şi Gaz Metan, la cursuri staţionare. Volumul afacerilor a scăzut simţi­tor în compartimentul acţiunilor. PreseShhimbarea banc­notelor de EGO Sei După cum se ştie, în conformi­tate cu dispoziţiunile Băncii Naţio­nale, bancnotele de 500 lei de cu­loare albastră-cenuşie, cu chipul fostului rege Carol II, atât cele ce poartă „simbolul” două ţărănci cu sapa pe umăr cât şi cele cari nu au acest „simbol”, urmează să fie re­trase din circulaţie cel mai târziu până la 15 iulie a. c., după care dată cele rămase nepreschimbate nu vor mai avea putere circulato­rie. Pentru a se înlesni preschimba­rea ar trebui ca odată ajunse a­ceste bilete într’o cassierie publică şi chiar la băncile mari să nu mai fie puse din nou în circulaţie, ci a­­lese şi trimise spre preschimbare Băncii Naţionale. Până în prezent nu se face acea­stă operaţiune şi în pachetele de bancnote ce se dau în plată chiar de către administraţiile financiare, bancnotele sunt amestecate, atât din tipul care rămâne mai departe în circulaţie cât şi de cele ce ur­mează a fi retrase. Dacă acest sistem va mai con­tinua nu se va putea face preschim­barea în termenul fixat sau în ulti­mele zile va fi mare aglomeraţie la casieriile publice, însărcinate cu a­­ceastă preschimbare, ceiace nu este nici în interesul instituţiunilor publice, şi nici în interesul Statului. A T A RESTRÂNGEREA CIRCU­LAŢIEI mmm in st. UNITE BUENOS AIRES 8 (Bador). — Ştefani : Se anunţă din Washington că planul de raţionare al produselor petrolifere, care va fi aplicat în iu­lie viitor, prevede restricţii severe în folosirea taxiurilor, care nu vor putea fi folosite decât în caz de ne­­voe absolută. JAPONEZI!­­ AU ÎNTREBUINŢAI GAZE ASFIXIANTE o pficiuare oficială japoneză TOKIO, S (Rador). — Coresponden-­­­tul Agenţiei O. N. R. transmite:­­ „Constat prin prezenta în mod ofi­cial, că Japonia n‘a făcut niciodată uz până acum de gaze aspirante în ope­raţiunile de răzoiri împotriva oricărui inamic, şi că nu va face niciodată, atât timp cât adversarul nu va viola convenţiunile internaţionale interzi­când întrebuinţarea gazelor asfixian­te“. Această declaraţie a fost făcută as­tăzi de către purtătorul de cuvânt al guvernului japonez faţă de reprezen­tanţii presei străine, in ciuda infor­­maţiilor răspândite, după came d. Roo­sevelt ar fi afirmat că Japonia ar fi întrebuinţat gaze asfixiante în China şi că Statele Unite consideră aceasta ca un atac direct împotriva lor şi că vor proceda la fel. Ciungkingul, a continuat Purtătorul de cuvânt, a afirmat în mod continuu, în cursul conflictului chino-japonez, asemenea fapte cari nu corespund a­­devărului, — şi aceasta în momentele când suferea înfrângeri, — fără a se putea face vreo dovadă. In consecinţă asemenea insinuări sunt întotdeauna destinate a acoperi înfrângeri mili­tare. IMPORTANŢA ECONOMIC­A DUNĂ­R­E Problema importanţei Dunării, ca drum eftin de transport, con­stitue una dintre principalele pre­ocupări ale guvernului din Estul european. Este cunoscută însemnătatea acestei căi de trans­port, pentru toate ţările dunăre­ne, dat fiind faptul că, în raport cu transporturile pe uscat, ea este incomparabil mai eftină. In tîmplurile dinaintea războiu­lui, mărfurile cărate pe Dunăre în­treceau numai cu 67 la sută pe cele de pe căile terestre, princi­pala cauză a acestui mic procent de superioritate fiind lipsa de navigabilitate a fluviilor şi râu­rilor din vecinătate. Prin urma­re lipsa unei reţele navigabile una cuprinzătoare. Se ştie că, de la Porţile de Fier, până la gurile ei, Dunărea are ui­ număr neîndestu­lător de porturi, a căror capaci­tate este mică. Acestui fapt, cât şi lipsa unei mari reţele navigabi­le, precum şi unei politici nu în­deajuns de fixată al preţului trans­porturilor, se datoreşte stadiul re­lativ scăzut al folosirii acestei vi­tale artere a Europei. In ce priveşte preţurile, trans­portul prezintă următoarele ca­racteristici: capacitatea de trans­port a unui singur şlep, este în medie aceea a două trenuri de marfă, pe câtă vreme ch­eltuelile de apă sunt m­ult mai mici decât pe uscat. Dacă pentru 2900 lm. se percepe 1970 navlu, pentru fiecare tonă de cereale, cherestea şi se­m­­inţ oleaginoasei tariful căilor fe­rate este mai mare cu 112 la sută la grâu, cu 142 la cherestea şi se­minţe oleaginoase. Adică în cifre absolute, transportul unei tone de grâu pe calea ferată costă 4180 lei, al unui de cherestea şi de se­minţe oleaginoase 4679 lei. înainte de r­ăzboi, diferenţa în­tre transportul pe Dunăre şi pe ca­lea ferată era şi mai mare. Aceste singure exemple sunt suficiente pentru a dovedi avantajul primului faţă de al doilea. La acelaş rezul­tat se ajunge dacă se face o com­paraţie între preţurile principale­lor bunuri de export şi costul trans­portului lor pe apă sau uscat. La grâu, destul de transport pe uscat este de 38 la m­tA, din pmttW tD ex­port, iar pe Dunăre numai de 17,90 la sută. Transport»’1 re Dunăre duce, aşa dar, la efti',:rea bunurilor de ex­port şi dă ’’mâncătorilor pos'oîl'­­tatea unui râctig mai mare. Dacă de pildă expernul se face pe vase româneşti, totaiul taxelor rămâne în ţară, ce£ -'-t ro» ’aterpsează atât din punct’'le »Vdere al cre«teri» veniturilor f 'catului, cât din acela al sporirii rezervelor de devize. Adm^nitratia căilor ferate ro- HÎEfcîlp runp sa (Îf pr’o-Oîi, fer. tm)» Civile ferate Îti­trveac însă costul de tonă, trans­portată, pe aceste căi ferate, este mult mai ridicat decât în România, peţurile de aici nu au nici o influen­ţă asupra oltenirii costului total al transporturilor. De aci necesitatea ca şi celelalte ţări dunărene să sca­dă tarifele de transport. Necesitatea unei desvoltări a traficului pe Dunăre rezultă pentru România cel puţin din avantagiile enumerate: câştig de devize, creşte­rea veniturilor statului, cheltueli mai mici pentru exportatori, etc. Pe lângă desvoltarea reţelei de navigaţie secundare, a porturilor şi a locurilor de încărcare şi des­cărcare, este de o deosebită im­portantă sporirea parcului de va­se, aşa încât el să poată răspun­de necesităţilor unei mari acti­vităţi de export. In această pri­vinţă iniţiativa particulară are un plim­ cu atât mai mult, cu cât mare rol, pe care îl poate înde- Statul este dispus să sprijine sfor­țările acesteia. Ultimul termen pentru depunerea tablourilor de personal a întreprinderilor Constatându-se că un număr de întreprinderi economice, industriale, comerciale și civile, de tot felul, nu s’a putut conforma întocmai dispo­­zițiunilor deciziunei ministeriale nr. 120883 din 29 Dec. 1941, publicată în mon. of. nr. 1 din 1 Ian. 1942, în sensul că nu au depus până la ter­men de 15 Febr. 1942,, tabloul anual de personalul întrebuinţat, cu situa­ţia dela 31 Dec. 1941, în conformi­tate cu art. 1 şi 7 din Leg­ea pentru utilizarea personalului românesc în întreprinderi, publicată în mon. of., nr. 161 din 16 Iulie 19­34, se a­­du­ce pe această cale la cunoștința generală că se acorda pentru ace­ste întreprinderi un ultim termen până la 30 Iunie 1942, pentru depu­nerea tablourilor de personal. Ex­cepțiunea dela depunerea ta­blourilor prevăzută la art. V, din sus menţionata deciziune, nu priveleşte societăţile anonime cari deşi au sub cinci salariaţi şi la care atât a­­ceştia cât şi membrii din consiliul de administraţie sunt cetăţeni ro­mâni, fie din consiliul de adminis­traţie sunt cetăţeni români, fie că ac­tivează sau nu, sau din orice moti­ve nu utilizează personal, sunt obli­gate totuşi a depime tabloul anual, complectând toate datele cerute privitor la compunerea consiliului de administraţie și al comitetului cenzorilor. Tablourile, netimbrate, vor fi îna­intate Ministerului Economiei Națio­nale în trei exemplare la Registra­tura Generală pentru Direcţiunea Organizaţiilor Profesionale. După data de mai sus se va pro­ceda la constatarea delictelor şi lutrarea actelor de contăvenţie, în­ conformitate cu dispoziţiunile art. 1 din Legea pentru utilizarea per­so­­n­alului românesc în întreviederi. O­rganizarea agricola a statelor din Europa Herbert Backe, secretar de stat în ministerul aprovizionării Reichu­­lui, se ocupă în opera sa „Pentru libertatea alimentară a Europei” de problemele economice alimentare ale Germaniei şi Europei continen­tale. Autorul înfăţişează mai întâi drumul istoric parcurs pentru dis­tribuţia în sens economic mondial a mimcii în agricultură şi se referă a­­poi la efectele pline de consecinţe acocate­ distribuţii. Ţările Euro­pei ■— datorită grelelor crize agra­re care au fost rezultatul unei exa­gerate împărţiri a muncii'îbdume— au rămas dependente de ţinuturile productive de peste ocean. Misu­nea politicii agrare germane şi eu­ropene este ca dimpotrivă, — prin cea mai intensivă producţie agrico­lă şi prin „înarmarea” organizatori­că şi technică a satubii, să urmă­rească producerea celei mai­ bogate recolte. Numel­ producţiei poate fi­ dusă,la­ biruin­ţă. Aceste sforţări urmăresc con­stituirea unui mare spaţiu economic european cum să-şi poată asigura alimentarea din înseşi graniţele sa­le. Trebue realizata, nu piaţa mon­dială, ci marea piaţă a Europei con-’ tinentale. BERLIN, g (Rador). — De la car­tierul general al Fuehrerului, înaltul comandament al forțelor armate ger­mane comunică: In sectorul sudic al frontului de răsărit, noui atacuri inamice au fost respinse de trupele un­gare. In regiunea din spatele frontului din sectorul central­ atacuri împotri­va grupurilor de forţe i­­namice încercuite a fost continuat cu succes, cu tot timpul defavorabil. In sectorul Volhov, ina­micul a repetat atacurile sale violente împotriva u­­nui cap de pod apărat. El a fost respins prin lup­te crâncene şi a suferit pierderi în oameni şi ma­­terial. _ In Africa de Nord, con­­tinuă luptele violente. Noui atacuri aeriene cu efect atf fost date împotriva bazelor aeriene și navale din insula Matt«.­­ Pe coasta de sud a Angliei •«­ vas de comerț de tonaj mijern fost avariat prin lovituri de bombe­, In fata coastei olandeze, vâsli, căutătoare de ndne au intrat îfc contact cu vedete rapide britanicei în noaptea de 6 spre 7 Iunie și au*' avariat o vedetă inam­ică prin mai' multe obuze de artilerie, fără ess ele să înregistreze vreo pierdere,.jj BERLIN, R (Rador). — înaltul co­mandament. militar anunță că, în ciu­da rezistenţii înverşunate a trupelor sovietice, care erau ocrotite de regiuni inundate şi de păduri, atacul forţelor germane in sectorul nordic al frontu­lui de răsărit a fost continuat cu suc­ces. In zadar a încercat artileria bolşe­vică, sprijinită de acţiunea taskurilor, să­ dea contraatacuri asupra nouilor poziţii câştigate de trupele germane, bolşevicii au pierdut un mare mamă. de tânstă numeroase care blindate, de prizonieri şi o cantitate importante de arme şi material de război. Pe frontul Volcov, bolşevicii şi-au­ continuait la 7 iunie violentele contra­atacuri după ce suferiseră mai multe­ înfrângeri şi pierderi grave. In cele din urmă, sovieticii au dat, tot fără succes, un nou atac contra poziţiilor germane într’un an­ punct al frontului, lupte violente s'au desfăşurat în ziua de 5 Iunie, când bolşevicii au pus în acţi­une un mare număr de tankuri. După­ ce primul atac a fost respins, bolşe­vicii au dat un nou atac a doua zi, aruncând în luptă forţe importante de infanterie şi tankuri. Mulţumită activităţii trupelor germane, sprijinite de avioane Stuka, aceste atacuri au fost şi ele sdrobite cu pierderi grele pentru inamic. In cursul acestor lupte, aviaţia şi armata terestră germană au distrus 29 care blindate sovietice. Numărul total al tankurilor sovie­tice distruse în acest sector în lup­tele de la 5 şi 6 iunie este de 40, iar alte numeroase tankuri au fost ava­riate tot în aceste lupte. Aviaţia germană, a intervenit eri­mu­ succes în luptele armatei terestre din­ sectorul Volcov, nu numai bombardând tankurile sovietice trimise la atac,­ dar atacând şi poziţiile de artilerie şi coloanele de aprovizionare şi întărire­ ale inamicului. Mai multe baterii so­o­vietice, puse în acțiune pentru a o­­croti concentrările de oare blindate,­ au fost bombardate în mai multe râm* duri cu bombe de mane Calibru, rărț , trei dintre aceste baterii au fost raki duse la tăcere. * ■ **■ -|| | Dintre tankurile sovietice care în* cercau să fugă și să se ascundă vii tufișuri dese, trei au fost distruse îi* câmp deschis prin bombe care 1 le-aif lovit în plin, iar alte trei au fbst grant avariate. |] Cu prilejul atacurilor date Empotnî» jva legăturilor sovietice din spatele» frontului, au fost distruse 1e de autor nobile în sectorul Volcov, iar nurrfei ■oase adăposturi și cantonamente de 9 •­rupe au fost nimicite în regiunile r ădaroase situate la sud-est flfe Iacă ‘ Imen. Avioane germane de vânătoare, ft» £ iune de escortă, au do­cadit I ‘aMiSt­e bolșevice în violente lupte iaerij» la sud de­ Keningrad. j ' SUCCESELE UIMEI BA­TERI­I GERMANE BERLIN, s (Rador). §e afUtt \din sursă militara eă tu Cursul kfâp. \telor din sectorul norme m IL.V lui de răsărit, elate eu '^m0i0re fa, te blindate inamice, o baterie ger­mană ti fast atât ’ce WEe SjgBidm in tirul ei de un avion 'Se negivoq, tere, încât în foarte spant tjeep - care blindate sovietice im fost tru^e. 'Acest fapt a ifflme m­­poviettt0 să renunțe la atac & mfieretragă^. Pe frontul de răsărit ATACUL ASUPRA FORJELOR INAMICE CONTINUA CU SUCCES IN SECTORUL NORDIC, ATACURILE FORTE- 14 LOR GERMANE SUNT IN PLINA DESFĂȘURĂRI SPRIJINUL POT Bl A¥ IATIE IN &$TfM9N1LE­­ OPERATIVE A­LE ARMATEI ■*! BERLIN, 8 (Rador). — Din izvor militar se află că în sectorul de Nord al frontului de Est şi mai ales la Sud-Est de lacul Ilmen, formaţi­uni de avioane de luptă germane precum şi avioane Stuka au spriji­nit operaţiunile armatei. Concertis­trări de trupe și coloane de mașini sovietice au fost atacate cu succes­ în sectorul Wolchov. Ginei avioane sovietice au fost doborâte. Aliaţii pot pierde războiui te 1942 Comentariile postului k rado Columbia Broad BUENOS AIRES, 8 (Rador). —, STEFANI : Criticul militar al societăţii de radio difuziune „Columbia Broad Casting Corporation", motorul Fileding, întriun articol în „Look,“ scrie între altele că aliaţii ar putea pierde războiul în cursul anului 1992. Autorul subliniază că producţia de război nord-americană şi pregătirea forţelor armate nu au, ajuns încă la nivelul maxim, iar transporturile sunt intro situaţie jalnică. Participarea militară a Statelor U­­nite nu poate fi decât foarte limitată. Într-ade­văr, sforţările militare ale Statelor Unite întâmpină un obstacol de neînlăturat: acela al navigaţiei. Statele Unite nu pot­ sa transporte rapid material de oameni pe câmpuri­le de bătălie numai cu vasele pe care le au în prezent la dispoziţie. “"’S Aliaţii, Grich,ee criticul militar, se găsesc în necesitatea absolută de a a face faţă şi de a câştiga în 1992 trei mari bătălii: aceea a producţiei, aceea a transporturilor şi aceea a operaţii­lor militare pe câmpul de luptă. " .. TRATATIVE ECONO1CE IfiTRE JAPONIA Şi INDOCHINA FRANCEZI Tratativele economice dintre Japonia Indochina franceză pentru anul 1940 au dus la o înţelegere a celor doi par­tneri Convenţiile, care sunt construi­­e pe acordul economic dintre Japonia şi Indochina din anul 1940, vor fi îrf' curând semnate, Schimb de eroile agricole bulgaro- slovace SOFIA, Iunie (tp). — Directo­rul băncii agricole şi cooperative, d. dr Assen Taşakaloff, a plecat Luni dimineaţa la Bratislava pentru a ■iiia parte la conferinţa ce se ivns a a- colo despre problemele imedte&iam-agricole in calitate de reprezentant al Bulgariei in legătură cu această călătorie d. dr. Tasankaloff a fost primit Duminică de ministrul de fi­­lmhmr d. Romlott

Next