Argus, noiembrie 1942 (Anul 32, nr. 8858-8883)

1942-11-01 / nr. 8858

Ak’UL XXXl­ Nr. 8858­ ­ apărut şi s'a pus in vânzare TiMPUL ^familiei TiMPU! PENTRU TOȚI No. 145 ABONAMENTE în fără Un an 1000 Lei 6 lun( 550 „ 3 lum 300 „ In străinătate Tariful in funcţiune e convenţiile poştale internaţionale 3 im în tara d­e ret în străinătate 4 PAGINI 3 LEI ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI BIROURILE, Bucureşti Str. Sărindar fl. 15 INDUSTRIEI $I FINANŢE! Telefon 3.05.44 Duminică l ilocmbne 194? a apărut si s-a pus in vânzare TIMPUL familiei TIMPUL PENTRU TOŢI No. 145 PUBLICITATEI se primeşte la administraţia ziaru­­lui şi la toate agenţiile de publicita­­te. Proprietar : „A R G U S” 8. Ut înscris sub Nr. 203 Trib. Of or 41 Redactor responsabili T AL. PETROVICI Z­IUA ECONOMIEI de X. «Min­Sli Ziua de XI Octombrie este consa­crată ca o sărbătoare naţională pentru a aminti tuturor datoria de a economisi banii pe care îi poate avea de prisos in orice împrejurare. Mic sau mare, bogat sau sărac, românii trebue să-şi aducă aminte în această zi de obligaţia economiei aşa cum la serbările mari creştine, cu toţii ne aducem aminte de eve­nimentele sacre cari au făcut punc­tul de plecare al aniversării per­petue. Multă lum­e este poate în nedu­merire,­ asupra acestei obligaţiuni ridicată până la rangul unei dog­­me naţionale. Pentru lămurirea tuturor celor cari nu sunt convinşi pe deplin de necesitatea economisirii banului de prisos, credem nimerit să facem câ­teva observaţiuni şi să amintim câ­teva fapte. Economia sub toate formele, fie de timp, fie de material, fie de bani este un câştig pe care oricine a av­voat ocazia să-l aprecieze. Morala a­­ceasta a economiei este tot aşa de veche ca şi civilizaţia. In toate lim­bile ca , şi la toate popoarele, se gă­sesc proverbe cari să recomande e­­conomia de toate bunurile materia­le şi până şi de cele morale. Şi economia de vorbă, este consi­derată de poporul nostru ca un câş­tig. Chiar şi în natură se observă, aplicaţia unei legi de economie a forţei. Drumul celei p­ai uşoare re­zistenţe pe­ care îl alege totdeauna natura este o formă de economie. Dar nu despre aceste generalităţi vrem noi să vorbim mai insistent cu această ocazie a sărbătoririi zi­lei consacrate economiei. Economia care se serbează azi e­­ste economia de bani. Societatea modernă, trăeşte pe principiul schimbului de bunuri şi servicii fă­­cute pe baza economiei monetare. Banul este mijlocul prin care se schimbă bunurile şi serviciile şi ca­re face să trăească armonic socie­tatea modernă şi să împlinească funcţiuni de o delicateţă minunată, datorită mijloacelor de creaţie şi de circulaţie a banului. Capitalurile moderne cari stau la baza întregei producţii de bunuri f­iind însă din ce în ce mai mult să fie constituite din ceea ce poate e­­conomisi asupra nevoilor zilnice micile câştiguri. Oamenii cari luptă din greu pen­tru existenţă şi cari găsesc totuşi mijlocul de a pune şi ceva deopar­te, împlinesc fără să ştie o impor­tantă funcţiune socială. Plutocraţia sau posesiunea capi­­talului în mâinile câtorva oameni, tinde să dispară din cauză că nevoi­­le de capital sunt aşa de mari, în­cât nu există persoane cari să poa­tă dispune de sumele pe cari le ce­re producţia şi comerţul modern. Baza capitalului modern, devine ast­fel populară fiindcă alcătuirea ace­stui capital rezultă din contribuţiile infime uneori a marei mulţimi ano­nime, care luptând să-şi agonisea­scă o sumă oarecare în vederea sa­­tisfacerii unor interese personale, crează fără să-şi dea seama instru­mentul gigantic al capitalului mo­dern. In ţările din apus fenomenul a­­cela a fost observat de mult şi în­curajat sub toate­­ formele. Depu­­nerea în bani a luat proporţii fe­­nom­enale. Pe marile pieţe financi­are din Apus şi din America, pu­terea băncii care ia parte la mari­le operaţiuni­ de finanţare, este de­­ponentul mărunt şi încrederea pe care poporul numeros o are în ban­ca la care a depus micul său sur­plus. In ţările agricole, cum este şi ţara noastră, formarea capitaluri­lor mari prin depuneri mici este a­­bia la început Totuşi nevoia de capital pentru investiţiuni, este destul de mare in aceste ţări. Pentru a satisface această nevoe, guvernele noastre din trecut, au căutat prin diferite mijloace ca să încurajeze depunerile în bani. Ex­perienţa n’a fost totdeauna ferici­tă. Se vede că organele competente să îndeplinască această mare func­­ţiune naţională, nu erau încă la înălţime sau poate că împrejurări. I- au fost mult mai grele decât sar­cina pe care aceste organele erau chemate să o îndeplinească. Sunt fireşte şi unele onorabile şi fericite excepţiuni. Sunt bănci cari au trecut cu succes examenul cri­­zelor financiare cu respectul drep­­turilor deponenţilor. Dar în gene­­re, funcţiunea aceasta de colecta­re a micilor economii pentru a for­ma captalurile mari de care econo­mia naţională şi Statul are de mul­­te ori nevoe, este astăzi reprezen­tată la noi cu deplin succes de că­tre organizarea Casei de economii şi cecuri poştale. Se întâmplă deci şi la noi şi în această direcţie ca şi în multe al­tele, că Statul trebue să patroneze şi să organizeze spiritul de econo­­mie în popor. Există case de economii create de Stat prin lege şi control, aproape în toate ţările. La noi această ins­­tiuţie a lua proporţii foarte mari penru că ea datorită unor serii de împrejurări, împlineşte atât func­ţiunea pe care o împlineşte orice casă de economii din celelalte tari cât şi funcţiunea mai importantă de a servi drept refugiu de siguranţă a capitalurilor mai importante care în alte ţări caută ghişeele băncilor private. Este am putea zice, un noroc al pieţei noastre, că în împrejurările de azi, Casa de economii poate face faţă tuturor nevoilor pe care eco­­nomia de bani a particularilor va fi chemată să le împlinească. A. Corteanu Cum finanţează Germania războiul Veiaituii, ímjioiítc fi fíaloríí BERLIN (E. P. E.). Veniturile ordinare ale Reichului în tim­pul acestui război sunt ceva mai ri­dicate decât dobânzile şi achitarea cre­ditului şi există siguranţa că această situaţie se va menţine. încasările populare din 1938 au fost de 88 miliarde RM, în 1941 au fost de 120 miliarde iar in acest an se vor mai majora. Datoriile de Stat ale Germaniei­ erau la izbucnirea războiului de 37,4 miliar­de RM. Acestea au crescut desigur de atunci; după o evaluare a experţilor ei exista încă destule mijloace cari să permită finanţarea războiului. Este vor­ba şi de un împrumut intern aşa că nici dobânzi şi nici capitaluri nu vor eşi din ţară. In afară de aceasta, sar­­cinile datoriilor se bazează pe o creş­tere a teritoriilor ca mari valori eco­nomice şi capacităţi. In războiul din 1914-1918 se putea acoperi numai 13 la sută din nevoile financiare prin veni­turile ordinare de stat așa că 87 la sută trebuiau adunate din împrumuturi. Cheltuelile acestui război însă sunt a­­coperite jumătate din încasările •voil­­itare. Aceste încasări provin în majori­tate d­in impozite mai ales din impozi­­tele asupra venitului şi asupra consu­mului. Se mai adaugă încasările din ad­ministraţie, contribuţiunile de război ale diferitelor state şi comunităţi, cron­­tribuţia matriculară a Boemi­ei şi Mo­raviei precum şi plata ocupaţiei de că­tre ţările ocupate de către Reich. Ace­ste cinci posturi dau actualmente 44 miliarde RM pe când impozitele din a­­nul în curs vor atinge 35 miliarde RM. Pentru anul finanicar 142,43 încasările ordinare vor fi de 49 miliarde RM, im­pozitele Statului ca bază a puterei fi­nanciare a fost în anul 1932 de 6,6 mi­liarde RM urcându-se mereu până la 23,5 miliarde RM în anul f nanciar 1939 şi la 32,3 miliarde RM în anul finan­ciar 1941. Din posturile de cheltueli este foarte interesant cel al cheltuelilor de între­ţinere a familiior soldaţilor. De la în­ceputul războiului până la sfârşitul lu­­nei Mai 1942 s’au cehltuit în acest scop 12 miliarde RM. Actualmente se plă­tesc 450 milioane RM ceeace dă o sumă anuală de 5,5 miliarde RM. Cheltuelile de administraţie ale Administraţiilor financiare ale Reichului s’au ridicat numai puţin aşa că proporţia lor este de 5 la sută din 1932 ceea ce s’a redus în 1941 la 2,5 la sută adică mai mult de jumătate. Importul in Suedia scăzut in luna Septembrie STOCKHOLM (E. P. E.). Importul în Suedia arată în Septembrie o reducere. De la 203 mil. Cor. din Augus­t a fost redus la ISO mil. Cor. în Septembrie. Exportul a marcat o ușoară majorare de la 120 la 121 r mil. Cor. BursaP­IAŢA Săptămâna bursieră şi-a sfârşit ac­tivitatea cu tendinţă bine susţinută în amândouă compartimentele. Deşi sorturile de hârtii negociate au fost destul de puţine mai ales în com­partimentul rentelor, totul operaţiu­nile au crescut mult, datorită tranzac­­ţiunilor mari. Urcări de cursuri simţitoare au în­registrat numai hârtiile industriale şi anume: Mica la 1300 de la 1255, S. K­. D. şi S. T. B. cu plusuri de câte 50 puncte. Tot Vineri, fiind ultima şedinţă din cursul acestei luni, s-au negociat prin licitaţie publică şi acţiunile neînscrise în cota oficială. Vizarea contractelor de închiriere O mare parte din contractele de închiriere având ca obiect imolve­­le evre­şti, trecute în patrimoniul Statului şi care expirau la 23 Apri­lie, au fost prelungite prin efectul legii. Pen­tru a evita sancţiunile res­pective, aceşti chiriaşi s’au prezen­tat la administraţiile financiare cu vechile contracte prelungite, achi­tând impozitul proporţional­Ulterior însă Centrul Naţional de Românizare, înmânând chiriaşi­lor contr­acte-tip cu obligaţiunea de a le semna şi viza la Administra­ţia Financiară, s’au văzut în Situa­tionen de a plăti a doua oară im­pozitul proporţional.­­ Cum o astfel de situaţiune este nedreaptă, ministeril finanţelor a dat dispoziţiuni administratorilor financiari să transfere viza de pe vechile contracte pe nouile con­tracte ce se prezintă urmând a se percepe împoz­itiv proporţional, nu­­mai pentru eventualele diferenţe de chirie. • Regimul preselor mecanice Ministerul finanţelor a comunicat organelor în subordine că prin e­­fectul decretului-lege privitor la regimul preselor mecanice şi teas­curilor ţărăneşti de ulei vegetal, au­ fost anulate şi dispoziţiunile decizi­ei Nr. 819786 din 16 Iunie 1942, cu­ privire la clasificarea în cate­goria fabricilor de ulei brut, a u­­nui număr de 52 prese mecanice ţărăneşti, având capacitatea de pro­ducţie în 24 ore de 400 kgr. ulei ve­getal sau mai mult. Ca atare, s’au luat măsuri pentru ridicarea controlului permanent in­stituit la acele instalaţiuni, care ur­mează să funcţioneze pe viitor, sub regim ţărănesc. Referitor la fixarea taxelor forfe­tare asupra preselor mecanice şi teascurilor ţărăneşti de albi vege­tal, se menţin întocmai. Plata impozitului pe cifra de afaceri S’au dat dispoziţiuni organelor fiscale In sensul că impozitul pro­porţional de 10 la mie de factură impozitul pe cifra de afaceri şi ta­xele de consumaţie, pentru pături­le şi postavurile ce se expediază depozitului central de echipament, de către diferite fabrici, să se achi­te înlăuntrul unui termen de 30 zile dela exigibilitatea prevăzută de le­ge­ Pe­n­tru ca operaţiunile în scriptele birourilor de control de pe lângă fabricile respective să se facă în mod uniform, s’a dispus ca pen­tru ţesăturile de lână scoase din fabrici şi destinate depozitului cen­tral de echipament, să se dreseze procese verbale în şasa exemplare, care să cuprindă toate datele ne­cesare reiert­­istcării ţesăturilor pre­cum şi taxele aferente păsuite. Bonificaţiile de tran­sport Pentru a uşura aprovizionarea cu produse monopolizate a debitan­tilor din regiunile u­nde nu sunt subdistribuitori, comitetul de direc­ţie al administraţiei comerciale M. A. T. a aprobat să se acorde şi debitanţilor detailişti din regiunile unde nu s’au înfiinţat încă sub­­centre, aceleaşi bonificaţii de transport pe care Monopolul le a­­cordă subdistribuitorior, în cazul când debitanţii vin de se aprovizio­nează singuri cu mijloacele lor de transport, la depozitul central de distribuţie. Bonificaţiile de transport sunt ur­mătoarele: Iei 3 Itr. de produs pâ­nă la 30 k­m.: Iei 4 ltr. de produs de la 30—50 kim­; lei 5 Itr- de pro­dus dela 50 kim. in­ sus. In consecinţă, depozitele de dis­tribuţie vor acorda aceste bonifi­caţii numai debitanţilor menţionaţi mai sus trecându-se pe factură că lebitantul se găseşte Intriun sector­­unde nu sunt subcentre- 1 Un nou avans asupra exporturilor petro­­lifere întrucât capacitatea de credit a fost atinsă, s’au făcut demersurile necesare pentru ca — în cadrul discuţiunilor în curs — să se dis­pună avansarea prin societatea „Rumin” a unei sume de încă un miliard lei, în contul ajustării pre­turilor la exportul produselor pe­trolifere.­­ După cum se ştie, pentru perioa­da de timp dela 1 Mai la 30 Oc­tombrie, întrucât ajustarea este re­troactivă, s-a acordat recent un a­­vans de un miliard, care a şi fost repartizat. Al doilea miliard se va distribui, în raport cu cantităţile exportate de societăți, în primele 6 luni ale acestui an. O NOUA REGLEMENTARE GENERALĂ A PREŢURILOR Simplificarea calculelor pentru formarea scării preţurilor. Mijioacelor de documentare ale d-lui ministru FINNESCU Apreciind însemnătatea înfiinţării unui comisariat general al preţuri­lor, al cărui titular este convins de răspunderea pe care o are în exer­citarea atribuţiunilor sale, facem o menţiune deosebită asupra metodei adoptată de d. profesor I. Finţescu ministrul economiei naţionale, de­­ a ţine un contact cât mai strâns cu toţi factorii principali ai circuitu­lui economiei româneşti. In conferinţele pe care le-a avut cu reprezentanţii industriei şi co­merţului, d. ministru Finţescu a căutat prilejul de a se documentă asupra realităţilor economice inter­ne strict actuale, de a constata în ce măsură aceste realităţi se îm­pacă cu reglementările producţiei şi circulaţiei bunurilor făcute de mi­nistrul economiei naţionale şi mai ales de subsecretariatul de stat al aprovizionărilor şi de a vedea în ce mod pot fi trasate jaloanele viitoa­rei reglementări a condiţiunilor de producţie şi circulaţie a mărfurilor în aşa fel,încât să fie deopotrivă de satisfăcute două trebuinţe: sti­mularea la maximum a producţiei în interesul producătorilor, şi înă­buşirea tendinţelor de speculă, în interesul consumatorilor. Prin ur­mare , stabilirea unor raporturi drepte între interesele producători­lor şi ale consumatorilor. SPECULA ŞI SABOTAJUL Am avut asemenea măsuri şi până acum. S’a întâmplat însă ca ele, deşi pornite din cele mai bune gân­duri să nu dea uneori roadele aş­teptate. Intre producători şi consumatori, trebuie să o recunoaştem, e un con­flict permanent. Fiecăruia i se pare că se bucură de un tratament in­echitabil. Adevărul e că nici unul, nici altul nu au dreptate. A regle­menta raporturile dintre producă­tori şi consumatori, fără a fi un lu­cru prea uşor, totuşi nu e ceva cu neputinţă. Totul însă, e în funcţiu­ne de cunoaşterea realităţilor pielii. Şi nu ne îndoim că o asemenea cu­noaştere , în primul rând cu putin­ţă, pentru autoritatea competentă în materie. Specula este azi un cu­vânt odios, iar speculantul de ase­­menea. Mulţi comercianţi au azi procese de speculă şi de sabotaj e­conomic. A specula, însemnează a câştiga la un produs pus în consumaţie mai mul decât e îngăduit de lege sau de omenie. A face sabotaj economic însem­nează a micşora producţia cu inten­­ţiunea de a stânjeni consumul, în modul acesta rupând cu voinţă sau cu intenţiunea de a realiza câştiguri neîngăduite, echilibrul dintre pute­rea de producţie şi nevoile consu­mului. Incontestabil, atât specula, cât şi sabotajul economic — fie chiar nu­mai în marginile definiţiei de mai sus — pot fi socotite crime împotri­va ordinei economice şi sociale şi merită sancţiunile cele mai aspre. Principalul însă, este să se poată stabili unde începe acţiunea de spe­­culă şi unde se înfăptueşte sabota­jul. In toată această problemă, preţul produselor respective este unicul criteriu de judecată. De aceea, pro­blema formării preţurilor are, în această materie, rolul de căpetenie. I O NOUĂ REGLEMENTARE GENERALA A PRETURILOR Reglementarea preţurilor s’a fă­cut uneori pe baza strictelor rea­lităţi economice. Alte ori s’a făcut pentru motive de ordin politico-so­cial. S’a întâmplat însă, uneori, ca din cauza unei lipse de informa­­ţiuni precise imediate, sau pentru a opri brusc anumite speculaţiuni, să se reglementeze cu grabă. In a­­ceste cazuri, rezultatul cel mai obiş­nuit a fost acela că produsele res­pective au dispărut de pe piaţă şi au fost speculate cu mai multă în­verşunare tocmai de elemente cu desăvârşire străine comerţului şi in­dustriei. Alte ori, fabricaţia a înce­tat, din cauza disproporţiei dintre costul de producţie şi preţurile re­zultate din reglementare. Iar rezul­tatul a fost că au suferit atât fac­torul de producţie şi acela care pu­nea în circulaţie bunurile respecti­ve cât şi consumatorul. Multe din aceste anomalii au dis­părut cu încetul. E suficient să ne gândim la situaţia pieţii de acum 7-8 luni, situaţie care, de altfel, a durat prea puţin, când piaţa era goală. De îndată ce s’a început a se asculta expunerile factorilor de producţie şi ale comercianţilor, s’a trecut la măsuri economice aplica­bile. Am spus mai sus că metoda d-lui ministru Finţescu, de a lua contact cu toate elementele care intră în circuitul economiei româneşti, este singura capabilă de a duce la o nor­malizare a vieţii noastre economice şi anume: de a restabili echilibrul între interesele producătorilor şi consumatorilor, de a stăvili specula, de a pune capăt actelor de sabotaj economic şi de a reglementa pre­ţurile după criterii juste. In consfătuirile pe care le-a avut a, ministru Finţescu, şi-au expus doleanţele, industriaşii şi comercian­­ţii­ de toate categoriile. S-au pre­zentat şi memorii scrise, conţinând dezideratele industriei şi comerţu­lui. Din toate acestea se degajează nevoia unei noui reglementări ge­nerale, a raporturilor dintre produ­cătorii de materie primă, producă­­torii industriali, comercianţi şi con­sumatori, după criteriile impuse de actuala conjunctură economică. O recalculare a preţului de cost in toate domeniile, adoptarea unui sis­tem aplicabil pentru formarea scă­rii preţurilor, într’un chip cât mai simplu cu putinţă pentru a fi price­put şi de aceia cari nu au studii speciale, se dovedeşte necesar. Cu acest prilej s’ar putea înlătura tot ce s’a constatat că nu e aplicabil în materia reglementării preţurilor şi n’ar mai fi cu putinţă numeroasele posibilităţi de interpretare în fa­voarea contravenienţilor obişnuiţi, nici nedumeriri în lumea comercian­­ţilor oneşti. Ar fi o lucrare de durată, însă ea ar da pieţii o viaţă nouă, iar facto­rilor de producţie mai multă sigu­ranţă în activitatea lor de fiecare zi. Rămâne ca forul competent să hotărască asupra acestei chestiuni, mai ales după ce va examina toate propunerile industriei și comerțului. 1 Cum se face plata exporturilor DEMERSURI PENTRU ACHITAREA LA LIVRARE Până la jumătatea anului 1940, plata produselor petrolifere la ex­port s-a făcut la livrare. In tum­a apelului Ministerului Economiei Naţionale, ca să uşureze efectuarea plăţ­or, întreprinderile petrolifere şi-au dat acordul la in­troducerea regimului de plată la 45 zile, stabilindu-se că aceasta era o situaţie provizorie. Astăzi contravaloarea în lei a plăţi expor­turilor nu s’a mai făcut prin Casa Autonomă de Finanţare şi Amortizare, astfel încât menţine­rea condiţiunii de plată la 45 zile nu mai are nici o îndreptăţire. CONSIDERAT­IUNI SPECIALE La acesta, se adaugă considera­­ţiunile următoare : Întreprinderile respective sunt o­­bligate de firmele străine cari se fu­rnizează materiale, să plătească avansuri importante pentru a li se accepta orice comandă, deşi ter­menele de livrare sunt lungi, mer­gând până la 3 ani. Pe de altă parte, societăţile ex­portatoare acordă creditul de 45 zile nu numai pentru contravaloa­rea cantităţilor de produse expor­tate ci şi pentru plata impozitului, taxelor, cheltuelilor frac­t­ili­i de transport, etc., cari constitue un pro­cent suplimentar de 30 la sută din valoarea produselor. In situaţia financiară de astăzi a acestor societăţi, caracterizată prin într’o lipsă de lichiditate, ele nu mai pot face faţă acestor obligaţiuni, decât cu fonduri împrumutate. Ai a­ceasta, echivalează cu acordarea unor cedite, cu bani de împrumut. PLATA LA LIVRARE In aceste împrejurări, menţinerea condiţiunii de plată la termenl de 45 zile de cumpărătorii străini nu-şi mai găseşte justificare. In acest scop, a fost se­sizat subsecretariatul de Stat al industriei, comer­ţului şi minelor, care a pus problema în studiu, fiind necesare demersuri pentru ca plata contrava­lorii exporturilor să se facă, ca şi în trecut, la liă­s­urare. Pe frontul Ilarului­ TRUPELE ROMÂNE AU PRICHNIT INAMICULUI MARI PIERDERI La Stalingrad atacurile germane au continuat BERLIN 30 (Rador) — De la car­tierul general al Fuehrerului, înaltul comandament al forţelor armate ger­m­ne comunicat In regiunea muntoasă, la nord şi la sud de şo­seaua Tuapse, contraata­curile inamice au fost respinse. Forţele adver­sare operând in sectorul Terek, ale căror comuni­caţii au fost întrerupte prin efecul aacurilor ger­mano-romane, au făcut zadarnice încercări de e­­şire în direcţia est.­­ La Stalingrad, atacuri­le au continuat, sprijini u­nite de formaţiunile de a­­vioane Stuka, iar terenul câştigat în ultimele lupte a fost curăţat. Bacurile şi bărcile inamice de pe Volga au fost expuse fo­cului activ al artileriei noastre. La sud de oraş l­uptele de diversiune an­gajate ori şi susţinute de care blindate s’au termi­nat printr’un eşec pentru inamicul a cărui sforţări s’au prăbuşit in faţa li­niilor germane, sub focul defensiv concentric al tu­turor armelor şi prin e­­fectul atacurilor cu bom­be ale forţelor aeriene. In Marea Caspică, avia­ţia a distrus noaptea tre­cută 9 vase de transport inamice dintre care 7 va­se de transport inamice dintre care 7 vase petro­liere. Pe frontul Donului, trupele române au sdro­­bit un atac inamic, făcând un anumit număr­ de pri­­zonieri. Trupele italiene au zădărnicit o încercare a Sovietelor de a trece fluviul. La sud de Ostaskov, for­­ele aeriene au bombar­dat cocentrări de trupe ale inamicului care se cum şi transporturile de pregăteau de atac proa­pe căile de comunicaţii !2 localităţi, înţesate de­ trupe şi de materiale, au fost distruse In mare par­­te. In extremitatea de nord puternice atacuri aeriene au fost îndreptate împo­triva campamentelor Ina­mice ca şi împotriva ora­şului şi portului Mur­mansk. Pe frontul din Egipt, ofensiva bri­tanică tinsând a opera o străpungere în urma unei bătălii înverşunate dusă cu mari forţe de infanterie şi spri­jinite de artilerie şi de care blindate, s’a terminat printr’un eșec. Spărturile trecătoare făcute în front au fost as­tupate la loc de trupele germano­­italiene cari s’au luptat cu înverșu­nare. Se semnalează distrugerea a 39 care pindate inamice. Un batalion de grenadieri germani care a avut de purtat greul principal al luptei a dis­tins 13 din cele 39 care blindate bri­tanice. O încercare de debarcare operată la două puncte în regiunea Marsa Ha­tni­a a fost zădărnicită de tunurile artileriei antiaeriene şi de avioane Stuka. In noaptea spre 39 octombrie, for­ţele apărării de coastă germane au dat o luptă în canalul Mânecii cu vedete britanice. Trei Vedete rapide britanice au fost avariate de loviturile directe ale artileriei. Un număr de 4 avioane inamice de bombardament au fost doborâte in cursul unor incursiuni efectuate In timpul zilei de către slabe forţe ale aviaţiei onganice, d­easupra coastei regiunilor ocupate din vest şi deasu­pra Golfului German şi în acelaşi timp în timpul sberanilor nocturne de hărţuire deasupra litoralului german. ACORDURI COMERCIALE GERMANO FINLANDEZE HELSINKI 30 (Rador).— DNR. Dieta finlandeză a ratificat făr® discuţii ultimele acorduri comer­­merciale încheiate cu Germania. Ea a adoptat­, la a doua citire, un proect care prevede că alegerile: prezidenţiae vor avea loc în pri­­miăavra anului 1943 fiind efect tîftîi­ide delegații și colegiile erector#!e existente, pentru un mandat (ie 7 ani. .! ! Traficul de clearing ale ELVEŢIEI faţă de străinătate ZURICH. — Traficul de clearing al Elveţiei cu străinătatea ia o des­­voltare din ce în ce mai mare. Su­mele totale plătite creditorilor elve­ţieni pe cale de clearing, de la 1 Au­gust 1934 la 31 Iulie 1942, se ridica, numai pentru traficul cu Germania, la 3.246,6 milioane de franci, din cari, 2.541,1 milioane pentru măr­furi şi speze accesorii. Pe de o­ parte, 1143,3 milioane de franci au fost încasate în clearingul cu Italia, şi 1139 milioane în clearingul cu ce­lelalte ţări Totalul vărsămintelor făcute creditorilor elvețieni pe cale de clearing se ridica la finele Iulie 1942 la 5529 milioane de franci.

Next