Argus, mai 1943 (Anul 33, nr. 9002-9026)

1943-05-01 / nr. 9002

ANUL XXXIII Nr. 9002 A apărut si s’a pus in vânzare TIMPUL familiei TIMPUL PENTRU TONI No. 169 ARONA In țară Un an 1500 Lei 6 luni 800 3 „ 400 MENTE In străinătate Tariful în funcţiune de convenţiile costale internationale Instituţiile de Stat si particulare 3000 lei if­­ 5 lei In ţară—12 lei in străinătate ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI BIROURILE, Bucureşti Str. Sărindar No. 15 INDUSTRIEI SI FINANŢE! Telefon 3.05.44 Sâmbăta 1 Mai bi a apărut şi s-a pus în vânzare1 TIMPUL familiei TIMPUL PENTRU TOH ! No. 169 PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziaru- lui şi la toate agenţiile de publici­tate. Proprietar: ,,A R G IT S“ S. Al înscris sub Nr. 203 Trib. Ilfov Redactor responsabil: AL. PETROV­ICI După vacanţa Putinţa de a pleca pentru câteva zile în provincie, prilejuită de săr­bătorile Paştilor, e binefăcătoare pentru fiecare din noi. Câmpul, dealurile, pădurile, îmbrăcate în haina Primăverii, aduc linişte în suflete şi recreaţie minţii. Coboară, panică, din înalt, în a­­dâncurile fiinţei noastre, raze de familă nouă şi de odihnă, de nă­dejdi nouă în puterile noastre, scor­monind avânturi pentru viitor şi întărind siguranţa în izbânda de mâine a unui neam, care nu trăeşte decât pentru muncă, luptă, lumină şi dreptate. Dar străbătând de două ori (ara până aproape de jumătatea dintre izvoarele Târna­vei Mici şi conflu­enţa cu apele Târnavei Mari, de aici de la Bucureşti şi până acolo, ochiul transmite fiinţei noastre in­terioare, pe lângă imaginele fru­museţilor noastre naturale, satis­facţia deplină a hărniciei româneşti pe întinsul ogoarelor şi a conştiin­ciozităţii cu care milioanele de plugari, între biserică, armă şi plug îşi fac datoria faţă de ei înşişi şi faţă de ţară. Vremea prielnică pentru arături şi însămânţări din această primă­vară a făcut să se treacă de pre­vederile planului agricol. In ade­văr, pretutindeni holdele de toam­nă surâd primăverii, fiind desvol­­tate cum nu au fost de mulţi ani. Păioasele de primăvară bine răsă­rite­ Deasemenea, suprafeţele de fâneaţă, trifoi şi lucernă. Aratul şi însămânţatul porumbului sunt în plină desfăşurare. Cele două ploi din ultimele zile au fost pen­tru plugari o binefacere cerească. De aceea, credem că anul acesta, nicio palmă de pământ nu va ră­mâne nelucrată şi neînsămânţată. Pretutindeni se vede hărnicia plugarului. S-a lucrat în unele lo­curi şi a doua zi de Paşte, pentru a nu se întârzia-Livezile prezintă o înfăţişare de răpitoare frumuseţe. Pomii sunt încărcaţi de flori şi, dacă numai 10 la sută din acestea vor da roade, r­educţia de fructe va fi extrem de îmbelşugată. Din iarnă, viile au ieşit sănătoa­se- Lucrul de primăvară a început de mult şi acum e pe sfârşite pri­ma sapă. S-au terminat deaseme­­nea atac­ul şi legatul- După toate semnele de până ac­uum, se pare că vom avea un an îmbelşugat, dacă nu va fi de acum înainte secetos-Credem că toţi cei cari au avut prilejul să renunţe pentru cele câ­teva zile de sărbătoare la ocupa­ţiile zilnice — atât de obositoare uneori — şi să plece în ţară, au avut aceleaşi impresii şi în suflete li s‘au trezit aceleaşi nădejdi de mai bine. Un an agricol bun e un câştig imens pentru economia naţionala. De un an agricol bun depinde în­­tr‘o foarte mare măsură desfăşura­rea vieţii noastre economice şi in acelaş timp mărirea puterii de con­sum a populaţiei rurale, sporirea standardului ei de viaţă şi a sie­rii de muncă şi creaţie interioară. De aceea, ne întoarcem din va­canţă cu impresia că anul acesta, binecuvântarea cerului a căzut din nou asupra noastră şi ne va aduce odată cu un an agricol îmbelșugat, o cale nouă pentru viața românea­scă sub toate aspectele ei-A» C­ând ieşi din vuetul Capitalei şi te duci să respiri aerul tare al câmpului şi al satului, îţi dai seama odată mai mult că rea­litatea noastră cea mai vie, mai au­tentică şi mai ancorată în veşnicie este ogorul şi slujitorul lui. Departe de noi ispita de a fi ■ furaţi de conceptele idilice ale unui sem­ă­nătorism ad-hoc şi de a vedea în­­cu­lori trandafirii ceea ce nu îngăduie de a fi privit decât prin ochi neîn­şelători ai adevărului. Şi adevărul acesta se impune sin­gur, masiv, fără vreo sforţare de a schimba unda receptoare şi fără a ne falsifica nici punctele de vedere şi, ca atare, nici viziunea ce o con­struim pornind de la ele. Adevărul acesta e brazda neagră a pământului reavăn, proaspăt răsco­lit, în care slujitorul lui, ţăranul, a­­runcă cu nădejde, cu încrâncenată nădejde, sămânţa pâinii de toate zi­lele, a,lui şi a noastră. Face ţăranul munca aceasta cu atâta convingere, cu atâta dreaptă credinţă în tainele pământului, încât parcă îndeplineş­te un rit milenar, ca o pulsaţie a unui proces natural. E un meşter a! pă­mântului şi totuşi, parcă, un uce­nic al lui. E stăpânul şi totuşi, parcă robul care, aşteaptă îndurarea, îi a­­scultă glasul cu şoapte numai de el ştiute, îi tălmăceşte semnele numai de el răboite. Numai în contact cu pământul şi cu meşterii lui ai sensaţia veşniciei numai cunoscând aceasta unică rea­litate — pământ şi ţăran — te simţi cutremurat de gândul­ dăinuirii ne­­desminţite. Iată, desigur, pentru ce când zicem tradiţie românească, zicem ogor şi ţă­ran. Ţăranul nostru reprezintă, în mă­sura în care o slujeşte, o civilizaţie a ogorului, aşa cum şlefuitorii din Amsterdam , reprezintă o civilizaţie a pietrei preţioase. Apropierea pare pa­radoxală. Dacă ne gândim însă mai adânc,­ ne dăm seama că cele două modalităţi de viaţă sunt rezultatul a­celuiaş proces de creaţie, pentru care se cere aceeaşi vocaţie, aceeaşi pu­tere intuitivă, aceeaşi pasiune. έn condiţii, cu alte cuvinte ale artistu­lui.Căci ţăranul nostru e un artist. Incă odată, să nu fim înţeleşi greşit: un artist, adică un creator. Aşa cum sculptorul crează viaţă din marmo­ră iar pictorul din colori selectând printr’un proces de tainică conştiinţă numai ceea, ce e valabil, tot aşa ţă­ranul, meşter al pământului, îi se­lectează şi modelează rodul cel mai tun. Daţi, oameni ai cetăţii, drum liber privirilor voastre şi aşt­erneţi-le peste întinsul ogoarelor româneşti, peste brazdele negre întoarse în primă­vara aceasta ca şi peste lanurile srate şi semănate în toamna ce- a trecut! Priviţi cu lăcomia unei desco­periri de lume nouă şi lăsaţi-vă în voia unduirii gândurilor ce vă nă­pădesc ! Vă veţi simţi reînvioraţi, reîmpros­pătaţi reîntineriri Aşa ca şi cum v-aţi întoarce la iz­vorul din totdeauna şi cel adevărat al propriei voastre existenţe... PĂMÂNTUL ŞI MEŞTERII LUI De fr­onaiuil de răsărit AVIATIA SOVIETICA A PIERDUT NUMEROASE AVIOANE BERLIN, 29 (Rador). — De la cartie­rul general al Fuehrerului, înaltul co­mandament al forţelor armate germa­­ne comunică: La copiii de pod Cuban şi la sud-est de Lenin­grad, atacuri inamice au rămas tară rezultat. In celelalte sectoare a­le frontului de răsărit, ziua a trecut în linişte. Aviaţia germană a ni­micit, fără pierderi pro­prii, 52 de avioane sovie­tice. In Tunisia la nord-est de Megez el Bab, o formaţiune blindată Inamică, superioară numericeşte care reuşise să -săbată în poziţiile m­asl*» =- tost an­gajată în luptă de rezerve germane, apoi bătută şi respinsa prin contraatac şi cu mari pierderi pentru Inamic, din­colo de poziţiile sale de plecare. In restul frontului au fost respinse atacuri locale, în parte prin contra-a­­tacuri. Formaţiuni ale aviaţiei au sprijinit trupele armatei terestre in toate sec­toarele frontului tunisian. Aviatori de vânătoare au incendiat o vedetă rapi­dă inamică, in faţa capului Bone. Noaptea trecută, avioane inamice au pătruns în regiunea de coastă a Ger­maniei de nord-vest cum şi în spaţiul Mării Baltice şi către Prusia Orientală Prin aruncări de bombe la întâmplare, au fost pricinuite stricăciuni fără im­portanţă. Cu prilejul acestor atacuri au fost doborîte 18 bombardiere inamice, iar alte 4 au fost doborîte deasupra tainitasdilasi aauaata dis*­vfts. P­IATA Desfacerea sa pumnilor, Cifra de afaceri, Clata diferenţelor de taxe de confe­cţionare, Bursa Bursa Joi tendinţa generală a fost bine susţinută. In compartimentul valorilor cu venit fix diferenţe însemnate in plus au înregistrat: Urbanele Bucureşti noui cu un punct, renta unificată şi jud­eţenele 5Vo cu câte­va. Dintre valorile cu venit variabil urcările cele mai simţitoare le­ au a­­put: Steaua Română la 2200 dala 2125, Reşiţa la 1675 dela 1610, Mi­ca în câştig cu 50 puncte şi mai fer­me decât toate hârtiile din acest compartiment. Radio pwi la 1650 faţă de 1500 ultima cotaţiune dina­intea sărbătorilor. Târgul liber s’a menţinut bine dispus. Desfacerea săpunu­rilor PrintrT un comunicat publicat nu de mult în ziare s‘a dat un termen pentru desfacerea (vânzarea) să­punurilor din vechile tipuri. Comercianţii cari posedă încă cantităţi însemnate din vechile sorturi de săpunuri întreabă cum vor putea forţa vânzarea astfel ca în termenul acordat prin comuni­cat să desfacă toate cantităţile de săpun de vechile tipuri. Noi credem că odată ce fab-i­ile nu mai au voie să fabrice decât nouile tipuri de săpunuri, comer­cianţii să aibă dreptul să vândă cantităţile ce au cumpărate până la epuizarea lor, indiferent dacă vân­zarea se va face în termen de o lună sau mai mult. A pune comercianţilor un ter­­men­ de vânzare credem că nu pre­zintă nici un interes, cu atât mai mult cu cât nu este cazul să se forţeze vânzarea unui articol de care nu avem prea mare abon­­denţă. Cifra de afaceri Atragem atenţiunea cititorilor noştri fabricanţi ca prin nouile mo­dificări aduse aplicărei impozitului asupra cifrei de afaceri în viitor consumul propriu se taxează la preţul de comercializare, iar nu la cel de cost (de revenire) ca în trecut. Plata diferenţelor de taxe de confec­ţionare Mai mulţi comercianţi ne scriu că cu ocazia stabilirei stocurilor de mărfuri avute la 31 Martie 1943, în vederea plăţii diferenţelor de ta­xe de confecţionare majorate la 1 Aprilie de la 2.50. 4 şi 5 la suta la 7, 10 şi 14 la sută, controlorii fiscali pretind că trebuiau declarate şi trebuesc taxate cu diferenţa de taxe de confecţionare şi batistele, fularele, eşarfele, etc., cari sunt im­portate gata confecţionate din străi­nătate. Credem că ar fi necesar ca foru- u rile competente să dea instrucţiuni organelor de control in subordine , asupra materiei ce intră la taxare, deoarece această incertitudine poa­te pune pe comercianţi în conflict cu legea sabotajului. Articolele mai sus menţionate nu pot intra la taxare, deoarece nici la importul lor, fiind gata confec­ţionate nu se plăteşte taxa de con­fecţionare. Ori nu se poate pretinde diferenţa de taxe la o taxă care nu exista la original. Dacă controlorii însărcinaţi cu stabilirea stocului de mărfuri trec în procesul-verbal ca articole taxa­­bile şi aceste articole aduse gata confecţionate din străinătate, co­merciantul va adauga la preţ după cum este şi logic taxa respectivă. Ori­cum această taxă nu este dato­rată, este probabil că până la urmă se va observa eroarea şi va fi scă­zută. La orice control asupra factu­rilor, comerciantul este expus să fie socotit contravenient dacă inspecto­rul de la serviciul de speculă cunoa­şte mai bine legea decât negustorul şi controlorul fiscal respectiv. Cum în această chestiune de la în­ceput a fost incertitudine, taxarea sch­imbându-se când la preţul de co­mercializare când la cel de cost (când normal era să fie la cel al producătorului, preţ asupra căruia s’a calculat şi taxa iniţială la care trebue să ia acum diferenţa) ceiace iarăşi a produs încurcături comer­cianţilor, necesitând corespondenţe restituiri, etc. credem că ar fi nece­sar ca cel puţin acum să se pună chestiunea la punct pentru a nu se creia noui dificultăţi comerţului. LEGIFERAREA IMPRE­VIZIUNII IN ŢĂRILE EUROPENE PE MARGINEA UNEI PROBLEME ECONOMICE DE ACTUALITATE Răsturnările economice produse de războiul mondial din 1914-1918, în urma reducerii puterii de cum­părare a semnelor monetare, pre­cum, şi în urma transformărilor e­­conomice de tot felul, au dat naş­tere la situaţii­i păgubitoare şi paradoxale în privinţa obligaţiuni­lor contractate pe termen. In acea vreme a început să-şi facă loc în toate ţările foste beligeran­ta. îideia rectificării obligaţiunilor în sensul adaptării lor la nouile condiţiuni economice. Ideia rectifi­cării obligaţiunilor a făcut loc cu­noscutei teorii a impreviziunei. După teoria impreviziunii, o con­ventiune nu are valoare decât a­­tunci când se respectă voinţa păr­ţilor din momentul contractării ei. In 1915 s‘a propus pentru prima dată în Franţa legiferarea impre-, viziunii. Proectul alcătuit atunci a­­vea în vedere învoelile şi contrac­tele comerciale de livrări succesive, cari nu se mai puteau executa din cauza modificării situaţiei economi­ce, ca rezultat al izbucnirii războiu­lui din 1914. El înfiinţa o juris­­dicţie arbitrară care ar fi avut drep­tul să revizuiască contractele, mo­­dificându-le sau desfiinţându-le, pu­tand in acelaş timp să acorde des­păgubiri părţii vătămate. Acest pro­fet a fost apoi modificat în sen­sul că se da în competența tribuna­lelor ordinare cercetarea revizuirii contractelor ţie baza impreviziunii. In această din urmă formă, CU oa­re­cam­ modificări, proectul a deve­nit lege în Ianuarie 1918. Caracteristicile legii franceze sunt: ea se referea numai la contractele cu caracter comercial încheiate înainte de 1 August 1911­, cu executarea e­­șalonată pe un timp mai îndelungat sau amânată peste un anumit timp; executarea contractelor trebuia să fi fost îngreuiată atât de mult în­cât sarcinile provocate să nu se fi putut prevedea de nimeni; tribuna­­lul era în măsură să ordone replie­rea contractului cu sau fără daumne, deși potrivit codului civil nimeni nu poate fi condamnat la daune decât dacă s-a făcut vinovat cu ceva, se putea ordona suspendarea execută­­rii până la revenirea la s­t imţiure sa normală, prevăzută de părţi, în ca­zul când tribunalul speoifia că Par. Spre exemplu, obligaţiunea de a fur­niza anumite articole, la anumite epoci, pe timp de câţiva ani, la un preţ dinainte fixat, presupune voin­ţa furnizorului de a câştiga din a­­ceastă huperaţiune. Dacă însă, ur­cările de preţuri îl silesc pe acesta să livreze mărfurile în pierdere, po­trivit teoriei impreviziunii contrac­tul trebue modificat fie mărindu-se preţul de livrare, fie renunţându-se la executarea lui. Autorii, şi le­giuitorii, acolo unde s-a legiferat, au condiţionat aplica­rea impreviziunii de producerea u­­nor evenimente inevitabile, nepre­văzute şi neprevizibile şi extrem de păgubitoare pentru vreuna din părţi dacă ar continua executarea conven­ţiunii, mai putea reveni la acea situaţiune; în sfârşit o dispoziţiune destul de in­teresantă era obligaţia tribunalului de a mijloci o înţelegere între părţi încă dela începutul litigiului şi nu­­mai când aceasta nu se înfăptuia, putea pip I® judecarea cauzei. Durata aplicării legii era limi­tată până la trei luni dela încetarea ostilităţilor. Acest termen p­ fost însă prelungit de m­ai multe on. Printr’o lege din Mai 1920 s’a mai adăogat că toate contractele cari beneficiau de legea din 1918, şi în executarea cărora nu se făcea nici o cerere până la 31 Iulie 1920, să fie reziliate de drept. Impreviziunea în Belgia In Octombrie 1918 s’a votat şi în Belgia o lege în care se aplica teoria impreviziunii, ca şi în Fran­ţa, însă cu câteva modificări de­terminate de jurisprudenta şi doc­trina franceză. Inovaţiunile legii belgiene sunt : se iau în consideraţie numai pentru industriaşi, şi contractele încheiate după 31 Iulie 1914 şi anume până la 1 Aprilie 1917; legea se aplică chiar dacă între părţi au intervenit modificări contractuale; în sfârşit termenul aplicării legii era fixat u­­niform la 6 luni dela punerea ei în vigoare sau dela exigibilitatea con­tractului Impreviziunea în Italia In Italia problema impreviziunii a fost pusă mult mai de­vrem­e de­cât în Franţa şi Belgia, şi anume în Mai 1915. Caracteristicile legii italiene faţă de cele pomenite mai sus sunt: O­­bligaţiunile să fi fost încheiate îna­inte de data decretului de mobiliza­re; erau cupinse în lege şi con­­t­ractele a cărora executare ajun­sese excesiv de oneroasă din cauza războiului, nu numai cele în impo­sibilitate de a fi executate, nu se îngăduia aplicarea impreviziunii în contractele administrative. Situaţia în Germania şi la noi Şi în Germania s’a legiferat im­­previziunea însă nu raportată la război, fiindcă dreptul civil german bazat pe alte principii, lasă o largă posibilitate de interpretare a con­tractelor, având în vedere voinţa obiectivă a părţilor în momentul în­cheierei contractului, iar nu numai cea exprimată în el. Totuşi şi în Germania s-a simţit nevoia unei le­giferări speciale, în urma eveni­mentelor excepţionale financiare, produse în toamna nului 1923, când marca germană s’a devalorizat în condiţiunile ştiute. In România s’au făcut încercări de legiferare foarte timide şi pentru un număr restrâns de obligaţiuni. Dealtfel, legislaţia românească în această privinţă se fereşte mai mult ca toate celelalte examinate mai sus, de a admite teoria impreviziu­nii. Actualitatea problemei impreviziunii Legislaţiile pomenite în cuprinsul acestui articol, sunt privitoare la cazuri în care trebuia să se facă aplicarea largă a teoriei impreviziu­nii. Cu­ toate acestea, ele nu erau de­cât nişte începuturi şi aproape tot­deauna căutau să facă aplicarea te­o­riei impreviziunii numai sub presiu­nea unor împrejurări excepţionale, când nu mai exista posibilitatea vre­unei alte soluţii pentru păstrarea e­­chilbrului economic. Din cauza modului în care au luat, naştere aceste legiuiri, ne putem da seama de ce ele prezintă imperfec­­țiuni atât de evidente. Astfel, se considera războiul ca un eveniment de neprevăzut pentru părțile con-Continu«F9 in pagina 2-a1 Legiferarea im­pre­viziunii în Franța O ANIVERSARE A­stăzi S0 Aprilie d. Joachim von Ribbentrop, ministrul de externe al Reich­ului, unul din primii colaboratori ai Cancelarului Hitler, împlineşte 50 ani. Este o aniversare care reaminteşte încă odată tinereţea con­ducătorilor de azi ai Marelui Reich, Joachim von Ribbentrop fiind una din figurile representative ale nucleului de oameni cari lucrează cu îndârjire şi pricepere la creearea Europei Noul. In timp ce în ţară şi pe câmpurile de bătaie Fuehrerul con­duce cu pricepere şi cu dârzenie marea luptă a poporului ger­­man, în relaţiile cu străinătatea, Joachim von Ribbentrop ştie să imprime nota cea mai justă a Marelui Reich şi să coordoneze în­­tr’o armonie desăvârşită lupta armată cu bătălia nevăzută a di­­plomaţiei. Trecând din succes în succes, ultimii zece ani ai diplomaţiei germane fiind strâns legaţi de numele său, Joachim von Ribben­trop nu şi-a pierdut nici un moment clanul şi alăturea de Fueh­­rerul Adolf Hitler luptă din răsputeri pentru biruinţa forţelor Axei, adică pentru creearea nouei vieţi europene, care va însemna un mai bine pentru toate popoarele bătrânului continent. De aceea azi aniversarea d-lui Joachim von Ribbentrop, este un prilej de sărbătorire a poporului german întinerit de noui i­­dealuri. Este o aniversare la care şi poporul român, strâns legat de soarta armei germane, participă cu multă bucurie şi îi urează săr­bătoritului mulţi ani. 1 MAI, ZIUA MUNCII SE VA SĂRBĂTORI ANUL ACESTA PRIN MUNCĂ Ministerul Muncii aduce la cunoştinţa generală că potrivit ordinului comunicat de Preşedinţia Consiliului de Miniştri, ziua de 1 Mai se va sărbători şi în acest an, prin muncă­ In consecinţă, toate întrep­rinderile industriale, comerciale, precum şi orice alte categorii de întreprinderi, inclusiv magazi­nele de orice fel, pieţele şi halele din toată ţara, vor lucra con­form orarului obişnuit. Drepturile de plată pentru salariaţi, se vor socoti conform normelor legale în vigoare. După încetarea lucrului, întreprinderile şi salariaţii vor exe­cuta programul special întocmit de Minister prin Oficiul Muncă şi Lumină, după instrucţiunile comunicate prin presă şi radio. NOUL ORAR DE ÎNCHIDERE AL MAGAZINELOR DIN CAPITALĂ Prefectura Poliţiei Capitalei face cunoscut publicului că începând de la 29 Aprilie 1943, toate maga­zinele care, conform deciziilor Nr. 95103 din 23 Ianuarie 1943 şi Nr. 101349 din 10 Februarie 1943 ale Ministerului Muncii, închideau la o­­rele 17, vor închide la orele 18.30. Aceste magazine continuă să ră­mână deschise la amiază. Fac excepţie şi pot fi închise in­tre orele 13-15, magazinele ale că­ror patroni nu au nici un vânzător sau vânzătoare în prăvălie. Nici o comisie turcă n’a fost însărcinată pentru studierea păcii ANKARA 29 (Rador). — Agenţia Te­legrafică Turcă comunică: p .Menemenologiu, ministrul de afa­ceri străine al Turciei, a desminţit şti­rile publicate de unele ziare cu privire la creiarea unei comisii speciale ce ar fi formată din câţiva ambasadori şi mi­niştri, aflaţi la Ankara, comisie care ar fi însărcinată cu un studiu pregătitor al păcii. Această informaţie, a declarat d. Mc nemenologlu, se bazează pe faptul c­­a am primit in audienţă pe diploma­ţii menţionaţi, care dealtfel sunt ata­şaţi la diferite servicii din ministere de externe, dându-se fiecăruia din­­ însărcinări încadrate în lucrările nor­male ale ministerului afacerilor străi­ne. Muncitorii polonezi din uzinele ruseşti au fost arestaţi şi deportat in lagăre de concentrare ANKARA. 29 (Rador). — STE­FANI: Ştiri primite din Uniunea Sovie­tică arată că, faţă de fierberea ce s-a iscat nu numai printre polone­zii incorporaţi în armata roşie, dar si în rândurile populaţiei poloneze din URSS, in urma descoperirilor din pădurea de la Katyn si a con­flictului dintre guvernul din Mosco­va si Guvelnul refugiaţilor polonezi din Londra, autorităţile sovietice au hotărît să ia măsuri foarte aspre faţă de polonezi, în scopul de a pre­­întâmpina acte de sabotaj, desordini si răsvrătiri. Prima măsură adoptată a fost refuzul de a­ se acorda viza cetăţe­nilor polonezi cari cereau să plece în altă ţară. Alte măsuri mult mai aspre, au fost luate împotriva muncitorilor polonezi cari lucrează in uzinei­ ruseşti; ei au fost arestaţi în mas­să și deportați în lapăte de corn centrare. ÎNTREVEDERE EDEN-MAISKI AMSTERDAM 29 (Rador). — O. N. B. : Agenţia „Reuter“ anunţă că ministrul de externe britanic E­­den a avut o întrevedere cu am­basadorul sovietic la Londra Maiski. _____________ V

Next