Argus, iunie 1943 (Anul 33, nr. 9027-9049)

1943-06-10 / nr. 9033

ANUL XXXIII Nr. 9033 A apărut şi s-a pus la vânzare TIMPUL familiei TIMPUL PENTRU TOŢI No. 175 ABON­AMENTE In ţară I In străinătate Un an 1500 Lei 6 luni 800 „ 3 400 „ Pentru bănci, instituţii şi ad-ţii public“ 3000 lei anual 5 lei In tară —12 lei în străinătate Tariful în funcţiune de convenţiile poştale internationale 4 PAGINI 5 LEI ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI BIROURILE: Bucureşti, Str. Sărindar No. 15 INDicStRIEI Şl FINANŢE! telefon 3.05.44 Ajw 10 Iunie 1943 f­ m ms / mtS ' A ?V $ avut şi s-a pus în vânzare TIMPUL familiei P U B L I C I T A T­E A se primeşte la administraţia ziaru- Ini şi la toate agenţiile de publici­tate. Proprietar: „ARGUS“ S. A înscris sub Nr. 203 Trib. Ilfov Redactor responsabil: AL. PETROVICI TIMPUL PENTRU TOD No. 175 Trufandalele Ton­andale se numesc zarzava­turile şi fructele care ies pe piaţă mai de timpuriu. Ele sunt desigur rezultatul unei culturi şi îngrijiri deosebite, care la rândul lor, sunt uneori costisitoare. Fiecare trufanda are „sezonul" ei, sau mai bine zis, perioada ei de câteva zile­ După aceea, în înod obişnuit respectivele trufan­­dale se înmulţesc pe piaţă şi nu mai sunt tratate ca atare. Cu toate acestea, nimeni nu a pu­tut limita Până acum, durata de timp a unei trufandale-De 3—4 săptămâni vedem pe piaţă pătlăgele roşii, castraveţi verzi — toate de seră — ardei mici — zişi nemţeşti, — căpşune cireşe, etc. cu nişte preţuri pe care credem că nici cel mai in­­drăzneţ speculant nu şi le-ar fi putut imagina vreodată. Dacă din toată aceas­tă afacere ar câştiga şi producătorul ceva, n-ar fi ni­mic de zis. Am admite că crasa­mul, cu toate defectele lui, acceptă să ajute şi să încurajeze pe produ­câtor, dându-i un preţ cât mai bun pe marfa lui. Poate în chipul a­­cesta şi-ar da o mică contribuţie pentru ridicarea standardului de viaţă al plugarului, pentru îmbu­­nătăţirea condiţiunilor higienice in care trăeste. etc­ Lucrurile însă nu s­tau chiar aşa. Nu avem nimic împotriva comer­cianţilor oneşti, cari muncesc din greu pentru câştigarea unei exis­tenţe onorabile. Mai mult, facem menţiunea că între comercianţii de fructe si zarzavaturi — ca şi intre cei din alte ramuri ale co­­merţului — sunt figuri demne de toată stima­­In afara lor însă, sunt anumiţi intermediari cari nu fac altceva decât să oblige pe produ­cător să le vândă cât mai ieftin, urmând ca ei să vândă cât mai scump revânzătorilor, pentru ca aceştia să vândă consumatorilor la preţuri cu totul exagerate. Nouă sute de Iei un kgr. de păl­­ăgele roşii — trufanda —, zece lei o legătură de ridichi — trufan­da în luna Iunie — şi 7 Iei un ar­del verde mic —■ la restaurante 20 de lei —, tot în luna iunie. Dar cereSile? 220—280 lei kgr. iNu ştim cum se formează acest preţ- Căcî, dacă producătorii ar lua măcar 75 la suiri din el, ar în­semna să se procopsească. Realitatea însă e alta. Samsa­rul H oferă un preț derizoriu- A­­poi el vinde grosistului și acesta detailistului. Dacă producătorul ar încerca să-l ocolească, a doua zi rămâne cu marfa nevândută. O primă racilă deci, care trebue să dispară- O mică socoteală arată pentru ce. lată: 135 ar primi pro­ducătorul- Comisionul samsarului e 10 la sută, adică 13,50- Avem 148,50. La această sumă angrosis­tul are dreptul la 14 la sută, adi­că 20,79 lei, în total, prețul de vânzare către detailist va fi 109,29 lei. Detailistul să adauge numai 30 la sută, adică 50,78 lei şi va a­­vea dreptul să vândă cu 229 lei kgr. de cireşe­ Prin urmare, pro­ducătorul primeşte 135 Iei, iar numeroşii intermediari la un loc 85 lei. La celelalte trufandale socote­lile se fac tot cam în acelaş fel. La drept vorbind însă, mai poa­te fi îngăduit să se vândă în pia­ţă o legătură de ridichi — 5 bu­căţi — de lună, mai mici decât nuca, cu 10—13 lei, mai ales că am avut ploaie din belşug? Şi un castravete cu 130 lei? Se impune pe toată linia o reac­­ţiune­ Nu numaidecât a autorităţii, ci în primul rând a publicului con­sumator de trufandale. Aceasta, pentru două motive: a) refuzând să cumpere, preţurile se vor redu­ce; b) micşorându-se preţurile, vor putea consuma din aceste a­­limente, cari în orice caz nu se mai pot numi trufandale acum; ş) cei cu pungile mai puţin pline. Aşteptăm însă, totodată şi cu­vântul forurilor oficiale­ A. încercarea de debarcare făcută de elementele b­ritanice in insula Lampeduza a fost prompt respinsă BERLIN, 8 (Rador). — De la cartie­rul general al Fuehrerului, înaltul co­mandament al forţelor armate germane comunică: Pe frontul de răsărite ziua a fost calmă. Noaptea trecută, aviaţia germană a atacat cu ef­fect o uzină industrială. In regiunea de răsărit a Mării Baltice, unităţi ale marinei de război germe­ne au incendiat o cano­­nieră blindată sovietică. Printr’un atac dat pe neaşteptate, inamicul a încercat ori să pună stă­pânire pe insula­ Lam­pedusa din Mediterana. Trupele italiene au res­pins atacul, au scufun­dat mai multe vase de debarcare și au nimicit detașamentele inamice care izbutiseră se de­barce pe insulă. Avioane rapide de luptă germane au atacat cu succes o bază inamică din Tu­nisia. ROMA, 8 (Rador). — Iată comunica­tul Nr. 1109 dat de marele cartier ge­neral al forţelor armate italiene. In largul portului Bon, avioanele noastre torpiloare au atacat un convoi escortat, incendiind un vapor de 5000 tone şi lovind o altă mare unitate. O încercare de debar­care făcută de elemente britanice în insula Lam­peduza a fost prompt res­pinsă de apărarea noas­tră, care a scufundat câ­teva mijloace navale ale inamicului. Garnizoana din insula Pantelleria, reacţionând mai departe cu aceiaşi vitejie împotrriva neîn­cetatei ficţiuni aeriene i­namice, a distrus ieri şa­se aparate. Alte trei avi­oane inamice au fost do­­burate de aviatorii ger­­mani de vânătoare în cursul luptelor date dea­supra insulei Pantelleria­ împotriva Messinei şi a regiunilor din jurul localităţii Trapani avioane inamice de bombardament au făcut in­cursiuni, care au provocat pagube sim­ţitoare, ce sunt pe cale de a fi eva­luate. Artileria anti-aeriană a doborît un avion la Messina şi patru la Tra­pani, dintre care două au căzut în a­­propriere de semaforul de la San Teo­dore, iar două la sud de Savignana. In cursul acţiunii efectuată de avi­­vioanele noastre torpiloare şi semna­lată l­a comunicatul de azi, următorii piloţi s-au distins în mod deosebit. Lo­cotenent Randolfo din Catana şi ad­jutantul Maurizis din San Martino, (Campobasso). S-A STINS UN OM DE MUNCĂ Un alt om de muncă şi de crea­ţie a luat drumul veşniciei: Hariton Ognianovici. Ce însemnează acest nume, acest om, pentru plugarii şi oierii din Teleorman o ştiu aceştia mai bine decât oricare alţii. Cu mulţi ani în urmă, Hariton Ognia­­novici a creat cele dintâi lăptării si căsări sistem­izate în acest judeţ. In felul acesta to­t proprietarii mici si mijlocii de oi si vaci si-au putut valorifica laptele la maximum si prin această si-au întărit gospodă­riile si si-au sporit numărul vitelor. Munca si perseverenta lui Hanton Ognianovici au alungat sărăcia din trai de gospodării săteşti şi au adus în locul ei chiverniseală şi belşug. Pe de altă parte, numeroşi co­mercianţi de brânzeturi — azi ai foarte bună stare — sunt creaţia lui Hariton Ognianovici, pe caii i-a a­­jutat cu mărfuri pe credit şi chiar cu bani. A închis ochii la vârsta de 25 de ani, privind pentru ultima oară cu satisfacţie şi deplină linişte su­fletească la Vii trece­­ de muncii spre binele aproapelui şi de demni­tate. Fie-i ţărâna uşoară! . P­IAŢA Bursa Lipsa de capitaluri disponibile se simte tot mai accentuat în bursă. Numai hârtiile cu venit fix con­tinuă să se menţină uşor susţinute. Valorile cu venit variabil au în­registrat şi eri scăderi, dintre cari menţionăm pe cele mai apreciabile: Telefoanele şi Radio pui cu câte 100 puncte; Creditul Industrial; Credi­tul Minier; Redevenţa; Reşiţa şi Letea cu câte 50 puncte. In târgul liber tendinţa a fost slabă. Taxele de plătit la pieile cu blană. Mai mulţi blănarî şi cojocari cari îşi argăsesc (tăbăcesc) sin­guri pieile, cu blană de cari au nevoie, deci pe cari le cumpără crude, nu sunt lămuriţi ce anume taxe trebuesc­ să plătească, con­form legei de la 1 Aprilie a. c. asu­pra impozitului pe lux și cifra de afaceri. Pentru lămurirea celor în cau­­ză dăm următorul exemplu: 1000 lei costul pieței; 20 lei 2 la­­sută timbru proportional, total 1020: 55 Contribuţia naţională ex­cepţională de 5 la sută; Total 1076: 300 argăsitul: Total 1375 : 20 timbru de factură; Total 1395: 165 Cifra de afaceri 12 la sută la piele: 277. 18 la sută Cifra de a­­faceri la confecţie; Total 1837 : 75, 5 la sută C. N. E. calculată la valoarea piei tăbăcite plus impo­zitul cifra de afaceri de 12 la su­tă. Total 1912. La pieile crude aduse pentru prelucrat de către producător, sau de un client care a cumpăra o piele crudă se plătește deaseme­­nea 12 la sută și 18 la sută la va­loarea piei tăbăcite. La blănurile aduse de client ga­ta argăsite pentru a le confecţiona nu se mai plăteşte cifra de afaceri şi nici contribuţia naţională ex­cepţională, dacă tot materialul este adus de client sau se plăteşte Contribuţia naţională excepţională numai la valoarea materialelor pu­se de confecţionator dacă această valoare nu întrece costul manope­rei. In caz că materialele puse de confectionator sunt de valoare mai mare decât costul manoperei, contribuţia naţională excepţională se calculează la întreaga valoare plus timbrele de factură (material pus de confectionator, plus ma­nopera si timbrele de factură ) Nu se plăteşte nici o taxă pen­­tru produsele din deşeuri furdale, bucăţi de blănuri, rezultate de la blănuri pentru cari s-a plătit la argăsit impozitul pe lux şi cifra de afaceri. Deasemenea Pentru­­ mărfurile impuse la 1 Aprilie cu taxa de îl la sută nu se mai plăteşte nici un alt impozit. Ce acte fiscale tre­buie să însoţească transporturile de făi­nă pe C. F. R. Direcţiunea comercială c. f. r. face cunoscut că, în conformitate cu adresa Ministerului de finanţe prin care se semnalează că, atât în Capitală cât şi în alte oraşe de provincie, sosesc însemnate canti­tăţi de făină măcinată la morile tiărăneş­ii fără “ca pentru aceste făinuri să se fi plătit taxele legale fiscale, a dat ordine tuturor orga­nelor exterioare c. f. r. că, în a­­fară de autorizaţia pentru trans­portul cerealelor si făinurilor aces­tora blocate, cerute pentru trans­portul lor la transporturile de făr­­ână pe p. f. r. se va mai depune de către pr­edător, odată cu scrisoarea de trăsură și biletul de liberă cir­culație din care să se constate pla­ta taxelor legale. 91 OBŞTII­LE AGRICOLE Ce rezultate .van înregistrat In câteva articole publicate m­ai de mult ne-am ocupat de prob­­lema Obștiilor Agricole. Am arătat și câte s’au înfruntat până în ia­nuarie trecut. De astădata ne folosim de câ­teva date precise dintr’un studiu­­al d-lui ing. agronom Marinescu, cu rezultatele înregistrate până acum.­­ Sunt pornite dintr-o nece­state Primele şapte luni după apari­ţia Decretului Lege formează eta­pa întâia de constituire. Concomi­tent cu înfiinţarea şi constituirea lor, s’a făcut parţial organizarea şî aprovizionarea cu maşini agricole, unelte, reproducători etc., precum şi cumpărarea şi arendarea de mo­şii, prin îndepărtarea arendaşilor" cari nu erau de meserie şi care sunt o speţă de intermediari între agri­cultori şi consumatori şi care con­cură la scumpirea pieţei şi tulbu­­rarea liniştei săteşti prin prezenta şi­ lăcomia lor. Tot în prima eta­pa, ca obiectiv principal al condu­­eirii centrale a obştiilor, a fost or­ganizarea si începerea aplicării u­­nui plan de cultură rational, atât pe moşiile cumpărate sau arendate, cât si mai ales, pe loturile individu­ale parcelare si pulverizate ale otr­ătenilor. Ele au fost grupate­­ în b­ună parte în ciuda tuturor di­ficultăţilor — în loturi mari econo­mice pentru culturi extensive, un­de se pot întrebuinţa cu succes maşinile agricole date în asociaţie, ţinând astfel pas cu cerinţele mo­derne ale agriculturii şi pregă­tind înlăturarea unui concurent pri­mejdios de după război (produc­ţia ieftină a­griculturilor stl­avie mecanizate). Trupurile de asola­­ment au crescut şi cresc mereu în suprafaţă, odată cu sporirea numă­­rului de rativferi ce se înscriu în obşte. In faza a doua, din Februarie şi până acum, timp de patru luni, s-a continuat organizarea obştiilor în­fiinţate în prima etapă, aprovizi­onarea şi cumpărarea de tractoare, batoze, pluguri, grape, seminţe­tc. precum şi cumpărarea, arendarea de moşii şi aplicarea planului de cultură. In unsprezece luni dela apariţia Decretului Lege, deci în mai puţin de un an, — cu toată lipsa de per­sonal de îndrumare şi control al Ministerului Agriculturii şi cu tot neajunsul războiului — braţele cele mai valide şi energiile cele mai simţite găsindu-se în toiul luptei, pe front — s’au realizat până în prezent următoarele: I. S'au constituit legal 203 obştii­­afară de Guvernământul Basara­biei şi Bucovinei care însumează: a) 6400 membrii obsteni la data reconstituirii si al căror număr a sporit mereu. b) 37.726 ha. teren cu care ob­­ştenii au venit în obşte. c) 14.630.654 lei cotizaţiile obşte­­niior. 2. 13 moşii arendate dela C.N.R., M.A.N. şi particulari în suprafaţ economică şi sociala a ţârii noastre. La 24 iunie 1942, apare Decretul- Lege pentru organizarea obştiilor agricole­ Dela această dată obştiile încep a se constitui şi sporesc lu­nar în progresie aritmetică, până la 5 Februarie 1943, când Minis­ter Agriculturii, oprește constitu­irea altor obștii, până la asigura­rea bunului mers şi des­vol­tarea celor constituite, la totala de 2.305 ha. cu arendă anuală de 8.184.571 lei. 3. S'au cumpărat moşii în va­loare de 54.000.000 lei. 4. Obştiile au cumpărat urmă­toarele m­aşini agricole: a) 36 batoze de treer în valoare de 20902.510 lei; b) 75 tractoare cu pluguri în valoa­re de 49.871.411 lei. Pluguri, grape, trioare, prăşitoa­re şi alte maşinini şi unelte agri­cole în valoare de circa 10 mii. lei. 5. Câteva obştii au oficii de apr­o­­vizionare şi desfacere, cu articole plugăreşti. 6. S’au înfiinţat şi sunt în curs de înfiinţare mai multe ateliere pen­­tru utilizarea fructelor pe timpul ternei. Numai muncile ce nu pot fi fă­cute individual cu maximum de profit economic, cum ar fi o ară­tură bună cu tractorul, pe o supra­faţă îngustă de 2-3 m., sau sem­ă­­narea cu o maşină de semănat se fac în obşte asociat. Numai trac­­toraele, batozele de treer şi selec­toare, taurii etc. ce nu pot fi cum­părate sau nu rentează a fi ţinute­­individual, se cumpără, exploatea­ză sau ţine în obşte. Numai lucră­rile de praşilă, plivit, recoltat, în­grăşat pământul­ etc. care dau re­zultate maxime numai când sunt făcute personal de proprietarul pă­mântului sau familia sa, nu se fac individual. Lucrările parţiale în devălmăşie, cum ar fi arătura principală, sau ţinerea în asociaţie a maşinilor mari cu tractor, batoză, selector ori reproducători, cu tauri sau ar­măsari, sunt un rău absolut nece­sar de făcut în tovărăşie. Proprietatea şi exploatarea indi­viduală, sunt formele ideale pentru sporirea rutabilă a producţiei, a­­atunci când ele formează o perfec­tă unitate de exploatare. Dacă stările agrare, ne impun armonizarea relaţiilor economice de exploatare­­— pământ, inventar, braţe de muncă — pentru adapta­­tor la posibilităţile de spor de pro­ducţie şi valorificare trebue să îm­brăţişăm acest rău necesar, fără şovăire, ca mijloc sigur pentru ie­şirea din impas şi combaterea con­curenţei străine. Obştenii fac individual lucrările culturale cari dan ntt randalaeat pana acum ---- 7. La cererea obştiilor sau în­tocmit planurile şi în curând se vor începe construcţiile de remize, pentru adăpântirea maşinilor agri­­cole. 8. Acţiunea întreprinsă de Minis­ter la început prin darea spre frs­­osinţă la 43 obştii, câte una de ju­deţ­e a tuturor maşinilor agri­cole necesare, precum şi cumpăra­­rea pe seama lor de către cele mu de obşti a maşinilor agricole în autoa­re de zeci de milioane, a avut ca prim rezultat cultivarea în între­gime, in bune condiţii, a terenu­rilor proprii si arendate si cele a­­partinănd si celorlalţi agricultori. Obstiile sunt pe drum bun. Drumul salvării ţărănimii si al economiei agricole româneşti. Sceptcii, neîn­crezătorii şi rău intenţionaţii, dacă mai sunt, să treacă de la obştiile din Teiul din Vale jud. Argeş, Do­­deşti jud. Fălciu, Călineşti jud. Muscel, Voiceşti jud. Vâlcea etc. Vor vedea acolo că obştea agri­colă nu este colhoz, ci este forma unică de salvare a ţărănimii în re­gimul proprietăţii agrare în care ne găsim, prin proprietate individual şi exploatare mixtă individual aso­ciata, forma de viitor si progres agricol, mare când sunt făcute personal de familia pe proprietatea lor, iar în asociaţie (devălmăşie, obşte) lu­crările culturale care nu dau ran­dament mare când sunt făcute in­dividual, sau nu se pot face indivi­dual şi numai în pvărtăşie. Astfel la cultura de porumb. 1. Lucrări în tovărăşie: Fiecare obştean intră în tarlaua sau sola destinată pen­tru cultura porumbului, cu tot pă­mântul ce posedă în acea tarla, a­­rătura principală de toamnă se fec pe toată sala cu tractorul, pes­te tot deodată, fiecare obştean plă­­tind costul arăturii la suprafaţa ce are în tarla, semănatul porumbu­lui (poate fi şi individual). 2. Lucrări indivduale : Grăpat, prăşit, rănit, copilit, câr­­fuit, recoltat, cărat, vândut (poate fi şi asociat). Obştiile agricole sunt pe drumul bun. Ele au control, îndrumare şi răspundere faţă de Stat. Ele pre­zintă o chezăşie ca bun arendaş sau dijmaş. De aceia, ar fi de dorit ca marii proprietar care din lpsă de personal, sau care fiind reţinuţi de alte ocupaţii în oraşe nu se pot o­­cupa de exploatare să arendeze sau să dea în dijmă moşiile, obştiile a­­grcole. Vor fi mai câştigaţi şi eco­nomia naţională va câştiga prin în­depărtarea intermediarilor aren­daşi de meserie, ce subarendează sau dau pământul cu dijmă sătenie lor (adevăraţi producători) scum­pind astfel prin intermediul şi câş­­igul lor, costul de producţie, AL, p. Jbaza de con­tttUMfa Realizări Cum se lucreaza t 1 M. S. REGINA MAMA ELENA A PLECAT LA FLORENŢA M­D Regina Mamă Elena a­­ plecat ieri la ora 8,30 ■ , la Florenţa, într’o scurtă călătorie. M. S. Regina a fost condu­,­­să la Aeroport de M. S. Re­gele. Aci, au ieşit în întâmpina­­narea Majestaţilor Lor, D­ na Maria Mareşal Antonescu şi Domnul Profesor Mihai An­tonescu, Vice Preşedintele Con­siliului de Miniştri. Mai erau de faţă d-nii : general de corp de armată D. Popescu, ministru afacerilor interne ; general Jienescu, ministru subsecretar de stat al aeru­lui ; Ovidiu Vlădescu, secretar gene­ral al preşedinţie; consiliului de mi­niştri ; general N. Pălăngeanu, pre­fectul poliţiei Capitalei ; general N. Diaconescu, directorul general al Si­guranţei statului; general Ramiro Enescu, şeful de stat major al aeru­lui ; colonel Radu Gallin, director mi­litar de cabinet al d-lui vicepreşe­­­dinte al consiliului, comandor Mar­­cu, directorul aeronauticei comercia­le ; ing. Popa, subdirectorul aeropor­tului Băneasa. De asemenea Casa Regală a Majes­­taţilor Lor era reprezentată prin d-nii : general Sănătescu, şeful Casei Militare a Majestăţii Sale Regelui ; D. Negea, administratorul Domeniilor Coroanei ; V. Vasilu, administratorul Casei Regale ; d-nele de onoare Nelly Catargi şi Elsabeta Ghika ; d. Octav Ulea, maestrul Curţii Regale ; adju­tanţi; regali colonel Marcel Olteanu şi colonel Mircea Brătănescu. Deşi M. S. Regina nu călătoreşte oficial, ci călătoria sa are un carac­ter privat, legaţia italiană a ţinut să arate M. S. Reginei Elena toată curte, una prin prezenţa d-lui prin consilier Gerbore, însărcinatul cu afaceri al Italiei, precum şi a d-lor : colonel Rodini, ataşat militar ; colonel de Porto, ataşat aeronautic ; Torella di Ramagniano, prim secretar de lega­ţie ; căpitan Massari, ataşat naval ; Mansi şi De Luigi, secretari de le­gaţie. La ora 8,30 avionul M. S. Reginei a decolat, M. S. Regina fiind întovă­răşită în această călătorie de doamna de onoare Nelly Catargi. După ce M. S. Regele s’a întreţinut cu toţi cei veniţi să salute pe M. S. Regina la plecare a părăsit aerodro­mul fiind salutat de d. prof. Mihai Antonescu, vicepreşedintele consiliu­lui de miniştri. T­ elegramele străinătăţii ne-au dat prin serviciul agenţiei germane D.N.R. textul, desigur rezumat, al unei senzaţionale intervenţii a gu­vernului spaniol, în calitatea lui de neutru, împotriva bombardamentelor aeriene, întreprinse cu scop numai de terorizare a populaţiilor civile din I­­talia şi Germania, dar în afară de orice justificare intemeiată pe noţiunea cla­sică în dreptul războiului a „obiective­lor militare”. După cel din urmă discurs al Papei, în care a făcut apel, în numele umani­tăţii, la frânarea sălbăticiilor războiu­lui aerian, intervenţia guvernului spa­niol constitue a doua atragere de a­­tenţie şi mai lămuritoare în privinţa datoriei tuturor beligeranţilor de a-şi înfrâna pasiunile răzbunătoare spre a rămâne in limitele stricte şi bine deli­mitate ale legilor războiului, care con­damnă, iată nici o şovăire, „cruzimile zadarnice“. Ceea ce este demn de­­reţinut din textul cunoscut abia acum, e atitudi­nea statornică a Spaniei încă din timpul lucrărilor conferinţei de dezarmare când delegaţia respectivă a făcut propuneri cu scopul precis de a se ajunge la îm­piedecarea bombardărilor asupra ora­şelor cu populaţie nevinovată şi care nu constituesc, sub nici o formă, o­­biective de interes militar. Anul Exe­cut, când ambasadorul american M. Taylor l-a vizitat pe Conducătorull Spaniei, a auzit, deasemeni, repetân­­du-se acest nobil îndemn spaniol ur­mărind să păstreze războiului o limită strictă de respect cuvenit umanităţii. Numai cine nu cunoaşte psihologia po­porului spaniol, generos şi care are simţul onoarei, — spune nota ministe­rului de afaceri străine spaniol — poa­te să facă greşala de a crede că pa­­nia ar consimţi să devină instrumen­tul altor puteri, sub orice formă. Respingând, astfel, orice bănuială că Scania ar căuta să se facă instru­mentul altora ca să exprime gânduri ori dorinţe străine de propriile ei gân­diri şi simţiri nobile, conforme cu tra­diţia glorioasă a nobleţei spaniole, no­ta externelor din Madrid se întreabă: „Pretindem oare prea mult atunci când cerem ca avioanele de bombar­dament să ţintească mai bine şi să fe­rească şcolile, casele de locuit şi mo­numentele? Pretindem, oare, prea mult atunci când cerem ca atacurile aerie­ne împotriva obiectivelor terestre să aibă aceiaşi precizie pe care belige­ranţii o cer de la aviatorii lor din ser­viciul marinei?1*. In scop de umanizare a războiului ac­tual, nota cere guvernelor beligerante să declare ele singure, care sunt, după concepţia lor, „obiectivele militare”,­ totale, cum şi care sunt teritoriile un­de nu se găsesc obiective militare ori unde sunt numai obiective militare ne­însemnate, pentru ca, printr'un acord mutual, să fie ferite de atacuri aeriene şi chiar de alarme anumite zone „ce nu trebuesc bombardate”. In scopul ga­rantării acestor măsuri, nota spaniolă propune înfiinţarea unei comisiuni neu­tre permanentă, însărcinată­­cu con­trolul şi cu discuţiile prealabile ce tre­buesc duse până la acordul necesar cu reprezentanţii puterilor beligerante. Nobila şi generoasa intervenţie spa­niolă are precedente , cum s-a văzut, în atitudinea mai veche a Spaniei la conferinţa generală pentru limitarea înarmărilor, prin propunerile de alunei. Dar in înţelesul aceloraşi măsuri de omenie în război, sunt interesante de amintit lucrările comitetului special de jurişti, întruniţi la Haga din Decembrie 1922 până în Februarie 1923, pentru a fixa regulile cele mai potrivite ale războiului aerian, ca o urmare a con­ferinţei anterioare de la Washington în materia înarmărilor navale. Din acele lucrări, au eşit aşa zisele „reguli de la Haga“ ale războiului aerian, în 62 ar­ticole, care au rămas atâtu forma de simple „recomandări” fiindcă nu s's mai întrunit o conferinţă diplomatică internaţională între State pentru a păşi la transpunerea celor 62 puncte într'un text categoric de convenţie, care să alcătuiască, în sfârşit, „legile războiului aerian“. Lipsa aceasta de „lege” în materie de război aerian, pe care nu o întâlnim in materia războiului pe uscat şi pe mare, unde chestiunile au fost amănun­ţit reglementate şi codificate prin lu­crările conferinţelor de pace de la Ha­ga din 1899 şi 1907, e pricina sălbăti­ciilor războiului aerian, săvârşite in timpul din urmă şi împotriva cărora s'au ridicat atât Papa, cât şi guvernul spaniol. In timpul lucrărilor de la Haga s-a propus aşezarea aşa ziselor obiective militare (lucrări de interes militar, de orice fel, linii şi noduri pentru comu­nicaţii şi transporturi, lucrările de ar­tă cum sunt podurile, tunelurile şi stă­­vilarele de apă cu felurite destinaţii, etc.,­­n afara oraşelor „deschise” sau lipsite de apărare şi destinate exclusiv populaţiilor civile. Aceasta întrucât bombardamentul „obiectivelor milita­re" e îngăduit în toate cazurile atât în războiul terestru, cât şi în cel naval. Dar constituirea din vreme a unor re­giuni şi oraşe cu desăvârşire cruţate de atacurile aeriene, s-a dovedit, cu totul imposibilă, în practică, din pri­cina naturii complexe a vieţii civiliza­te moderne, cu aglomeraţiunile orăşe­neşti, care înlesnesc industrializarea prin uşurinţa manei de lucru, cât şi a elementelor intelectuale calificate de conducere în industrii şi întreprinderi Dar industriile de orice fel, prin în­săşi natura lor, pot să aibă un îndoit caracter prin folosinţa lor atât nevoi­lor paşnice ale populaţiei civile, cât şi nevoilor militare, adică războinice, ale trupelor luptătoare. Şi când e vorba de mijloacele de comunicaţii şi trans­porturi, căi ferate, telegraf, telefon, po­duri, tuneluri, stăvilare de ape, cana- luri, etc., apoi, în materia aceasta, se iveşte o neputinţă absolută de a face deosebiri categorice din punctul de vedere limitativ al „obiectivelor mili­tare“ când e vorba de bombardarea lor aeriană sau decrutarea lor. Aseme­nea mijloace se folosesc, în acelaşi timp, de populaţia civilă şi de armată încât orice distinguo pentru cruţarea de bombardament apare cu neputinţă. De aceea, singura măsură radicală pentru umanizarea războiului, spre a cruţa populaţiile civile de cruzimea lup­telor militare, n'ar fi rămas decăt in­terzicerea pură şi simplă a armei ae­riene la conferinţa generală pentru de­zarmare. Dar asupra acestei chestiuni de co­vârşitor interes şi de actualitate ar­zătoare, voi reveni într'un alt articol­­. Cruţarea populaţiei civile de bombardamentele aeriene împrumut francez de 10 miliarde franci EPE. — După cum se află, Impu­mutul francez de 10 miliarde fran va fi întrebuinţat nentm acoperiş unei nării din avansurile acordate c Banca Franţei statului francez. A­cest împrumut va avea un termen d 30 ani şi va purta o dobândă de 3 luni. la sută. Imprumutrile recente ale ,’Caisse Autonome” şi Admi-.i - traţia Poştelor au fost de acelas­­in Aceste trei împrumutri au scopul de a acoperi atât necesităţile financiare ale statului , cât si epuizarea abune­nlei de lichiditate de pe piaţa sitului.

Next