Argus, iulie 1943 (Anul 33, nr. 9050-9074)

1943-07-02 / nr. 9050

ANUL XXXIII Nr. 9050 A apărut şi s'a pus la vânzare TIMPUL familiei TIMPUL PENTRU TOŢI No. 178 ABON­AMENTS In ţară Un an 1500 Lei 6 luni 800 » 3 1. 400 ,f Pentru bănci, instituţii şi 5 iei în tară—12 iei în străinătate In străinătate Taxilul In funcţiune de convenţiile costale internationale ad-ţîi publ­i 3000 lei anual ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI BIROURILE: Bucureşti, Str. Sărindar No. 15 INDUSTRIEI ŞI FINANŢEI Telefon 3.05.44 Vineri 2 Iulie 1943 A apărut şi s-a pus şi vânzare TIMPUL familiei TIMPUL PENTRU TUJI No. 178 PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziaru­lui şi la toate agenţiile de pm­blici­­ate. Proprietar: „A­RGDS“ S. A înscris rob Nr. 203 Trib. Iilor Redactor responsabil: AL. PETROVICI UNIFICAREA LEGISLAŢIEI de A* CORTE­AN­U In limba noastră veche. Lege. Înseamnă nu numai regulile de drept public şi privat ci şi religia pe care o practică poporul. întrea­ga viaţă naţională era în trecut su­pusă unui ritual strict care făcea din popor o unitate strânsă ca un bloc perfect deosebit de celelalte popoare cu care venea în contact. Civilizaţia modernă cu tendinţe Unificatoare universale şi cultura ştiinţifică supranaţional care este astăzi una şi aceiaşi pentru toate popoarele lumii, au mai şlefuit cul­ţurile aspre ale individualismu­lui naţional­ Totuşi naţiunea fiind o unitate naturală în organizarea­­ omenirii ea rămâne la baza statu­lui şi ea rezistă încă de la începu­turile civilizaţiei, împotriva tutu­ror încercărilor de a clădi state fără bază naţională. Sânt cunoscu­te în istorie naţiuni cari fiind în­vinse în război, au pierdut statul lor şi pierzându-şi statul au pier­dut cu vremea şi puterea lor de coheziune şi s‘au contopit în masa cuceri­toril­or. Astfel a crescut im­periul roman dintr'o simplă ceta­te şi tot astfel s‘au alcătuit toate marile imperii ale lumii. Naţiunea cuceritoare şi-a întins organizaţiu­­nea ei de stat asupra naţiunilor învinse şi a crescut prin asimila­rea populaţiunii statului sdrobit.­­Asimilarea se face impunând în­vinşilor limba învingătorilor şi le­gile statului cuceritor. Asimilarea totală se face cu încetul mai ales în ce priveşte limba şi religia- dar legislaţia de drept public şi de drept privat se impune din primul moment fiindcă ea este baza pe care aşează unificarea complectă in viaţa statului. Când guvernul bolşevic din Rusia a renunţat la caracterul naţional rus al statului pe care el pusese stăpânire prin revoluţie, n'a făcut de­cât sacri­fîciul u unui cuvânt, căci în practica lucrurilor statul bolşevic a rămas un stat rusesc având ca limbă ofi­cială li­m­ba rus­ă şi având legisla­ţie uniformă pe tot cuprinsul im­­periului rus. legislaţia comunistă- Cele două mari mijloace de unifi­care imperială, limba oficială , le­gislaţia, au fost păstrate de statul comunist. Religia a fost izgonită fiindcă prin diversitatea formelor ei, ea păstrează n sânul popu­laţiilor supuse asim­lării, aminti­rea unor vechi forme de stat, şi de­ci spiritul de opoziţie împotriva noului stat cuceritor şi asimilat. In Rusia unde trăesc sute de ponoare şi zeci de religii di­ferite- ateismul bolşevic era un mijloc de asimila­­re rusească, tocmai fiindcă religia nafionala­ întreţine cultul vechiu Ini stat dispărut prin înfrângere In răsboiu şi trezeşte duşmănie împotriva statului stăpânilor. Numai judecând în lumina aces­tor principii­ vom putea înţelege importanţa extinderei legislaţiei de drept privat peste munţi, extin­­dere ordonată de d. Mareşal Ion Antonescu şi realizată de d. mi­nistru al justiţiei Ion Marinescu. Pentru ce unificarea aceasta a întârziat aşa de mult- cu greu vom putea înţelege- Căci până şi drep­tul public nu a fost extins pe tot teritoriul ţării, de­cât în 1937. Dar cu atât mai mare este meritul gu­vernului d­ lui Mareşal Antonescu şi a destoinicului său ministru de justiţie, Ion Marinescu Unificarea legislaţiei civile a ţării va rămâne un titlu special de glorie în pagi­nile pe care istoria le va consacra d-lui Mareşal Antonescu, cum a rămas alcătuirea codului civil fran­­c­az în istoria împăratului Na­poleon I. întârzierea de până astăzi­ se da­­torăşte fără îndoială grijei pe care statul român compus numai din vechiul regat, a arătat-o interese­lor private ale populaţiei de peste munţi deprinsă cu legislaţia ma­ghiară. O schimbare de legislaţie aduce jignire multor interese pri­vate şi guvernele unirei au crezut că nu era momentul să facă aceas­tă operaţie dureroasă ia primul moment. Dar dacă din punctul d­e vedere al intereselor private­ în­ţelegem condascendenţa guvernelor cari au condus la început unirea, din punctul de vedere al politicii de Stat care se întregeşte prin a­­nexiunea teritoriilor şi populaţiilor ce i se cuvin în virtutea dreptului naţiunilor de a alcătui state naţi­onale, condescendenţa fostelor gu­verne faţă de interesele private­­o considerăm ca o gravă eroare. Statul trebue să se afirme din pri­mul moment ca o unitate şi aceas­tă unitate nu se poate crea de­cât prin unificarea legislativă de drept public şi de drept privat, ori cum­ ar fi neplăcerile primei generării deprinsă cu vechea legislaţie. Viaţa Statului este eternă şi de aceia este o­ mare greşală să se conserve în organizaţia lui urmele şi amintirea dominaţiunii străine asupra teritoriului naţional­ pen­tru a complace unei generaţii. Ca­litatea unei legislaţii străine ră­masă pe teritoriul cucerit sau eli­berat şi anexat prin unire volun­tară, nu trebue luată în seamă de­cât dacă instituţia respectivă e a­­doptată ca lege naţională pentru întregul teritoriu al statului. Căci ideia fundamentală de la care tre­­bue să plece organizarea Statului este Unificarea. Aplicarea impozitului excepţional Sforţările pe care guvernul le face pentru buna conducere a războiului, preleumi şi pentru înfăptuirea lucrări­lor de consolidare, impun populaţiei sacrificii. Cheltuelile Statului în actualele îm­prejurări, sunt neînchipuit de mari. Organele fiscale au primit dispozi­­ţiuni, de a fi cât mai înţelegătoare în raporturile lor cu contribuabilii de toate categoriile, pentru ca fiecare să-şi poată face datoria faţă de fisc şi faţă de ne­voile ce Statul are de îndeplinit. Fiecare trebue să înţelegem marile greutăţi prin care trece ţara. Cu veniturile actuale s’a înzestrat ar­mata, s’a asigurat aprovizoanarea pie­ţelor interne, s’au început lucrările de refacere a provinciilor desrobite, s’au refăcut drumurile de cale ferată, s’au construit şosele, multe aşezăminte, s’au dat ajutoare familiilor celor concen­traţi şi s’au luat măsuri de îngrijire a invalizilor şi văduvelor. Toate aceste măsuri împreună cu multe altele, au necesitat importante sum­e de bani. Din această cauză, apelul din când în când al guvernului la popu­laţia civilă de a contribui în limita posibilităţilor, este semnificativ. Plata impozitelor în actualele împre­jurări, nu mai trebue să fie făcută numai de frica perceptorului, ele tre­­buesc plătite azi dacă nu anticipat, măcar la timp, căci numai astfel se va putea da un ajutor efectiv guvernului, în marea operă ce se înfăptueşte sub ochii noştri. Ne întrebăm foarte adesea, de ce sunt atâţia controlori fiscali şi inspectori de control. Prezenţa lor în mijlocul­ vieţei comerciale s’a dovedit însă necesară. Abuzurile ce se fac de către unele per­soane dornice de a se îmbogăţi peste noapte, în dauna Statului,­ a făcut să se simtă nevoia unui control riguros asupra activităţii comerciale. Dacă o parte din consumatori şi ne­gustori ar fi mai puţin interesaţi, am asista la mai puţine procese de con­travenţie, şi Statul ar avea încasări, reale. Mulţi consumatori, în inconştienţa lor­ refuză la cumpărarea unei mărfi să plătească timbrul excepţiional de 5 la sută, fără să ţină seama că dacă a plătit zece mii de lei pentru o marfă, cei 500 lei în plus reprezintă partea lor de contribuţie la fabricarea unui avion sau a unei arme atât de necesară ostaşilor noştri cari stau departe şi le apără viaţa şi averea prezentă şi viitoare. Ceva mai mult, sunt unii ne­gustori cari în dorinţa de a nu scăpa clientul care ar refuza să plătească impozitul, se pretează la­ nereguli, con­simţind să elibereze marfa fără apli­carea timbrului, sau îndemnând clienţii să dosească mărfurile cumpărate prin buzunare sau în poşete. Bineînţeles că negustorii serioşi nu fac acest fel de operaţiuni. Sunt însă destui comercianţi cari în lăcomia lor, preferă să aducă Statului o pagubă, numai ca interesele lor să primeze. .­­­­ Prin astfel de fapte, se şubrezeşte puterea de rezistenţă a ţării şi gu­vernul în dorinţa de a eşi cu bine din actualul conflict, va căuta să aplice noui formule aducătoare de venituri. Impozitul excepţional , la sută, dacă se aplică sincer şi integral, aduce de­sigur, însemnate avantagii Statului. Deşi acesta a fost instituit cu un scop înalt, totuşi nu toată lumea înţelege că prin sustragere dela piaţa lui, con­tribuie indirect la slăbirea puterii noa­stre de înarmare şi la micşorarea do­tării ostaşilor noştri cu mijloacele ne­cesare.­­ Sustrageri de la piaţa impozitului ex­cepţional se întâmplă mai în toate do­meniile de activitate. De aceia sunt ne­cesari controlorii şi de aceia avem, atâtea procese de contravenţie. « Din zecile de cazuri vom­ arăta nu­mai unul care se petrece sub ochii no­ştri şi care merită a fi relatat pen­tru ca autorităţile să intervină cât mai neîntârziat. In mai toate localurile de consumaţie, se obişnueşte de la un timp, ca la plată chelnerii să adauge timbrele reglemen­tare, dar pe cari nu le lipesc pe nota de consumaţie. Clienţii mai puţin a­­tenţi, nu dau însemnătate faptului, con­trolează socoteala şi plătesc. Deşi chelnerii adaugă remiza lor la totalul consumaţiei, inclusiv timbrele, ei uită cu deplină ştiinţă că timbrele socotite trebuesc şi lipsite. Iată şi aci un abuz care nu este permis şi care trebue curmat cât mai neîntârziat. O inconştienţă mai mare ca aceasta mai poate exista atunci când interesele neamului sunt în joc şi când consumatorul ■ de bună credinţă plă­teşte convins că şi el contribue cu o cărămidă la marea operă de zidire a guvernului? I. P. UN AN DELA CUCERIREA SEVASTOPOLULUI evarh­opolul a căzut!“ Nţk Acestea erau cuvinte de fii,­ cari, la 1 Iulie 1942, gle iil­­eau, deopotrivă, eroismul imperei swiffiane şi române, do­­bânditoare a uneia din cele mai sîr­tecite victorii câre a cuprins însăşi istoria universală. La îcw dată, culorile Români­ei se împlântau alături de cele ale Mareei Reich, în inima faimosului lossiîw, dela Marea Neagră, unde 150 isii de sovietici căzuseră în­frânţi sub năvalnicul tăvălug de foc al frăţiei de arme germano­­română. Kwi stăruie în minte cumplita încrâncenare a luptelor în care se avântaseră vijelioşii Vânători de Munte şi neînfricaţii Dorobanţi ai României şi,— ca în lumea de din­colo de fiinţa noastră, — mă revăd în toiul acelei înspăimântătoare bătălii pornite în dimineaţa lui 7 Iunie şi încheiate biruitor în teme­iul zilei de 1 Iulie, când Sevastopo­­lu­l fusese cucerit. Pornită pe drumuri de glorie, despicate cu spadă de foc deaton­­gul şi dealatul blestematelor tărâ­­muri ruseşti, Armata noastră şi-a dovedit puternicia, voinţa de a învinge şi,­­ mai ales, — a arătat acolo, în Răsărit, ce poate. Capitolul Sevastopol va rămâne pentru toți ca şi alte capitole în­scrise dealungul frontului, mărtu­­ria permanentă, cu largi rezonanţe istorice, a războinicului sânge dacic pe care o poartă în fiinţa for­ţii României de azi şi de mai târziu. Din stâncile, cari străjuiau cu mii de cazemate cetatea Sevasto­pol, am făcut a­tare jertfelor noa­stre, tribut dăruit din plin pentru drepturile naţiei româneşti, inge­­nunchiate de aspiraţii vrăjmaşe, a căror vremelnicie a fost ştearsă cu sângele şi cu baioneta ostaşului nostru. Dealul Capela, Bastion II şi Hir­gel, Nordnase şi Zuckerhut, Fus­­steig şi Fedrukinî, Valea Ciornaia şi Kegel, Karlowka, Săpun Gora şi Cîorgoni, altele şi altele, multe la număr, sunt puncte de foc, de moarte şi eroism, de care se leagă biruinţa românească de la Sevas­topol. „Armata română a isbit din plin şi în plin“, cum spunea un mare general român la sfârş­itul unor crunte bătălii date la forţarea Nis­trului. La Sevastopol am arătat, ca în toate sectoarele ce ni s-au încre­dinţat, că nu cunoaştem decât o poruncă: a învinge! Hoardelor roşii, cari ne cotropi­seră pământul frate al Basarabiei, le-am dovedit puterea noastră de războire, aşa cum le-am mai ară­tat şi altă dată când ameninţau Europa cu sinistrul lor incendiu. La Răsărit şi la Apus, într’o parte şi alta a muchiilor carpatice, am ştiut să ne batem şî să înfrân­­gem comunismul, împlântând tira. Radu larges (Continuare în pag Id­­a) au desvoltat N­avigaţiune Na­viu ! Costul construcţiilor navale. Evoluţia târgurilor şi navlurilor. Situaţia navigaţiunii In apele româneşti După in­formaţiuni oficiale reese că în Statele­ Unite preţul con­strucţiilor de vase maritime cu toată organizaţi­unea de raţionali­zare şi sistematizare a fabricaţiei, sa ridicat la 360 dolari per tonă brută, ceea ce ar reveni la 90 lire sterline. In legătură cu această situatiu­­ne ziarul britanic „New­ Chroni­­cle“ arată că înainte de război pre­Războiul maritim a creiat extra­ordinare dificultăţi navigaţiei pe aproape toate marile rute mariti­me mondiale. Navigaţia maritimă absoarbe mai mult de 79 la sută din transporturile mondiale şi se poate deduce cât de afectată este această navigaţiune în prezent. In această privinţă într’un ra­port al societăţii de navigaţiune britanică« se subliniază masiva re­ducere a veniturilor sale din ulti­­mii ani de la 164.984 Lire sterline la 94.788 Lire sterline fenomen da­torit în primul rând pierderilor de tonaj ca urmare a războiului ma­ritim. Evident, că în condițiunile con­juncturii actuale a transporturi­lor, târgul internațional de na­vluri prezintă un aspect deosebit atât din punctul de vedere al dis­ponibilităţii de tonaj, cât şi a ni­velului cursurilor navlurilor şi al primelor de asigurare. înainte de declanşarea actualu­lui război, aceste târguri se carac­terizau printr-o supraofertă de to­naj pentru transporturi de măr­furi şi de tonaj în tancuri pentru transportul de produse petrolifere albe sau negre. Din această cauză, cursurile navlurilor erau fixate la un nivel scăzut şi supuse unor oscilaţiuni mai mult sau mai pu­ţin ample, în strânsă conexiune cu evoluţia tranzacţiilor de materii prime pe pieţele mondiale. Cum în epoca antebelică exista o supra­producţie de materii prime şi deci o activitate destul de înfrânată a transporturilor de la locul de pro­ducţie la debuşeurile îndepărtate, deci şi un surplus de stocuri acu­mulate pe pieţele de negociere o bună parte tonajului maritim mondial era în căutare de carier. In clipa prezentă se precizează o uşoară înviorare pe unele din târgurile de navluri maritime şi in principal, în ţinuturile sud­­americane şi în Marea Baltică. Cu prilejul rapidei declanşări a­ grevei minerilor în Statele­ Unite şi a schimbării de guvern în Ar­gentina, afacerile de transport în­cheiate, care rămăseseră în sufe­rinţă s’au reactivat pe aceste rute In Argentina se crede că flota co­mercială de stat va fi angajată în viitor, pentru transporturile americane, astfel că pia­ta navlu­rilor se va înviora. După o informaţiune din Ma­drid, autorităţile nord-americane activitatea toanflggte­turilor, cedând vase şi pentru a­­ducerea de zahăr din Cuba, metale din America de Sud şi India, etc. Totuşi cererile insistente de tonaj nu pot fi satisfăcute complect. In special se precizează un pu­ternic curent cu destinaţia­­Afri­es­ de Sud pentru transporturi de bunuri, sau încheiat contracte la cursul de 350 pesos per tonă, va­sele la întoarcere complectându-şi caricul cu cărbuni.­­ Firmele importatoare de cereale din Peru concurează puternic pia­ţa navlurilor. Navlurile către Rio de Janeiro au fost oferite la cursul de 20 do­lari; cererea a fost însă rezervată. Deasemenea au se poate obţine tonaj pentru transporturi de ce­reale spre Islanda, Irlanda şi Por­tugalia. S-au încheiat totuşi navlosiri de vase pentru transport de cereale SITUAŢIA N­AVIGATIUNI1 In cursul primului trimestru al anului curent, vasele intrate şi e­­şite din porturile fluviale româ­neşti au totalizat 4.648.584 tone me­­trice față de 973.146 tone în peri­spre Suez şi Basra pentru contul Turicei şi s’ar fi încheiat la 169 dolari tona. Se notează cursul de 110 shib­ingi per tonă, transportul de cărbuni dela Durban la Suez. Oferate de 25 rupii pe tonă, tran­sport de sare, port de plecare Ma­rea Roşie spre Calcuta. Pe piaţa britanică transporturile :«Times“—„Charter“ sunt mai ra­re. De curând s’au stabilit sporuri, atât pentru astfel de contracte cât și pentru primele asupra ris­cului de război. Nouile sporuri Charter“ se ridică la 25 la sută peste cursurile dela începutul răz­boiului. In Marea Baltică transporturile se efectuiază normal, cu osebire cele de cherestea si celuloză. Se precizează în această privinţă o vie activitate de transporturi din Norvegia către tarile consumatoa­re, la care tonajul suedez a con­tribuit într-o măsură redusă­ din cauză că navlul suedez este ceva mai urcat decât al celorlalte pieţe. Tariful pe piaţa porturilor bal­tice variază între 73.50—74.50 RM. pe Std. Navlul suedez este oferit­ în ju­rul cursului de 100 Kr. pentru în­cărcături între 600—700 Std. Navlul danez pentru transpor­turi de cărbuni și brichete din Ger­mania variază între 16 și 20 Kr. daneze per tonă în raport cu mă­rimea vasului IN APELE ROMÂNEŞTI oada corespunzătoare a anului tre­cut Această mişcare prezintă ur­mătoarele cifre lunare (tona me­trice ,e­merciale evolua între 12 şi 13 lire britanice sunt încărcate cu 25 la sterline pe tonă brută. De la război încoace acest preţ a crescut cu 75 la sută. Pe de altă parte şantierele sută mai mult decât cele america­ne, din cauză că ele au fost depă­şite din punct de vedere technic şi este posibil ca după încheierea pă­cii, din cauza preţului ridicat al produciei întâietatea în construc­tul pe tonă brută al navelor ce­rale navale să revină Americii. Târgul internaţional al navlurilor Importantă mişcare din primul importante, transportate pe ferry­­trimestru­ al anului curent, pe a­­boare în direcţia Giurgiu, cu 1,10 a­pele Dunării româneşti, a fost sti- 2,6 leva per 109 kgr, mulată de posibilitatea extrem de favorabile în timpul iernii. In ceea ce priveşte traficul mari­tim, din cauza situaţiei din Medi­­terana, este redus şi a­ înregistrat în cursul primului trimestru al a­­nului 1943« 17.875 tone registru. I­e la 15 Aprilie a- c. taxele pen­tru Porfile de Fier au fost majo­­rate atât pentru transporturile în şlepuri cât şi pentm cele în tancuri. Astfel : RM. 0.66 Drept urmare a acestui sport au fost modificate şi taxele prevăzute în tariful local de mărfuri al socie­tăţilor de navigaţie pe Dunăre Direcţia Căilor Ferate şi a por­turilor de stat bulgare a sporit ta­xele penii.« Prodjifiere agricole mai Ianuarie Februarie Martie delà Dinari 10.80 Ia 11.90 Kuna 11.90 Pengő 1,12 Ks 7,60 1942 : 1943: 306,356 1,109.389 32,143 533,602 634 647 3.005.593 973,146 4,648,584 Mareşalul în Transnistria Printre fraţii „SĂ TRECEM din preşedinte Vremea zoreşte, automobilele au demarat spre alt sat, timp nu este să trăeşti în fiecare loc deplin emoţia răscolită de priveliştea acestor fraţi transnistrieni până ieri îngropaţi de vii, astăzi redobândiţi pentru lumi­nă, pentru dreptate, pentru Neam... Sunt tulpine din imensul codru de anonimi cari dealungul mileniului ne toarseră alaiul: sunt moldoveni nu­triţi cu sera acestui pământ, in care a răsărit tot atât de firesc ca şi flo­rile cu care au alergat în întâmpina­rea oaspelui... Fost-a om trimis de Dum­nezeu.» Duhovnicul care ne întâmpină la următorul popas, protopopul Andre­­escu, este un preot într’adevăr inspi­rat, a cărui cuvânta­re tulbură prin văpaia credinţei: „Aţi venit, desrobi- Itor, ca să se împlinească slovele­­ Scripturii... Fost-a ofm­ trimis de la Dumnezeu, cu numele lui loan... Au­ rupt cătuşele grele ale robiei, pre­cum odinioară marele ostaş Constan­tin a înfrânt păgânimea, prin puterea eternă nebiruitei Cruci“... Slujitorul acesta a lui Hristos este unul din cei 103 misionari olteni cărora Mitropo­litul Nifon al Craiovei le-a spus „Mergând, propovăduiţi!“. — Pentru­ca în scurtă vrerile să reclădească zeci de biserici, să înalţe case paro­hiale, vetre de rugăciuni, împrej­muiri şi cruci la cimitire, icoane troiţe, fântâni... Sunt toţi numai Moldoveni, aci, în această frumoasă comună, unde pri­marul enumără acum Mareşalului Antonescu câţi gospodari au fost de­par­taţi de bolşevici,­­câţi au fost ucişi pe loc, câţi au fost jefuiţi şi purtaţi prin ger fiindcă nu vroisera să intre în colhoz, câte neveste văduvite au rămas cu minţile pierdute... Primăria este toată aşternută cu nenumărate covoare din acelea ale localnicilor, înflorite cu uriaşe corole în nuanţe suave de pastel Instrumente»» niche­late ale« vitrinei de la dispensar şi iau ochii: — „Foarte bine dotate, dispensarele de aci!“, rosteşte Mareşalul.......Cu mortalitatea pruncilor, cum staţi?... Satul văd că este frum­os aşezat, cu­rat... Seamănă cu satul acela. —« Mandrabura, — pe care l-am văzut anul trecut , lângă Ananiev, cu Colo­nelul Bolintineanu! La gimnaziul românesc „Duca Vo­dă“, uralele elevilor nu mai conte­nesc: „Toţi sunteţi Moldoveni?“... ,,Toţi“, răspunde unanim solul co­­piilor, cari au fost surprinşi tocmai când se pregăteau să-şi mănânce prânzul şi care sunt fericiţi să-şi a­­rate arta, cântând Mareşalului cele mai frumoase cântece. ...Este vorba, în cântecul­­ care îl intonează acum aceste voci sera­fice, de o provincie românească pier­­dut£, de amarnice apeluri de jale, care au răzbit până la aceşti micuţi fraţi transnistrieni: ...Să trecem Carpaţii, ne trebue Ardealul De-ar fi să ne'ngropăm de vii!... Sărută-ţi copiii, părinţii şi fraţii Apoi să mergem la război... Pe cosiţele cu cununi de beteală, ca niște mirese, copilele poartă pă­lării înflorite de pai blond, ca micile florentine... Din ce „ultima Thule“ coboară oare adolescenta aceea bâ­­lăioară, cu flori de myosotis în iris, care răspunde acum Mareşalului An­­tonescu într'o românească atât de curată?... Este moldoveancă neaoşe şi ea, ca şi tovarăşele ei cu brodate­­i de borangic,­­ care pe mica scenă improvizată vin acum să joace în faţa oaspelui o horă ce pare desprin­să dintr'o baladă de Coşbuc... ..Trei paşi la stângă, binişor, şi alţi trei paşi la dreapta­­lor“... „V, ha, hal”, încheie gurile ciripitoare, zburdalni­cele strofe ale paşilor... Compar cu figurile posomorite ale ruşilor, chi trmrnnîstrienii CARP Aici!" de republica«*. nurlie acestea de svelte ţărăncuţa care scandează atât de armonios me­lodia acordeonului- ţinându-se gr­a­tios de mijloc bătând băebete , palme. In ritm ropotitor de step... UMahresaÎuÎ ?a sculat pentru ple* “I!' „Mai sunt două jocuri!'*­­ roagă o fetită sfioasa, cu dintii u­­mezi albi de sănătate. — Haide să rămânem! cedează oaspete, ca să nu mâhnească pe co-Pit­e.Sunt si jocurile cele mai frumoa- I­se păstrate pentru final, acelea în­­ care­ fragedele ţărăncuţe pun acum drept recunoştinţă pentru bunatatea Mareşalului, o frenetică exuber­antă un dans de casta seducţie, sigurana un fluide aluzii cucerirea fecioarei de către flăcău, apropierea logodnicului de mireasă cu fluturătoare Panglici aninante de cununie.. In dlips când cele două făpturi Îmbujorate de ex­tazul ritmului s‘au pins de sala izbucneşte în aplauze, prntru misterios instinct artistic. __Mulţumesc foarte mult! —se redică ’ Mareşalul _ Antonescu.......F­oarte frumoase jocuri!“... .« _ „Şi asta joacă frumos! . — Iată spre o fetiţă din cale proşdul, care cunoaşte pe dinafară toata îl rea şi fauna satului. „ — ««» Daruri, — num­ai Patriei.» In entuziasmul veneral, îmboldit de notabilii care­­ tot dau alexes cu seanţele lor misterioase, prefectul tsi Sus«» ai»» , la canătul imensului condor, în in­tregime capitonat cu superbe «carte românwti: ^ ^ , hm domn ale Mareşal... să onmib*** acest frumos covor moldovenesc! ... Chipul Mareşalului Antonescu Pâ­nă adineaori atât de zâmbitor, dm­­h'odată s‘a retractat: __ Mulțumesc... dar nu iau. ... Gospodarii, Tunători, au rămas tu­lriStalî,Domnule Mareșal... Vă runăm fura^Min’tumesc. ^ eu nu obisnu­­esc!"... Erau. știu. naravurite sub vechiul reaim... Nu stăruit.... M » curând, iată. datt-1 pnmei fete care se va mărita, în sat.... _ „Păi atunci se mantL mâine. cinci!“ — ripostează o invatătoare. __ Dati-1 celei dintâi , stăruie Mareşalul Antonescu. . La ieşire, copiii on­a­vi au blocat din nou trecerea oastelui. Mareşalul îi mânaâie, ii descoase, râde cu „Ei cine spuneţi voi că sunt eu?”, întreabă nlumind. — „Domnul“..., începe un brotac« cu aene lunii. aurii. — „Mareșal“, mai amtă «la dto fetitele care. adineaori nsini.se t» «* "c'" S 1AS « pe toti o voce pitulată după o fată înflorită.^ ^ ^ «atăCoa­­ducătorul spre portretul său am WP ie!!l .Dumneata esti!... JMata esRέ____Toate tune. — »unde Condu­cătorul ne băetasul care »•**»£“* ultimul, — dar la bae mer« «7-j Săpun ai? Tu ce te stem?... Când te-ai scăldat ultima data?­­. . — „Sâmbătă”... w . Femeile cu carnație blond« an uar­câ farmecul straniu al Scandinavei«, oraţia madonelor loscane din noma* oiile meridionale. — „Căti ani ai D-ta? , între** Mareșalul ne prima .« — Cinzăsăsi... Is bătrână­ște. ... — „Al D-tale-i nepotul?...­— „Da... dar el îi mai nmei ... m „Vă ia parale doctorul. ^ m sunteţi bolnavi?... — „Ferească sfântul!... ca pe leacuri la farmacie... Examen romanesc Dincolo de escadra copiilor, a ” Continuare în pag* • DRUMURILE CARI DUC DIN SIRIA §I PALESTINA CĂTRE MECA AU FOST ÎNCHISE MERSINA, 30 (Rador). — O ştire a Biroului Internaţional de Infor­­maţiuni retransmisă de corespon­dentul Agenţiei D. N. R., anunţă: După cum reiese din decretele re­cente, toată regiunea deşertului dintre Damasc, Amman şi Meca a devenit zonă militară. In felul acesta, in Arabia c.­ivilă drumurile care duc din 8*da sî Pa­lestina către Meca, au fost închisei..! 0 declaraţie a d-lui CHURCilL asupra luptelor ce vor urma in MEDitERANA nei, lupte grele, se vor desfăşur^ U Mediterana şi in alte părţi. După aceea, oratorul a repetat 3$ Anglia cere „capitulare necondiţionat*'* fie la adversarii să! şi că aceştia vor tre-i bui să se supună Voinţei şi dispoziţia« r.ilor engleze. Creioane, toi^i muzicuţe, ţigarete, bab­­­itaşe şi numne^S^^Bal­te obiecte sau lucirii, în­cărcate cu sunt aruncate de aviafia duşmană ca O victime. Nu atingeţi obiect­e găsite, ci semnalaţi pre­zenţa Ioni autorităţilor.____________ / AMSTERDAM. SO (Rador) — P.N.B. Serviciul britanic de infor­maţiuni a­­minti că d. Churchill, primul ministru al! Marei Britanii, a rostit Miercuri o cuvântare, cu prilejul numirii sale ca cetăţean de onoare al Londrei. Primul ministru a început cu profe­ţia că înainte de a cădea frunzele Ioan _____________________________

Next