Argus, martie 1944 (Anul 34, nr. 9242-9268)

1944-03-01 / nr. 9242

ANUL XXXIV Nr. 9242 iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii» I Citiţi şi răspândiţi | ZIARUL I I TIMPUL I­I I 8, 10 şi 12 pagini mari | ! 7 \ îiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiim ABONAMENTEI In ţară Un an 1500 Lei 6 luni 800 Lei­ 3 luni 400 Lei­ In Capitală 1800 Leu. Pentru bănet, societăţi şi Instituţii publice 3000 lei anual 5 lei în ţară— 12 lei în străinătate CONTABILITATEA ÎNTREPRINDERILOR Enorma dezvoltare pe care a lua­­t la activitatea economică, de un secol d’abea, desvoltare care se ac­centuează cu o rapiditate fără în­cetare crescândă, impune întreprin­­derilor, pentru buna utilizare a mi­jloacelor de activare, de care dispun o organizare tot mai complectă şi din ce in ce mai întinsă. Această organizaţiune este îndis­­pensabilă atât pentru a se asigura echilibrul individual a întreprinde­rilor, cât spre a se asigura echili­brul producţiunei bogăţiilor, echili­brul economic şi chiar social, atât pe plan naţional cât şi pe plan in­­ternaţional. Organizarea întreprinderilor con­stitue deci un subiect foarte vast, care trebue privit în ansamblul său, fără consideraţiuni de ordin prea ge­neral, astfel ca să se aibe în ve­­dere ceea ce este esenţial : scopul practic. Sunt aproape patruzeci de ani, când o lumină nouă a fost aruncată asupra problemelor de organizare a întreprinderilor, prin lucrările lui Frederick Winslaw Taylor. Acesta prezenta o analiză critică a opera­ţiunilor elementare în producţie • Ceia ce se poate aplica în orice ra­mură de activitate economică — ca aplicaţiune a metodelor ştiinţifice; analiză care se pretează şi la stu­diul problemelor economice şi so­ciale­ —■­­­Metoda riguroasă pe care Taylor o întrebuinţa pentru analiza fapte­lor punea la dispoziţia economiştilor date mult mai precise, cari trebuiau să dea lucrărilor lor avânt şi efi­cacitate. In timp ce Taylor formula prin­­cipiile de organizare ştiinţifică, spri­jinindu-se pe analiza operaţiunilor elementare, un francez, Henri Fa­­yol, formula principiile esenţiale ale unei bune administraţii. Aceşti doi şefi de doctrină se completează armonios unul cu altul prin concepţiile de organizare prac­tică a întreprinderilor de orice na­tură. Nu vom intra în amănuntele ace­­stei organizări, dar pentru că con­ceptul exprimat prin noţiunea de „raţionalizare” a dobândit un vast teren de receptivitate, cată să exa­minăm succint ceiace trebuie fie această organizare în domeniul con­tabilităţii. Importanţa contabilităţii în între­prinderi este îndeajuns cunoscută şi apreciată. Un secol s’a scurs de când celebrul J. B. Say scria: „Fără îndoială, grija ce o depunem să ţi­nem conturi nu măreşte veniturile noastre, dar ea ne arată necesita­tea ca să depunem toate eforturile ca să le ameliorăm, sau să micşo­răm cheltuelile pentru a le propor- ra­ţiona- Omul care cheltueşte mai mult decât primeşte, cu siguranţă că cheltueşte bunul altuia... Prima regulă a economiei este ţinerea so­cotelilor şi neglijarea lor duce la dezordine”. Contabilitatea este simplă prin principiile ei primare, dar constitue un îndreptar pentru orice întreprin­dere, un dublu scop este asigurat contabilităţii. 1. Să înregistreze toate operaţiu­nile întreprinderii, adică diversele transformări ce suferă capitalurile, pentru ca să furnizeze toate infor­­maţiunile utile asupra mersului a­­facerilor. 2- Să controleze rezultatele, spre a scoate în edivenţă originea pier­derilor şi ameliorările posibile. Recunoscându-se necesitatea con­tabilităţii, totuşi se obiectează că ea ar fi izvor de complicaţiuni şi pierdere de timp, atât din cauza formei pe care le impune înergi­­strării operaţiilor cât şi prin difi­cultăţile în informaţiunile ce i se cer. Dar absenţa contabilităţii ar ab­sorbi mult mai mult timp spre a găsi originea pierderilor sau a e­­rorilor, decât acela consumat în în­registrarea operaţiunilor. Pe de al­tă parte într’o organizaţiune, bine închegată, contabilitatea întrebuin­­ţează minimum de timp spre a exe­cuta înregistrările, fără ca verifi­carea rezultatelor să impună cerce­tări speciale. Simplitatea metodelor c°ntabile se află astăzi într’un stadiu care nu pretinde prea mari aptitudini agenţilor, însărcinaţi cu ţinerea con­turilor. In ultima analiză ignorarea con­tabilităţii constituie unele din ob­­stacolele, mici în aparenţă, dar în realitate unul din cele mai impor­tante care înfrânează şi chiar îm­­piedică difuziunea spiritului de în­treprindere. In epoca noastră, când economi­cul primează orice alte preocupări, contabilitatea — ştiinţă eminamen­te statistică — pune la dispoziţia întreprinderilor o documentare de­săvârşită, dar ea trebuie să urme­ze calea de organizare raţională, eliminând tot ceea ce o împovărea­ză, cum şi spiritul de rutină, care anihilează principiile moderne, fără de care raţionalizarea lucrărilor nu se poate realiza. La sistemele empirice de altădată se opun metodele şi mijloacele ra­ţionale modeme şi contabilitatea nu se poate sustrage dela o reformă, care s’a impus pretutindeni în toate cotele activităţii economice a omu­­luî­ Simplificarea operaţiunilor scrip­tice constitue principiul director al acestei reforme. Cel mai mare organizator al tim­purilor moderne, Napoleon, zicea­: „cel mai simplu crochiu, spune mai mult decât cel mai lung raport”. Ştiinţa organizării raţionale s’a im­pregnat de acest principiu primar. Procurarea câ­nepei şi inului pentru nevoile gospodăriei Subsecretariatul de Stat al Indus­triei, Comerţului și Minelor aduce la cunoştinţa generala că, în conformi­tate cu prevederile deciziei Nr. 217 mit 857 din 4 Februarie 1944, agri­cultorii sunt liberi să cumpere, anual pent­ru nevoile lor casnice, de la agri­cultorii care au cultivat în sau câ­nepă, până la 6 kgr. fuici sau cărţi de in sau cânepă, de fiecare persoa­nă din gospodărie. Se înţelege prin persoane ce fac parte din gospodărie, membrii fami­liei şi servitorii sau lucrătorii per­manenţi. Preţurile cu care agricultorii vor cumpăra fuiorul sau cărţii de in sau cânepă In cond­iiile indicate mai sus, nu vor pute­a depăşi preţurile maxi­male fixate pe Comisariatul General al Preţurilor prin decizia Nr. 341 pu­blicată în Monitorul Oficial Nr. 2828 din 2­ Decembrie 1943 şi anume: CÂNEPA ȘI INUL ȚĂRĂNESC b) Cânepă de Banat cu o lungime de peste 120 cm. lei 280 kgr.; Cânepă de Banat cu o lungime de 80—120 mBl. lei 260 kgr. c) Cânepă de Banat cu o lungime de sub 80 cm. lei 240 kgr. d) Cânepă de Moldova, Basarabia și Bucovina cu o lungime de peste 120 cm. lei 250 kgr. e) Cânepă de Moldova, Basarabia și Bucovina cu o lungime dela 50 cm. până la 120 cm. lei 240. f) Cânepă de Moldova, Basarabia și Bucovina cu o lungime sub 80 cm. l­el 220. g) Cânepă lipovenească lei 200 kg. h) In cu o lungime de peste 10 cm. lei 380 kgr. i) In cu o lungime dela 60 până la 70 cm. lei 350 kgr. j) In cu o lungime dela 50 cm. le 60 cm. lei 320 kgr. k) In cu o lungime dela 40 cm până la 50 cm. lei 300 kgr. l) In cu o lungime sub 40 cm. lei 280 kgr. Aceste preţuri se înţeleg franco va­gon staţia de încărcare exclusiv Im­pozitul pe cifra de afaceri. Cantităţile de fuior sau câlţi de m sau cânepă cumpărate de agricultori In modul arătat mai sus, vor circula fără certificat de transport. 4 PAGINI 5 LEI ACHITAREA DATORIILOR DIN CONVERSIUNE Cât s-a plătit pana acum* Cooperativele sanitare După cum se știe, am fost pri­mul ziar care am arătat forurilor superioare, posibilitatea achitării anticipate a ratelor debitorilor agri­coli din conversiune, sugestie care a găsit la timp înțelegerea celor în drept care au dat şi întocmit o lege în acest scop. Cum însă o parte din producă­tori — în special viticultorii — nu au putut plăti aceste datorii din cauză că nu şi-au putut valorifica recolta de vin, etc., termenul a fost prelungit până la data de 31 Martie col., în care se va putea da posi­bilitatea’ ca toţi cei cari vor, să lichideze vechile datorii. Aceasta cu atât mai mult cu cât s’a putut con­stata, în urma examinării portofo­liului de datorii din conversiune al Băncii Naţionale, următoarea evo­luţie in ultimii ani. La 31 Decembrie 1938 — 1776 milioane lei; la 31 Decembrie 1939 — lei 1222 milioane; la 31 Decem­brie 1940, lei 746 milioane; la 31 Dec. 1941 — 526 milioane; la 31 Decembrie 1942 — 346 milioane și la 25 Decembrie 1943 — lei 168 mi­lioane lei. După cum se poate vedea mai sus, în cursul anului trecut, porto­foliul de datorii agricole şi urbane din conversiune s’a micşorat cu 178 milioane, faţă de 180 milioane in anul 1942, 220 milioane în 1941, 483 milioane în anul 1940 şi 547 milioane în anul 1939. Se poate constata, prin urmare, că debitorii din conversii­­ne nu s’au grăbit să lichideze datoriile ce le au, cu toate că legea apărută la 24 Septembrie 1913, le venea în ajutor într’o bună măsură, acordându-li-se avantagii destul de importante. Fireşte, că se mai nădăjdueşte că in urma valorificării recoltei, atât agricultorii, cât şi viticultorii, vor isbuti să şi realizeze sumele trebui­toare pentru a lichida restul dato­riilor din conversiune, şi creind în acest fel noui resurse pentru des­­voltarea creditului în comunele ru­rale. COOPERATIVELE SANITARE Problema asigurărilor sociale a agricultorilor se menţine încă pe planul actualităţii cu toate că dis­­cuţiunile în jurul ei au durat destul de mult. Dar deosebit de diferitele păreri şi sugestii pe care le-au formulat o serie întreagă de personalităţi, tre­bue recunoscut câte greutăţi întâm­pină aplicarea unei asemenea legi menită să asigure pătura rurală a ţării noastre. In căutarea unei soluţi de mijloc, s-a emis în ultimul timp ideea exa­minării înfiinţării unor aşa numite cooperative sanitare, care în ţările din Apus, au dat rezultate destul de roditoare, ele funcţionând­ pe baza mutualităţii şi punând în a­­cest mod la îndemâna asociaţiilor aparatul medical trebuincios. După unele date pe care le-am putut avea, se poate vedea că a existat chiar la noi în ţară, şi anu­me la Sibiu — o asemenea realiza­re care îşi propusese să înfiinţeze cabinete dentare şi cămine de ma­ternitate în mai multe comune din cuprinsul judeţului. Această cooperativă şi-a adunat un număr însemnat de membri, pre­cum şi un capital destul de impor­tant, menit să creeze nenumărate maternităţi, sub-maternită, cabinete dentare, etc., în diferitele comune din acea regiune. Iată, deci, cum prin înfiinţarea de astfel de cooperative sanitare, în regiunile cu populaţie rurală mai avansată, s’ar putea desvolta în mod treptat problema asistenţii sa­­nitare la sate. Fără îndoială că aceste coopera­tive sanitare, ar avea nevoie de un important ajutor al Statului, pu­nând la dispoziţie localurile nece­sare și materialul sanitar. Lichidarea bonurilor de rechiziţie prin subscrierea la împrumutul Reîntregirii 1941 Ministerul finanţelor a făcut cunoscut tra­tirior financiare că, în Monitorul Ofi­cial nr. 44 din 22 Februarie 1944, s'a publi­cat Decretul-lege nr. 394 (Legea nr. 98), pentru fixarea condiționilor şi deschiderea creditului necesar lichidării prin subscriere la împrumutul Reîntregirii din 1941, a tu­­turor categoriilor de bonuri de rechiziţie, em­ise după data de 15 Martie 1939 şi pen­tru plata fracţiunilor cu numerar In baza acestui Decret-lege, bonurile de rechiziţie din toate categoriile, emise de unitat­e armatei române dela 15 Martie 1939 şi până la data publicării acestei legi, se pot lichida, după recontrolarea ei recalcularea lor prin subscriere la Impru­­mutul Reîntregirii din 1941 In această categorie intră şi bonurile de rechiziţie, care se puteau lichida in nume­rar, însă care nu au fost achitate până la data de 1 Martie 1944, precum şi bonu­rile de rechiziţie, care se puteau lichida in titluri ale împrumutului Reîntregirii în baza Decretelor-legi nr. 1702 şi 2233 din 1942 şi cari nu au fost subscrise de titulari, în termenul legal, adică până la 25 Septem­brie 1942, fiind concentraţi sau din alte motive Se exceptează dela lichidare, bonurile de rechiziţie aparţinând evreilor (vezi ordi­nul nostru circular nr. 243.013 din 30 Ian. 1943), precum şi bonurile de rechiziţie emise pentru bunuri rechiziţionate după data de 22 iunie 1041 şi trecute în posesia armatei, deoarece aceste bunuri, conform dispoziţiu­­nilor Marelui Stat Major, urmează să se restituie proprietarilor respectivi. Pentru aducerea la îndeplinire a dispo­­ziţiunilor acestei legi, Ministerul finanţelor a invitat aduliile financiare să dea de ur­genţă depoziţiuni perceptorilor din judeţul Ave., să Înceapă de Îndată primirea bonuri­lor de rechiziţie, dela locuitorii care con­simt să le fie lichidate in titluri ale îm­prumutului Reîntregirii 1941 UNDE SE VOR DEPUNE BONURILE DE RECHIZIŢIE Bonurile de rechiziiţie, se vor depune de către locuitorii din comunele rurale, com­plectând o declaraţie, pe un formular tip, ce se găseşte la acea Adiţie financiară (sunt acelea care au servit şi pentru subscrierea la împrumutul Reîntregirii) fără a fi tim­brate. Locuitorii din comunele urbane, urmează să depună bonurile de rechiziţie, cu ce­rerea timbrată. In cazul când acea Ad-tie, nu mai are declaraţii rămase de la subscrierea în nu­merar la împrumutul Reîntregirii 1941, a­­tunci se vor tipări de urgenţă declaraţii, sau la rigoare, se vor seri chiar de mână (vezi ordinul nostru circular nr 167,285 din 1 Iulie 1942). Cu ocazia depunerii bonurilor de rechizi­­tie, se va cere titularilor să complecteze adeverinţele de primire din partea de jos a fiecărui bon, care va fi semnată de pri­­mirea sumei, această formalitate fiind in­dispensabilă pentru ordonanţarea valorei bonului de rechiziţie. Termenul de primire a bonurilor de re­­chiziţie este fixat până la data de 39 A­­prilie 1944. Pentru ca toţi cei vizaţi să poată lua cu­noştinţă de aceste dispoziţiuni adiţuive sunt invitate a lua cele mai întinse şi potrivite măsuri de publicitate ca: Afişări ln localurile publice, înserări în ziarele locale, iar la sate afişări la primă­rii şi înştiinţări prin bateri de tobă Pentru ca organele fiscale să fie cât mai p­o fi o stingherite de la activitatea lor obiş­nuită,, vă recomandăm a forma itinerarii în comunele rurale, cu perceptorii şi agen­ţii fiscali, de preferat în zilele de sărbă­toare şi Duminici, pentru ca la rândul lor nici sătenii să nu fie sustraşi dala munca lor, astfel încât, să se poată strânge dintr'o dată toate bonurile de rechiziţie, din co­munele respective Pentru bonurile de rechiziţie depuse, percepţiile vor elibera titularilor, ade­verinţe cu numărul de înregistrare din­­trun registru special, în care se va arăta : numele şi pronumele, domiciliul, mânerile de serii ale bonurilor şi valoarea Înscrisă in bon, aceste adeverinţe vor fi retrase cu oca­zia distribuirii titlurilor. In caz de pier­dere, la primirea, titlurilor, beneficiarii vor da o declaraţie în acest sens. La sfârşitul fiecărei săptămâni, atât per­cepţiile de circumscripţie, cât şi cele de a­­genţie, vor Înainta direct Adiţiei financiare toate bonurile de rechiziţie, primite in cursul săptămânii expirate, Însotite de un borderou in triplu exemplar după modelul întrebuinţat la subscrierile anterioare si de cererile, originale, cu care au fost depuse. Cererile împreună cu un exemplar din borderouri, se vor păstra la pdiţie, în­­tr'un dosar special, iar bonurile de rechi­­stţie insotite de un a! doilea exemplar de borderou, vor fi trimise Ceriului Terito­rial, in primele 2 zile ale săptămânii ur­mătoare (cerându-se confirmarea) pentru a fi recontrolate si recalculate de Comisia specială instituită în acest scop conform instrucţiunilor Marelui Etat Major. Cel de al treilea borderou, se va Înapoia Percepţiei respective, purtând viza de con­trol a­dve. Pentru a evita eventualele fraude, ce ar fi posibile, bonurile de rechiziţie recalcu­late, se vor repartiza de Cercul Teritorial pe unităţile care le-au emis și se vor tri­mite imediat acestora, spre a le recontrola cu cotoarele respective, pe care vor face modificarea după suma stabilită de Cercul Teritorial. Cercurile Teritoriale primind de la uni­tăţi, bonurile de rechiziție recontrolate, le vor restitui Ad-tiilor financiare, până cel mai târziu la data de 1 Iulie 1944. Aceste bonuri de rechiziție laapd­ate re­calculate și recontrolate de Cercurile Teri­toriale, vor fi trimise In termen de 2 zile dela primire de către Ad-tiile financiare la Ministerul de războiu (Marele Stat Ma­jor, Secţia administrativă), care va proceda până la 1 Octombrie 1944 la lichidarea şi emiterea ordonanţelor de plată cu titluri şi a fracţiunilor cu numerar, pentru toate bonurile primite. Bonurile de rechiziţie se vor trimite com­plectate conform depoziţiilor ordinului no­stru circular nr. 114951 din 1.VII.1912, Mi­nisterului de războiu (fiatele Stat Major, Secţia ad-tivă), însoţite de un borderou re­capitulativ în 3 exemplare, cerându-se dela acel departament confirmarea primirei şi înapoierea unui exemplar din borderouri, vizat de cei în drept. Faţă de importanţa ce prezintă problema consolidării acestei datorii pentru Stat, s'a dat dispoziţii să se depună toate străduin­ţele supraveghindu-se difuzarea instruc­ţiunilor necesare in rândurile populaţiei, pentru ca toţi cei interesaţi, să ia cuno­ştinţă cât mai devreme şi să fie lămuriţi pe deplin, arătându-se că cei care nu sub­­scriu acum aceste bonuri la împrumutul Reîntregirii 1911, nu le vor mai putea va­­lorifica decât numai după terminarea răz­boiului, conform art. 54 din legea rchizi­­ţiilor şi în condiţiuni care se vor stabi­l atumrii „ Menţionăm de asemenea că, subscrierile făcute cu bonuri la împrumutul Reîntre­girii, nu dau dreptul la scăderi de la im­pozitul excepţional al Reîntregirii. Toate lucrările cu bonuri de rechiziţie, vor fi în cea mai perfectă ordine, pentru a fi cercetate si a se putea da relaţiunile cerute de cei Interesaţi. In acest scop, va fi necesar să înfiinţaţi un registru, In care să se treacă: Numărul de Înregistrare al cererii; nu­mele şi pronumele; domiciliul; numărul bonului de rechiziţie; data când a fost s­mis: valoarea Înscrisă în bon, ce bun a fost rechiziţionat; numărul şi data rapor­tului cu care a fost trimis Cercului Teri­torial, pentru recontrolare şi recalculare; numărul şi data adresei cu care a fost Înapoiat de Cercul Teritorial; valoarea după recontrolare şi recalculare; numărul şi data raportului cu care a fost trimis Minis­terului de războiu­l Mraele Stat Ma­jor Scţia ac­tivă­, pentru lichidare. ****** ♦ ♦♦♦•«»♦»«-♦♦...» | PENTRU CRESCĂTORII DE VIERMI DE MĂTASE Staţiunea Sericicolă Bucureşti — Băneasa, aduce la cunoştinţa cres­cătorilor de viermi de mătase că pentru procurarea seminţei de care au nevoie în primăvara 1944 ur­mează să se înscrie la primăriile respective, la Ocolul agricol cel mai apropiat sau le agenţii agricoli co­munali cari vor întocmi tablouri ce se vor depune la Camerele agricole judeţene, împreună cu sumele cu­venite. Camerele agricole, vor procura sămânţa necesară întregului judeţ, dela Staţiunea Sericolă, socotit a 25 lei gramul, loco Staţiune. Sămnţa se poate procura şi di­rect dela Staţiune insă numai pen­tru crescătorii cari se angajează să o ridice personal, întrucât nu efec­tuăm expedieri prin poştă-Mandatele poştale trimise contrar acestei înştiinţări vor fi refuzate. SITUAŢIA FONDULUI DE PAZĂ PE 1943-1944 Decretul lege nr. 151 din 25 Fe­bruarie 1942, privitor la funcţionarea paznicilor agricoli prevede prin art. II că paznicii agricoli vor fî plă­tiţi de Camerele Agricole din „fondul de pază’­ alimentat printr’o taxă de hectar ce se stabileşte anual pentru fiecare comună de către comitetul a­­gricol comunal. Prin art. III . al aceleiaşi legi se mai precizează că această taxă se plă­teşte mural în bani şi se va încasa prin organele fiscului, odată cu im­­pozitul agricol, virsindu-se la admi­nistraţia financiar pe seama Camerei Agricole judeţene pentru fondul de pază. 1 I I In vederea lucrărilor bugetare Mi­nisterul finanţele având urgentă ne­voie a cunoaşte care este totalul de­bitului provenind din „fondul de pază” pe ex. 1943/1944 cere fiecărei admi­nistraţii financiare să-i prezinte o st­­uaţie cuprinzând: 1. Debitul pe întreg județul pe ex. 1943/1944 din fondul de pază; 2. Su­mele încasate din acest fond până la la Februarie 1­944. " Miercuri 1 Martie 1944 MUlIIIUillllllUlttllSlMliUliSiiliUilIllllllir î 4 apárut : 1 1 No. 213 I 1 din revista săptămânal? | I Tmpul Familiei! Timpul pentru toţi |­iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii P­UBLICITATEA se primeşte Ic administraţia rlamn- Ini $1 la toate agențiile de publici­­tate Proprietar. ..A RO I S“ S. A. Înscris sub Ni 203 Trib P1«» Red» rtps .»bil-AL. PTROVICI BURSA Volumul afacerilor s’a menţinut la nivelul obişnuit şi in şedinţa de Luni. Valorile cu venit fix au fost mai căutate, unele dintre ele încheind sus­ţinute. Cităm Consolidarea la 58VI delà 57 vt, Exproprierea şi Reîntregi­rea. Numai renta unificată 9b­*U a coborit la 58 delà 591/*. Valorile cu venit variabil n’au a­­părat in număr mare de sorturi, lip­sind In special cele mai însemnate hârtii industriale. Deasemeni şi volu­mul operaţiunilor s’a menţinut re­strâns, insă comparativ cu şedinţele precedente, a fost mai mulţumitor. Tendinţa acţiunilor a fost slabă, di­ferenţe mai însemnate in minus înre­gistrând doar următoarele petrolife­re: Creditul Minier la 910 dela 980, Astra Română la S775 dela S875 şi Petrolul Românesc la 1500 dela 1700. Târgul liber a fost slab. Târgul alimentar După o lipsă simţită de păsări vii şi tăiete, sosiri­­mai mari au restabilit situaţia. De asemenea târgul a fost mai îndestulat cu carne de viţei­­Este drept că în­ceperea postului a încetinit cere­rile. Pe târgul legumelor — hala Ghica — s’a înregistrat sporire la preţul cartofilor, 15 lei, (Duminica) deşi mercurialul fixa acest preţ la 13 lei kgr. Autorităţile de control nu au apărut în piaţă până la în­chidere. Ouă în abundenţă la preţul de 14 lei bucata. Cereale leguminoase Târgul leguminoaselor destul de activ. Mazărea comestibilă şi fa­solea dispun de o piaţă prielnică, prima pentru acoperiri de export, a doua pentru consumul intern. S’au tratat partide de mazăre „Victoria“, cu 10—15*10 gărgăriţe moarte şi corpuri streine la preţul de 280­ 000—290.000 lei vagonul, bordo şlep. Mazăre furajeră neglijată curs nominal lei 130.000 vagonul, bordo şlep. Fasolea din noua recoltă s’a tra­­tat pe bază de 165.000—170.000 lei vagonul, stafia de încărcare-Meiul evoluează într’o ambiantă calmă, la prețul de 145.000—150 000 lei vagonul, duplicat cfr. Turtele de floarea soarelui co­tează 245.000 lei, bordo șlep. Coloniale In compartimentul articolelor coloniale propriu zise s-au adus pe piaţă, pe calea importului, piper boabe, care se oferă la preţul de engros de 2050 lei kgr. (la detaliu 3000 lei igr.). Tendinţa e orientată spre scădere din cauza ofertei ac­tive. Se oferă dintre aromate, scorţi­şoară la 2400 lei kgr.; la detaliu preţul afişat: 4000 lei kgr. Mici cantităţi de em­bahar: preţ cu amănuntul lei 4200 kgr­ Ceaiul se vinde la 10600 şi 11140 lei kgr. Orezul indigen lei 350 kgr. Cumpărarea încălţămintei noui se va putea face fără obligaţia predării aceleia vechi Subsecretariatul de Stat al Aprovi­zionării Armatei şi Populaţiei Ci­vile, a da­t următoarea decizie: ART. 1. — Pe data publicării pre­zentei decizi­uni în „Monitorul Ofi­cial”, se abrogă Deciziunea Nr. 1442/ 1943 şi art. 1 al Deciziei Nr. 1452/ 943, relative la obligaţia de a preda — la cumpărarea unei perechi de În­călţăminte noui confecţionate cu tal­pă de bovine, bivol sau cavaline — una pereche de Încălţăminte uzată. ART. 2. — încălţăminte uzată a­­dunată pe temeiul deciziunii nr. 1442/ 1943 şi nr. 1452/1942 de către fabri­­cele, magazinele şi atelierele de în­călţăminte, economatul general al funcţionarilor publici şi de către eco­­nomatele judeţene se va preda cu borderou Comitetelor judeţene ale Consiliului de patronaj, iar Încălţă­mintea uzată adunată de către ma­gazinele militare, mandatare ale di­recţiei subsistenţei din subsecretaria­tul de stat al aprovizionării, Între­prinderilor industriale şi instituţiile publice care au cotă directă de pielă­rie de la DRAP va rămâne la dispo­ziţia­ acestora. ART. 3. — Comitetele judeţene ale Consiliului de patronaj care sunt o­­bligate a Îngriji de primirea şi trie­rea încălţămintei precum şi institu­­ţiunile şi întreprinderile prevăzute In art. 2 vor comunica in termen de 15 zile dela publicarea prezentei deci­ziuni In „Monitorul Oficial“ situaţia Încălţămintei uzate şi anume: a) numărul total al perechilor de încălţăminte veche uzată, adunată; b) numărul de perechi de încălţă­minte veche care nu mai poate fi reparată; c) numărul perechilor de încălţă­minte ce pot fi reparate; d) cantitatea de materiale de talpă şi piele pentru repararea Încălţămin­tei vechi dela punctul c. ART. 4. — încălţămintea veche ce mai poate fi întrebuinţată după re­parare, se va repara de către insti­­tuţiunile şi întreprinderile prevăzute în art. 2, iar Încălţămintea veche care nu se mai poate utiliza va fi predată ORAP-ului. ART. 5. — încălţămintea veche re­parată se va distribui: a) de către Consiliul de patronat, populaţiei civile nevoiaşe; b) de către magazinele militare mandatare ale direcţiei subsistenţei din Subsecretariatul de Stat al apro­vizionării şi de către întreprinderile industriale şi instituţiile publice care au o cotă directă de pielărie de la DRAP, funcţionarilor lucrătorilor şi membrilor familiilor acestora. Preţurile de vânzare ale paielor de in şi cânepă Comisariatul general al Preţuri­lor a dat următoarea decizie: ART. I. — Preţurile de vânzare maximale ale paielor de în şi câ­nepă provenite din recolta anului 1943, se fixează după cum urmea­ză: 1. Paie de in pe kgr. a) Calita­tea a l-a cu o lungime de peste 75 cm. 32 lei. b) Calitatea a Il-a cu o lungime dela 60—75 cm. 27 lei. c) Calitatea a III-a cu o lungime dela 35—60 cm. 23 lei. Prin lungimea paielor de în se înţelege distanţa măsurată de dea­supra rădăcinii şi până la jumăta­tea ramificaţiei. 2. Paie de cânepă pe kgr. a) Cal­tatea a l-a cu o lungime de peste 150 cm. 25 lei. b) Calitatea a ll-a cu o lungime dela 100—150 cm. 22 lei. c) Calitatea a Ill-a cu o lungime dela 70—100 cm. 20 lei. ^Prin lungimele paielor de câne­pă se înţelege distanţa măsurată dela canatul de jos, după tăierea rădăcinii, până la jumătatea rami­ficaţiei, paiele trebuind să aibă un diametru mai mic de 1 cm. ART. II. — Preţurile maximale de vânzare stabilite în articolul I din prezenta deriziune se înţeleg­­ franco gara­­producătorului, schelă sau topitoria cea mai apropiată, pentru paie de in şi de cânepă bine condiţionate, uscate, curate şi a căror coloare este cea normală Producătorii sunt obligaţi să trasporte şi să predea paiele de în Si cânepă franco gara de încărca­re, la schela sau topitoria cea mai apropiată. ART. III. — Producătorii cari au contracte cu diferite topitorii din ţară şi de la care au primit semin­ţe, avansuri, etc. sunt obligaţi să predea topitoriilor cu care au con­tracte paiele de in şi cânepă ime­­dit după recoltare, în conformita­te cu prevederile prezentei deri­ziuni. ART. IV. — Infracţiunile la pre­vederile prezentei deriziuni se pe­depsesc în conformitate cu dispo­zitiunile legii Nr. 282 publicată în Monitorul Oficial Nr. 100 din 1 Mai 1943 cu modificările sale ul­terioare ■ --—■**-­ 1

Next