Argus, martie 1945 (Anul 34, nr. 9526-9552)

1945-03-01 / nr. 9526

ANUL XXXIV Nr. 9526 CN­ T I TI şi răspândiţi ZIARUL Timpul ultimele ştiri interne Şi a­bonamente* In tară in străinătate 300 Lei 1500 Lei Tarifar in funcţiune de convenţiile poştale internaţionale aivoAuaţiivitate pentru bănci, societăţi ţi Instituţii publice 7000 lei anual 80 lei în tară — 40 lei în str­ăinătate ! Inni­t Inni Organ zilnic al comerţului industriei şi finanţei BIROURILE: Bucureşti, Str. Sărindar Ne. 15 Tel: 3.05.44 REGISTRELE COMERCIALE INTRE DEMOCRATIE SI COMERT SE MODIFICA REGIUL SCHIMBURILOR CU STRAINATATEA? In mintea omului de pe stradă, de­mocraţia înseamnă nu numai oameni noi, ci mai ales un spirit nou. Este un concept simplificat,­­­şi cuprinde în el toate năzuinţele legitime. Înăbuşite de tirania arbitrară a regimului ante­rior. Un spirit nou, spunem. Și când se va manifesta oare acesta, dacă nu in prima periodă, în epoca de entuziasm a regimului democratic, când toate energiile latente sunt violent eliberate? Cu regret constatăm, insă, că acest nou duh democratic se manifestă încă şovăitor, cu deosebire în domeniul po­liticii noastre economice. Intr’adevăr, cu toate că mai mult de şease luni s'au scurs deja dela răs­turnarea dictature! şi Înscăunarea li­bertăţii — şi totuşi suntem nevoiţi a lua act de faptul că trăim în conti­nuare în haos şi anarhie. Nici un pro­gram coherent n’a fost încă elaborat. Nici un plan de activitate, cuprinzând sectoarele esenţiale ale vieţii eonomi­­ce, n’a fost pus încă pe picior. Nici doctrină, nici plan, nici spirit de sistem. Se improvizează, in fiece zi căte o bucată, fără viziune de an­samblu — și acest fel superficial de a trata lucruri eminamente vitale, nu ne va duce prea departe... Un exemplu ni-l oferă maniera în care a fost concepută reluarea schim­burilor noastre cu străinătatea, dome­niu de care depinde, intr’o mare mă­sură, redresarea acestei Țări. Ei bine, după patru ani de orientare comercială aproape exclusivă către ţările Axei, procesul de restabilire a contactului cu debuşeele noastre fi­reşti şi tradiţionale, trebue reluat, sistematic, cu metodă, de la zero, an­­gajându-se toate elementele suscepti­bile a-şi da concursul la promovarea acestui înalt scop. Normal era, deci de pildă, după o exactă precizare a tuturor disponibili­tăţilor noastre exportabile, rezultate după satisfacerea obligaţiunilor de­­curgând din convenţia de­ Armistiţiu, să încurajăm, pe căt posibil, reluarea legăturilor cu pieţele mondiale a case­lor noastre exportatoare şi importa­toare, specializate printr’o îndelunga­tă experienţă, in vederea încheierii de transacţii, care, pe baza unei libere concurenţe între căt mai multe oferte, să permită odată cu o optimă valori­ficare a produselor noastre la export şi achiziţionarea unor importante sto­curi de materii prime, la preţuri cât mai convenabile ! Astfel, spunem, ar fi trebuit să se procedeze. Dealminteri, înainte de instaurarea smintelilor fasciste pe me­­leagurile noastre naţionale, autorităţile economice de atunci au procedat in­­totdeauna în acest fel, unii miniştri ai Comerţului împingând spiritul de co­laborare cu respectivele case, până a se consulta cu Uniunea Exportatori­­lor de Cereale, spre exemplu, astfel că piaţa cunoscând în amănunţime inten­ţiile şi proectele guvernului, reacţiona ca atare — ceea ce adusese, fie reamin­­tit în treacăt nu fără oarecare nostal­gie, comerţul nostru extern la o mare propăşire, balanţa comercială înre­gistrând activuri însemnate... Astăzi, însă în timp ce quasi una­nimitatea exportatorilor şi importato­rilor noştri, eşind deabia din letargia ultimilor ani, aşteaptă ca iniţiativele lor să primească un stimulent din patea depatamentelor economice ia­tă că, deodată, se desvăluie in presă, că o mare afacere în compensaţie, a cărei contravaloare insumează peste trei miliarde una sută milione lei, a fost deja perfectată cu Turcia, de către un anumit grup de iniţiaţi în tainele zeilor !... Intru­cât, însă, comunicatele mul­tiple ce s’au dat, ulterior, pentru a se explica amănuntele afacerii în ches­­tiune, nu îndrituiesc concluziuni de o perfectă claritate, ne place, cu toate acestea a crede, până la proba con­trarie definitivă, că ea a fost efectua­tă totuşi cu respectul intereselor Sta­tului şi a colectivităţii. Evident, avem naivitatea de a consi­dera că poate ar fi fost mai indicat să se fi determinat o competiţiune între mai mulţi ofertanţi, pentru a nu se acredita în opinia publică, părerea că aidoma trecutului regim, ar mai putea exista şi astăzi privilegiaţi, fa­voruri şi monopoluri ?­­ (Continuare în pag.­­­n­a) Legea contribuţiimilor directe obligă întreprinderile comerciale să ţină registre comerciale viza­te de tribunale, dacă au un venit impozabil mai mare decât 300 mii lei anual. Acest plafon a fost mu­lt mai mic în 1942, însă din cauza urcă­rii preţurilor, care au dus la o majorare proporţională a volu-­ muilui de afaceri al întreprinde-­ iilor, a fost majorat la cifra de mai sus, în scopul de a se scuti micii comercianţi de ţinerea re­gistrelor. Care e situaţia azi şi dacă mai corespunde acest plafon intenţi­­unilor ministerului de finanţe? Examinând evoluţia preţurilor între Ianuarie—Decembrie 1944, constatăm că media preţuirilor s-a întreit. Dacă luăm în considerare sporurile generale pe luna Ia­nuarie 1945, ajungem la consta­tarea că faţă de Ianuarie 1944, indicele general mediu al costu­lui vieţii este de aproape patru ori mai mare. Omul consumă cu aproximaţie aceeaş cantitate de alimente şi foloseşte aceeaş cantitate de îm­brăcăminte şi încălţăminte. Deci el va plăti comercianţilor pentru ceea ce-i este necesar o sumă de patru ori mai mare. E drept în­să că nu aceiaşi comercianţi în­casează suma, mai bine zis, că nu toţi comercianţii vechi au volum de afaceri de atâtea ori mai ma­re, pentru că mulţi producători, comercianţi ambulanţi şi comer­cianţi clandestini ofe­ră mărfuri direct consumatorilor. In trecut, comerciantul cu­­un venit impozabil de 300.000 lei a­­nual era socotit un comerciant bine consolidat, dacă nu mare, cel puţin mijlociu.. Cei cu un venit inferior acestuia erau so­cotiţi mici comercianţi şi legea le acorda facilitatea operaţiuni­lor lor sicutindu-i de obligaţiu­nea de a ţine regulat registre co­merciale. Să vedem cum se prezintă târ­gul comercial azi. Luăm un fructar care umblă cu coşurile. Cele mai eftine mere se vând cu 350 lei kgr. Pentru a trăi omeneşte (masa pe zi 1500 de lei, chiria cu lemnele 500 lei şi cota de uzare a îmbrăcămintei şi încălţămintei alţi 500 lei pe zi) are nevoie să câştige mini­mum 2500 lei pe zi. La această sumă este absolut echitabil să se adauge cel puţin 500 de lei pe zi, pentru a-i pune deoparte : „bani albi pentru zile negre“. Ajun­gem la 3000 de lei pe zi. Câştigul obişnuit la un kgr. de mere vândute consumatorului cu 350 de lei, nu poate fi mai mare de 75 lei. Pentru a câştiga 3000 de lei pe zi deci, el va trebui să vândă circa 40 kgr. de mere. A­­ceastă vânzare trebue să fie mi­nimă și omul o realizează chiar dacă ar fi să umble cu coșurile pe spinare dela răsăritul până la apusul soarelui. Valoarea a 40 kgr. de mere, la 35° lei kgr. este 14.000 Iei. Intr'un an vânzarea to­tală trebue să fie de circa 50 mi­­lioane lei. (In cazul când câști­gul la un kgr. de mere ar fi mai mic, de exemplu numai de 50 lei, ar trebui să vândă 60 kgr. mere pe zi, sau într’un an să aibă un dever de minimum 7.500.000 lei). In primul caz, dacă coeficien­tul de rentabilitate ar fi 10, în­semnează că după fisc omul are un venit impozabil de 500.000 lei, iar în all doilea caz, de 750.000 lei. Luăm un alt exemplu: Un chioșcar vinde zilnic 200 litri lapte, cu un câștig de 1o-15 lei la litru. Un litru de lap­t se vin­de cu 140 lei. Volumul vânzării este de 28.000 lei pe zi. Apli­când coeficientul de 5, el este socotit a avea zilnic un venit im­pozabil de 1400 lei. Deşi suma nu-i ajunge nici pentru cea mai modestă existenţă, o luăm de bună. Intr-un an, venitull impo­zabil se urcă la circa 500.000 lei. Şi unul şi altul deci, vor fi o­­bligaţi să ţină registre comercia­le, întrucât venitul impozabil de­păşeşte plafonul de 300.000 lei anual. Am luat ca exemplu pe cei mai mici negustori, cam­ de multe ori, abea pot face o petiţie. Ia să ne închipuim acum pe un mic cârciumar de periferie, care dacă vinde în­tre 0 zi 3 litri de ţuică şi 10 litri de vin — cea mai mică vânzare din câte se pot închipui, trece, cu venitul impo­zabil, cu mult peste plafonul ac­tual. Intr-o mână ţine sticla să toarne, şi în cealaltă creionul. Nu suntem împotriva interese­lor fiscului, pentru că astfel ne-am ridica împotriva interesu­lui general al statului. Impozite­le actuale, faţă de venituri, sunt mici. Dacă nu se vor face impu­neri noui, fiscul are dreptul să stabilească impozite pe venit, în raport cu cele actuale, majorate cu cote variind între 50-120 la sută. Cei nemulţumiţi au calea a­­pelului, la care vor trebui să-şi aducă dovezi de nedreptăţire. Dar a mai menţine plafonul de 300.000 de lei pentru cei care nu sunt obligaţi la ţinerea registre­lor comerciale, însemnează a voi cu tot dinadinsul ca cea mai ma­re parte a micilor comercianţi să ajungă contravenienţi la legile fiscale şi să plătească nepricepe­rea în scripte sau neputinţa de a-şi angaja personal de speciali­tate pentru lucrările de contabi­litate, de zece ori mai mult decât quantumul impozitelor. Aceasta ar fi periculos din mai multe puncte de vedere şi de aceea ţi­nem să atragem serios atenţiu­nea forurilor fiscale superioare­­asupra sa. Socotim că ar fi nu numai ne­cesar, dar şi echitabil, ca plafo­nul de 300.000 lei să fie majorat cel puţin în raport cu indicele de scumpete, adică de aproximativ 3-4 ori. Credem că legea corrtri­­buţiunilor directe trebue modifi­cată în sensul ca plafonul veni­tului impozabil, de la care să fie obligatorie ţinerea registrelor co­merciale, nu poate fi sub un mi­lion de lei. O atentă examinare a situaţiei din târgul comercial, v­a duce la aceleaşi concluzii. SITUAŢIA SUMARA A BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI In săptămâna terminată la 3 Fe­bruarie a. c- biletele de bancă în cir­­­culaţie au însumat 375.691,5 milioa­ne lei, faţă de 370.512 milioane lei la 27 Ianuarie a. c. Totalul angajamentelor la vedere s-au cifrat la­­81.691 milioane lei, contra­­73.31­1 milioane la 27 Ianua­rie a. c. Storm­ aur la S Februarie a. c. a fost de 237­6­1 kgr., in valoare de 89.573 milioane lei și 90.697 mili­oane în săptămâna precedentă. Raportul între stocul-aur și an­gajamente au fost de 18,600/o (19,16°Io anterior). Conturile de devize, în clearing, nu prezintă nicio modificare esen­ţială. Volumul portofoliului commercial este în creştere de la 68.760 milioa­ne la 69.059 milioane lei. Avansurile pe titluri înregistrează un regres de la 9.716 milioane la 6 9.700 milioane lei. Operaţiunile re­zultate din mişcarea bonurilor de cassă lei )3­ 530 milioane lei (112.265 milioane lei precedent). Conturile diverse au sporit, de la 107.120 milioane la 108.317 milioa­ne lei. »«atfUBSHSI ■M—Mg Hârtia se va distribui ca cartela „Comisia pentru repartiţia hâr- tiei” pune in vedere tuturor în­treprinderilor care prelucrează sau distribue hârtie, ca: tipografi, arte grafice, librari, comercianţi, etc., să se adreseze de urgenţă a­­s­ociaţiilor profesionale, de la care rmeazi să-şi ridice, carnetele, pentru distribuirea hârtiei (car­tela). începând de la 10 Martie a. c. nici o întreprindere nu mai poate ridica hârtie, decât în baza car­netului pentru distribuirea hâr­tiei. (cartela) 2 PAGINI 20 LEI Instituţiile de cercetări hidrobiologice şi învăţământul pescăresc Faptul că România e o ţară străbătută de foarte multe ape curgătoare între cari Dunărea, şi faptul că stăpânim o impor­tantă parte din litoralul mârei Negre ar trebui să ne determine să dăm o cât mai mare importan­ţă problemelor cari se pun în le­gătură cu exploatarea acestor ape. In ce priveşte învăţământul pescăresc el a fost şi este încă inexistent cu toate încercările făcute. Intr-o serie de articole voi a­­răta care e situaţia actuală a a­­cestor probleme şi ce ar trebui să se facă. Primul serviciu de hid­robiolocjie Abia în anul 1930 Direcţia Pes­cărilor Statului a înfiinţat un serviciu de Hidrobiologie şi Pis­cicultura. Acest serviciu era or­ganizat în modul­ următor: un laborator central la Bucureşti care s-a înfiinţat în scopul cer­cetării diferitelor probleme ştiin­ţifice din domeniul hidrobiolo­­giei şi pisciculturii, în special pentru examinarea materialului adunat cu ocazia diferitelor ex­pertize făcute de personalul teh­nic al acestui laborator; cerceta­rea apelor viciate din diferite cauze naturale (scăderea apelor, putrefacţia plantelor aquatice, etc.) , a mortalităţii peştelui, etc. El cuprinde şi o secţie de chi­mie şi technologie pentru anali­za chimică a apelor, a peştelui şi a conservelor. Afară de laboratorul central s-a înfiinţat un laborator la Tul­cea pentru cercetarea diferitelor probleme hidrobiologice ale Del­tei şi Dunării de Jos. Pentru studiul şi promovarea pescuitului marin s-au pus baze­le unui Institut la Constanţa, care, în scurt timp de la înfiinţa­re, şi-a arătat roadele. Necesitatea unui serviciu de hidrobiologie şi piscicultura pe lângă Direcţia Pescăriilor Statu­lui nici nu se discută. Nu se poate concepe astăzi o exploata­re atât de importantă care să fie lipsită de un serviciu de control şi de îndrumări ştiinţifice. Cam în acelaşi timp cu organi­zarea serviciului de hidrobitar­­gie şi piscicultura pe lângă Di­recţia Pescăriilor Statului (1929- 1930) a luat fiinţă o secţie de piscicultură, pe lângă Institutul Naţional Zootehnic. Ea se ocu­pă, în special, cu creşterea păs­trăvului, organizând staţiuni pen­tru creşterea acestei specii de pe­şte — fie particulare, fie ale Sta­tului — cum e de exemplu sta­ţiunea de la Făgăraş. Partale­ cu aceasta pe lângă Institutul de Cercetări Agrono­mice, a luat fiinţă o secţie de piscicultură, iar pe lângă Direc­ţia Vânătoarei s-a înfiinţat un Serviciu biologic pentru îndru­marea pescuitului în râurile de munte. In anul 1940 prin contopirea acestor laboratoare şi servicii a luat naştere Institutul de cerce­tări piscicole al României. A­­cest Institut înfiinţat pe baza u­­nei legi — în cadrul Ministeru­lui de Agricultură — a luat un nou avânt de desvoltare, cu un numeros personal — şi cu toate că este o instituţie a Ministeru­lui de Agricultură, deci ataşat problemelor practice de interes imediat al Ministerului de Agri­cultură, a­lunecat pe aceeaşi pan­tă a preocupărilor pur ştiinţifice. In fine, mai există pe lângă cele trei Facultăţi Agricole din Ţară, mici laboratoare pe lângă conferinţe de piscicultură, care au însă un caracter exclusiv di­dactic. învăţământul pescăresc Ideea învăţământului pescă­resc la noi este vânturată de mult, însă această problemă nu a fost atacată cu seriozitate cuve­nită. In cazul 1523 s-a format un Comitet de iniţiativă, pentru or­ganizarea unei şcoli de pescari. S‘au strâns fonduri prin sub­scripţii (400.000 lei) şi donaţi­­uni (Ministerul de Agricultură 3.000.000 Iei, Administraţia Pes­căriilor 1.500.000 lei) şi în anul 1928 s‘a deschis şcoala de pes­cărie dela Giurgiu. Această şcoală izvorâtă din­­tr‘o nevoie, a pornit însă greşit de la început şi a mers şchiopă­tând, neavând un ţel precis şi potrivit nevoilor noastre. La început a fost o şcoală de agenţi de pescărie cu cursuri de trei luni (1928—1930); mai târ­ziu a­­ vrut să devie institut de cercetări biologice la Dunăre (1930—1934), pentru ca în anul 1934 să ajungă o şcoală de curs complimentar (supra-primar), iar mai târziu Gimnaziul Industrial de pescărie, piscicultură şi ma­rină. România, prin aşezarea sa geo­grafică, are o coastă marină care o obligă să fie un popor de ma­rinari şi pescari şi totodată să fie un popor de comercianţi , dar afară de aceasta, România este străbătută de cel mai mare fluviu din Europa occidentală, Dună­rea, şi este brăzdată de nume­roase râuri şi împresurată de multe lacuri şi bălţi. Dintr-o greşită înţelegere a lu­crurilor, toate aceste îndeletni­ciri­ sunt exercitate în mare par­te­ de streini. De aceea, trebue să dăm toată atenţiunea formării pescarilor români. Orice pescar bun este şi un bun marinar; pentru aceasta tre­bue să formăm în primul rând, buni pescari. Un pescar însă nu se poate forma artificial, numai prin şcoa­lă; pescarul se selecţionează din masa poporului şi din oameni cu înclinări spre viaţa de vână­tor şi din oameni de curaj. De aceea, înainte de a vorbi despre modul cum trebue să fie organizat învăţământul practic pescăresc, este nevoie să se sta­bilească normele de recrutare a pescarilor. Pescarii trebuesc recrutaţi din copii de pe malul apei şi numai aceia trebuesc îndrumaţi spre a­­ceastă meserie, cari a­u aptitu­dini spre această îndeletnicire. Ei trebue să fie curagioşi, sănă­toşi şi dispuşi de a înfrunta toa­te primejdiile vieţii pe apă. Am stabilit de la început că avem nevoe de pescari şi deci trebue să formăm pescari. Pes­carul nu este un lucrător cu ziua sau cu luna, ce ştie să tra­gă la lopeţi şi să controleze ins­trumentele pescăreşti aşezate în baltă; el este un om înfrăţit cu apa, un om ce cunoaşte viaţa pe­ştilor, toate capriciile naturii şi ale apei şi un om cunoscător al meseriei de pescuit. Citre trebue să tin­dem noi, când vorbim de forma­rea pescarilor. Pocnind de la aceste principii, învăţământul practic pescăresc devine un învăţământ legat de apă şi nu de bancă şi de lecţii a­­cademice. De aceea, cred că pen­tru formarea pescarilor nu tre­­bue să c­reem gimnazii industria­le sau şcoli de meserii, cu diplo­me ce duc la funcţiuni publice, ci trebue ca acest învăţământ să fie predat în cămine de ucenici, care să lucreze continuu la în­treprinderi pescăreşti actuale sau creiate în acest scop. Am spus că avem nevoe de pescari la mare şi pescari la bălţi, lacuri şi râuri. Cu toate că există în unele regiuni ale ţării pescari ce pescuesc în bălţi sau lacuri şi cari în unele luni ale anului pescuesc şi la mare, totuşi este o mare deose­bire între un pescar la mare şi un pescar la baltă. Trebue să formăm pescari buni la mare şi aceştia nu-i putem forma decât lucrând numai la mare. De aceea avem nevoe de două tipuri de cămine de ucenici: unul pentru formarea pescari­lor de mare şi unul pentru for­marea pescarilor de baltă şi râuri. Al. P. Sulfatul de cupru este blocat Se reaminteşte Sindicatelor Viti­cole, Camerelor Agricole, Coopera­tivelor Viticole şi fabricilor de sul­fat de cupru că în conformitate cu decizi­unea ministerului Economiei Naţionale Nr. 125-541, publicată în Monitorul Oficial d­in 2 octombrie 1943, toate cantităţile de sulfat de cupru pe care le deţin precum şi cantităţile care se vor fabrica în viitor la aceste farbici, sunt blo­cate. I caioBirfele noastre sat organizarea în­ solţiid­e­ in­fii la ou pescăresc JOI 1 MARTIE 1945 PUBLICITATEA se primeşte la administraţia clanului şi la toate agenţiile de publicitate. Proprietar! „AKGUS“ 8. A. Insert* sub Nr. 80S Trib. ilfov Redactor responsabil j AL. PETRCVICI P IAŢA BURSA înviorarea, care s-a produs pe târ­gul bursei, nu poate fi considerată ca redresare, ci numai drept o pulsa­ţie mai vie, cu efecte parţiale, care nu este determinată de o temei­nică reacţiune a operaţiunilor. Activitatea târgului rămâne afectată de servituţi legale cu influenţă nocivă asupra expansiunei ■ transacţiunilor. Publicul bursier este frământat de svonuri divergente despre modifica­rea legii asupra beneficiilor de bursă în ceia ce priveşte obligativitatea le­galizării procurilor pentru transferul acţiunilor nominative. In grupul acţiunilor petrolifere s-a menţinut starea de insuficienţă a transacţiunilor. Astfel o hârtie ca Astra Română“ nu a apărut în cotă, nici acţiunile marilor societăţi. „Cre­ditul Minier“ a fost favorizat de o tendinţă mai fermă, cursul trecând de la 3.150 la 3.450. Acţiunea societăţii „Petrol Block" şi-a asumat cota de 1.100 (1.075 precedent), In schimb „­ . D. P.“ şi „Prahova“ au suferit scă­deri destul de importante a cursuri­lor : 1.700 (de la 1.850 fiecare). Industrialele şi minierele. Evoluţia cursurilor acţiunei „Letca“, în cadrul unor însufleţite fluctuaţiuni, subli­niază interesul detentorilor de acţiuni pentru această valoare de bursă. To­tuşi susţinerea cererilor nu a fost de natură să stabilizeze cursurile sporite iniţial, astfel că ultima cotă s-a fixat la 2.300, adică aceiaşi preţuire ca în şedinţa precedentă. „Mica“ a câştigat 100 puncte , 2.400 (2.300 precedent). „Nitrogen“ obţine cursul de 1.200 faţă de 1.100. Transporturi şi comunicaţii. Au co­tat numai S. T. B. şi „Radio pui“ la respectiv 3.325 (3.300 precedent) şi 1.400 (50 puncte scădere). Bancarele. Acţiunea Băncii Naţio­nale a avut atitudine fermă, însuşin­du-şi un spor de 3.000 puncte în ra­port cu cotaţiunea ultimă, adică 24.000. Banca Românească neoptate trece dela 1.250 la cursul de 1.200. Efectele publice. In general buni dispoziţiune, profitând împrumuturile înzestrarea titlu mici, înzestrarea titluri mari şi Reîntregirea. Unificata iph­n în regres. Consoli­darea Şi-a menţinut poziţia. Scrisurile funciare urbane Bucu­reşti 5°­a noul au înregistrat un curs mai mic decât acela din şedinţa din urmă. TÂRGUL ALIMENTAR Pe târgul alimentar s-a resimţit lipsa păsărilor tăiate. In schimb s'au găsit suficiente cantităţi de căpăţâni de vită şi carne de miel. S‘au practi­cat următoarele preţuri (pe kgr.) :■ că­­păţână de vită lei 400 ; limbă lei 900 ; carne de miel 2.160 şi 2.200 ; căpăţână de porc lei 500. S’au adus mici cantităţi de cartofi, marfă rău condiţionată, care s‘a livrat la preţul de 120 lei kgr. Ceapa a lipsit. Prin ordonanţă municipală s‘au fi­xat noui preţuri la brânzeturile din lapte de vacă (pe kgr.) : brânza tele­mea lei 960 ; brânză dulce lei 600 ; brânză moale de burduf lei 1.200 ; smântână lei 700 ; urdă (din lapte de vacă şi oaie) lei 600 ; caşcaval de vacă lei 1.550. CEREALELE Activitate mai vie în sectorul li­vrărilor pentru contul statului. Pe târgul liber cereri active de fa­sole pentru consumul intern. S-au e­­fectuat încheieri la preţul de 700 000— 800.000 lei franco Bucureşti. Mărirea comestibilă „Victoria“ la 350—400.000 lei vagonul duplicat cfr. Turtele de floarea soarelui negli­jate ; preț de orientare lei 270.000— 280.000 vagonul de 10.000 kgr., bordo slep. Subscrierile la împrumutul refacerii continuă in Capitală Luni 26 Februarie s’au pus la dispoziţia subscriitorilor din Capi­tală un număr de­­2.000 medalii de aur, cari s’au distribuit prin inter­mediul instituţiunilor de credit de­semnate încă dela lansarea împru­mutului, de către ministerul de fi­nanţe. Numai în ziua de Luni s-au sub­scris peste 30­ 000 medalii, restul fi­ind subscrise Marţi. Faţă de această tendinţă a deţi­nătorilor de capitaluri din Bucure­şti, atât de favorabilă subscrierilor la Împrumut, ministerul finanţelor a hotărit să distribue o cotă mai mare de medalii în Capitală, cari se vor distribui subscriitorilor începând de astăzi. NOUI PREŢURI la ÎNCĂLŢĂMINTE Conferinţa de la Comisariatul general al preţurilor. — au cerut come­rcianţii şi meseriaşii de Marţi după amiază a avut loc la Comisariatul general al preţu­rilor o conferinţă la c­are au par­ticipat comercianţii şi meseriaşii din ramura încălţăminte, pentru se discuta m­auile preţuri şi noul sistem de circulaţie al mate­riilor prime, semifabricatelor şi fabricatelor de încălţăminte. Această conferinţă a fost con­vocată în urma protestului adre­sat Comisariatului de către co­mercianţi şi meseriaşi, în privin­­ţa preţurilor fixate la încălţămin­te, după propunerile făcute de in­dustriaşi, prin decizia din 14 Fe­bruarie a. c. Ce au cerut comercianţii şi meseriaşii Comercianţii şi meseriaşii din ramura încălţăminte au înaintat mai multe memorii Comisariatu­lui preţurilor prin organizaţiile profesionale respective. Ei au cerut ca legile pentru circulaţia mărfurilor şi fixarea preţurilor să nu se aplice la în­călţăminte. Reprezentanţii ace­stei organizaţii, au arătat în con­ferinţă că majoritatea consuma­torilor (85 la sută), se aprovizio­nează cu încălţăminte prin me­seriaşii cismari, numai 11 la sută aprovizionându-se de la fabrici. S’a mai cerut: un control rigu­ros la fabrici, standardizarea în­­tregei producţii de încălţăminte, admiterea actualizării preţurilor de vânzare ţinându-se în seamă suprapreţurile plătite la fabri­cant, să se ridice monopolul O. R. A. P.-ului de a distribui mate­rialele de încălţăminte limitân­­du-i atribuţiile numai la colecta­­rea pieilor brute, etc. Alţi meseriaşi din partidul na­ţional ţărănesc au cerut ca în­călţămintea confecţionată din ma­terial cumpărat cu suprapreţ să se comercializeze la preţuri va­riind între 18—24.000 lei. Deaisemeni s’a cerut să se lega­lizeze situaţiunea celor cari au cumpărat materiile prime şi se­mifabricate cu suprapreţ, lăaâân­du-se libere preţurile la încălţă­minte timp de 3 luni, În care timp funcţionarii şi muncitorii (Continuare în pag. 2-a) ŞTIRI—ECOURI Postul de radio New-York a difuzat o ştire din Mexic CH, afir­mând că Statele Unite au prezentat doua proecte de propuneri la con­­ferinţa interamericană cerând adoptarea unei politici de libere relaţii comerciale în America, eliminându- se naţionalismul economic cartelar­iile şi permiţându-se un acces egal la materiile prime. Deasemeni se preconizează un program de vastă industrializare a naţiunilor latino-americane. (Rado­r). ★ Cursurile monezilor aur şi ale dolarului se menţin ferme pe bursa neagră a devizelor. S'au practicat următoarele cursuri : napoleonul 60.200; dolarul 4040; lira sterlină 10.800; fes 1rs. 23; fes elveţian 1000; dinarul 1; leva 3. '•­ Medaliile împrumutului Reface­rii Naţionale s’au oferit la vânzare de medalii pe piaţă faţă de

Next