Arhitectura, 1972 (Anul 20, nr. 1-6)
1972 / nr. 1
1989 EDITORIAL în clipa de faţă — cînd în întreaga ţară se desfăşoară cu vigoare traducerea în viaţă a Programului Partidului Comunist Român pentru îmbunătăţirea activităţii ideologice, ridicarea nivelului general al cunoaşterii şi educaţia socialistă a maselor, pentru aşezarea relaţiilor din societatea noastră pe baza principiilor eticii şi echităţii socialiste şi comuniste, program adoptat de Plenara din 3 — 5 noiembrie 1971 a C.C. al P.C.R. — a aduce în discuţie contribuţia arhitecţilor la rezolvarea mai apropiată, şi în condiţii tot mai bune, a problemei de mare însemnătate socială a locuinţei reprezintă, credem, un prilej extrem de nimerit pentru a sublinia locul arhitectului în această acţiune profundă şi de largă perspectivă, adeziunea totală a obştei noastre profesionale la procesul revoluţionar declanşat de partid în sfera transformării conştiinţei sociale. După cum se ştie, conştiinţa socială — chiar luînd în considerare independenţa ei relativă, caracterul activ, ca şi influenţa inversă pe care o exercită — este determinată, în esenţă, de nivelul de dezvoltare a bazei materiale a societăţii, de existenţa socială. Or, printre factorii elementari ai acestei existenţe, hrana, îmbrăcămintea şi adăpostul ocupă un loc central, îmbrăcînd forma de necesităţi individuale şi sociale imediate, acute. în prezent, în ţara noastră, eforturi importante ale statului sînt concentrate în direcţia problemei locuinţei, care, spre deosebire de celelalte două, nu este încă rezolvată, manifestîndu-se chiar o anumită rămînere în urmă, despre ale cărei dimensiuni, surse istorice, sociale şi economice — minuţios analizate în studiul «Dezvoltarea locuinţei în România » (autori, ing. L. Veiser, arh. Gh. Sebestyén, ing. N. Mayer) elaborat la ISART — nu ar fi posibil să amintim în limitele articolului de faţă. Contribuţia particulară a arhitecţilor la conceperea şi realizarea ansamblurilor de locuit reprezintă astfel una dintre cele mai importante laturi ale angajării lor sociale, o expresie dintre cele mai înalte a umanismului definitoriu pentru această profesiune. Politica partidului şi statului nostru are ca principal obiectiv satisfacerea tot mai deplină a cerinţelor materiale şi spirituale ale tuturor oamenilor muncii . « Noi considerăm şi am considerat întotdeauna — arată secretarul general al partidului — că menirea istorică a socialismului este nu numai de a elibera omul de asuprire şi exploatare, de a asigura bunăstarea lui materială, ci de a făuri o civilizaţie spirituală superioară (. . . ) »*; în acest spirit, statul român a acordat şi acordă o atenţie deosebită dezvoltării construcţiei de locuinţe; numărul de apartamente realizate din fonduri centralizate sau cu sprijinul statului a înregistrat, de la cincinal la cincinal, o creştere vertiginoasă, după cum reiese şi din tabela alăturată. Preocuparea constantă pentru problema locuinţei este, de asemenea, oglindită şi de prezenţa repetată a acestui subiect în documente de partid şi de stat, ca şi de elaborarea, în ultimii ani, a unor importante hotărîri privind dezvoltarea şi diversificarea construcţiei de locuinţe, bine cunoscute tuturor arhitecţilor. Pe de altă parte, date fiind fenomenele demografice înregistrate în ţara noastră, procesul dinamic de urbanizare , determinat de industrializarea socialistă şi de modernizarea agriculturii — ca şi starea fondului construit moştenit de la vechea orînduire, dat fiind caracterul limitat al mijloacelor materiale de care societatea dispune la un moment dat, este limpede că decalajul dintre necesităţi şi posibilităţi nu poate fi eliminat dintr-o dată. Aşa cum se demonstrează şi în studiul amintit anterior, asigurarea unei locuinţe pentru fiecare gospodărie şi a unei camere pentru fiecare persoană, atingerea parametrilor cantitativi şi calitativi ai soluţionării problemei locuinţei va mai pretinde ca, de-a lungul unui număr de ani, eforturile afectate acestui scop să crească în continuare. Cercetările desfăşurate în acest sens de Comisia centrală pentru prognoză economică şi socială vor permite, cu siguranţă, alcătuirea unui program de acţiune clar şi realist. Pentru arhitecţi, înfăptuirea unui asemenea program pune, în mod evident, probleme de mare complexitate. Numărul mare al unităţilor locative care vor trebui realizate anual subliniază necesitatea acută a unor căutări neabătute în direcţia industrializării construcţiei de locuinţe. Se impune ca avantajele producţiei de mare serie să fie puse în slujba satisfacerii unor cerinţe sociale; acest fapt subliniază, totodată, ideea ca metodelor industriale — tipizarea, standardizarea, prefabricarea, mecanizarea lucrărilor de execuţie — să li se acorde locul cuvenit, de instrument, ca ele să fie subordonate scopului urmărit și nu să devină un scop în sine. Dacă prin utilizarea nedibace a acestui instrument s-ar ajunge la o accentuare a șablonizării, a monotoniei care se manifestă pe alocuri în noile ansambluri (fenomen care trebuie considerat nu numai sub raportul judecăţii estetice, ci cu toate implicaţiile sale psihosociologice), dacă prin absolutizarea datelor mecanizării s-ar neglija coordonatele ecologice ale problemei, s-ar produce o deteriorare a echilibrului natural al factorilor de mediu, atunci ar fi cazul să ne punem întrebarea dacă foloasele nu sînt prea palide în raport cu ponoasele. . . lată de ce, gîndindu-se în primul rînd la om, arhitectul trebuie să conceapă o locuinţă care să nu se limiteze la preocuparea pentru cei patru pereţi şi un acoperiş; trebuie să discearnă între scop şi mijloace, să atribuie fiecăruia locul cuvenit. O asemenea viziune obligă, în primul rînd, la o depăşire a aspectului pur cantitativ şi, înainte de toate, la îmbogăţirea gamei de tipuri şi categorii de apartamente, în acord cu solicitările extrem de variate ale familiilor chemate să le locuiască. Aşa cum reiese, de altfel, şi din numeroase documente de partid şi de stat, diversificarea construcţiei de locuinţe are aceeaşi însemnătate socială ca şi dezvoltarea ei. în al doilea rînd, este vorba de o depăşire — atît către interior, cît şi către exterior— a preocupării pentru construcţia propriu-zisă a apartamentului. V Locuinţa sau despre umanism (Sf jîflM« 33&/Ш 3 * Din expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Plenara din 3 — 5 noie p. 971 a C.C. al P.C.R.