Astra Dejeană, 2000 (Anul 7, nr. 1-4)
2000-01-01 / nr. 1-2
Pagina 16 PARIS aux peuces Dughenele de lângă Taţi şi din tot Montmartre sunt ca nişte lăzi cu vechituri. Seamănă cu un pachet mare de resturi de la o masă festivă şi exotică sau cu demodatele rochii ale bunicii adunate într-un cufăr scorojit. Sunt puse la vedere şi toată lumea se aruncă asupra lor cu furie, cu bucurie, cu disperare, cu curiozitate sub privirile agere ale supraveghetorilor. Mărfuri “prix choc” şi de o calitate tot “choc”. Dar Tati-ul este nimic faţă de Marche aux peuces. Adevăratul spectacol se dă aici şi nu în dughenele colorate dominate de măreţia bazilicii Sacre Coeur. Ca să ajungi la “Târgul purecilor” iei metroul spre Nation, cobori la staţia Barbes Rochechuart şi-l iei pe cel care duce la Porte de Clignancourt.. Cobori la capăt, în fauburgurile Parisului. Toată zona Tati-ului nu face cât o stradă de la Porte de Clignacourt în zilele de sâmbătă şi duminică. Acest târg al apocalipsei începe cam pe la ora nouă. Se aşează tarabele, se scot boarfele din geamantane şi se rânduiesc pe tejghele. Se descarcă legumele şi fructele şi se stropesc cu apă rece, se trag uşile glisante şi se şterg de praf vitrinele magazinelor cu antichităţi. Camioanele mari îşi caută un loc prielnic, îşi ridică lateralele şi în locul caroseriei te trezeşti în faţa unui magazin de bazaconii. Doar bordul maşinii rămâne străin comerţului, în rest, şi pe acoperiş se pune câte ceva, în câteva minute, maşina vopsită ca un clovn, a dispărut ca o cutie fermecată care, odată deschisă, este înghiţită de şerpii dinăuntru. Nebunii se pregătesc să vândă. Alţi nebuni se pregătesc să cumpere. Staţiile de metrou, ca nişte guri prea pline, deşartă mereu turiştii. O vânzoleală de nedescris, nu în cuvinte. Eventual în culori şi mirosuri. Descoperi un adevărat cartier de mobilă veche stil florentin, stil napoleonian, stil antistil, fotolii din piele de Cordoba, roasă şi revopsită, tablouri din epoca renaşterii, toate false, tablouri ale impresioniştilor, false şi ele. Târgul începe de la nivelul sutelor de mii de franci. După cum reacţionezi, proprietarul îşi dă seama cu cine are de-a face. De obicei, aici vin americanii, fraierii, curioşii şi fauna aleasă a colecţionarilor de ciudăţenii. Specialiştii şi amatorii de capodopere nu vin să achiziţioneze de la “purecari” deşi, istoria locului consemnează şi surprize de-a dreptul uluitoare. Zici un nume: Rafael. Sigur că da, avem şi Rafael, ce doriţi, o capodoperă de la începuturile creaţiei sale sau una din epoca de mijloc. Dacă nu doriţi un Rafael, vă putem vinde o măsuţă florentină, dacă nu doriţi o măsuţă florentină, vă oferim o vază de Murano, dacă nu vreţi o vază de Murano, avem o scrumieră de Jena, dacă nu vreţi nici scrumiera de Jena, atunci... e clar că nu ştiţi să apreciaţi arta şi capodoperele! Dacă se găseşte un ciudat să-şi dorească un căpăstru din vremea armatei napoleoniene pentru calul său, atunci în mod sigur se mai găseşte unul care să-l aibă şi să vrea să-l vândă. E pe sistem de reciprocitate. Nu există nebuni singuri, fiecare îşi găseşte perechea. Dacă un individ face rost de un bocanc american de la şcoala de marină din San Fracisco, spre pildă, în mod sigur, în câţiva ani, va apare un alt nebun care să vină să- l cumpere. Totul e să ai răbdare. Vrei un steag mexican? Cineva are un steag mexican. Vrei un steag american nou? Cineva are un steag american nou. Vrei unul vechi şi zdrenţuit? Cineva are unul vechi şi zdrenţuit. Vrei artă neagră? Ai artă neagră. Vrei leoparzi? Găseşti leoparzi, împăiaţi, dar se poate să ai parte şi de unul viu dacă vrei neapărat. Nu vrei nimic? Foarte bine, te plimbi şi în cel mult o jumătate de oră simţi că te apucă damblaua, că îţi ciripesc şi ţie păsărelele în cap şi te apucă o poftă nebună să-ţi dai toţi banii pe care-i ai pe un costum de samurai, deşi ştii sigur că acasă o să te arate toată lumea cu degetul şi o să te strige: mă, ăla japonezu’! Şi asta numai ca să faci şi tu ceva în această lume a lucrurilor uzate, a deşeurilor, a obiectelor care şi-au pierdut rostul şi identitatea. Poate şi memoria. Dar, în loc să reuşeşti a face ceva împotriva ei, te trezeşti că te acaparează, că te domină, că ţi-a intrat în sânge mirosind a igrasie, a rufe vechi, molii şi cari. “Târgul purecilor” este un oraş. Are cartiere profilate, zeci de străzi, are piaţă, restaurante, chiar şi o Senă formată din trupuri, care se scurge printre magherniţe, printre insule de boarfe şi mobilier învechit. Ziua trece peste acest Babel al lucrurilor desperecheate, peste luciul şters al mobilelor stil, peste colierele din scoică, peste sticlele de parfum ieftin şi dulceag. Ziua îşi prelinge lumina şi-i poartă pe oameni ca pe nişte frunze ciudate prin faţa acestor obiecte prăfuite şi paradoxal, atât de vii pentru câteva ore, fiecare cu o istorie proprie, falsă sau adevărată. Dar, mai mult ca sigur, falsă şi poate, tocmai de aceea, atât de ispititoare. Magdalena VAIDA Note de drum GRADINA MAICII DOMNULUI Cu prilejul vizitei ecumenice în România din 7-9 mai 2000, Papa Ioan Paul al II-lea a fost profund impresionat de frumuseţile ţării noastre. Sanctitatea Sa şi-a exteriorizat aceste impresii întruna din alocuţiunile ţinute, asemănându-ne ţara cu Grădina Maicii Domnului. Frumoasă apreciere! Generaţiile de azi şi cele viitoare au datoria să păstreze mereu frumuseţile de neegalat ale pământului nostru străbun, astfel încât patria noastră să fie demnă mereu de aprecierea Sfântului Părinte. Acum când ameninţă atâtea surse de poluare, păstrarea mediului se impune ca o poruncă ce trebuie să o păzim şi să o transmitem celor ce ne vor urma. Petru CODOREANU în perioada 22-23 mai 2000, în curtea Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca a fost organizat Târgul Olarilor. Ca şi altă dată, manifestarea s-a bucurat de un deosebit interes din partea vizitatorilor şi a cumpărătorilor. Standurile au fost deosebit de bogate. Admiratorii şi cumpărătorii au admirat nu numai formele multiplelor obiecte,, ci şi modul în care acestea erau decorate. Pe multe din ele puteau fi văzute variante ale pomului vieţii şi ale cocoşului de Horezu, valuri, viţă de vie, păsări şi peşti. Interes deosebit a stârnit un grup statuar format din 12 figurine de monahi, numit Cor bisericesc, expus de Daniel Leş din Baia Mare, şi frumoase figurine de îngeri expuse de Zamfira Bălan din Cluj- Napoca. Petru CODOREANU La Cluj-Napoca Ampla manifestare a artei ceramice CÂNTEC MORT Un strigăt trist îşi sapă zvonul; acelaşi dor cuprinde visul in clipa moartă Un zâmbet trist îşi vrea sfârşitul; acelaşi dor dansează visul in noaptea moartă-Un câine trist îşi urlă chinul; acelaşi dor sfârşeşte visul in viaţa moartă. IzidorBODEA UN GÂND DE ACASĂ O minune care se stinge şi mama, şi tata... O altă minune care se naşte şi mama, şi tata... Nu vreau mai multe cuvinte doar mama, şi tata... Nu vreau mai multe soţii! doar ea, chiar ea, şi copilul, copiii... Chiar dacă eu sunt doar eu, numai eu... Izidor BODEA ASTRA DEJEANA PE ARIPI DE VIS Pe aripi de gând iubire şi cânt se împletesc, mergând în van fără elan pe drumuri de vis. Pe aripi de timp viaţă şi cânt se împletesc; urcând spre cer câştigă şi pierd noaptea de vis. Pe aripi de vânt moarte şi cânt se împletesc; trăiesc cât un nor învie cu dor acelaşi nou vis. Pe aripi de vis noapte şi cânt se împletesc; iubesc mereu acelaşi nou dor de suflet trist. Izidor BODEA