Bilete de Papagal, 1945 (Anul 17, nr. 14-47)

1945-01-04 / nr. 14

Hi MM II Man! Trei generali români în fruntea a trei oștiri au intrat­ în Budapesta, în colaborare cu puternica armată sovietică dusă de doi mareșali încercați. Podurile uriașe, somptuoase de pe Dunăre au fost aruncate în aer. Pe bulevardele largi sfârâie obuzele, iar mitralierele clănțănesc în frigurile morții, din ferestrele cafenelelor unde, nu de mult, artiștii lăutari țigani în frac negru intonau doinele, dorurile și dansurile pastei unor consumatori de nostalgii. In 1919, într’o caldă zi de August au mai defilat odată, pentru întâia dată pe caldarâmul de piatră al vechiului oraș ungar, cosițele de fer ale cavaleriei române. După o luptă scurtă și îndârjită în preajma Tisei, tru­pele maghiare ale guvernului comunist de­ atunci, de sub prezidenția lui Kulin Bella, s’au tot tras spre Capitală, fără a mai putea opri năvala oștilor române. Conflictul izbucnise — și atunci — tot din pricina Ardea­lului, împotriva hotărârii marilor puteri ale Antantei birui­toare, guvernul ungar atacase pe Tisa noua fruntarie spre România. Mijloacele de propagandă erau puternice — și pe multe ziduri caporalul de­ acum douăzeci și cinci de ani, care scrie rândurile de față, citi în orășelele pe unde trecu îndem­nurile înflăcărate și lozincile sociale atât de ispititoare . Se făgăduia împărțirea pământurilor, desrobirea muncitorimei, înfrățirea graiurilor și semințiilor, numai să se smulgă iar Ardealul din trupul României. Guvernul lui Ionel Brătianu făcu însă o politică puțin prevăzătoare, după înfrângerea rezistenței ungare. Deși ve­nea cu un program aproape revoluționar, pe care la înfăp­tuit cu eroism, împărțind moșiile grofilor tuturor agricultori­lor băștinași, români și unguri, fără deosebire, la Budapesta spiritul nostru de clasă fu mai puternic . In locul unui gu­vern democrat prin esență — și care ne-ar fi scutit de fai­mosul, greul proces al „optanților“ dinaintea Ligii Națiunilor— noi am adus la putere pe amiralul Horthy și spiritul feudalist. Nu pentru întâia oară în istoria lumii interesele de clasă trecută înaintea intereselor naționale !... Am avut de-atunci încoace, de bună seamă, o Ungarie fals democrată care nu putea dăuna în niciun fel, prin veci­nătatea ei, „democrației“ noastre destul de boerești — dar ne-am ridicat înșine adversari fatali și puternici, atât de pu­ternici că la timpul potrivit ne-au și smuls jumătate Tran­silvania. Cavaleriștii noștri trec iar în tropot pe bulevardele largi ale Budapestei ! Dar de data aceasta de-asupra lor nu mai zboară, heraldic, cu ochi de sânge, vulturul rapace, ci porumbelul spiritului împăcării. Niciodată, de­ aci înainte, nu va mai fi atot­puternică în Ungaria, îngâmfarea oastei grofilor, iar vestmintele lor me­dievale, de catifea cu brocarturi, le vom vedea numai la Operă, precum dispare pe’ncetul și la noi spiritul ciocnesc. Niciodată ! Nem nem zoba ! Altminteri toate incendiile care au mistuit orașele Eu­ropei, miile de cadavre care încă putrezesc sub ruinele clădi­rilor bombardate, sutele de mii de mame și copile care au fost gonite de bicele spaimei, din sălașele lor în câmpiile înghe­țate, unde au fost pentru totdeauna înfășurate un giulgiul țeapăn al zăpezilor — toate crimele nebuniei, toate contorsiu­nile bestialității nu vor fi slujit la nimic. Niciodată ! Nem, nem soha ! nu trebuie să mai fie între noi și vecinii unguri mormane de spânzurați, schingiuiți și împușcați, pentru o provincie în care cu toții, românii cei mulți și ungurii cei puțini se vor putea înțelege în duhul fră­ției și omeniei. Iar pe malurile Tisei să nu se mai pândească și aștepte patrulele cu baionete pentru vărsarea mațelor între sălcii și arini, ci flăcăul și fata pentru un cald sărut și pentru făgă­­duiala de a-și fi mire și mireasă. T. ADERCA 10 Iei exemplarul Anul XVII.­­ Hr. 14 Știi, Coco, al cui e blocul Cela vast și triumfal? Drept răspuns, a scos cu ciocul Un DUet de criminal. Ianuarie ALFA Discuții în sânul guvernului Importante luări de atitudi­ne la liberali încetarea vacanței politice a dus la discuții în sânul guvernului, discuții care angajează întregul complex al s­tuației interne cât și al raporturilor țării cu Națiunile Unite. Discursul rostit în fața presei de către d. general Rădescu poate fi con­siderat ca un moment important în desfășurarea situației politice. El a fost urmat pe de o parte de progra­mul politic publicat de către Frontul Național Democratic, pe de altă par­te de declarațiile făcute de d. Vișo­­ianu la banchetul presei străine, în noaptea Anului Nou. Se așteaptă ca, în scurt timp, mi­nistrul nostru de externe să facă o serie de noui declarații referitoare la politica externă a țării și la respec­tarea angajamentelor noastre inter­naționale. Programul FND-ului Publicarea programului FND-ului constitue, în sine, o părăsire a atitu­dinii adoptate după formarea guver­nului d-lui general Rădescu. Fără a însemna deocamdată o in­dependență de acțiune, prezintă to­tuși, în liniile lui generale, exprima­rea unor ferme revendicări. Acestea cuprind: îndeplinirea sinceră a con­dițiilor Armistițiului, furnizarea mij­loacelor materiale pentru conducerea războiului de către profitori aresta­­­­a­rea criminalilor de războ­i, epurarea aparatului de stat, demobilizarea muncitorilor și țăranilor din detașa­mentele de muncă, combaterea spe­culei prin introducerea pedepsei cu moartea, legiferarea controlului cetă­țenesc, standardizarea producției, controlul cartelurilor, reforme fisca­le, rechiziționarea vehiculelor parti­culare, reforma agrară și naț­onali­za­rea băncilor. Congresul tineretului liberal Un eveniment deosebit de re­marcabil, atât pri el însuși cât și prin cnosecințele lui probabile es­te congresul tineretului li­beral. Relatăm în altă parte a ziaru­lui faptele așa cum s'a a petrecut. In aceste rânduri vrem să semna­lăm numai un literM : că tinere­tul cere insistent unirea celor două tabere liberale«, adică a organi­zației codusă de d. Dinu Brătianu cu aceea condusă de d. Tătărăscu. Acest tineret înțelege să lupte pen­tru unitatea portalului și respinge toate „chemările la ordine". Moți­unea votată la sfârșitul discuțiilor de la Sinaia este semnificativă pen­tru aceste cereri. Pe de altă parte, moțiunea mai cere adaptarea partidului la cerin­țele vremii. Aceasta ar urma să se facă printr’o conciliere individua­lismului cu interesele colective. Ti­­neretul mai cere epurație, mari re­forme în universitate, presă, etc. Dar, desigur, aceste revendicări nu vor crea atâtea discuții câte va prvoca cererea de fuziune cu gru­parea tătărășciană. Se așteaptă ca partidul să se pronunțe asupra acestei moțiuni. Măsuri pregătitoare pentru democratizarea vieții de Stat In ziua de 2 Ianuarie p. e. d. Lucre­­țiu Pătrășcanu, ministrul justiției, a făcut reprezentanților presei urmă­toarele decla­rațiuni : Pe linia desființării tuturor legiuiri­lor regimurilor dictatoriale, având un caracter reacționar și antipopular, am abordat­ legea de organizare judecăto­rească a fostulu ministru Marinescu din 1943. Desființarea tuturor legilor având un asemenea caracter constitue unul din punctele principale ala plat­formei Frontului Național Democrat și nu ara­aș timp sunt măsuri pregăti­toare a democratizării veții noastre de stat. Ca normă generală în ce privește instituirea unui regim transitoriu de organizare a magistraturii am revenit la legea din 1924 căreia corective pri­vind inemoritalitatea magistraților și normele de înaintare pentru a elimina, cu un ceas mai de­vreme, anumite stări de fapt, rezultate și ele a regi­murilor trecute Cea de a doua problemă privește competența actualelor Curți Marțiale de asediu a fost în realitate 9.9 fii­nd­ desființată prin actul din 23 August și mai ales prin afirmarea forțelor democratice in viața politică a țării. Ca un anacronism se menține o o largă și prin nimic justificată compe­tență a Curților Marțiale pentru in­fracțiuni care nu au nimic comun cu elementul armat propriu zis. Curților Marțiale urmează să li se limiteze competența în mod strict numai la Infracțiunile prevăzute de Codul Justiției Militare. Sunt în stu­diu în momentul de față măsurile legislative în acest scop. In sfârșit, în al treilea rând țin să precizez că legea privitoare la încadra­rea, cercetarea și judecară celor vino­vați de dezastrul țării a căpătat formă actul de lege al Ministerului de Justi­­țiefinitivă, încă de acum 10 zile. P*o­­ție prevede toate cazurile în care le­gea urmează să intervină după cum stabilește și natura tribunalului menit să judece aceste infracțiuni. ANULE VECHI Te ai dus, Anule, nu zic, ca Ite dați, ca și cum nici n’ai fost. Ai lăsat urme, Anule blestemat, in care ne pusesem toată nădej­dea, In 12 luni de viață, ne-ai imbătrânit cu 120 de ani, 12 vâr­tejuri de foc și grindină de fier. Ce Ud-ai adus în 360 zile de spaimă? Ruine. Ne-ai risipit orașele și gospo­dăriile, ne ai alungat, ne-ai des­părțit familiile. Pe unii ne-ai spânzurat de cărți, altora le- ai pus cârjile încrucișate pe mor­minte. Speranța zilei când ni te-ai arătat întâia oară, sprinten și copilandru, ne-ai învăluit o în zăbranie. De fiecare casă atârnă unul bătut de crivăț ca o buca­t­ de negură urzită, bătută de pustietate. Ai spulberat belșugul, a­ frământat țărâna, și florile și iarba le-ai stârpit. în cerul ce­nușiu ne vin oaspeții de iarnă, corbii, în stoluri cât lumea. Vrem să te judec, ca pe un tâlhar bătrân, adus in țarină în­tre furci, dar n'am pe unde să te iau. Ne-ai batjocorit și ai pie­cat pe furiș într’o noapte. — Vi­te­l, a fugit pe­ aci, printre amitire, ucigă-l toacal arată cu mâna ciungă umil, întors în sat de departe, fără braț și picior. Anul­ Nou, nu mă mai încred fn zâmbetul voios, cu care vii și tu. Ești doară nepotul celuilalt și am început să cred că sunteți un neam de fățarnici. Ia-ți uneltele și pune­te pe lucru. Să le vedem la treabă. Nu uita că pe la mijlocul ve­rii ne așteptăm să primești pe umăr porumbielul alb, pe care ni l ai prezis de pe când cereai jucării în copaie BARUȚU NOTA. — Din v'm corectoru­lui de la ziar sfârșitul cărții poș­tale e dlții, Iorgu Dude, publi­cată în numărul nostru prece­dent, a fost scâlciat. „Vă urez sănătate, ca să pot și eu ceri în pragul celor 60 de ani în Biletele d-tale, șarja îm­potriva antagonismului de brea­slă". ) IBM Pedeapsa cu moartea pentru CX»GGUI.CUEE .­ Miniștrii cari reprezintă Fron­tul Național Democratic în ac­tualul guvern, au primit instruc­țiuni din partea partidelor res­pective pentru redactarea unui proect de lege pentru introduce­rea pedepsei cu moartea pentru speculanți. Proectul urmează să fie adus în discuția Consiliului de miniștri îndată după Bobo­tează. Pentru o Adunare consultativă în cercurile social - dem­ocrate se afirmă că d. Titel Petrescu nu în­țelege să abandoneze propunerea sa anterioară de care am pome­­nit la timp — de a se crea, după modelul francez, o „Adunare Con­sultativă Provizorie", un fel de parlament, care să ajute guvernul în formularea proectelor de legi și în luarea diferitelor decizii impor­tante pentru țară. In cursul acestei săptămâni, șe­ful partidului social-democrat va face noui declarații în această pri­vință, concomitent cu stăruințele sale în Consiliul de Miniștri. Rep. 51 EST: 1 Aici IBIS( Citat) avoca în fața vam­alei­­ de epui­re ti publici Comisia­­ de epurare a avocaților pu­blici, în urma cercetărilor întreprin­se, a hotărât epurarea avocaților pu­blici: Virgil Dam­an, Hariton Rizes­­cu, Radu Theodorescu, Vladimir Pe­­trovici și Const. Popov. Au mai fost chemați în fața comi­siei următorii avocați publici: Stelian Oprescu, fost secretar general la ro­mânizare; Horia Vlădescu, fost secre­tar general; Ștefan Petrescu, idem; loan Theodorescu, actual secretar ge­­n ffllL.. , Minst. Cultelor și Artelor; Hartulea, N. Ciaușescu, Bulgaru, D. Protopopescu, M­­ihai Zaharia, Tudor Popescu - Luca Sindilie, Domănățeanu, Petre Meicu, Justin Popescu, Tulbure, Constanța Ionescu, Dinu, Angela Pateli, Petre Pătrășcanu, Ion Nelu oinescu, Theo­dor Pogonat, Grigore Ștefăniu, Du­mitru Georgescu și Petru Dendo­u. CITIȚI IN PAG­ II . Textul decretului lege pentru ■HDECMEA­NUIUI DE DUZII Înființarea Tribunalului popular. Cum vor fi judecați și ce pedepse vor primi vinovații de dezastrul țârii. S’a sinucis în noaptea de Anul Nou Tânărul Ion Pătulescu, de ÎS ani, domiciliat în Fundătura Grozăvești 4, era ros de gânduri negre și voia să-și pună capăt zilelor. In acest scop el a sustras un revolver dela vărul său sergentul major Dumitru Vlad din compania 5-a sanitară. In noaptea de Anul Nou lii ora 12 a ieșit în curtea oaselor părintești și și-a descărcat un glonte în abdomen. După câteva ore de chinuri el a sucombat. Asupra motivelor care l-au deter­minat la acest gest, se fac acum cercetări. i fTT"V'T"V"V­S| BIBLIOTECA UNUI ȚĂRAN In lagărul Tg. Jiu soldații concentrați pe câte 60 de zile, gorjeni ca de gardă­ ___ _ __ și ofițerii lor, în majoritatea învățători, * se schimbau la fiece 2 luni. Un contingent nou de săteni ve­­­­nea să-i înlocuiască pe cei cu stagiul împlinit și convoiul, cu traiste și desagi, străbătea teritoriul închisorii către cazărmile, din fund, condus de un sublocotenent. De prin părțile împrej­muirilor comuniste, confundate cu ceața și pădurea, în toată regiunea, până la orizont militară, se auzea la înnoptat plânse­­tul trompetelor de stingerea a încă unei zile de melancolie. Comandantul lagărului, Colonelul Șerban Leoveanu, despre care voi avea mai multe prilejuri să vorbesc, era un om civili­zat. N­ vedeam adeseori, fie că-i căutam o convorbire, totdeauna inimoasă și variată, mai ales literară, fie că eram chemat. In ziua de care-mi amintesc de Anul Nou, comandantul a trimis la mine un planton. Prima curte, a comandamentului și a cor­nului de gardă, da în lagărul propriu zis cu o poartă de ză­brele, păzită de o sentinelă. M’am prezintat sentinelei : — M’a chemat D-l Colonel — Dumneavoastră sunteți D-l Tudor Arghezi ? m’a între­bat soldatul. Corectitudinea rostirii și accentul unui interes pus în si­­labisirea numelui, părea să indice că soldatul îl mai auzise și înainte de a-l fi strigat prin deschizătura porții plantonul Era­ în opinci. Alături de el sta, nerăbdătoare să-și hotărească o­­ părere despre mine, nervoasă, vânătă, cu o vâlpâire arzătoare, a ochilor de jar, negru, o cățea. Vedeam întâia oară și pe soldat și cățeaua. Erau în lagăr­e de curând. L-am întrebat : — Parcă m’ai fi cunoscut mai demult... Mă uitam insistent la el și la câine, un animal ales, o per­sonalitate. — O să vă spui când vă întoarceți de la D-l Colonel... E că­țeaua mea de acasă. Nu se mai desparte de mine... Am fost cu ea și la război. Soldatul era un om ca de vre­o 40 de ani, voinic și fru­mos, cu mustața sburată peste obraz. Ieșind mai repede decât a trebuit, de la Comandant, am vorbit cu sentinela. — Vream să știu întâi dacă, într’adevăr, Dv. sunteți scrii­torul Arghezi. Față de o cercetare atât de directă, un moment am ezitat, îmi venea să-i răspund că, cine știe, poate sunt, poate că nu sunt... Mă cam intimida să afirm sigur, având o îndoială, per­manentă de la debuturile mele, dacă pot să-mi recunosc cali­tatea de scriitor. In orice caz, ceea ce părea cert, e că eram Tu­dor Arghezi... Cu toate că noțiunile și’n astă privință deveneau confuze, de când ieșeam de 2 ori pe­ zi la apel, mă sculam, mă­ duceam la tmstt și mă culcam cu trompeta, și aveam voie să­ scriu acasă numai odată pe săptămână, opt rânduri pe o cartă poștală. — Eu sunt ! l-am răspuns, în sfârșit. Soldatul mi-a prins mâna și mi-a scuturat-o oltenește. Voia să mi-o sărute. In definitiv, îmi ziceam, câți nu mi-au­­ sărutat-o, chiar după ce m’au lovit. " — V’am citit toate cărțile, Domnule Arghezi... Lu am pe­­ toate... ^ Nu-mi venea să vreau să cred. Soldatul mi-a înșirat o gră­­­­madă de titluri de volume. Singurul care-i lipsea era cel din­­ urmă. I l-am făgăduit și primindu-l din București i l-am dat. „ Intrebându-l : „Ești învățător?”, mi-a spus că e plugar... Cum­­ dăduse de numele meu ? Fusese cu fratele lui, tot plugar, la o­ adunare oficială, din Tg. Jiu, unde oratorul principal, sfătuind­ŭ pe săteni ce să citească și ce nu, mă înjurase cu un mare en­­­­tuziasm. Cei doi frați au ciulit urechea, s’au dus la librărie, au­ dat cel mai muncit ban al lor pe o carte și după ce au citit-o,­ s’au limpezit.­­ — Am văzut atunci că sunteți de-al nostru, mi-a spus sen­tinela. — Cum de-al Dumneavoastră? Fiindcă sunt și eu de neam* gorjan ? __ Nu. Asta am aflat-o pe urmă. Erați de-al nostru in­tri altfel, vreau să zic... Felul în care eram „de-al lor” eu îl știam dar nu știam că felul se putea vedea ușor și din scris. Declarațiile cu mâna la piept mi s’au părut întotdeauna triviale. De la cărți de ale mele, cei doi plugari au trecut la altele, și au umplut de cărți un dulap, citite de satul întreg. Am avut impresia, vorbind cu sentinela, că le-au și înțeles mai bine decât cărturarii din București. Biblioteca săteanului din poarta închisorii și-o poate face orice țăran și orice meșteșugar, fără să aibă nevoie de pre­­ ferinte­ T. ARGHEZI ­iciiRi tinereM mm­­ M După terminarea pioasei solemni- ținerea congresului. Imediat după în­­săți de pe peronul gării Sinaia, iine- ceperea congresului, grupul tineret ț­­retul național-liberal a procedat la lai tătărăscian, a prezentat un, pro­test »aria Împotriva primire­ în «►*­drei © partidului a numeroși legionari și colaboraționiști, după­ care con­­gresul s’a scindat, grupul prezidat de d. Mihail Fărcășanu continuându-și ședința la care au luat cuvântul re­prezentanți din toate provinciile, îar grupul tătărăscian a votat o moțiune prin care cere adaptarea P N. L. la imperativele vremii, adaptare impusă de necesitatea salvării naționale­­ neîntârziate, unirea tuturor forțelor liberale și dorința unei colaborări rod­nice, acum ca și în trecut între d-nii Dinu Brătianu și Gh. Tătărăscu. Gruparea de sub preșidenția d-srat Gh. Tătărăscu anunță în ziua de 21 Ianuarie, un mare congres, la Ploești, unde vor lua parte reprezentanți din toate provinciile țării, congres menit să verifice cadrele râmase credin­cioase d-lui Tătărăscu. VIITORUL CONSILIU ”r­lîE MINISTRU Consiliul de miniștri anunțat pen­tru primele zile ale anului nou, a fost amânat pentru după Bobotează. Se va examina situația politică inter­nă în lumina nouilor evenimente in­­tervenite în timpul sărbătorilor. "* . Preotul Victor N. Popescu, recto­rul Internatului Teologic de la Radu­­- Vodă din București, era după în­t­toarcerea de la studii din Paris un j­o j tânăr cu izbucniri și frământări de­­ vocație pascaliană, aparente în cal­it­tea publicată în 1330: „Tragedia u­­­­nui suflet : Tudor Arghezi“, studiu­l de mistică sinceritate,­­ îmbrăcând haina neagră, preocu­r­ pârii,e noului preot, făgăduit Bise­­r­icei și poporenilor ca o individua­­­­litate răscolitoare, s’au temperat,­­ digerate în acea disciplină de reci­ti­procități, care răpește în toate ge­nerațiile, țării, o seamă de energii­­ cumințite, asigurate educației seden­­­­tare. " Dela Părintele Victor Popescu pri­­­­mim următorul răspuns la biletul­­ nostru, apărut aci în săptămâna 1r Crăciunului : ,Ce faci Părinte ?" și­­ L Publicăm cu multă plăcere, dar cu­­ părerea de rău că trebue trunchiat­ă din lipsă evidentă de spațiu.­­ E­l­ este de făcut demonstrații Calendarul lui Coco CE FACI, PĂRINTE? unui lucru simplu și de linie mare care nu se poate opri la cazurile strict particulare, de merit ascuns . Două puteri privigeliate, o preoțime (15.000 de voințe) și cu deosebire Si­nodul (60 de Prinți arhierei) sunt ele prezente sau absente din viața românească? Din trecutul prestigii­­lor, intacte și azi la Roma, au eșit, iar în lupta zbuciumului actual refuză să intre. Trebue să ne dumirim fără întârziere asupra unei forțe numerice atât de importante, străină de toate evenimentele dacă mai trebuie păs­trată și garantată sau trimisă la ro­sturi mai potrivite cu râvna ei ade­vărată. • Ați scrti, Domnule Arghezi, în­­tr’Un număr din ziarul dvs. și ch­ai în ajunul Sărbătorilor, un articol cu acest titlu, care m’a lovit în su­net mai sângeros decât aș fi pri­mit pe spate lovituri cu biciu în­muiat în apă și împletit în patru. Mă văd lovit și simt nu numai du­rerea, ci mai ales batjocura, pe care o socotesc nedreaptă. Eu, însă, nu vă pot răspunde niciodată la fel, pentru că răbdarea mea dreșt­­ă și preoțească îmi cere să ’ntorc și o­­brazul celălalt. Nu pot împiedeca talentul dvs. să-l folosiți și pentru asta. Nu zic că preoțimea noastră toa­tă stă pe scări îngerești. Nu șt­ui ch­ar de este posibil, ca un om, să fie un preot cu vrednicia care i se cere de sfințen­a servirii ce o face. Insă sunt încredințat că atâția pre­oți se strad­uesc za,­ce zi sa ne mai vrednici, mai neobosiți și munca lor să fie mai roditoare. Eu, unul, sus­pin de atâția ani că nu sunt preot într’o mică parohie de țară sau de mahala, unde să intru prin case fără să bat la ușe ca să mi se des­chidă și să fiu așteptat ca și Iisus Hristos, la căpătâiul bolnavilor și lângă inimile celor care sufăr. Simt că n’am să fac niciodată în viață ce-au realizat atâția preoți care, prin străduința lor și încrederea credincioșilor pusă în ei, au înăl­țat în mahalalele Capitalei zeci de biserici mărețe. Unde vin să se a­­dune sufletele ca și păsările ceru­­­­lui din pilda cu copacul răsărit , dintr’un grăunte de muștar. Nu­­ sunt preotul unor suflete care să­­ vină să-și plece genunchii și sufe­rințele sub ep­trahilul meu, ca să le dau dezlegare de păcate, liniște sufletească și multă fericire. Mă simt, însă, lov­i de întrebarea pu­să de dvs., pentru că aș vrea să fiu ca unul dintre aceștia, spre ca­re privesc cu o invid­e îndreptăți­tă, știndu-i că fac altora atâta bine.­­ Se poate ca dragostea mea după­­ o asemenea preoție să mă facă să o exagerez în bine, ceea c­e poate nu ; există decât în închipuirea mea. 1 Dar lăsați-mă să vă asigur că și­­ răspunsul ce-l dați singur la între­­­­barea pusă de dvs. este o exage­­­­rare, care pornește tot dintr’un sen­­­­timent, opus iubirii mele. Până atunci primiți foi dar de­­ Anul nou, cărticica mea Icoana­­ Maicii Domnului, în care am adu­­­nat istorisirile dintr'o mie și o i mie, ale unor preoți vrednici. ă Preotul VICTOR N. POPESCU

Next