Buna Vestire, iulie 1937 (Anul 1, nr. 102-127)

1937-07-03 / nr. 103

Contra-ofensivă lase Războiul ideologiilor na pola­rizat numai energiile desperate ale Europei, ci a ajuns să se răs­frângă până şi în cel mai modest câmp de activitate din ţara noa­­tră. Dată fiind de altfel stric­ta corelaţie organică a vieţii de pe continent era absolut esclus ca marile bătălii începute la Ro­ma, la Muenchen, la Paris şi la Madrid, să nu-şi aibă ecoul ei şi la Bucureşti, să nu provoace şi aci o sumedenie de încăerări mai mici. Şi astfel am ajuns la în­cordarea de astăzi de la Barou, unde naţionaliştii, strălucite cre­aţii ale pământului românesc şi ale dreptei credinţe, trebue să se împotrivească unei contra-ofen­sive furibunde a tuturor puşla­­malelor, bulgăroilor şi trădători­lor de stânga, scoşi în prima li­nie de către un inamic prudent şi invizibil: jidanul. Ca unul care am contribuit, în măsura modestelor mele puteri, la resuscitarea şi la triumful ideii naţionaliste în principalul Barou al ţării, nu pot asista — acum — în spectator impasibil la încordarea forţelor din acest episod dramatic al unei bătălii generale mai vaste. Nu pot să nu apăs instinctiv pe trăgaci, când văd cu câtă înverşunare se ri­dică logodnicii aiurelii democra­tice împotriva primelor încer­cări serioase de a se româniza una din cele mai nobile profe­siuni din această ţară. Câteva constatări dureroase pentru astăzi: Ştim cu toţii că lupta cea rea­lă se dă între români şi jidani. Intre românii — cari deşi au dat ştiinţei dreptului o serie de per­sonalităţi strălucite, demne de a figura pe primul plan al nu im­portă cărui barou occidental, au fost totuşi covârşiţi şi dominaţi de venetici în propria lor ţară — şi o haită cenuşie şi infamă de samsari şi de afacerişti is­­raeliţi. Normal şi mai ales real ar fi fost aşa­dar ca împotriva d-lor MICESCU şi PERIEŢEA­­NU să iasă adevăraţii campioni ai Dudeştilor şi Văcăreştilor, a­­dică FILDERMAN, HECTER, LIBROS sau d-ra PASSIONA­­RIA SONENFELD. In felul a­cesta nici o confuzie n’ar fi fost posibilă, iar în caz de victorie sau înfrângere, am fi ştiut cui să atribuim meritul sau răspunde­­­rea. Dar ca şi când înţelepţii şi par­veniţii noştri n’ar fi învăţat ab­solut nimic din tragicele, din a­­pocalipticele experienţe ale alto­ra, tăvălite în flăcări şi’n sânge sub ochii tuturora, vedem că în locul macabeilor aşteptaţi, apar cu totul alte figuri: Dobrescu, Georoceanu, Vlădescu... Toţi meş­­terii-făurari ai demagogiei sub­urbane, toţi nomazii votului uni­versal cari au împins până aco­lo dispreţul ridicolului, încât să transplanteze la Baroul de Ilfov, metodele d-lui TH. ANDREES­­CU-RIGO cari n’au dat rezulta­te prea strălucite în vremea din urmă, nici măcar în gropile lui Ouatu... Nostim e că jidanii au dispărut cu totul de pe arenă. Ei nu mai mişcă, nu mai suflă... (Poate cel mult, în calitatea lor de iepuri de nouă hotare să mişte unde­va, disperaţi, din urechi spre a a­­dăuga un element dinamic şi propulsiv stropşelilor de salivă şi scăpărărilor din barbişon ale d-lui DOBRESCU, acest nobil şi generos Demostene al romilor). Totuşi prezenţa lor se simte din când în când, precum se sim­te voinţa lacomă a cârtiţei sub muşuroiul care svâcneşte fără cauză aparentă. Ori de pildă, în forţele iudaice rău famate din Capitală, a apă­rut un vehement protest al «Aso­ciaţiei solidare a avocaţilor din România». Acest protest se in­ch­ee exact aşa: («Asociaţia) trimite salutul ei călduros d-lor Dem. Dobrescu, Romulus Georoceanu, Ion Vlă­descu, şi se leagă a sta alături de ei în curagioasa luptă întreprin­sa pentru restabilirea ordinei legalităţii şi frăţiei în barouri şi pentru ridicarea morală şi mate­riala a t­­rupului Avocaţilor şi membrilor săi, în interesul şi spre bunul renume al ţării, asigurân­­du-i că vor avea deplină isbândă în această luptă». După cum v­edeţi, orice se poa­te spune despre democraţii a­ceştia: că sunt de provenienţa cea mai diversă, începând cu cea bulgărească şi sfârşind cu cea haldeiană; că sunt capsomani şi stupizi; că sunt imbatabili în do­meniul panglicăriei şi al ridiculu­­lui; dar un singur lucru nu li se poate tăgădui: fineţea diploma­tică. Fiindcă deşi ei pretind că luptă pentru restabilirea ordi­nei, legalităţii şi fraternităţii, toată lumea ştie că adevăratul lor scop este restaurarea d-lor Filderman, Hector, Mózes Zip­stein şi a d-rei Passionaria So­­nenfeld, în toate anticele lor privilegii pierdute. «Al dracului şi Mitică Dobres­cu ăsta! —» esclamă cu invi­dioasă admiraţie de undeva d. TH. ANDREESCU-RIGÓ. Şi pe legea­ mea, are dreptate. Nicolae Bogdan Succesul dinnationakreitinlior Joci. Soroca partidul naţional creştin a înregi­strat în jud. Soroc®, la alegerile co­munale, o frumoasă izbândă. Făcîn­­d­u-se alegeri în 46 comune din 66, s-au obţinut după terminarea acestei serii, următoarele rezultate: Naţional-creştinii 110 mandate şi 13.284 voturi; Guvernul 85 mandate cu 10.311 voturi, Ţărăniştii 33 man­date cu 6461 voturi; Vaida 6 man­date cu 1995 voturi, iar Steriştii 4 mandate. Ţinând seama că jud. Soroca are nu mai puţin de 9 colonii jidoveşti, că niciunul din judeţele Basarabiei, suc­cesul naţional-creştinilor apare cu a­­tât mai impresionant. Ce nu vor şi ce nu pot partidele (Contittunre dia pa;*. creia o situaţie nouă, în care nu pot să se mai simtă tot atât de siguri. ....... . Dimpotrivă, politicienii de stânga şi în special naţional ţă­răniştii sunt copiii răsfăţaţi ai presei iudaice, ai contingentelor electorale evreeşti şi ai finanţei jidăneşti, aşa că n’au nici un in­teres să diminueze sau să slăbea­scă aceste forţe, cărora le dato­­resc însăşi existenţa lor politică. Dar dacă vorbesc de «progra­mul lor» de românizare este just atât cât trebue ca să capteze prin ei pe câţiva români naivi, fără ca — Doamne fereşte ! — să piardă marele aport al evreilor. Şi atunci, mai este oare nevoie să mai insistăm, pentru a de­monstra că partidele nu vor ro­mânizarea ? * Dar dacă ar voi, ar PUTEA oare să o facă? Românizarea înseamnă o lup­tă grea dusă împotriva înstrăi­nării ţării, de către totalitatea forţelor româneşti. Primul co­mandament al românizării este unul elementar şi vechiu ca lu­mea: unirea tuturor românilor pentru realizarea acestui ţel. Dar partidele, prin însăşi fiinţa lor, sunt rezultatul diviziunii şi al destrămării naţionale. Ele tră­iesc din vrajbă şi din despărţirea artificială a românilor în cate­gorii separate sau vrăşmaşe. Prin­­cipiul lor de existenţă este fărâ­miţarea puterilor românilor. Iar în faţa străinilor fiecare partid se găseşte faţă de celălalt ca un concurent care se luptă să câş­tige cât mai multe voturi străine, atât din afară cât şi dinlăuntru. lată de ce, chiar dacă am ad­mite că printr’o minune toate partidele s’ar pune într’o zi de acord să realizeze Un­ mare pro­gram de românizare ele n’ar putea să-l împlinească, fiindcă sunt condamnate — prin însăşi fiinţa lor — să caute succesul şi pute­rea slujind pe străini. Sistemul partidelor presupune divizarea românilor în faţa unor grupuri solidare de străini. Iată de ce, nu este nici o nă­dejde de împlinirea gândului de românizare a României, câtă vreme mai persistă partidele şi sistemul lor politic. Românizarea rămâne pentru partide un punct permanent de program, o durere mai mult de speculat şi un pretext mai mult pentru a-şi aranja, îndărătul ace­stei nobile năzuinţe, afaceri pro­zaice şi foarte egoiste. Românizarea înseamnă un ţel prea sfânt şi o luptă prea grea, pentru ca partidele să se poată ridica până la dânsul. Românizarea nu va veni nici­odată de la partide. Ea va veni de la mişcările noastre naţionale, care vor reuşi să-şi dea forma de armate politice şi se vor arăta capabile să răstoarne pe cale re­voluţionară întreg sistemul actual şi să ridice în locul lui regimul totalitar al partidului unic şi al corporaţiilor naţionale. Mihail Manoilescu ❖ BUNA VEST IRI tatamim Suveranului D, primar general Al. G. Donescu, va lansa astăzi o proclamaţiune că­tre cetăţenii Capitalei, Invităndu l să participe Sâmbătă dimineaţa, în număr cât mai mare, la primirea Suveranului în Gara de Nord. Rezultatul total al alegerilor de Marţi­ ­ri au avut loc alegeri pentru consiliile judeţene în patru ju­deţe: Severin ,Banat), Neamţ, Tighina şi Braşov. Rezultatul total al voturilor obţinute de partide, este urmă­torul: Liberalii 43.645. Naţional-ţărăniştii 30.054. Naţional-creştinii 31.414. Frontul Românesc 13.791. Georgiştii 9.263. întrunirea frontului Românesc la Câmpeni CÂMPENI. Sâmbătă 26 iunie s-a ţinut întrunirea organizaţiei ju­deţene a Frontului Românesc în sala Vereş din localitate. Au parti­cipat preşedintele org. jud. d. Adam Popa, dr. Peleacu, Prof. Dimitriu, preot D. Dragomir şi Iuliu Todea, cari au ţinut cuvântări în fata le­­gatiilor venite din comunele din jur. S’au distribuit numeroase ma­nifeste de propagandă. D. preşedinte Adam Popa în cu­vântarea ţinută a arătat scopul or­ganizaţiei Frontului Românesc pentru înfăptuirea României a Ro­mânilor terminând cu cuvintele că Front Românesc înseamnă Naţiun© şi Rege pentru Patrie şi Lege. Frontul Românesc este deci che­marea la luptă a tuturor Românilor de bine pentru drepturile şi propă­şirea neamului românesc. A doua zi delegaţii veniţi au plecat în comu­nele din jur în propagandă. Sărbătorirea d-lui Petre Papacostea Omagii aduse d-lui prof. Mihail Manoilescu Corpul telegrafo-poştal a ţinut să sărbătorească pe d. Petre Papacos­tea, fost director general al P. T. T., cu prilejul zilei sale onomasti­ce, la o manifestare de dragoste pentru modul cum a condus direc­ţia generală P. T. T. acum 10 ani. De dimineaţă un grup numeros de funcţionari inferiori, delegaţi din toată ţara, s-au dus la locuinţa d-lui Papacostea. D. conductor Ciş­­mireanu a vorbit în numele func­tio­narilor inferiori, prezentând urări d-lui Papacostea şi mulţumindu-i pentru dragostea ce a purtat-o cor­pului poştal când a fost director general. D. Petre Papacostea, răspunzând, i-a asigurat pe poştaşi de aceeaşi dragoste is de acelaş sprijin şi în viitor. Seara a fost la «Luzana» un mare banchet dat de funcţionarii supe­riori P. T. T. în onoarea d-lui Pa­pacostea. Au participat peste 31M­ de func­ţionari superiori din centrală şi din provincie. Sosirea d-lui Papacostea la ban­chet, a fost salutată cu ovaţii şi ne­sfârşite aplauze de asistenta ridi­cată în picioare. D. PETRE PAPACOSTEA a în­chinat primul pahar pentru acela care are în veghe­ interesele ţării, M. S. Regele (ovaţii). D. MIHAIL IOAN, subdirector ge­neral P. T. T., a scuzat lipsa d-lui ministru Franasovici şi l-a felicitat pe d. Papacostea în numele minis­trului comunicaţiilor. D. MIHAIL ROŞCA, fost subdi­rector general al P. T. T., a expri­mat iubirea şi devotamentul foşti­lor colaboratori ai d-lui Papacos­tea, astăzi pensionaţi­ Se sărbătoreşte totodată şi împli­nirea a 10 ani de la legea de orga­nizare a P. T. T., legea Papacostea. Au mai vorbit elogiind pe sărbă­torit d-nii: ing. Octav Costacea, preşedintele Asociaţiei personalului P. T. T., av. Gh. Neacşu, directorul Casei de credit, director C. Boboi­­ceanu, Gr. Paplica, preşed­intele soc corpului P. T. T.­ Dumitrescu, pre­şedintele Asociaţiei impiegaţilor, d-na Dina Duh, din partea femeilor funcţionare, insp. C. Negulescu, Ce­zar Protopopescu, în numele func­ţionarilor de la spc. de telefoane, in­giner Otopeanu, din partea ingine­rilor, av. Mărculescu, Gasparovîei şi Păun. RĂSPUNSUL D-LUI PA­­PACOSTEA D. PETRE PAPACOSTEA, pri­mit cu lungi aplauze, a început prin a mulţumi d-lui ministru Franaso­vici, omul cu părul de argint şi ini­ma de aur şi conducătorilor poştei pentru adeziunea ce şi-au dat-o la manifestaţia corpului poştal. «Când azi dimineaţă delegaţia dv. mi-a adus la cunoştinţă sărbători­rea am fost emoţionat pentru că nici un banchet nu mi-a adus mulţumi­rea ca acel care urma astăseară. Am avut şi o mare satisfacţie. Este pen­tru prima oară când un corp consti­tuit sărbătoreşte pe un fost condu­cător. Meritul este al dv. şi vă ridică la rangul întâiu. In 1919 când comunismul amenin­ţa Capitala, funcţionarii erau într’o stare mizeră. Atunci cu un grup de camarazi am pus problema canali­zării nemulţumirilor astfel ca ele să nu fie speculate de comunişti. Dacă comunismul n’a prins, aceasta se datoreşte şi acestui corp funcţio­năresc. Când am văzut nedreptăţile celor de sus, am venit în fruntea grevei, suferind şi închisoarea. In clipa în care mi s’a încredin­ţat poşta am spus că primesc cu condiţia să mi se dea mijloace ma­teriale pentru a remedia răul. îji mi s’au dat. OMAGIUL ADUS D-LUI PROF. MIHAIL MANOI­­LESCU D. prof. Mihail Manoilescu fost subsecretar la ministerul de finan­ţe în vremea aceea, mi-a acordat cu cea mai largă bunăvoinţă şi cu dra­goste toate creditele necesare cerute de mine, în scopul ridicării morale şi materiale a corpului P. T. T-ist. Mi-a spus chiar într-un rând: *întocmeşte tabloul de încadrări, şi avansări, cum socoteşti că e mai bi­ne. Eu ţi-l aprob în întregime. De aceea totdeauna îmi voiu aminti cu dragoste şi recunoştinţă de d. prof Mihail Manoilescu Şi tot corpul P. T. T.-ist aduc floa­rea recunoştinţei d-lui prof. Mihail Manoilescu, omul Politic cel mai generos, cel mai înţelegător al ne­­voilor celor obidiţi, un mare înfăp­tuitor şi sprijinitor de înfăptuiri pozitive pentru toate celulele na­ţiei. Erau de făcut opera administra­tivă şi cea sufletească, materială. Au fost împlinite toate pentru că m-aţi secondat cu toată înţelegerea. Am crezut că este necesar să vă redau încrederea în dv. Şi am iz­butit stârpind în primul rând inter­venţiile politice. Banchetul s’a terminat la ora 2 noaptea într’o atmosferă de cald entuziasm şi camaraderie. Peste câteva zile vor apare însemnările de pe front ale lui NECULAI TOTU. O parte din însemnările ace­stea le-aţi cetit în foiletoanele ziarului nostru. Cea mai mare parte însă inedite, aceste însem­nări povestite de un soldat pen­tru care răsboiul din Spania a fost mai mult decât un răsboiu, a fost ceea ce pe deplin ne înfă­țișează aceste rare povestiri. JB­ől Din istoria lui Stalin Sena comploturilor contra lui Stalin, croitaraa lui K­immit. Comutatul lui MCM si Tomstoi. Situaţia din U­kraina. Stalin incupa lupta contra partidului comunist ii Deportări în masse în Siberia După răscoala cazacilor, numeroa­se provincii aderă la lupta contra­revoluţionară. Curentul anti-stani­­list prinde din ce în ce mai mult în toată Uniunea. Stalin se înconjoară de numeroşi jidani, pe care-i aşează în posturile de comandă, unde încă nu erau introduşi. In aceiaşi mare măsură curentul antisemit prinde rădăcini foarte pu­ternice. Efectele curentului antise­mit, au fost văzute recent, acum când Stalin a fost nevoit să se de­baraseze de o parte din jidanii ce-i înconjurau. In Ukraina se observă imediat du­pă răscoala cazacilor, o vie agitaţie. La Moscova opoziţia începe din nou a unerii contra dictatorului. La 30 Decembrie 1932, se organizează con­tra lui Stalin o serie întreagă de comploturi. Situaţia financiară şi economică în U. R. S. S. este dezas­truoasă. Toate fondurile pentru pla­ta lucrătorilor sunt epuisate şi mi­lioane­ de lucrători ruşi sunt ame­ninţaţi să rămâie fără plată. Haosul financiar ce domneşte în acel timp în Rusia, încetase de a fi o taină de stat. Politica lui Stalin întâmpină o dârză rezistentă. Func­tionarii superiori în mod conştient ignorau decretele lui Stalin, soco­tind că ele erau dăunătoare intere­selor populaţiei. Situaţia dictatorului roşu era din nou extrem de critică. Aresarea lui Eismont In urma propagandei contra-revolu­­ț­ionare ce s’a făcut intens la sfârşitul anului 1932, Stalin a constatat partici­parea directă a numeroşi fruntaşi so­vietici la acţiunea aceasta net anti-sta­­linistă­ Din ordinul dictatorului au fost a­­tunci arestaţi Bismont, comisarul po­­porului pentru aprovizionare; Smirnov, fost comisar al poporului la agricul­tură; Tolmacov, comisarul comunica­ţiilor şi alţi câţiva fruntaşi de seamă. Arestaţii au fost învinuiţi că au or­ganizat un complot pentru răsturna­rea lui Stalin şi că intenţionau convo­­carea unui congres al partidului comu­nist din Rusia Sovietică pentru ale­gerea succesorului lui Stalin. 1® adevăr, faptele ce erau imputate celor trei fruntaşi sovietici, s’au dove­dit a fi fost exacte. Capul lui Stalin fusese din nou în mare primejdie. Partea interesantă în această nouă afacere a fost că complotiştii nu lu­craseră singuri şi că şi alţi fruntaşi sovietici voiau să se debaraseze de Stalin. Astfel au avut cunoştinţă de com­plot: Ricov, fost preşedinte al­ consi­liului comisarilor poporului, Tomsky, fost preşedinte al comitetului central pri­­ns al partidului comunist şi Raico gen­eral-comandant al Kremlinului. Deasemenea a fost bănuit că a făcut parte din complot şi ambasadorul Tra­La 5 August 1933, dictatorul roşu a pornit oficial lupta sa In contra par­tidului comunist. La congresul extra­ordinar al partidului comunist, ce a avut loc atunci, dictatorul roșu in dis­cursul său și-a precizat definitiv ati­tudinea. Stalin a arătat că în ultimii doi ani membrii partidului­­comunist au crescut. Lenin însă a arătat mereu că un partid prea numeros nu poate fi unitar şi că forţa partidului nu stă în t­umărul membrilor cî în cohesiunea lor. Pe această consideraţie Stalin a ce­rut purificarea partidului In mod pe­riodic şi sistematic. Stalin a precizat că timpul acestor măsuri a venit. De ce ? Pentru că în partidul comunist au pă­truns duşmanii comunismului. Dictatorul a subliniat faptul că la oraşe toţi foştii burghezi au deve­nit lucrători şi astfel au ajuns în nucleele comuniste. La sate, foştii ianovschi dela Tokio, care de altfel a şi fost imediat rechemat dela postul său. Oficial însă s’a anunţat că Tra­­iaBovsch­i şi-a dat demisia din motive de boală. Cu toate măsurile severe d­e re­presiune, livrările de grâu în U­­­craina, încetaseră aproape cu desă­vârşire.­­ Agravările situaţiei rezultase de altfel şi prin noua micşorare a ra­ţiilor de pâine, cu 100 drame pe zi, pentru toate categoriile de lucră­tori.­­ In urma acestor reduceri, lucrăto­rii categoriei celei mai privilegiate, aparţinând industriei grele, au înce­­put a primi 6oo grame în loc de 809 Categoria cea mai desavantajată, a primit 2oo gr. în loc de 4oo. Eşecul furniturilor de grâu fiind definitiv, la scurt interval raţiile acestea au fost micşorate cu încă loc gr. pe zi Faptul acesta a stârnit mare vâlvă printre lucrătorii de toate categoriile. Stalin cu puţin timp înainte, anunţase la Radio, că el, personal, se va ocupa de ches­tiunea aceasta. Ori, măsurile ce au fost luate în urmă, nu puteau deci fi decât opera lui. Tulburări grave cu caracter făţiş anti-stalinist s’au produs imediat în toată Ukraina. Mişca­rea s’a întins repede şi în alte provincii. Stalin a publicat atunci un nou decret, în baza căruia «toa­te persoanele indezirabile şi ne­ocupate cu o muncă producătoa­re», în special din Odesa, Kiev, Moscova, Harcov, etc. să fie de­portate în Siberia. «culaci» au pătruns în colhoze. In această situaţie deci, a susţinut Sta­lin, nu e de mirat că în sânul par­tidului comunist, s’a ivit opoziţia jot contra comunismului pur, contra «li­­niei generale» a politicii comuniste şi contra aşa zisului regim ai­ Autist. Ca urmare, Stalin, a cerut purifica­rea imediată a partidului comunist şi epurarea lui de toate elementele «dubioase», arătate mai sus. Discursul acesta al lui Stalin, a stârnit în U. R. R. S. o extraordina­ră senzaţie. Imediat oricine şi-a dat seama de jocul lui Stalin. Acesta nu de­clarase răsboiu pseudo-comu­­niştilor, ci comuniştilor adevă­raţi, duşmanilor săi, ce voiau a-l înlătura. Din acel moment, 5 Aug. 1933, lupta între Stalin şi partidul co­munist a început. Dem. Sufu Lip­ta lul Stalin contra partidului tumunist Realismul în istorie (Cotinuare din Pag. 1­a) rească ITanchetă, cu acea verde ac­ceptare a adevărului pe care am voi s’o vedem pe deplin adaptată moravurilor universitare actuale. Da, e drept că «paşoptiştii», creato­rii statului român modern, au fost democraţi, progresişti, adoratori ai parlamentarismului şi ai liberalis­mului. E drept că aceşti oameni au rupt-o prea brusc cu tradiţiile vii, cu toate legăturile delicate şi dia­fane cari ne înrădăcinau în trecut şi în autentic. Insă ei au făcut a­­cest lucru din necesitate, constrânşi de asprele imperative ale vremii, nu din lipsă de înţelepciune, sau dintr’o regretabilă eclipsă a tactu­lui politic Insist asupra acestui fapt, nu pen­­tru că el ne dă Cheia de boltă a ori­ginalităţii întregei lucrări, ci pen­tru că el ne indică drumul către o seamă de consecinţe practice de un interes capital. Pe cari vom avea să le examinăm de altfel într’un foileton viitor. Nicolae Bogdan Consfătuirea vaidistă de la Cioara Mâine are Ioc la Uioara o im­portantă consfătuire a conducă­torilor «Frontului Românesc», la care vor participa d-nii: Aurel Vlad, V. V. Tilea, Voicu Niţescu, Sever Dan, Emil Haţiegan şi toţi fruntaşii mişcării vaidiste din Ardeal. Această consfătuire a fost convocată şi va fi pre­zidată de d. Al. Vaida, ca­re va face cu această oca­zie o expunere­­ a situaţiei politice în lumina ultime­lor evenimente şi va ară­ta celor invitaţi să partici­pe­ rezultatele convorbiri­lor ce d-sa a avut cu di­verşi factori politici din ţară şi streinătate. Se va da o deosebită im­portanţă şi se va hotărî în această consfătuire, o temeinică reorganizare a cadrelor organizaţiilor ju­­deţene ale «Frontului Ro­mânesc» din Ardeal, în ve­derea campaniei electora­le pentru alegerile gene­rale viitoare. Impărnirea Palestinei (Continuare din pag. 1-a) Nu ştim care va fi până la urmă a­titudinea congresului mondial sionist. Totuşi, orientându-ne după presa jido­vească, credem că va fi ostilă proectu­­lui britanic. Problema palestiniană ameninţă ast­fel să devină o ghiulea agăţată de pi­ciorul politicii britanice. Intre islamism şi sionism poziţia e grea. Şi — ceea ce ne interesează pe noi — complicaţiile, din ce în ce mai grave, ale problemei palestiniene vor avea repercursiuni asupra posibilităţilor de manevră ale politicii britanice în Eu­ropa. Iată de ce e bine să ne aruncăm din când în când ochii asupra viesparului palestinean. Mihail Polihroniade

Next