Buna Vestire, iulie 1937 (Anul 1, nr. 102-127)
1937-07-03 / nr. 103
Contra-ofensivă lase Războiul ideologiilor na polarizat numai energiile desperate ale Europei, ci a ajuns să se răsfrângă până şi în cel mai modest câmp de activitate din ţara noatră. Dată fiind de altfel stricta corelaţie organică a vieţii de pe continent era absolut esclus ca marile bătălii începute la Roma, la Muenchen, la Paris şi la Madrid, să nu-şi aibă ecoul ei şi la Bucureşti, să nu provoace şi aci o sumedenie de încăerări mai mici. Şi astfel am ajuns la încordarea de astăzi de la Barou, unde naţionaliştii, strălucite creaţii ale pământului românesc şi ale dreptei credinţe, trebue să se împotrivească unei contra-ofensive furibunde a tuturor puşlamalelor, bulgăroilor şi trădătorilor de stânga, scoşi în prima linie de către un inamic prudent şi invizibil: jidanul. Ca unul care am contribuit, în măsura modestelor mele puteri, la resuscitarea şi la triumful ideii naţionaliste în principalul Barou al ţării, nu pot asista — acum — în spectator impasibil la încordarea forţelor din acest episod dramatic al unei bătălii generale mai vaste. Nu pot să nu apăs instinctiv pe trăgaci, când văd cu câtă înverşunare se ridică logodnicii aiurelii democratice împotriva primelor încercări serioase de a se româniza una din cele mai nobile profesiuni din această ţară. Câteva constatări dureroase pentru astăzi: Ştim cu toţii că lupta cea reală se dă între români şi jidani. Intre românii — cari deşi au dat ştiinţei dreptului o serie de personalităţi strălucite, demne de a figura pe primul plan al nu importă cărui barou occidental, au fost totuşi covârşiţi şi dominaţi de venetici în propria lor ţară — şi o haită cenuşie şi infamă de samsari şi de afacerişti israeliţi. Normal şi mai ales real ar fi fost aşadar ca împotriva d-lor MICESCU şi PERIEŢEANU să iasă adevăraţii campioni ai Dudeştilor şi Văcăreştilor, adică FILDERMAN, HECTER, LIBROS sau d-ra PASSIONARIA SONENFELD. In felul acesta nici o confuzie n’ar fi fost posibilă, iar în caz de victorie sau înfrângere, am fi ştiut cui să atribuim meritul sau răspunderea. Dar ca şi când înţelepţii şi parveniţii noştri n’ar fi învăţat absolut nimic din tragicele, din apocalipticele experienţe ale altora, tăvălite în flăcări şi’n sânge sub ochii tuturora, vedem că în locul macabeilor aşteptaţi, apar cu totul alte figuri: Dobrescu, Georoceanu, Vlădescu... Toţi meşterii-făurari ai demagogiei suburbane, toţi nomazii votului universal cari au împins până acolo dispreţul ridicolului, încât să transplanteze la Baroul de Ilfov, metodele d-lui TH. ANDREESCU-RIGO cari n’au dat rezultate prea strălucite în vremea din urmă, nici măcar în gropile lui Ouatu... Nostim e că jidanii au dispărut cu totul de pe arenă. Ei nu mai mişcă, nu mai suflă... (Poate cel mult, în calitatea lor de iepuri de nouă hotare să mişte undeva, disperaţi, din urechi spre a adăuga un element dinamic şi propulsiv stropşelilor de salivă şi scăpărărilor din barbişon ale d-lui DOBRESCU, acest nobil şi generos Demostene al romilor). Totuşi prezenţa lor se simte din când în când, precum se simte voinţa lacomă a cârtiţei sub muşuroiul care svâcneşte fără cauză aparentă. Ori de pildă, în forţele iudaice rău famate din Capitală, a apărut un vehement protest al «Asociaţiei solidare a avocaţilor din România». Acest protest se inchee exact aşa: («Asociaţia) trimite salutul ei călduros d-lor Dem. Dobrescu, Romulus Georoceanu, Ion Vlădescu, şi se leagă a sta alături de ei în curagioasa luptă întreprinsa pentru restabilirea ordinei legalităţii şi frăţiei în barouri şi pentru ridicarea morală şi materiala a trupului Avocaţilor şi membrilor săi, în interesul şi spre bunul renume al ţării, asigurându-i că vor avea deplină isbândă în această luptă». După cum vedeţi, orice se poate spune despre democraţii aceştia: că sunt de provenienţa cea mai diversă, începând cu cea bulgărească şi sfârşind cu cea haldeiană; că sunt capsomani şi stupizi; că sunt imbatabili în domeniul panglicăriei şi al ridiculului; dar un singur lucru nu li se poate tăgădui: fineţea diplomatică. Fiindcă deşi ei pretind că luptă pentru restabilirea ordinei, legalităţii şi fraternităţii, toată lumea ştie că adevăratul lor scop este restaurarea d-lor Filderman, Hector, Mózes Zipstein şi a d-rei Passionaria Sonenfeld, în toate anticele lor privilegii pierdute. «Al dracului şi Mitică Dobrescu ăsta! —» esclamă cu invidioasă admiraţie de undeva d. TH. ANDREESCU-RIGÓ. Şi pe legea mea, are dreptate. Nicolae Bogdan Succesul dinnationakreitinlior Joci. Soroca partidul naţional creştin a înregistrat în jud. Soroc®, la alegerile comunale, o frumoasă izbândă. Făcîndu-se alegeri în 46 comune din 66, s-au obţinut după terminarea acestei serii, următoarele rezultate: Naţional-creştinii 110 mandate şi 13.284 voturi; Guvernul 85 mandate cu 10.311 voturi, Ţărăniştii 33 mandate cu 6461 voturi; Vaida 6 mandate cu 1995 voturi, iar Steriştii 4 mandate. Ţinând seama că jud. Soroca are nu mai puţin de 9 colonii jidoveşti, că niciunul din judeţele Basarabiei, succesul naţional-creştinilor apare cu atât mai impresionant. Ce nu vor şi ce nu pot partidele (Contittunre dia pa;*. creia o situaţie nouă, în care nu pot să se mai simtă tot atât de siguri. ....... . Dimpotrivă, politicienii de stânga şi în special naţional ţărăniştii sunt copiii răsfăţaţi ai presei iudaice, ai contingentelor electorale evreeşti şi ai finanţei jidăneşti, aşa că n’au nici un interes să diminueze sau să slăbească aceste forţe, cărora le datoresc însăşi existenţa lor politică. Dar dacă vorbesc de «programul lor» de românizare este just atât cât trebue ca să capteze prin ei pe câţiva români naivi, fără ca — Doamne fereşte ! — să piardă marele aport al evreilor. Şi atunci, mai este oare nevoie să mai insistăm, pentru a demonstra că partidele nu vor românizarea ? * Dar dacă ar voi, ar PUTEA oare să o facă? Românizarea înseamnă o luptă grea dusă împotriva înstrăinării ţării, de către totalitatea forţelor româneşti. Primul comandament al românizării este unul elementar şi vechiu ca lumea: unirea tuturor românilor pentru realizarea acestui ţel. Dar partidele, prin însăşi fiinţa lor, sunt rezultatul diviziunii şi al destrămării naţionale. Ele trăiesc din vrajbă şi din despărţirea artificială a românilor în categorii separate sau vrăşmaşe. Principiul lor de existenţă este fărâmiţarea puterilor românilor. Iar în faţa străinilor fiecare partid se găseşte faţă de celălalt ca un concurent care se luptă să câştige cât mai multe voturi străine, atât din afară cât şi dinlăuntru. lată de ce, chiar dacă am admite că printr’o minune toate partidele s’ar pune într’o zi de acord să realizeze Un mare program de românizare ele n’ar putea să-l împlinească, fiindcă sunt condamnate — prin însăşi fiinţa lor — să caute succesul şi puterea slujind pe străini. Sistemul partidelor presupune divizarea românilor în faţa unor grupuri solidare de străini. Iată de ce, nu este nici o nădejde de împlinirea gândului de românizare a României, câtă vreme mai persistă partidele şi sistemul lor politic. Românizarea rămâne pentru partide un punct permanent de program, o durere mai mult de speculat şi un pretext mai mult pentru a-şi aranja, îndărătul acestei nobile năzuinţe, afaceri prozaice şi foarte egoiste. Românizarea înseamnă un ţel prea sfânt şi o luptă prea grea, pentru ca partidele să se poată ridica până la dânsul. Românizarea nu va veni niciodată de la partide. Ea va veni de la mişcările noastre naţionale, care vor reuşi să-şi dea forma de armate politice şi se vor arăta capabile să răstoarne pe cale revoluţionară întreg sistemul actual şi să ridice în locul lui regimul totalitar al partidului unic şi al corporaţiilor naţionale. Mihail Manoilescu ❖ BUNA VEST IRI tatamim Suveranului D, primar general Al. G. Donescu, va lansa astăzi o proclamaţiune către cetăţenii Capitalei, Invităndu l să participe Sâmbătă dimineaţa, în număr cât mai mare, la primirea Suveranului în Gara de Nord. Rezultatul total al alegerilor de Marţi ri au avut loc alegeri pentru consiliile judeţene în patru judeţe: Severin ,Banat), Neamţ, Tighina şi Braşov. Rezultatul total al voturilor obţinute de partide, este următorul: Liberalii 43.645. Naţional-ţărăniştii 30.054. Naţional-creştinii 31.414. Frontul Românesc 13.791. Georgiştii 9.263. întrunirea frontului Românesc la Câmpeni CÂMPENI. Sâmbătă 26 iunie s-a ţinut întrunirea organizaţiei judeţene a Frontului Românesc în sala Vereş din localitate. Au participat preşedintele org. jud. d. Adam Popa, dr. Peleacu, Prof. Dimitriu, preot D. Dragomir şi Iuliu Todea, cari au ţinut cuvântări în fata legatiilor venite din comunele din jur. S’au distribuit numeroase manifeste de propagandă. D. preşedinte Adam Popa în cuvântarea ţinută a arătat scopul organizaţiei Frontului Românesc pentru înfăptuirea României a Românilor terminând cu cuvintele că Front Românesc înseamnă Naţiun© şi Rege pentru Patrie şi Lege. Frontul Românesc este deci chemarea la luptă a tuturor Românilor de bine pentru drepturile şi propăşirea neamului românesc. A doua zi delegaţii veniţi au plecat în comunele din jur în propagandă. Sărbătorirea d-lui Petre Papacostea Omagii aduse d-lui prof. Mihail Manoilescu Corpul telegrafo-poştal a ţinut să sărbătorească pe d. Petre Papacostea, fost director general al P. T. T., cu prilejul zilei sale onomastice, la o manifestare de dragoste pentru modul cum a condus direcţia generală P. T. T. acum 10 ani. De dimineaţă un grup numeros de funcţionari inferiori, delegaţi din toată ţara, s-au dus la locuinţa d-lui Papacostea. D. conductor Cişmireanu a vorbit în numele functionarilor inferiori, prezentând urări d-lui Papacostea şi mulţumindu-i pentru dragostea ce a purtat-o corpului poştal când a fost director general. D. Petre Papacostea, răspunzând, i-a asigurat pe poştaşi de aceeaşi dragoste is de acelaş sprijin şi în viitor. Seara a fost la «Luzana» un mare banchet dat de funcţionarii superiori P. T. T. în onoarea d-lui Papacostea. Au participat peste 31M de funcţionari superiori din centrală şi din provincie. Sosirea d-lui Papacostea la banchet, a fost salutată cu ovaţii şi nesfârşite aplauze de asistenta ridicată în picioare. D. PETRE PAPACOSTEA a închinat primul pahar pentru acela care are în veghe interesele ţării, M. S. Regele (ovaţii). D. MIHAIL IOAN, subdirector general P. T. T., a scuzat lipsa d-lui ministru Franasovici şi l-a felicitat pe d. Papacostea în numele ministrului comunicaţiilor. D. MIHAIL ROŞCA, fost subdirector general al P. T. T., a exprimat iubirea şi devotamentul foştilor colaboratori ai d-lui Papacostea, astăzi pensionaţi Se sărbătoreşte totodată şi împlinirea a 10 ani de la legea de organizare a P. T. T., legea Papacostea. Au mai vorbit elogiind pe sărbătorit d-nii: ing. Octav Costacea, preşedintele Asociaţiei personalului P. T. T., av. Gh. Neacşu, directorul Casei de credit, director C. Boboiceanu, Gr. Paplica, preşedintele soc corpului P. T. T. Dumitrescu, preşedintele Asociaţiei impiegaţilor, d-na Dina Duh, din partea femeilor funcţionare, insp. C. Negulescu, Cezar Protopopescu, în numele funcţionarilor de la spc. de telefoane, inginer Otopeanu, din partea inginerilor, av. Mărculescu, Gasparovîei şi Păun. RĂSPUNSUL D-LUI PAPACOSTEA D. PETRE PAPACOSTEA, primit cu lungi aplauze, a început prin a mulţumi d-lui ministru Franasovici, omul cu părul de argint şi inima de aur şi conducătorilor poştei pentru adeziunea ce şi-au dat-o la manifestaţia corpului poştal. «Când azi dimineaţă delegaţia dv. mi-a adus la cunoştinţă sărbătorirea am fost emoţionat pentru că nici un banchet nu mi-a adus mulţumirea ca acel care urma astăseară. Am avut şi o mare satisfacţie. Este pentru prima oară când un corp constituit sărbătoreşte pe un fost conducător. Meritul este al dv. şi vă ridică la rangul întâiu. In 1919 când comunismul ameninţa Capitala, funcţionarii erau într’o stare mizeră. Atunci cu un grup de camarazi am pus problema canalizării nemulţumirilor astfel ca ele să nu fie speculate de comunişti. Dacă comunismul n’a prins, aceasta se datoreşte şi acestui corp funcţionăresc. Când am văzut nedreptăţile celor de sus, am venit în fruntea grevei, suferind şi închisoarea. In clipa în care mi s’a încredinţat poşta am spus că primesc cu condiţia să mi se dea mijloace materiale pentru a remedia răul. îji mi s’au dat. OMAGIUL ADUS D-LUI PROF. MIHAIL MANOILESCU D. prof. Mihail Manoilescu fost subsecretar la ministerul de finanţe în vremea aceea, mi-a acordat cu cea mai largă bunăvoinţă şi cu dragoste toate creditele necesare cerute de mine, în scopul ridicării morale şi materiale a corpului P. T. T-ist. Mi-a spus chiar într-un rând: *întocmeşte tabloul de încadrări, şi avansări, cum socoteşti că e mai bine. Eu ţi-l aprob în întregime. De aceea totdeauna îmi voiu aminti cu dragoste şi recunoştinţă de d. prof Mihail Manoilescu Şi tot corpul P. T. T.-ist aduc floarea recunoştinţei d-lui prof. Mihail Manoilescu, omul Politic cel mai generos, cel mai înţelegător al nevoilor celor obidiţi, un mare înfăptuitor şi sprijinitor de înfăptuiri pozitive pentru toate celulele naţiei. Erau de făcut opera administrativă şi cea sufletească, materială. Au fost împlinite toate pentru că m-aţi secondat cu toată înţelegerea. Am crezut că este necesar să vă redau încrederea în dv. Şi am izbutit stârpind în primul rând intervenţiile politice. Banchetul s’a terminat la ora 2 noaptea într’o atmosferă de cald entuziasm şi camaraderie. Peste câteva zile vor apare însemnările de pe front ale lui NECULAI TOTU. O parte din însemnările acestea le-aţi cetit în foiletoanele ziarului nostru. Cea mai mare parte însă inedite, aceste însemnări povestite de un soldat pentru care răsboiul din Spania a fost mai mult decât un răsboiu, a fost ceea ce pe deplin ne înfățișează aceste rare povestiri. JBől Din istoria lui Stalin Sena comploturilor contra lui Stalin, croitaraa lui Kimmit. Comutatul lui MCM si Tomstoi. Situaţia din Ukraina. Stalin incupa lupta contra partidului comunist ii Deportări în masse în Siberia După răscoala cazacilor, numeroase provincii aderă la lupta contrarevoluţionară. Curentul anti-stanilist prinde din ce în ce mai mult în toată Uniunea. Stalin se înconjoară de numeroşi jidani, pe care-i aşează în posturile de comandă, unde încă nu erau introduşi. In aceiaşi mare măsură curentul antisemit prinde rădăcini foarte puternice. Efectele curentului antisemit, au fost văzute recent, acum când Stalin a fost nevoit să se debaraseze de o parte din jidanii ce-i înconjurau. In Ukraina se observă imediat după răscoala cazacilor, o vie agitaţie. La Moscova opoziţia începe din nou a unerii contra dictatorului. La 30 Decembrie 1932, se organizează contra lui Stalin o serie întreagă de comploturi. Situaţia financiară şi economică în U. R. S. S. este dezastruoasă. Toate fondurile pentru plata lucrătorilor sunt epuisate şi milioane de lucrători ruşi sunt ameninţaţi să rămâie fără plată. Haosul financiar ce domneşte în acel timp în Rusia, încetase de a fi o taină de stat. Politica lui Stalin întâmpină o dârză rezistentă. Functionarii superiori în mod conştient ignorau decretele lui Stalin, socotind că ele erau dăunătoare intereselor populaţiei. Situaţia dictatorului roşu era din nou extrem de critică. Aresarea lui Eismont In urma propagandei contra-revoluționare ce s’a făcut intens la sfârşitul anului 1932, Stalin a constatat participarea directă a numeroşi fruntaşi sovietici la acţiunea aceasta net anti-stalinistă Din ordinul dictatorului au fost atunci arestaţi Bismont, comisarul poporului pentru aprovizionare; Smirnov, fost comisar al poporului la agricultură; Tolmacov, comisarul comunicaţiilor şi alţi câţiva fruntaşi de seamă. Arestaţii au fost învinuiţi că au organizat un complot pentru răsturnarea lui Stalin şi că intenţionau convocarea unui congres al partidului comunist din Rusia Sovietică pentru alegerea succesorului lui Stalin. 1® adevăr, faptele ce erau imputate celor trei fruntaşi sovietici, s’au dovedit a fi fost exacte. Capul lui Stalin fusese din nou în mare primejdie. Partea interesantă în această nouă afacere a fost că complotiştii nu lucraseră singuri şi că şi alţi fruntaşi sovietici voiau să se debaraseze de Stalin. Astfel au avut cunoştinţă de complot: Ricov, fost preşedinte al consiliului comisarilor poporului, Tomsky, fost preşedinte al comitetului central prins al partidului comunist şi Raico general-comandant al Kremlinului. Deasemenea a fost bănuit că a făcut parte din complot şi ambasadorul TraLa 5 August 1933, dictatorul roşu a pornit oficial lupta sa In contra partidului comunist. La congresul extraordinar al partidului comunist, ce a avut loc atunci, dictatorul roșu in discursul său și-a precizat definitiv atitudinea. Stalin a arătat că în ultimii doi ani membrii partiduluicomunist au crescut. Lenin însă a arătat mereu că un partid prea numeros nu poate fi unitar şi că forţa partidului nu stă în tumărul membrilor cî în cohesiunea lor. Pe această consideraţie Stalin a cerut purificarea partidului In mod periodic şi sistematic. Stalin a precizat că timpul acestor măsuri a venit. De ce ? Pentru că în partidul comunist au pătruns duşmanii comunismului. Dictatorul a subliniat faptul că la oraşe toţi foştii burghezi au devenit lucrători şi astfel au ajuns în nucleele comuniste. La sate, foştii ianovschi dela Tokio, care de altfel a şi fost imediat rechemat dela postul său. Oficial însă s’a anunţat că TraiaBovschi şi-a dat demisia din motive de boală. Cu toate măsurile severe de represiune, livrările de grâu în Ucraina, încetaseră aproape cu desăvârşire. Agravările situaţiei rezultase de altfel şi prin noua micşorare a raţiilor de pâine, cu 100 drame pe zi, pentru toate categoriile de lucrători. In urma acestor reduceri, lucrătorii categoriei celei mai privilegiate, aparţinând industriei grele, au început a primi 6oo grame în loc de 809 Categoria cea mai desavantajată, a primit 2oo gr. în loc de 4oo. Eşecul furniturilor de grâu fiind definitiv, la scurt interval raţiile acestea au fost micşorate cu încă loc gr. pe zi Faptul acesta a stârnit mare vâlvă printre lucrătorii de toate categoriile. Stalin cu puţin timp înainte, anunţase la Radio, că el, personal, se va ocupa de chestiunea aceasta. Ori, măsurile ce au fost luate în urmă, nu puteau deci fi decât opera lui. Tulburări grave cu caracter făţiş anti-stalinist s’au produs imediat în toată Ukraina. Mişcarea s’a întins repede şi în alte provincii. Stalin a publicat atunci un nou decret, în baza căruia «toate persoanele indezirabile şi neocupate cu o muncă producătoare», în special din Odesa, Kiev, Moscova, Harcov, etc. să fie deportate în Siberia. «culaci» au pătruns în colhoze. In această situaţie deci, a susţinut Stalin, nu e de mirat că în sânul partidului comunist, s’a ivit opoziţia jot contra comunismului pur, contra «liniei generale» a politicii comuniste şi contra aşa zisului regim ai Autist. Ca urmare, Stalin, a cerut purificarea imediată a partidului comunist şi epurarea lui de toate elementele «dubioase», arătate mai sus. Discursul acesta al lui Stalin, a stârnit în U. R. R. S. o extraordinară senzaţie. Imediat oricine şi-a dat seama de jocul lui Stalin. Acesta nu declarase răsboiu pseudo-comuniştilor, ci comuniştilor adevăraţi, duşmanilor săi, ce voiau a-l înlătura. Din acel moment, 5 Aug. 1933, lupta între Stalin şi partidul comunist a început. Dem. Sufu Lipta lul Stalin contra partidului tumunist Realismul în istorie (Cotinuare din Pag. 1a) rească ITanchetă, cu acea verde acceptare a adevărului pe care am voi s’o vedem pe deplin adaptată moravurilor universitare actuale. Da, e drept că «paşoptiştii», creatorii statului român modern, au fost democraţi, progresişti, adoratori ai parlamentarismului şi ai liberalismului. E drept că aceşti oameni au rupt-o prea brusc cu tradiţiile vii, cu toate legăturile delicate şi diafane cari ne înrădăcinau în trecut şi în autentic. Insă ei au făcut acest lucru din necesitate, constrânşi de asprele imperative ale vremii, nu din lipsă de înţelepciune, sau dintr’o regretabilă eclipsă a tactului politic Insist asupra acestui fapt, nu pentru că el ne dă Cheia de boltă a originalităţii întregei lucrări, ci pentru că el ne indică drumul către o seamă de consecinţe practice de un interes capital. Pe cari vom avea să le examinăm de altfel într’un foileton viitor. Nicolae Bogdan Consfătuirea vaidistă de la Cioara Mâine are Ioc la Uioara o importantă consfătuire a conducătorilor «Frontului Românesc», la care vor participa d-nii: Aurel Vlad, V. V. Tilea, Voicu Niţescu, Sever Dan, Emil Haţiegan şi toţi fruntaşii mişcării vaidiste din Ardeal. Această consfătuire a fost convocată şi va fi prezidată de d. Al. Vaida, care va face cu această ocazie o expunere a situaţiei politice în lumina ultimelor evenimente şi va arăta celor invitaţi să participe rezultatele convorbirilor ce d-sa a avut cu diverşi factori politici din ţară şi streinătate. Se va da o deosebită importanţă şi se va hotărî în această consfătuire, o temeinică reorganizare a cadrelor organizaţiilor judeţene ale «Frontului Românesc» din Ardeal, în vederea campaniei electorale pentru alegerile generale viitoare. Impărnirea Palestinei (Continuare din pag. 1-a) Nu ştim care va fi până la urmă atitudinea congresului mondial sionist. Totuşi, orientându-ne după presa jidovească, credem că va fi ostilă proectului britanic. Problema palestiniană ameninţă astfel să devină o ghiulea agăţată de piciorul politicii britanice. Intre islamism şi sionism poziţia e grea. Şi — ceea ce ne interesează pe noi — complicaţiile, din ce în ce mai grave, ale problemei palestiniene vor avea repercursiuni asupra posibilităţilor de manevră ale politicii britanice în Europa. Iată de ce e bine să ne aruncăm din când în când ochii asupra viesparului palestinean. Mihail Polihroniade