Buna Vestire, octombrie 1937 (Anul 1, nr. 178-203)
1937-10-01 / nr. 178
r Semănătorii de ruine şi de pustiu VIII A fost o dată, dînd lumii o religie aspră şi crudă, dar de un nobil monoteism, permiţînd ridicarea în cele mai înalte sfere ale idealismului, un popor al Canaanului, care, creînd Cîntarea Cîntărilor şi desfăşurînd epopeia păstorească a lui David care ajunge rege din voia lui Dumnezeu, se îndestula cu untul de lemn al măslinelor şi cu pînea griului pe care-l sămănase. Scos din casă prin vicisitudinile istorice, răspîndit în lume, căreia i-a dat cincisprezece milioane de oameni colonisaţi, în toate ţările, dar din care mai mult de trei pătrimi se găsesc în Estul şi Sud-Estul Europei, fără pămînt al lucrului lor dar cu oameni simpli deprinşi a lucra pentru alţii acest pămînt, ei au ajuns clanul universal al negoţului, oamenii singurelor socoteli abstracte. Atîta ştiu, atîta pot, atîta înţeleg, atîta iubesc, întru cît iubirea a mai rămas ca motiv al acţiunilor lor. Ce e frumos, ce e bun, ce e nobil poate să însemne ceva pentru aceia dintre dînşii cari intră în marea familie universală a spiritelor alese. Vor fi gînditori, învăţaţi, poeţi, musicanţi, marea massă a naţiunii însă continuă cultul viţelului de aur. Un cîmp e o posibilitate de recolte, o pădure o cantitate de lemne de tăiat, o casă un cort de adăpost, un om instrumentul de care se poate servi. După ce s’a făcut socoteala şi s’a constatat cîştigul, restul, oameni şi lucruri, are atîta valoare ca bucata de hîrtie a socotelilor făcute, care se aruncă la coş. A încredinţa aceste** oameni o avere muncită şi iubită, cu pecetea pe care o dă sufletul iubitor, cu sfinţenia frumuseţii înfăptuite, e o crimă. Criminalilor români, —e înţelegeţi? N. IORGA Ungaria de astăzi Ungaria tara lui Israaî Negustori de mizerie. Antisemitismul maghiar: Budapesta oraş iudaicii întreaga viaţă economică, comunală şi industrială stă în mâna jidanilor. Ungurii propriu zis nu se ocupă decât cu comerţul mărunt, ambulant, de mică însemnătate, cum ar fi vânzarea ziarelor, a tutunului, a fructelor prin gări etc. Afacerile acestor negustori sunt atât de puţin prospere, încât îşi desfac marfa în orice condiţiuni, desigur defavorabile lor. NEGUSTORII DE MIZERIE Un exemplu. Intr'o gară, la Solnroc, am vrut să cumpăr nişte struguri dela un flăcăiandru destul de cuviincios îmbrăcat (raritate). . La plată, observ că n’am monedă măruntă ungurească. Cu regret trebue să mă lipsesc de struguri. Ii spun băiatului cum stă chestia și dau să plec. Desnădejdea tânărului negustor m’a impresionat adânc, dar n’aveam ce face. In cele din urmă soluţia a găsit-o tot el. Primeşte bani româneşti. Cum nu prea mă pricepeam să calculez leii în pengoe, i-am dat o sumă oarecare, după preţul românesc al strugurilor. Nu ştiu nici până în ziua de astăzi dacă l-am atras pe sfoară sau m’am păcălit. De felul celui de mai sus sunt aproape toţi negustorii unguri. Şi mă întorceam obosit spre casă, când mă întâlnesc nas înnas cu o cunoştinţă căreia îi spun necazul meu. Explicaţia îmi vine la moment: este anul nou jidănesc. Vă spun cinstit că vestea m’a uiluit. Cum adică ? Pe firme văzusem scris numai nume ungureşti: Laios, Mielos, Imre, Pack, Păli, lanos etc. etc Toţi ăştia erau jidovi, aşa cum tot jidovi rămân diverşii noştri jupani cari îşi traduc numele sau îşi însuşesc Porecle voevodale, ba chiar călugăreşti. Iată cum piaţa Budapestei este stăpânită aproape în exclusivitate de jidani. ANTISEMITISMUL UNGURESC Situaţia aceasta destul de tristă pentru unguri m'a bucurat într’un anumit fel. Bine’nţeles am făcut cale'ntoarsă şi am intrat în câteva prăvălii din cele douăzeci deschise, unde mai mult am stat de vorbă de cât am cumpărat. Sunt cumplit de antisemiţi ungurii, dar mai ales negustorii unguri. Arătându-le destulă compătimire pentru situaţia lor jalnică, oamenii şi-au deschis inimile şi mi au vorbit pe faţă. Le clocotea în sânge toată ura — în mod absolut îndreptăţită faţă de ovrei. — Dar ungurii de ce cumpără de la jidanii . Fiindcă publicul nu-i cunoaşte din cauza numelor schimbate. Dealtfel noi suntem două sute de mii de curare dar nu prea răsărite excepţii. BUDAPESTA ORAŞ IUDAIC In schimb marele comerţ urban din Budapesti şi din celelalte oraşe ungureşti este stăpânit în mod categoric de jidani. Nu am date şi cifre. Dar ca să vă faceţi o idee, am să mă folosesc tot de exemple. In preziua plecării mele din Budapesta, adică Miercuri 15 Septembrie, m’am gândit să cumpăr câte ceva, spre exemplu nişte cracate, ieftine şi de bună calitate. Ies din hotel şi pornesc agale pe Erszebet körút, unul din bulevardele comerciale ale Budapestei. Merg vreo două sute de metri, dar nu găsesc nici o prăvălie deschisă. In vitrine stă scris impertinent, pe ungureşte: «Din cauza sfinteor sărbători, prăvălia este Închisă». Am cotit-o pe Andrassy-utca, apoi pe Vaci-utca. Pe Kossut Lajos, în sfârşit am cutreerat toate străzile comerciale ale Budapestei. Din câteva mii de prăvălii am găsit deschise douăzeci. Pe numărate. Mă gândeam că este vreo zi de sărbătoare catolică sau naţională, mai ales că pentru unguri este sfântit ce se leagă de naţiune-unguri în toată Budapesta iar restul de un milion sunt jidovi, şvabi şi alte naţii, mai ales slave. Dar mai cu seamă cumpărătorii grei sunt străinii, cari nu aleg. Aşa şi-au depănat durerea bieţii negustori unguri. Apoi ungurii ştiu şi spun că fostul lor imperiu s’a prăbuşit din cauza Jidovilor şi se tem ca nu cumva jidovii să le destrame şi bucăţica de pământ care le-a rămas. JIDANII UNGURI SUNT NAŢIONALIŞTI? Intr’o seară am făcut cunoştinţa unui domn între două vârste, cu pronunţate trăsături semite. Dealtfel n’a pierdut ocazia să-mi spună în câteva minute că este evreu de origine, dar că acum este ungur şi catolic, aşa cum dealtfel fuseseră şi părinţii lui Mi-a ţinut o întreagă lecţie de naţionalism unguresc, spunându-mi printre altele că toţi budapestanii sunt unguri, că toţi—germanii, slavii, ţin la Ungaria, că toţi ungurii din Ardeal —implicit jidovii — vor duşmăni pe veci ţara românească. I-am atras atenţia că teoria îi este infirmată tocmai de cazul Irii, care, din ungur şi catolic, nu a uitat sămi spună din primul moment că este şi evreu. Iar acum regret că n’aveam încă la dispoziţie exemplul zilei de anul nou jidovesc şi convorbirile cu negustorii unguri. SE MIŞCA ŞI UNGURII De altfel mişcarea antisemită este destul de desvoltată în Ungaria. In afară de cele două partide — naţional-creştin şi al micilor proprietari — care profesează statutar antisemitismul, sunt în Ungaria dar mai cu seamă la Budapesta o sumedenie de ligi şi asociaţii cari prin întruniri, publicaţii şi ziare, tind să arate poporului pericolul jidovesc. Lupta aceasta are un deosebit succes şi adesea dă naştere la mişcări de stradă, dar mai ales la lupte universitare la care iau parte deopotrivă profesorii şi studenţii. Antisemitismul este aproape oficializat la Budapesta, unde se poate vedea— la Parlament — istoria recentă a Ungariei în imagini artistic executate : trădătorii, hoţii, comuniştii din 1919, împilatorii, criminalii de stat cari au trăit şi spânzurat în vremea lui Bella Kun, toţi duşmanii interni au nasul coroiat şi urechile clăpăuge ale neamului lui Israel. Adesea sunt pictate şi perciunii. Virgil Popescu Tel-Aviv PerihenţîE la Paris PARIS, 28. (Rador). — In cursul dimineţii, poliţia a făcut 42 percheziţii la domiciliile mai multor extremişti, in legătură cu recentele atentate teroristele la Paris. Cu acest prilej au fost confiscate numeroase documente la a căror cercetare se procedează acum. BUNA VESTIRE Mareşalul Badoglio felicitat la Berlin BERLIN 29 (Rador). — Mareşalul Badoglio a sosit la ora 12 şi 15 minute la Berlin, venind de la Hamburg. Mareşalul Badoglio a fostprimit la gară de numeroase personalităţi, care i-au exprimat felicitări pentru aniversarea sa, ilustrul comandant italian împlinind chiar azi 66 ani. Renaşterea credinţei creştine in U.R.S.S. VARŞOVIA 29. — In legătură cu frământările din Rusia, tot agenţia „Ştefani” anunţă: După ziarul Sovietic „Sociaistickoye Zemedelstvo”, sentimentul religios rus se deşteaptă din ce în ce mai mult, mai ales la ţară. Se observă în special tineri cari se duc să se roage la biserică şi cari alcătuesc organizaţiuni având drept scop renaşterea credinţei. Presa sovietică vede, în aceste episoade, atentate contra revoluţiei şi reacţionează cu înverşunare, acuzând clerul ortodox de a vroi să surpe bazele regimului bolşevic. MARI GREVA LA HURTEI PARIS, 28. (Rador). — Lucrătorii şi fochiştii unei mari uzine din Nantes, în număr de 1.000 au declarat grevă, deoarece direcţiunea uzinelor a refuzat să concedieze doi lucrători, cari s’au bătut cu un alt lucrător. Primii doi lucrători fac parte dintr’un sindicatprofesional, iar celălalt este membru al Confederației generală a muncii. Scrisoarea inginerilor preşedintelui Federaţiei polonezi trimisă d-lui prof. Mihail Manoilescu Pentru primirea ce li s’a făcut inginerilor polonezi cu ocazia vizitei pe care au făcut-o în România acum două săptămâni, preşedintele Federaţiei generale a inginerilor, polonezi d. I. Straszewicz a trimis o scrisoare de mulţumire d-lui prof. Mihail Manoilescu. 24 Septembrie 1937 DOMNULE PREŞEDINTE, După întoarcerea în ţară a inginerilor poloneji, eu mă achit de plăcuta misiune de a vă exprima, domnule preşedinte, în numele Federaţiei Generale a Inginerilor Poloneji, mulţumirile noastre foarte sincere pentru primirea atât de mişcătoare, pe care le-aţi făcut-o tot timpul călătoriei lor în patria d-voastră. îndată ce am trecut frontiera românească, la 15 Septembrie noi am fost primiţi de către delegaţia inginerilor de la C. F. R. şi A. G. I. Ni. cari ne-au condus după aceia tot parcursul voiajului nostru şi cu delicată atenţie ne-au dat din belşug probe de ospitalitatea lor. Strălucirea cu care erau împodobite gările pe tot traectul parcursului, manifestaţiile de bucurie şi de bun sosit a căror obiect eram în fiecare moment, în sfârşit primirea emoţionantă din Gara de Nord din Bucureşti, făcută de d-voastră d-le Preşedinte, de delegaţia A. G.. R.ului, de către autorităţile municipale ale Capitalei şi de către, reprezentanţii Legaţiei şi acei ai coloniei polone, a mişcat profund grupul nostru, deşteptându-ne un adevărat entuziasm faţă de colegii români şi faţă de România Mare. Entuziasm pe care nu l-am părăsit tot timpul călătoriei noastre şi căruia noi îi vom păstra o amintire scumpă şi neştearsă. Ne-aţi arătat după aceia, scumpi colegi, măreaţa d-voastră Capitală căruia i-am admirat prodresul splendid şi permanent, încântătoare staţiuni climaterice ca Mamaia şi Sinaia. Pe urmă a venit trecerea în revistă a industriei d-voastră: uzinele Malaxa, atelierele feroviare din Bucureşti, stabilimentele societăţii Steaua Română din Câmpiniţa, portul Constanţa şi altele. Noi n’am încetat un moment de a admira rezultatele impunătoare ale muncii inginerilor români, puterea crescândă a vieţii economice a României Mari, înaltul său nivel cultural şi dragostea poporului faţă de tot ceea ce este frumos. Recepţia organizată de A. G. I. R. la Bucureşti în onoarea inginerilor poloneji, banchetul oferit de direcţia portului Constanţa, pe terasa de pe malul mării la Mamaia şi a în sfârşit ultima etapă a călătoriei noastre despărţirea în staţia Ploeşti, au dat ocazia excepţional de favorabilă unui curent de simpatie reciprocă, nestingherită de nici o etichetă convenţională. Este imposibil de a mulţumi individual tuturor colegilor români pentru eforturile pe care şi le-au dat de a ne primi cu atâta ospitalitate şi generozitate. îmi iau deci libertatea de a vă ruga, d-le Preşedinte, să transmiteţi mulţumirile şi sentimentele noastre cele mai pline de recunoştinţă, Direcţiei Uzinelor Malaxa, Direcţiei Atelierelor Feroviare din Bucureşti şi Preşedintelui ei, d. general Ionescu, Direcţiei portului Constanţa şi directorului ei d. inginer Cotoru, direcţiei societăţii Steaua, Română şi directorului ei general d. inginer Osiceanu, Direcţiei Căilor Ferate Române, d-lor Antonescu şi Guidzikiewicz, precum şi numeroşilor membri ai A. G. I. R.-ului cu d-nii Ormazu, Mihăescu şi Mizunka în frunte cu încă atâţia alţii. Adresăm mulţumirile noastre respectuoase comitetului de doamne care au binevoit a participa la recepţia noastră, făcând-o astfel mai strălucitoare şi, în special, d-nei Ormazu şi d-rei Papaianopol care şi-au dat multă osteneală şi ne-au întovărăşit în toate etapele călătoriei noastre. Dar, cele mai calde mulţumiri noi vi le adresăm d-voastră d-le Preşedinte, care aţi fost sufletul recepţiei şi care aţi avut bunăvoinţa de a vă sacrifica cu generozitate timpul d-voastră preţios. Noi apreciem la maximum prietenia pe care o arătaţi Patriei noastre şi vedem în dvs pe admirabilul reprezentant al apropierii şi al prieteniei polonoromâne. Trăiască inginerii românii Trăiască România Mare! Primiţi, vă rog, d-le Preşedinte expresia sentimentelor mele cele mai frumoase şi asigurarea înaltei mele consideraţiuni. (ss) Inginer I. STRASZEWICZ Primul vicepreşedinte al N. O. I. D-lui Profesor Mihail Manoilescu Preşedintele Asociaţiei Generale a Inginerilor Români Bucureşti Str. B. Mussolini, 27 D. ING I. STRASZEWICZ Pag. 3 Impunătoarea manifestaţie legionară din ComlâuArad O şedinţă comună de cuiburi sub cerul liber. Mii de legionari cântă „Ştefan Vodă al Moldovei“. Cununia unor perechi de legionari. O horă ca in poveşti ARAD. — Aradul legionar a trăit Duminică o zi frumoasă, in fruntaşa comună Comlăuş. Mii de legionari din judeţ şi din alte părţi s’auadunat in dimineaţa zilei, ca să participe la o şedinţă comună de cuiburi şi să asculte ordinul Căpitanului in vederea alegerilor generale. Duminică dimineaţa, drumurile de ţară conduceau spre Comlăuş lungi coloane de legionari din toate plasele judeţului. Alte lungi convoaie de trăsuri, aduceau pe cei bătrâni, moşii înţelepţi, căliţi de vreme şi năcazuri, care mai trăiesc pentru Legiune şi Căpitan. Erau însoţiţi de neveste şi camarazi mai tineri, de fetiţe şi copii cu ochi frumoşi. Pe lângă cine treceau, dădeau bineţe cu salutul legionar. Alţii, cântau de răsuna văzduhul binecuvântat de un soare cald şi de vorba lor bună. Sătenii din Comlăuş erau şi ei mândri de sărbătoarea ce le-a fost dăruită de fraţii legionari, fiindcă acolo nu mai găseşti azi decât legionari sau Când cele mai multe dintre plase au sosit, comandanţii legionari Ion Banea, Alexandru Cantacuzino şi preot Ion Dumitrescu-Borşa pornesc spre biserică, urmaţi de sute de camarazi. Dar biserica din Comlăuş nu poate primi atătea suflete venite să se roage lui Dumnezeu. Vor sta afară, în tovărăşia jandarmilor, numeroşi de data aceasta, deşi prezenţa lor s’a dovedit de prisos. Mulţi însă se vor considera alături de camarazii civili. Un sobor de preoţi săvârşeşte serviciul divin. Biserica geme de lume. In timpul predicii, preotul Gh. Mihu vorbeşte despre credinţă şi noua misiune a bisericii, angrenată în luptă simpatizanţi ai mişcării legionare. Pe când trăgeau clopotele bisericii noui din Comlăuş, am pierdut firul numărării zecilor de coloane şi trăsuri. Peste tot însă, comandanţii, ajutoriicomandanţi şi şefii de plasă, fac cea mai deplină ordine. Iar pentru Intrările în comună, alţi legionari pe cai dau comanda. In faţa sediului legionar, nu mai ştii pe cine să priveşti. Vezi călăraşi în frumoase costume naţionale. Zăreşti oameni de toate vârstele, femei şi copile în straie de sărbătoare. Toţi trăesc clipe de nespusă mulţumire sufletească. Aveau doar în mijlocul lor pe comandanţii-eroi Alexandru Cantacuzino şi preot Ion Dumitrescu-Borşa, pe comandantul Ion Banea, pe doctorul Vasile Noveanu, şeful organizaţiei judeţene, înconjurat de statul său major, apoi pe camarazii — oaspeţii Dumitrescu-Zăpadă şi Mircea Nisipeanu din Bucureşti, prof. Ion Mărgineanu, ing. M. Iorjoaia, care conducea cei 300 muncitori din Arad — şi alţii din judeţele Ardealului, pentru afurisirea comunismului. Sunt pomeniţi cu pietate mucenicii Ion Moţa şi Vasile Marin, eroii căzuţi în luptele din Spania. Cucernicul preot îndeamnă pe credincioşi să aibă vie în amintire şi pilda marilor fii ai ţării, cari şi-au jertfit vieaţa pentru creştinism. Acelaşi sobor de preoţi săvârşeşte parastasul pentru Ion Moţa şi Vasile Marin. Glasul venerabilului preot Ioan Stana, tremură copleşit de emoţie, când citeşte pomelnicul celor căzuţi pentru cruce şi neam. După ce se cântă „veşnica lor pomenire”, lumea părăseşte biserica într’o impresionantă reculegere. ŞEDINŢA COMUNA DE CUIBURI SUB SOARE Intr’o vastă piaţă din Comlăuş, roţi de legionari aliniaţi în rânduri şi poziţii de drepţi, aşteaptă sosirea comandanţilor legionari. Şeful judeţean dr. Vasile Noveanu îi primeşte şi face raportul. Oaspeţii defilează prin faţa fronturilor. In atmosfera aceasta înălţătoare răsună mereu: „Trăiască Legiunea şi Căpitanul!!...” Şi în clipa când comandantul Ion Banea deschide şedinţa, un alt formidabil „Jur că nu voiu trăda...” spintecă aerul, mângâiat de blândele raze ale soarelui. Este un moment solemn. Se face apelul legionarilor morţi în luptele legionare. Altă clipă de reculegere, după ce miile de glasuri răspund „prezent”. Vorbeşte apoi şeful judeţului Arad, dr. Vasile Noveanu, care spune că mai înainte cu trei ani, în acest loc se puteau număra numai cinci legionari, dar acum sunt tot atâtea mii, ceea ce dovedeşte că trăim vremi de răsunătoare redeşteptare naţională. Cere legionarilor să se roage pentru viteazul general Gh. Cantacuzino. Comandantul legionar Alexandru Cantacuzino, vorbeşte scurt, declarând că după frontul din Spania, a descins pe acesta din Arad, unde are misiunea din partea Căpitanului să conducă viitoarea campanie electorală. Vrem să întronăm un regim al cinstei, dreptăţii şi corectitudinii — continuă d-sa. — Trebue să fim corecţi şi cu adversarii în luptele noastre viitoare. „Să credeţi în noi — şi vom învinge în, curând”... Pe rând, aduc salutul din judeţele următoare: Hunedoara, Viorel Boporodea, Bihor: Nistor Corda; Satu-Mare, Ion Cruceanu; Someş: dr. Cincora. Intre cuvântări, camaradul dr. Nicodim Noveanu, dă tonul pentru cântecele: „Ştefan Vodă al Moldovei” şi „Sfântă tinereţe legionară”. Leg. corn. C-tin Stoicănescu, aduce salutul camarazilor din judeţul Timiş- Torontal, declarând că durerile lor sunt şi ale arădanilor, pentru că în amândouă oraşele şi judeţele, străinii au pus mâna pe bogăţiile pământului românesc. Aceştia sunt viermii de care trebue să scăpăm. Muncitorul Mihail Vârdol arată cum nu pot munci meseriaşii români în întreprinderi, în care roiesc străinii şi comuniştii. ( Preotul Ion Dumitrescu-Borşa ia cuvântul. Frontul popular cu toate ororile lui, este arătat de d-sa ca cea mai primejdioasă acţiune a comunismului dirijată de Moscova. Spune acestea unul care a fost in Spania, unde frontul popular a ars cruci, biserici şi preoţi. In glasul părintelui Dumitrescu-Borşa clocoteşte aceeaşi durere sufletească împotriva duşmanilor ţării, fiindcă şi la noi se găseşte câte un obscur politician care vorbeşte despre Înfiriparea unui front popular, al Satanei. Credinţa şi temniţele au fost însă o şcoală admirabilă pentru legionari, sub scutul Căpitanului. Vom sta deci la pândă. Comandantul Ion Banea începe firul duios al unor sfinte amintiri. Era prin anul 1927, când Cornelia Zelea Codreanu punea bazele viitoarei legiuni, zidind o credinţă nouă la temelia ei. După zeci de ani de lupte îndârjite, mişcarea legionară se apropie de vârful lul dealului, de biruinţa definitivă. Legiunea a fost copilul cel mai vitreg tratat al ţării, pentru că n’a putut avea nici măcar un nume, oficial. Pe rând a trebuit să şi le schimbe, în timp ce veneticii şi-au putut alege cele mai autentice nume româneşti. Dar acolo unde un alt meşter Manoie a zidit vieţi ca a lui Ion Moţa şi Vasile Marin, se înalţă azi spre ceruri o zidire măreaţă, România legionară de mâine. Se cântă din nou imnul legionanarilor căzuţi. Plânge printre ramuri luna, şi şedinţa este închisă. Legionarii rup rândurile în aceeaşi ordine impunătoare. După masă au luat parte la căsătoria religioasă a unor camarazi. S’au încins apoi la o horă legionară, tineri şi mai bătrâni. Aceeaşi simţire îi domina pe toţi. Autorităţile prezente au rămas impresionante de ordinea în care a decurs şedinţa aceasta. La Comlăuş, o mare biruinţă legionară s-a vestit Duminică. Ion Paltin Parastatul pentru Ion Notar Vasile Harm COPIII LEGIUNII (Continuare din pag. I Mar încet, încet, la toate posturile de pază ale comerţului românesc, va fi aşezată câte o santinelă ridicată din falanga acestor copii. Vremurile de azi nu le-au mai permis să-şi trăiască din plin copilăria acasă. Acolo nu le-au mai rămas bucurii. Ultima bucurie din casa părintească au fost ei. Au plecat să lupte. Pentru că viaţa e luptă. Vor lupta şi vor învinge, deoarece biruinţa este a faptei şi a gândului bun. Necinstea comerţului străin, ovreiesc, va ingenunchia în faţa splendidei generaţii de mâine. Victoria aceasta, a ceasului de mâine, se simte şi se vede bine în prezenţa copiilor crescuţi sub scut legionar. Până atunci, până în preajma acelui mâine, copiii au nevoie de haine, ghete, pături şi cearşafuri. Gândurile celor buni se pot îndrepta oricând spre ei. Dania oamenilor de bine poate îmbrăţişa întotdeauna chipurile celor 40copii din str. Imprimeriei. 3. Seara, când stolul de copii fără griji surâde in fericirea familiilor mai înstărite, părinţii pot povesti tinerelor vlăstare că undeva, la Bucureşti, cântă o primăvară nouă menită vieţii de mâine a neamului. Și se pot gândi, da, da, se pot gândi cu drag, la bucuria copilului, soldat al comerțului nou, care va avea haina în ajun de iarnă... Valeria Cârdiu Vizitele I.P.S. Mitropolit Dionisie al Poloniei ,din partea Palatului Regal. In timpul dineului I. P. S. Patriaril a rostit o cuvântare, subliniind importanţa vizitei mitropolitului ortodox al Poloniei. ! A vorbit apoi însărcinatul de afaceri al Poloniei contele Poninschi care a mulţumit I. P. S. Patriarh în numele guvernului polonez, pentru primirea ce s’a făcut erarhilor polonezi. A închinat pentru M. S. Regele Carol II şi pentru preşedintele Poloniei. Dri dimineaţă I. P. S. Dionisie mititropolitul Poloniei însoţit de I. P. S. Patriarh, episcopul Sava de Lublin, arhimandritul Teofan, preot Păcioni Cristescu, d. Dudu, secretarul patriarhiei, au vizitat mănăstirea Cernica, asistând la slujba religioasă. După slabă Părintele arhimandrit Cezarie Păunescu , mulţumit din partea părinţilor arătând câtă importanţă are vizita I. P. S. pentru legăturile de prietenie între Biserica ortodoxă Română şi cea Polonii. I. P. S. Mitropolit Dionisie a dat binecuvântarea, fiind fericit de minunăţiile pe care le vede în Sfânta Mănăstire. ‘ ! ‘ ‘ După amiază la Athenee Palace a fost o masă din partea ministerului de culte în cinstea înalţilor oaspeţi. La legaţia Poloniei a fost un dineu dat în onoarea I.P.S. mitropolit Dionesie la care au luat parte: I. P. S. Patriarh, Episcop Sava, P. S. Mitropolit Puiu Visarion, d. profesor Manoilescu, pr. Partenie secretarul general al ministerul de culte, colonel Ulea