Calendarul, martie 1933 (Anul 2, nr. 308-334)

1933-03-01 / nr. 308

Italia și Mica înțelegere Italia a­­ primit cu ostilitate jactul de organizare al Micei înțelegeri. E adevărat, cu o os­tilitate ce nu corespunde stilu­lui fascist a cărui caracteris­tică e vigoarea și vehemența. Critica pe care subsecretarul de stat al afacerilor externe i­­taliene a rostit-o în parlament a fost potolită și civilizată. O­­biecțiunile principale au fost două: 1) că pactul ar avea un caracter agresiv, — ceea ce este absolut inexact, și 2) ca Mica înțelegere, în noua sa ipostază, ar fi îndreptată împotriva spi­ritului Societății Națiunilor, — ceea ce e tot așa de inexact. Amândouă aceste obiecțiuni ni s-au părut bizare, venind din partea Italiei, imediat după ce transportul său de arme pen­tru Ungaria fusese descoperit la Hirtenberg. Mica înțelegere e contrară spiritului genevez sau Italia, care alimentează cu arme revizionismul maghiar ? Dar trecând peste acest a­­mănunt prea cunoscut prin des­coperirea contrabandei de la Hirtenberg, critica italiană s’a produs în mod grăbit și antici­pat, fiindcă în acel moment textul pactului de organizare a Micei Înțelegeri nu era încă publicat. El a devenit notoriu abia Duminica trecută și ori­cine a citit textul integral s’a putut convinge că obiecțiunile italiene au fost întemeiate pe simple presupuneri. E agresiv caracterul cel nou al înțelegerii ? Aceasta nu iese de nicăiri, nici direct, nici in­direct. Dimpotrivă, în pream­­bulul textului e scris clar ur­mătorul pasagiu : „Grupul celor trei state ale Micei înțelegeri, formând ast­fel o unitate internațională su­perioară și deschisă altor state în condițiuni de stabilit pentru fiecare caz în parte“... Ce reiese de aici ? Că Mica Înțelegere nu e u­n organism exclusivist și nici agresiv. Că ea deschide brațele oricui do­rește să intre în unitatea ei, ac­ceptând­u-i principiile pacifice și constructive. Să luăm, de pildă, Ungaria, care se plânge că Mica Înțelegere e îndreptată tocmai împotriva ei. Dacă Un­garia ar accepta principiile pa­cifice și constructive ale noului organism, s’ar opune cineva la primirea ei ? Dar e Mica înțelegere contra­ră spiritului Societății Națiuni­lor, cum pretinde d, subsecre­tar de stat al Italiei ? Articolul 10 din textul pat­­­tului, e așa de categoric încât, reproducându-1 aici, ne dispen­sează de orice explicație. Ia­tă-l : „Politica comună a consiliu­lui permanent trebuie să fie in­spirată de principiile generale conținute în toate marile acte internaționale ale politicei de după războiu, precum sânt : pactul Societății Națiunilor pactul de la Paris, pactul gene­ral de arbitraj, convențiunile eventuale asupra dezarmării și pactele de la Locarno. De altfel nimic în prezentul pact nu poa­te fi contrar principiilor și dis­­pozițiunilor din pactul Socie­tății Națiunilor“. Ceva mai mult, pactul pre­cizează că una din întrunirile anuale ale Micei Înțelegeri se va ține regulat la Geneva cu ocazia adunării generale a So­cietății Națiunilor, iar o secție a secretariatului consiliului său permanent va funcționa, tot permanent, la sediul Societății Națiunilor, la Geneva. De unde iese oare spirtul contrar instituției geneveze? Italia ar avea dreptate într-un singur caz ; în cazul când, prin spirit genevez, ea înțelege acel curent nefast al revizionismului m­aghiaro-german în fața că­rui­a a cedat mereu, cu o de­concertantă slăbiciune, Franța. Mica Înțelegere, devenită m­are Pidere prin noul ei pact, și ră­mânând credincioasă spiritu­lui inițial al­ Genevei, va trebui de acum încolo să rămână pe această poziție chiar, și mai a­­les, când politica franceză va da dovadă de noui slăbiciuni. Un lucru e cert: dacă Franța, care a tutelat până teh­­dica înțelegere, ar fi avut o politică fermă, n’ar fi fost nevoie­­ de pactul acesta de organizare. In ochii noștri, apariția acestui pact marchează tocmai un act de independență față de tutela de eri. Rămânând în spiritul pacific, de acum încolo oricine poate trata cu Mica înțelegere cum ar trata cu o putere uni­tara, stăpână pe destinele ei. Nu credem ca această nuanță să scape inteligenții atât de clare a d-lui Mussolini. O spunem noi cari iubim Kta_­lia și știm să prețuim geniul politic inovator al fascismului. Nishifor Crainic ,____________________­­ MUZEUL PRESEI SEVER BOGI­­ anul II­I JIMBOLm^^ 1 ^ 1 , 1 6 PAGINI 3 EEI No. 308. Miercuri I Martie I Călăul național — bugetul — e în plină frenezie a sângelui. El ucide dela un capăt la celălalt de țară. Dacă s'ar ști, din partea vraciior mântuirei naționale, cu ce imense sacrificii și, pentru ce neînsemnate rezultate! » ! . . . Dar nicăeri ca în Bucovina sa­târul călăului n’a căzut cu mai mul­tă putere. Dintr’odată e vorba, pe lângă desființări mai mici, de des­ființarea conservatorului, a Teatru­lui Național, și a școalei normale de fete din Cernăuți. ■­ ■ Pentru conservator am strigat nu odată, arătând că pentru 90 de mii de lei pe lună cheltueli de stat ’ e caraghios să omori o instituție în plină ascensiune. Teatrul Național e drept a fost dus de râpă de o tre­cută direcție escroacă. Să se scoată însă de acolo vinovații­ direcți sau numai complici , să se reorgani­zeze instituția cu elementele cinsti­te și serioase, dar nu să se desfi­ințeze! • •• • ................. .Cu­ școala normală de fete se face însă o crimă ce n’are de nicăeri nici măcar un pretext. Ne aducem amin­te că anul trecut se decretase,­ tot de către călăul bugetar, desființarea școalei normale din Botoșani. A doua zi s'a constatat că era cea mai bună școală normală din țară! Și s'a renunțat. Ei bine, acelaș soi de greșală, numai că de zece ori mai gravă în consecințe, se comite și cu instituția cernăuțeană. Intr’adevăr, ea e — datând de la 1871 — singura școală normală de fete pentru întreaga Bucovină Mol­dova până la Iași și Basarabia de la Hotin la Chișinău. Așa că prin de­­sfina­­rea ei nu vor mai avea unde primi educația, cultura și cariera fetele preoților, învățătorilor, mici­lor funci mojiari și săte­ide din, în­treaga argi­ștă regiune triplă — a­­proape 389 de fete rămânând pe drumuri. Dimpotrivă, se va­ întări școala normală particulară a­ maicilor po­lone, catolice, că va rămâne singura în localitate ca să atragă fetele polo­ne, germane, ucrainiene și să des­­naționalizeze și catolicizeze pe ro­mânce. Ne dăm seama de primejr­­ia de ordin național și confesional ce ne paște? La o vreme, mai ales. Când minoritarii ne subminează si­stematic și re~­i­uii, cel puțin, chiar întemeiază o școală normală de învățători la Cernăuți? In sfârșit, școala e curat româ­nească (253 de românce); are în­treg corpul didactic românesc­, toți profesorii sunt definitivi, deci nu pot fi scoși din buget; burse eleve­lor nu s’au dat de 1 an și fum., așa că nici aci nu se arată vreu­n mo­tiv de economice; iar întreținerea școalei, în sarcina completă a co­mitetului școlar, nu prevede un ban din partea statului pe bugetul 1933- 1934. In fața acestei situații vă veți în­treba: Ce-au atunci cu școala?. Ați înnebunit? Răspund: N’ați înnebunit. Dar îi prostesc ;evreii! Și sânt în măsură să desvîlui d-lor Madgea­ru și Gusti, — cari desigur nu știu— adevăratul colț al acestei stranii crime culturale ce se pregătește Bucovinei. Localul școalei aparține comunei Primăria — care e evreiască, fi­indcă românii de acolo sun­t niște nătăfleți, când nu dobitoci, paten­tați — și care, de nu greșesc vrea localul pentru o școală evreiască, s’a gândit să-l revendice! Iar sta­tul, atât de deștept când e vorba să ia lefurile Românilor, și atât de prost cu minoritarii, se lasă atras în cursă și spune: nu pot plăti co­munei chiria, desființez școala! — Acelaș stat care oriunde aiurea ar răspunde așa, domnilor evrei, ne sunteți dragi, că doar d’aia suntem democrați și chiar demagogi, dar nu vă pot plăti chirie până ce nu-mi rambursați cele 12 milioane chel­tuite de mine pentru refacerea loca­lului în chestiune, transformat în ruină de trupele rusești sub ocupa­ție. Iar dacă mai faceți gălăgie, su­prim eu, stat, subvențiile ce acord tuturor instituților minoritare, nu mai departe suprim cele două licee pur minoritare pe care le țin la Cer­năuți cu banii mei! Scurt! Iată cum stă cazul cu școala nom­­­onmlă de fete din Cernăuți — școală care datează de 62 de ani — cum am spus — de sub austriac!, care au îngăduit — dar, vedeți dv., evreii nu mai îngădue!... — să a­­vem încă de pe atunci „o secție normală cu limba de predare ro­mânească“. Și acum când când cu­noașteți perfidul dedesubt, credeți d­v. domnilor Madgearu și Gusti, că vă puteți atinge de o atare insti­tuție? Nu, — și sânt convins că a­­ceasta vă veți spune d-voastre, din această clipă — școala aceasta nu poate fi desființată, fără ca asu­pra călăilor să cadă blestemul unei românimi întregi. Dragoș Protostopescu STELE VERZI I ARAȘI „MONITORUL OFICIAL“ La­­ Monitorul Oficial” s'au desco­­perit iar fi o leacă" de fraude Evi­dent deocamdată nu in proporțiile celor vechi,­ dar totuși, destul de pre­zentabile. De ce nu s'ar numi oare această regie comercială, cu un nou nume: „Monitorul fraudelor oficiale”? REDUCEREA SALArIILOR Aplicăndu-se mereu reducerea sa­lariilor funcționarilor, ba cu 20 la suta ba cu 10 la sută, apoi iar cu 10 la­­ sută și încă 20 la sută, se va ajunge ca la unii funcționari sala­­riile să fie scăzute cu 110-120 la suta, adică la ziunt din 1934, vom a­­vea astfel de exemple: învățătorul Y vine la administra­­ția financiară pentru lichidarea sa­­lariului. I se face socoteala și i se răspunde: 1,Mai dai 300 lei și ți-ai îndeplinit obligațiile către stat. Im­pozitele le plătești ex­a la percep­ție". Explicația: Salariu 2800 lei, 1-a reducere 20 la sută, 2-a reducere W la sută, 3-a reducere 30 la sută,­­ i-a reducere 20 la sută, a S-a re­ducere 20 pi sută, total 110 la sută, adică­­ lin 2800 lei se reduce 3100, deci funcționar al mai este dator statului 300 lei liniar. R­ecomandăm acest calcul d-lui I­­ , e . s . '­­ i ministru de finanțe REMEDII PENTRU PLASAREA PARTIZANILOR La U. C. V."era mare zarvă pentru numirea Unui nuu delegat al consi­liului comunal vin­"un loc vacant al consiliului de administrație. Evident ca un număr respectabil ăt Competitori, s'au prezentat pen­tru acest post care este plătit, cu o frumoasă su­mă lunară fixă și alta tot atât de frumoasă compusă o din jetoane, diurne și alte bunătă­­țuri. Dar mai toți­­,com­petitorii­’, aveau mari protecții și nu puteau fi refu­zați și atunci s'a găsit soluția, ci loc de 1 delegat, al comunei, să fie 4 delegați și astfel toți partizanii au fost plasați. In felul acesta s'ar putea proceda, în orice ocazie similară și se va re­zolva ți problema „reducerei” nu­mărului funcționarilor! Nu este așa? DE CE SA ME PARALIZĂM ? Budgetul, în fața întocmirii căruia nu mai stă nici o piedică, după­­ cum ne informează guvernul, afară de surpriza pertractărilor în curs din­tre ,,capit­al" și ,,muncă", va fi în­cheiată curând. ■ Cu toate sacrificiile făcute, totuși nu se va realiza un echilibru finan­ciar. Și aceasta fiindcă d. Madgearu a fost sedus de următoarea teorie: „Nu trebue să ne facem un ideal din rea­lizarea echilibrului bugetar, de­oare­ce el ar însemna paralizia vieții e­­conomice­ r­ •• -Adevărat. De ce să ne paralizăm ? Justus Timpul trece, data fatală se apro­pie și guvernul încă nu a depus proiectul de lege al asanărei dato­riilor rurale și urbane. Am fost dintre cei cari au susți­nut necesitatea unei epoci de tran­ziție, unei epoci moratoriale. In a­­cest răstimp pe de o parte guver­nul trebuie să se gândească la gă­sirea unor soluțiuni­ sănătoase, iar pe de­ altă parte se lăsă un timp li­ber debitorilor și creditorilor de a se înțelege eventual pe calea amia­bilă LEGEA DIN APRILIE 1 932 Nu cunoaștem proiectul guvernu­­lui, însă cetind darea de seamă a ofi­­ciului de statistica din ministerul­ de justiție și observațiunile ce o inso­­țeau am putut constata unele puncte principiale cari vor servi la baza vii­toarei legi a asanării , datoriilor. In primul rând este vorba de o severă selecționare a debitorilor și a dato­­riilor în legătură cu caracterul lor a­­gricol. Principalul păcat al vechei legiuiri. Votată de fostul guvern tehnician era tocmai lipsa acestei selecționări la care se adaugă și­ lipsa soluționării finanțărei conversivnei. Sunt două grave erori despre cari ziarul nostru s'a ocupat la timp și pe larg, atunci când am cerut sus­­pendarea aplicarei legei conversii­­nei datoriilor agricole și instituirea unei periode moratoriale. BANCA NAȚIONALA ȘI PROBLEMĂ CON­VERS SUM­EI in privința aceasta găsim în ra­portul guvernatorului Băncei Na­ționale către adunarea generală, câteva aprecieri în legătură cu pro­blema asanărei datoriilor rurale și urbane pe cari ținem să le relevăm în mod special atât prin realitatea celor susținute, cât și prin rolul pe care B. N.l-a avut și îl va avea în soluționarea problemei datoriilor. „Categoriile de producători — spune raportai oricari ar fi ele, nu-și pot menține activitatea și mai ales îiu o pot intensifica, decât da­că au la îndemână un instrument de credit, care să se înlesnească punerea în valoare a puterii lor de producțiune. Țara, unde dreptul de proprietate și instituțiile de credit nu au fost suficient vestite, a căzut în inferioritate. La­ noi agravarea s’a produs din cauza legilor excepționale și în special din cauza legei asanărei da­toriilor agricole“. .CRITICA VECHEI LEGI A ASANĂRII Rapor­tul B. N. spune mai departe :,Salvarea agriculturei, prin legile menționate m­ai sus, a fos­t însă orga­n­izată unilaterali. Banca Națională și-a făcut datoria de a atrage stăruitor a­­tenție asupra aspectului de interes general pe care îl avea problema și a preconizat soluțiunii bazate pe sacri­­ficii din partea tuturor. Banca Națio­­nală a susținut totdeauna că o ușu­­rare a datoriei agricole nu se poate face decât­ concomitent cu găsirea mij­loacelor de finanțare, suportate în justă măsură,­de toate clasele sociale Este același punct de vedere, , pe care l-a susținut totdeauna și ziarul nostru: nu se poate concepe un pro­iect de asanare a datoriilor, fără so­­luționarea finanțării. Consecințele acestor greșeli s'au vă­zut: Criza a continuat să se agraveze atât la agricultori cât și la celelalte categorii de producători. Legea con­­versiun­ei din Aprilie 1932 incom­­plectă și defectuoasă nu a putut fi pusă în­ aplicare și guvernul actual a suspendat-o, fixându un moratoriu agricol, pentru ca în acest interval să se dea posibilitatea unei înțelegeri direce și amiabile între debitări și creditori. CONCLUZIUNILE RANGEL NAȚIONALE înalta Curte de Casație a decla­rat legea neconstituțională. Proble­ma este la ordinea zilei în întregi­me, cu agravarea că în cuprinsul țărei s’a produs un curent de ne­­ Continuare în pag. II-a­ :­ ­Banca Națională și profana conversiune! datoriilor Legea din Aprilie 1932. Banca Națion­ală și conversiunea. Criticele vechei legi a conversiune­!, concluziile Băncii Naționale Director: MCHIFOR CRMI REDACȚIA ȘI­ ADMINISTRAI­I« București. Bulevardul El­isabeta Na­­ 8.05.40 Redacția și Provincia 3.11.80 Direcția 8.10.90 Administrația Pe­­ 2 luni 600 lei . 6 . 230 . • 3 * l“2 • . I luna 00 . Pentru instituții și Autorități Lei ICR și anual Pentru străinătate....... 1700 In anumite ramuri, nu vedem vrăjmașii unde sunt, dar îi vedem și-i hărțuim pe cei care nu sunt. In țara noastră, a răsărit un preot, care a dat la iveală un așe­zământ de o frumoasă noutate. E preotul Iosif Trifa de peste munți, care a înființat o tabără de viețui­re și de lucrare creștinească, zisă Oastea Domnului. Ținta cea dintâi a acestei noi în­chegări a fost de a stârpi beția. De­oarece beția însă nu se poate de­sființa prin mijloacele obișnuite,­­precum sfaturi, sperieturi medicale, num­ai prin fiorii credinței, preo­tul l­unfa și-a luat calea aceasta. Azi așezământul său trăiește de 10 ani și a avut un spor negândit. El este și o dovadă despre puterea de viață din sânul Bisericii noastre, că ea a fost în stare să influențeze mii de oameni din grosul norodu­lui (are 60.000 de membri) pentru treburile credinței. Pe fiecare săptămână, vei cum alte și alte suflete se încălzesc și se îndrumează spre o viață nouă, prin această vestire a credinței. Ziarele acestui așezământ, căci are două foi: Lumina Satelor și Oastea Dom­nului, pe fiecare săptămână vestesc astfel de fapte. Acum ce să vezi? In loc să te ș­­tepți ca­ preoții să sară de bucurie că în sânul Bisericii lor a răsărit o astfel de putere; că miilor de oa­meni li se luminează mințile și ini­mile; că ei sunt o biciuitoare do­vadă împotriva balelor argetoiani­­ste despre puterea credinței și că Biserica este aducătoare de sănă­­tate și de îndreptare a­ sufletelor, nu de superstiții, cum spun băloșii, —o­ mulțime de preoți s’au năpustit asupra acestei Oștii a Domnului, că ar fi o buruiană otrăvită în­ sânul Bisericii noastre, că ea este năvă­lirea protestantismului peste noi, că este înstrăinarea noastră dela ve­chile datini ale Bisericii, că părtașii Oștii Domnului au o călcătură ca­re nu mai este cea cu care sunt de­prinși preoții noștri. Și e adevărat. Oamenii aceștia, îndreptați cu mintea și cu inima, nu mai beau, nu mai flecăresc de­gea­ba, nu dau bani pe buruiană de a­­fumat mustățile, nu mai umblă prin adunări unde se pierde vremea și se pun la cale netrebnicii, dar, în schimb, au prins alte gusturi: place să stea de vorbă despre lu­b­­cruri duhovnicești, descoase pe câte un preot, când îl prind, despre tot ce li se năzărește în treburi de cre­dință, cetesc și nu mai seamănă de loc cu lumea obișnuită a sătenilor și mahalagiilor noștri. Dacă aceia sunt cum sunt: cu su­­dălmi în gură, cu umblete la câr­ciumi, cu vremea măcinată fără nici un folos,­­nu se miră nimenea fi­indcă de multă vreme îi vedem așa. S’au deprins ochii noștri cu ei și ni se pare că așa e firesc să fie. Dacă însă creștinii din Oastea Domnului sunt o arătare nouă, prin purtarea lor, dacă ei sunt mult mai doritori ca alții să știe despre lu­crurile credinței, să ia parte la lu­crările duhovnicești, — mirare până peste o poștă, că așa ceva nu s’a mai văzut, nu trebuie să fie. Aceasta este filosofia omului de rând... ce nu s’a mai văzut nu poa­te fi de ispravă.­­Și deoarece noi cele nemai văzute le descoperim la străini, gata vorba că și preotul Trifa trebuie să fi luat acestea de la străini. Trebuie să le fi cules de la protestanți. Prin urmare afară cu el! Să ră­mânem la bețiile noastre, la flecă­relile noastre, la bătăile dintre băr­­bat și nevastă, la toată înstrăinarea omului de Biserică, fiindcă acestea din stele de ARH­IM. SCRIBAN au fost: Ie știm, sunt ale noastre, și dacă sunt ale noastre, fac parte din zestrea noastră, trebuie să trăim cu ele! Deși nu se spune cu cuvintele a­­cestea, dar aceasta este încheierea practică a stârnirii împotriva părin­telui Trifa. Nimenea nu se tulbură de păcatele care sfărâmă viața sa­telor și spurcă mahalalele noastre; nimenea nu aruncă ochii mai ațin­tiți la știrile despre derbedeii cari (i­onfinuare în pag. II-ul, Copiii nimăn sta­ nicii industriași in articolele pe care le­ am pu­blicat in acest ziar, relative la mun­citori, am­ atras nu caută luarea aminte că mai toată legiuirea noas­­tră muncitorească aproape­ omită din prevederile ei ,pe micul mește­șugar, pe meseriașul obișnuit, talpa și numărul clasei muncitorești în a­­cea­stă țară. Am scris, aproape, o­­mite, pentru că meseriașul nu e complet ignorat de cei cari pretind că se interesează de soarta munci­torilor noștri; astfel când e vorba de corporații și federale, vreau să spun de cotizații, taxe și parataxe; atunci desigur el devine într'adevăr coloana vertebrală a clanului lui crăi­esc. Dar când e vorba de inte­resele lui­ proprii,­­ chiar cele mai sfinte și mai elementare ca buni­­oară acela de a-și putea exprima voința de alegere a reprezentantului firesc în diversele organizații, înte­meiate chipurile­. în interesul lui, atunci e ocolit pur și simplu. Articolele noastre apăreau ante­rior voinrei legei pentru organizarea Și înființarea Camerelor de Muncă; nădăjduiam deci ca odată cu înte­meierea acestei instituții, de pretinse și de mult făgădui­­­ f mult citorii pe cont propriu, cari mi-și găseau oblăduire sub regimul Ca­me­relor de Industrie, își vor găsi locul cuvenit în noua organizare. Dar în discursul recent ținut la Cameră, d. Const. Toma deputat de Iașii a dovedit că ne-am înșelat. Intr'adevăr meseriașii cei mici cari n'au firmă industrială Și nu plătesc multe impozite, deși primiți în Camerele de Muncă, nu, au drept de alegere și de eligibilitate în in­stituția cea nouă d­­evată Și pentru dânșii: un articol expres le inter­zice aceasta Motivul ar fi că parte din ei, își exercită acest drept, la Ca­merele de Industrie. Dar precum, a arătat d. C. Tom­a a cărui compe­tență in materie, se pare, că a sur­prins... locul în drept (obișnuit, precum se vede, cu altfel de inter­pelări) nu toți meșteșugarii apar­țin Camerelor de Industrie ci nu­mai aceia cari lucrează cu mai mult de zece lucrători sau utilizează forță motrice superioara a zece cai o putere Bestul, toți ceilalți, covâr­șitoarea lor majoritate n’au nimic a face cu Camerele de Industrie. Dar ei nu pot să-și exprime în nici o parte dreptul lor de­­ vot profesional. Precum se vede lucrul e câit se poate de simplu: nedreptatea e fla­­grantă pentru micii meseriași și fiind nedreptate ea trebue înlătu­rată prin îndreptarea articoluui bu­clucaș. Dar credeți ce s'a făcut ceva? Nu... discuția continuă No­­roc că majoritatea a admis ur­gență pentru­ reluarea subiectului. Vom avea prilej deci­­ de revenire. Dar până atunci o mică nedume­rire, de unde, până unde , această îndepărtare metodică a celui mai de ordine element muncitoresc, a meș­teșugarului pe cont propriu, din tri­burile muncitorești? Hm... Gib. I. IV.r­­ 4,­..€­ S € S4 Cronica muzicala festivalul Becth­oven Arta dirigențială a domnului George Georgescu e o artă de sub­tilitate elegantă, de liniștită și lim­pede expr­esie, unde textul, ori­cât de înalt romantic, este aservit unui ideal de proporție și de armo­nie. Reîntors, după o absență de scur­tă du­rată, la pupitrul Filarmonicei, domnia sa ne-a dat un concert de muzică beethoveniană, de un inte­res liric și documentar — mai ales — remarcabil,' yr #’■' . A fost o excelentă introducere la­­ metoda lui Beethoven, o ilustrare — prin lucrările sale quasi desuete, dar în care se reflectă mai mult inquietudinea creației torturile for­mulării,­ modulațiile sale prepara­torii, — a spiritului care domina a­­cel duios și patetic Început de se­col, — al XIX-lea. Aceste muzici aveau să ne ducă, printr’un tortuos ciedal până pe pra­gurile solemne ale Simfoniei E­­roice. Concertul s-a deschis în acordu­rile uverturei la Egmont, inspirată de­­ scenele dramatice ale lui Goethe, din Egmont. Uvertura e o lucrare de limpede construcții literară, de­­ ideație­­ socială­­ — așa­­cum o­­ impusese­­ și o filtra Jean— Jacques. ‘ O muzică de un pronunțat carac­ter eroic — eroică așa cum e Appas­­silonata, — enunciativă, dramatică, și solemnă.­­Variațiunile pentru violoncel și piano, scrise de Beethoven, proba­bil ca un preludiu, ca un simplu divertisment — și executate la noi în primă audiție — erau dorite ,d­e una din revelațiile programului. Domnul Th. Rogalsky transcrise­se pentru orchestră partițiunea pia­nului— dar cu ce stranie și tristă desinvoltură­ . Din delicata lucrare a lui Beetho­ven în care pianul­ se­ exprimă în accentele impersonale — reci și pro­funde cari-i sunt proprii — și în care Beethoven a manifestat, în mod necesar, formele concepției sa­le, — generale, abstracte, muzicale și clasice — domnul Rogalsky a fen­struit nu știu ce pagini pitorești, deci antimuzicale, unde cornul, o­­logiul, clarinetul și fagotul se întrec în a emite și a modula o artă de­ expresii colorate, de timbre­­ ciudată și perverse. Cuvântul cel mai blând rostit spre a caî­ncă transcripția 'domnu­lui Rogalsky ‘sună­­ impietate ! Porțiunea violoncelului, întâetă, a fost executată de domnul Gh. Dră­­ghicei cu o tehnică sobră și preci­­să­ care a știut să pună în valoare dubcile inflexiuni, liniile melodice și clare, agreabila inspirație a Va­­r­iațiunilor. 1. . Programul cuprindea, înainte de încântările­ majore ale Eroicei, unul din ra­rele­ concerte pentru piano ale lui Beethoven, concertul în si bemol.' ■ *• v ' v •' E o lucrare de inspirație mozar­ti anii în care mai palpită ceva din grațiile secolului. XVIII, din­', mira­­giile cerului italian. Beethoven, autenticul, se revelă rareori, în unele accente de mare lirism, în fascinantul, melodiosul andante­­i. Partițiunea pianului , pare a fi scrisa pentru clavicimbal. E o dis­tribuire de perle, de note cristaline și, reci, li,a pare a suna — pentru a cita, parafrazându-l, pe :Pa­ul Va­lery — efigiile sonore , ale ritmu­lui. .. ;■ , , ■ ■ y, : ; J , Domnișoara Elvira. Loeve, solista­­ acestui­ concert, a desvoltat un tou­cher admirații­, o digitație dulce și precisă. Posedă o certă inteligență pianistică, și debutul său a fost si­tuat sub semnele cele mai bune. Orchestra ne- a redat apoi într’o execuție impresionantă, m.a, în m. bemol, Eroica.Simfonia . Din ascultarea ei se­ desface marele stil al epocei, stilul imperial. Sunt inclus nu numai prin coin­cidența în timp a elaborării și apa­riția lor, dar prin calitatea și natu­ra­ idelor pe cari le enunță, să con­sider Simfonia eroică a lui Beetho­ven și le­ Génie du Christianisme a lui Chateaubriand, ca expresii e­­quivalente, forme gemene a­le unui acelaș ideal, manifestări, ale ace­­luiaș moment istoric. Stilul imperial le înfioară pe a­­mândouă­ , Amândouă au accentul grav, — retoric și solemn — accentul pre­­romatic, amândouă sunt lucrări de creație clasică,­ lucidă, afectate însă de o înclinație voluntară, spre ob­scuritate, profunzime și melanco­lie,­ de un dor de teatru, de poză, de iluzionism. «• — Ca și melancolicul Bene, Beetho­ven era un pasionat al lui Plutar cartea de predilecție împreună c poemele lui Ossian •— a tinerile preromantici. Toate virtuțile grai diloquenții sunt­ în ea, dar și vi­tuțile cari fac pe­ eroi,­­ marile vir­tuți napoleoniene. Eloquența lui­­ Beethoven est dramatica eloquență a timpului­­ plină de Plutare și aceea — real­zată în sentenții lapidare, în splei­dide forme persuasive, ca­guența discursurilor lui­­ Napoleon­ etc . .Eroica este de aceea o lucrare ei solidă frumusețe,­ de logică, de pre­ciziune, de tensiune patetică. Liniile construcției sale sonor sunt de o extremă simplicitate, un triumf al acordului perfect, savantă tratare de forme,­­ clas ce structuri, fugă. O artă a desvoltărilor tematici o varietate, o plenitudine liniștit îi dau, pe lângă abia părăsitele for­me m­ozartiene, un caracter de nou­tate și de mare creație. Dam 3:»tfa

Next