Calendarul, martie 1933 (Anul 2, nr. 308-334)
1933-03-01 / nr. 308
Italia și Mica înțelegere Italia a primit cu ostilitate jactul de organizare al Micei înțelegeri. E adevărat, cu o ostilitate ce nu corespunde stilului fascist a cărui caracteristică e vigoarea și vehemența. Critica pe care subsecretarul de stat al afacerilor externe italiene a rostit-o în parlament a fost potolită și civilizată. Obiecțiunile principale au fost două: 1) că pactul ar avea un caracter agresiv, — ceea ce este absolut inexact, și 2) ca Mica înțelegere, în noua sa ipostază, ar fi îndreptată împotriva spiritului Societății Națiunilor, — ceea ce e tot așa de inexact. Amândouă aceste obiecțiuni ni s-au părut bizare, venind din partea Italiei, imediat după ce transportul său de arme pentru Ungaria fusese descoperit la Hirtenberg. Mica înțelegere e contrară spiritului genevez sau Italia, care alimentează cu arme revizionismul maghiar ? Dar trecând peste acest amănunt prea cunoscut prin descoperirea contrabandei de la Hirtenberg, critica italiană s’a produs în mod grăbit și anticipat, fiindcă în acel moment textul pactului de organizare a Micei Înțelegeri nu era încă publicat. El a devenit notoriu abia Duminica trecută și oricine a citit textul integral s’a putut convinge că obiecțiunile italiene au fost întemeiate pe simple presupuneri. E agresiv caracterul cel nou al înțelegerii ? Aceasta nu iese de nicăiri, nici direct, nici indirect. Dimpotrivă, în preambulul textului e scris clar următorul pasagiu : „Grupul celor trei state ale Micei înțelegeri, formând astfel o unitate internațională superioară și deschisă altor state în condițiuni de stabilit pentru fiecare caz în parte“... Ce reiese de aici ? Că Mica Înțelegere nu e un organism exclusivist și nici agresiv. Că ea deschide brațele oricui dorește să intre în unitatea ei, acceptându-i principiile pacifice și constructive. Să luăm, de pildă, Ungaria, care se plânge că Mica Înțelegere e îndreptată tocmai împotriva ei. Dacă Ungaria ar accepta principiile pacifice și constructive ale noului organism, s’ar opune cineva la primirea ei ? Dar e Mica înțelegere contrară spiritului Societății Națiunilor, cum pretinde d, subsecretar de stat al Italiei ? Articolul 10 din textul pattului, e așa de categoric încât, reproducându-1 aici, ne dispensează de orice explicație. Iată-l : „Politica comună a consiliului permanent trebuie să fie inspirată de principiile generale conținute în toate marile acte internaționale ale politicei de după războiu, precum sânt : pactul Societății Națiunilor pactul de la Paris, pactul general de arbitraj, convențiunile eventuale asupra dezarmării și pactele de la Locarno. De altfel nimic în prezentul pact nu poate fi contrar principiilor și dispozițiunilor din pactul Societății Națiunilor“. Ceva mai mult, pactul precizează că una din întrunirile anuale ale Micei Înțelegeri se va ține regulat la Geneva cu ocazia adunării generale a Societății Națiunilor, iar o secție a secretariatului consiliului său permanent va funcționa, tot permanent, la sediul Societății Națiunilor, la Geneva. De unde iese oare spirtul contrar instituției geneveze? Italia ar avea dreptate într-un singur caz ; în cazul când, prin spirit genevez, ea înțelege acel curent nefast al revizionismului maghiaro-german în fața căruia a cedat mereu, cu o deconcertantă slăbiciune, Franța. Mica Înțelegere, devenită mare Pidere prin noul ei pact, și rămânând credincioasă spiritului inițial al Genevei, va trebui de acum încolo să rămână pe această poziție chiar, și mai ales, când politica franceză va da dovadă de noui slăbiciuni. Un lucru e cert: dacă Franța, care a tutelat până tehdica înțelegere, ar fi avut o politică fermă, n’ar fi fost nevoie de pactul acesta de organizare. In ochii noștri, apariția acestui pact marchează tocmai un act de independență față de tutela de eri. Rămânând în spiritul pacific, de acum încolo oricine poate trata cu Mica înțelegere cum ar trata cu o putere unitara, stăpână pe destinele ei. Nu credem ca această nuanță să scape inteligenții atât de clare a d-lui Mussolini. O spunem noi cari iubim Kta_lia și știm să prețuim geniul politic inovator al fascismului. Nishifor Crainic ,____________________ MUZEUL PRESEI SEVER BOGI anul III JIMBOLm^^ 1 ^ 1 , 1 6 PAGINI 3 EEI No. 308. Miercuri I Martie I Călăul național — bugetul — e în plină frenezie a sângelui. El ucide dela un capăt la celălalt de țară. Dacă s'ar ști, din partea vraciior mântuirei naționale, cu ce imense sacrificii și, pentru ce neînsemnate rezultate! » ! . . . Dar nicăeri ca în Bucovina satârul călăului n’a căzut cu mai multă putere. Dintr’odată e vorba, pe lângă desființări mai mici, de desființarea conservatorului, a Teatrului Național, și a școalei normale de fete din Cernăuți. ■ ■ Pentru conservator am strigat nu odată, arătând că pentru 90 de mii de lei pe lună cheltueli de stat ’ e caraghios să omori o instituție în plină ascensiune. Teatrul Național e drept a fost dus de râpă de o trecută direcție escroacă. Să se scoată însă de acolo vinovații direcți sau numai complici , să se reorganizeze instituția cu elementele cinstite și serioase, dar nu să se desființeze! • •• • ................. .Cu școala normală de fete se face însă o crimă ce n’are de nicăeri nici măcar un pretext. Ne aducem aminte că anul trecut se decretase, tot de către călăul bugetar, desființarea școalei normale din Botoșani. A doua zi s'a constatat că era cea mai bună școală normală din țară! Și s'a renunțat. Ei bine, acelaș soi de greșală, numai că de zece ori mai gravă în consecințe, se comite și cu instituția cernăuțeană. Intr’adevăr, ea e — datând de la 1871 — singura școală normală de fete pentru întreaga Bucovină Moldova până la Iași și Basarabia de la Hotin la Chișinău. Așa că prin desfinarea ei nu vor mai avea unde primi educația, cultura și cariera fetele preoților, învățătorilor, micilor funci mojiari și săteide din, întreaga argiștă regiune triplă — aproape 389 de fete rămânând pe drumuri. Dimpotrivă, se va întări școala normală particulară a maicilor polone, catolice, că va rămâne singura în localitate ca să atragă fetele polone, germane, ucrainiene și să desnaționalizeze și catolicizeze pe românce. Ne dăm seama de primejria de ordin național și confesional ce ne paște? La o vreme, mai ales. Când minoritarii ne subminează sistematic și re~iuii, cel puțin, chiar întemeiază o școală normală de învățători la Cernăuți? In sfârșit, școala e curat românească (253 de românce); are întreg corpul didactic românesc, toți profesorii sunt definitivi, deci nu pot fi scoși din buget; burse elevelor nu s’au dat de 1 an și fum., așa că nici aci nu se arată vreun motiv de economice; iar întreținerea școalei, în sarcina completă a comitetului școlar, nu prevede un ban din partea statului pe bugetul 1933- 1934. In fața acestei situații vă veți întreba: Ce-au atunci cu școala?. Ați înnebunit? Răspund: N’ați înnebunit. Dar îi prostesc ;evreii! Și sânt în măsură să desvîlui d-lor Madgearu și Gusti, — cari desigur nu știu— adevăratul colț al acestei stranii crime culturale ce se pregătește Bucovinei. Localul școalei aparține comunei Primăria — care e evreiască, fiindcă românii de acolo sunt niște nătăfleți, când nu dobitoci, patentați — și care, de nu greșesc vrea localul pentru o școală evreiască, s’a gândit să-l revendice! Iar statul, atât de deștept când e vorba să ia lefurile Românilor, și atât de prost cu minoritarii, se lasă atras în cursă și spune: nu pot plăti comunei chiria, desființez școala! — Acelaș stat care oriunde aiurea ar răspunde așa, domnilor evrei, ne sunteți dragi, că doar d’aia suntem democrați și chiar demagogi, dar nu vă pot plăti chirie până ce nu-mi rambursați cele 12 milioane cheltuite de mine pentru refacerea localului în chestiune, transformat în ruină de trupele rusești sub ocupație. Iar dacă mai faceți gălăgie, suprim eu, stat, subvențiile ce acord tuturor instituților minoritare, nu mai departe suprim cele două licee pur minoritare pe care le țin la Cernăuți cu banii mei! Scurt! Iată cum stă cazul cu școala nomonmlă de fete din Cernăuți — școală care datează de 62 de ani — cum am spus — de sub austriac!, care au îngăduit — dar, vedeți dv., evreii nu mai îngădue!... — să avem încă de pe atunci „o secție normală cu limba de predare românească“. Și acum când când cunoașteți perfidul dedesubt, credeți dv. domnilor Madgearu și Gusti, că vă puteți atinge de o atare instituție? Nu, — și sânt convins că aceasta vă veți spune d-voastre, din această clipă — școala aceasta nu poate fi desființată, fără ca asupra călăilor să cadă blestemul unei românimi întregi. Dragoș Protostopescu STELE VERZI I ARAȘI „MONITORUL OFICIAL“ La Monitorul Oficial” s'au descoperit iar fi o leacă" de fraude Evident deocamdată nu in proporțiile celor vechi, dar totuși, destul de prezentabile. De ce nu s'ar numi oare această regie comercială, cu un nou nume: „Monitorul fraudelor oficiale”? REDUCEREA SALArIILOR Aplicăndu-se mereu reducerea salariilor funcționarilor, ba cu 20 la suta ba cu 10 la sută, apoi iar cu 10 la sută și încă 20 la sută, se va ajunge ca la unii funcționari salariile să fie scăzute cu 110-120 la suta, adică la ziunt din 1934, vom avea astfel de exemple: învățătorul Y vine la administrația financiară pentru lichidarea salariului. I se face socoteala și i se răspunde: 1,Mai dai 300 lei și ți-ai îndeplinit obligațiile către stat. Impozitele le plătești exa la percepție". Explicația: Salariu 2800 lei, 1-a reducere 20 la sută, 2-a reducere W la sută, 3-a reducere 30 la sută, i-a reducere 20 la sută, a S-a reducere 20 pi sută, total 110 la sută, adică lin 2800 lei se reduce 3100, deci funcționar al mai este dator statului 300 lei liniar. Recomandăm acest calcul d-lui I , e . s . ' i ministru de finanțe REMEDII PENTRU PLASAREA PARTIZANILOR La U. C. V."era mare zarvă pentru numirea Unui nuu delegat al consiliului comunal vin"un loc vacant al consiliului de administrație. Evident ca un număr respectabil ăt Competitori, s'au prezentat pentru acest post care este plătit, cu o frumoasă sumă lunară fixă și alta tot atât de frumoasă compusă o din jetoane, diurne și alte bunătățuri. Dar mai toți,competitorii’, aveau mari protecții și nu puteau fi refuzați și atunci s'a găsit soluția, ci loc de 1 delegat, al comunei, să fie 4 delegați și astfel toți partizanii au fost plasați. In felul acesta s'ar putea proceda, în orice ocazie similară și se va rezolva ți problema „reducerei” numărului funcționarilor! Nu este așa? DE CE SA ME PARALIZĂM ? Budgetul, în fața întocmirii căruia nu mai stă nici o piedică, după cum ne informează guvernul, afară de surpriza pertractărilor în curs dintre ,,capital" și ,,muncă", va fi încheiată curând. ■ Cu toate sacrificiile făcute, totuși nu se va realiza un echilibru financiar. Și aceasta fiindcă d. Madgearu a fost sedus de următoarea teorie: „Nu trebue să ne facem un ideal din realizarea echilibrului bugetar, deoarece el ar însemna paralizia vieții economice r •• -Adevărat. De ce să ne paralizăm ? Justus Timpul trece, data fatală se apropie și guvernul încă nu a depus proiectul de lege al asanărei datoriilor rurale și urbane. Am fost dintre cei cari au susținut necesitatea unei epoci de tranziție, unei epoci moratoriale. In acest răstimp pe de o parte guvernul trebuie să se gândească la găsirea unor soluțiuni sănătoase, iar pe de altă parte se lăsă un timp liber debitorilor și creditorilor de a se înțelege eventual pe calea amiabilă LEGEA DIN APRILIE 1 932 Nu cunoaștem proiectul guvernului, însă cetind darea de seamă a oficiului de statistica din ministerul de justiție și observațiunile ce o insoțeau am putut constata unele puncte principiale cari vor servi la baza viitoarei legi a asanării , datoriilor. In primul rând este vorba de o severă selecționare a debitorilor și a datoriilor în legătură cu caracterul lor agricol. Principalul păcat al vechei legiuiri. Votată de fostul guvern tehnician era tocmai lipsa acestei selecționări la care se adaugă și lipsa soluționării finanțărei conversivnei. Sunt două grave erori despre cari ziarul nostru s'a ocupat la timp și pe larg, atunci când am cerut suspendarea aplicarei legei conversiinei datoriilor agricole și instituirea unei periode moratoriale. BANCA NAȚIONALA ȘI PROBLEMĂ CONVERS SUMEI in privința aceasta găsim în raportul guvernatorului Băncei Naționale către adunarea generală, câteva aprecieri în legătură cu problema asanărei datoriilor rurale și urbane pe cari ținem să le relevăm în mod special atât prin realitatea celor susținute, cât și prin rolul pe care B. N.l-a avut și îl va avea în soluționarea problemei datoriilor. „Categoriile de producători — spune raportai oricari ar fi ele, nu-și pot menține activitatea și mai ales îiu o pot intensifica, decât dacă au la îndemână un instrument de credit, care să se înlesnească punerea în valoare a puterii lor de producțiune. Țara, unde dreptul de proprietate și instituțiile de credit nu au fost suficient vestite, a căzut în inferioritate. La noi agravarea s’a produs din cauza legilor excepționale și în special din cauza legei asanărei datoriilor agricole“. .CRITICA VECHEI LEGI A ASANĂRII Raportul B. N. spune mai departe :,Salvarea agriculturei, prin legile menționate mai sus, a fost însă organizată unilaterali. Banca Națională și-a făcut datoria de a atrage stăruitor atenție asupra aspectului de interes general pe care îl avea problema și a preconizat soluțiunii bazate pe sacrificii din partea tuturor. Banca Națională a susținut totdeauna că o ușurare a datoriei agricole nu se poate face decât concomitent cu găsirea mijloacelor de finanțare, suportate în justă măsură,de toate clasele sociale Este același punct de vedere, , pe care l-a susținut totdeauna și ziarul nostru: nu se poate concepe un proiect de asanare a datoriilor, fără soluționarea finanțării. Consecințele acestor greșeli s'au văzut: Criza a continuat să se agraveze atât la agricultori cât și la celelalte categorii de producători. Legea conversiunei din Aprilie 1932 incomplectă și defectuoasă nu a putut fi pusă în aplicare și guvernul actual a suspendat-o, fixându un moratoriu agricol, pentru ca în acest interval să se dea posibilitatea unei înțelegeri direce și amiabile între debitări și creditori. CONCLUZIUNILE RANGEL NAȚIONALE înalta Curte de Casație a declarat legea neconstituțională. Problema este la ordinea zilei în întregime, cu agravarea că în cuprinsul țărei s’a produs un curent de ne Continuare în pag. II-a : Banca Națională și profana conversiune! datoriilor Legea din Aprilie 1932. Banca Națională și conversiunea. Criticele vechei legi a conversiune!, concluziile Băncii Naționale Director: MCHIFOR CRMI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAII« București. Bulevardul Elisabeta Na 8.05.40 Redacția și Provincia 3.11.80 Direcția 8.10.90 Administrația Pe 2 luni 600 lei . 6 . 230 . • 3 * l“2 • . I luna 00 . Pentru instituții și Autorități Lei ICR și anual Pentru străinătate....... 1700 In anumite ramuri, nu vedem vrăjmașii unde sunt, dar îi vedem și-i hărțuim pe cei care nu sunt. In țara noastră, a răsărit un preot, care a dat la iveală un așezământ de o frumoasă noutate. E preotul Iosif Trifa de peste munți, care a înființat o tabără de viețuire și de lucrare creștinească, zisă Oastea Domnului. Ținta cea dintâi a acestei noi închegări a fost de a stârpi beția. Deoarece beția însă nu se poate desființa prin mijloacele obișnuite,precum sfaturi, sperieturi medicale, numai prin fiorii credinței, preotul lunfa și-a luat calea aceasta. Azi așezământul său trăiește de 10 ani și a avut un spor negândit. El este și o dovadă despre puterea de viață din sânul Bisericii noastre, că ea a fost în stare să influențeze mii de oameni din grosul norodului (are 60.000 de membri) pentru treburile credinței. Pe fiecare săptămână, vei cum alte și alte suflete se încălzesc și se îndrumează spre o viață nouă, prin această vestire a credinței. Ziarele acestui așezământ, căci are două foi: Lumina Satelor și Oastea Domnului, pe fiecare săptămână vestesc astfel de fapte. Acum ce să vezi? In loc să te ștepți ca preoții să sară de bucurie că în sânul Bisericii lor a răsărit o astfel de putere; că miilor de oameni li se luminează mințile și inimile; că ei sunt o biciuitoare dovadă împotriva balelor argetoianiste despre puterea credinței și că Biserica este aducătoare de sănătate și de îndreptare a sufletelor, nu de superstiții, cum spun băloșii, —o mulțime de preoți s’au năpustit asupra acestei Oștii a Domnului, că ar fi o buruiană otrăvită în sânul Bisericii noastre, că ea este năvălirea protestantismului peste noi, că este înstrăinarea noastră dela vechile datini ale Bisericii, că părtașii Oștii Domnului au o călcătură care nu mai este cea cu care sunt deprinși preoții noștri. Și e adevărat. Oamenii aceștia, îndreptați cu mintea și cu inima, nu mai beau, nu mai flecăresc degeaba, nu dau bani pe buruiană de afumat mustățile, nu mai umblă prin adunări unde se pierde vremea și se pun la cale netrebnicii, dar, în schimb, au prins alte gusturi: place să stea de vorbă despre lubcruri duhovnicești, descoase pe câte un preot, când îl prind, despre tot ce li se năzărește în treburi de credință, cetesc și nu mai seamănă de loc cu lumea obișnuită a sătenilor și mahalagiilor noștri. Dacă aceia sunt cum sunt: cu sudălmi în gură, cu umblete la cârciumi, cu vremea măcinată fără nici un folos,nu se miră nimenea fiindcă de multă vreme îi vedem așa. S’au deprins ochii noștri cu ei și ni se pare că așa e firesc să fie. Dacă însă creștinii din Oastea Domnului sunt o arătare nouă, prin purtarea lor, dacă ei sunt mult mai doritori ca alții să știe despre lucrurile credinței, să ia parte la lucrările duhovnicești, — mirare până peste o poștă, că așa ceva nu s’a mai văzut, nu trebuie să fie. Aceasta este filosofia omului de rând... ce nu s’a mai văzut nu poate fi de ispravă.Și deoarece noi cele nemai văzute le descoperim la străini, gata vorba că și preotul Trifa trebuie să fi luat acestea de la străini. Trebuie să le fi cules de la protestanți. Prin urmare afară cu el! Să rămânem la bețiile noastre, la flecărelile noastre, la bătăile dintre bărbat și nevastă, la toată înstrăinarea omului de Biserică, fiindcă acestea din stele de ARHIM. SCRIBAN au fost: Ie știm, sunt ale noastre, și dacă sunt ale noastre, fac parte din zestrea noastră, trebuie să trăim cu ele! Deși nu se spune cu cuvintele acestea, dar aceasta este încheierea practică a stârnirii împotriva părintelui Trifa. Nimenea nu se tulbură de păcatele care sfărâmă viața satelor și spurcă mahalalele noastre; nimenea nu aruncă ochii mai ațintiți la știrile despre derbedeii cari (ionfinuare în pag. II-ul, Copiii nimăn sta nicii industriași in articolele pe care le am publicat in acest ziar, relative la muncitori, am atras nu caută luarea aminte că mai toată legiuirea noastră muncitorească aproape omită din prevederile ei ,pe micul meșteșugar, pe meseriașul obișnuit, talpa și numărul clasei muncitorești în această țară. Am scris, aproape, omite, pentru că meseriașul nu e complet ignorat de cei cari pretind că se interesează de soarta muncitorilor noștri; astfel când e vorba de corporații și federale, vreau să spun de cotizații, taxe și parataxe; atunci desigur el devine într'adevăr coloana vertebrală a clanului lui crăiesc. Dar când e vorba de interesele lui proprii, chiar cele mai sfinte și mai elementare ca bunioară acela de a-și putea exprima voința de alegere a reprezentantului firesc în diversele organizații, întemeiate chipurile. în interesul lui, atunci e ocolit pur și simplu. Articolele noastre apăreau anterior voinrei legei pentru organizarea Și înființarea Camerelor de Muncă; nădăjduiam deci ca odată cu întemeierea acestei instituții, de pretinse și de mult făgădui f mult citorii pe cont propriu, cari mi-și găseau oblăduire sub regimul Camerelor de Industrie, își vor găsi locul cuvenit în noua organizare. Dar în discursul recent ținut la Cameră, d. Const. Toma deputat de Iașii a dovedit că ne-am înșelat. Intr'adevăr meseriașii cei mici cari n'au firmă industrială Și nu plătesc multe impozite, deși primiți în Camerele de Muncă, nu, au drept de alegere și de eligibilitate în instituția cea nouă devată Și pentru dânșii: un articol expres le interzice aceasta Motivul ar fi că parte din ei, își exercită acest drept, la Camerele de Industrie. Dar precum, a arătat d. C. Toma a cărui competență in materie, se pare, că a surprins... locul în drept (obișnuit, precum se vede, cu altfel de interpelări) nu toți meșteșugarii aparțin Camerelor de Industrie ci numai aceia cari lucrează cu mai mult de zece lucrători sau utilizează forță motrice superioara a zece cai o putere Bestul, toți ceilalți, covârșitoarea lor majoritate n’au nimic a face cu Camerele de Industrie. Dar ei nu pot să-și exprime în nici o parte dreptul lor de vot profesional. Precum se vede lucrul e câit se poate de simplu: nedreptatea e flagrantă pentru micii meseriași și fiind nedreptate ea trebue înlăturată prin îndreptarea articoluui buclucaș. Dar credeți ce s'a făcut ceva? Nu... discuția continuă Noroc că majoritatea a admis urgență pentru reluarea subiectului. Vom avea prilej deci de revenire. Dar până atunci o mică nedumerire, de unde, până unde , această îndepărtare metodică a celui mai de ordine element muncitoresc, a meșteșugarului pe cont propriu, din triburile muncitorești? Hm... Gib. I. IV.r 4,..€ S € S4 Cronica muzicala festivalul Becthoven Arta dirigențială a domnului George Georgescu e o artă de subtilitate elegantă, de liniștită și limpede expresie, unde textul, oricât de înalt romantic, este aservit unui ideal de proporție și de armonie. Reîntors, după o absență de scurtă durată, la pupitrul Filarmonicei, domnia sa ne-a dat un concert de muzică beethoveniană, de un interes liric și documentar — mai ales — remarcabil,' yr #’■' . A fost o excelentă introducere la metoda lui Beethoven, o ilustrare — prin lucrările sale quasi desuete, dar în care se reflectă mai mult inquietudinea creației torturile formulării, modulațiile sale preparatorii, — a spiritului care domina acel duios și patetic Început de secol, — al XIX-lea. Aceste muzici aveau să ne ducă, printr’un tortuos ciedal până pe pragurile solemne ale Simfoniei Eroice. Concertul s-a deschis în acordurile uverturei la Egmont, inspirată de scenele dramatice ale lui Goethe, din Egmont. Uvertura e o lucrare de limpede construcții literară, de ideație socială — așacum o impusese și o filtra Jean— Jacques. ‘ O muzică de un pronunțat caracter eroic — eroică așa cum e Appassilonata, — enunciativă, dramatică, și solemnă.Variațiunile pentru violoncel și piano, scrise de Beethoven, probabil ca un preludiu, ca un simplu divertisment — și executate la noi în primă audiție — erau dorite ,de una din revelațiile programului. Domnul Th. Rogalsky transcrisese pentru orchestră partițiunea pianului— dar cu ce stranie și tristă desinvoltură . Din delicata lucrare a lui Beethoven în care pianul se exprimă în accentele impersonale — reci și profunde cari-i sunt proprii — și în care Beethoven a manifestat, în mod necesar, formele concepției sale, — generale, abstracte, muzicale și clasice — domnul Rogalsky a fenstruit nu știu ce pagini pitorești, deci antimuzicale, unde cornul, ologiul, clarinetul și fagotul se întrec în a emite și a modula o artă de expresii colorate, de timbre ciudată și perverse. Cuvântul cel mai blând rostit spre a caîncă transcripția 'domnului Rogalsky ‘sună impietate ! Porțiunea violoncelului, întâetă, a fost executată de domnul Gh. Drăghicei cu o tehnică sobră și precisă care a știut să pună în valoare dubcile inflexiuni, liniile melodice și clare, agreabila inspirație a Variațiunilor. 1. . Programul cuprindea, înainte de încântările majore ale Eroicei, unul din rarele concerte pentru piano ale lui Beethoven, concertul în si bemol.' ■ *• v ' v •' E o lucrare de inspirație mozarti anii în care mai palpită ceva din grațiile secolului. XVIII, din', miragiile cerului italian. Beethoven, autenticul, se revelă rareori, în unele accente de mare lirism, în fascinantul, melodiosul andantei. Partițiunea pianului , pare a fi scrisa pentru clavicimbal. E o distribuire de perle, de note cristaline și, reci, li,a pare a suna — pentru a cita, parafrazându-l, pe :Paul Valery — efigiile sonore , ale ritmului. .. ;■ , , ■ ■ y, : ; J , Domnișoara Elvira. Loeve, solista acestui concert, a desvoltat un toucher admirații, o digitație dulce și precisă. Posedă o certă inteligență pianistică, și debutul său a fost situat sub semnele cele mai bune. Orchestra ne- a redat apoi într’o execuție impresionantă, m.a, în m. bemol, Eroica.Simfonia . Din ascultarea ei se desface marele stil al epocei, stilul imperial. Sunt inclus nu numai prin coincidența în timp a elaborării și apariția lor, dar prin calitatea și natura idelor pe cari le enunță, să consider Simfonia eroică a lui Beethoven și le Génie du Christianisme a lui Chateaubriand, ca expresii equivalente, forme gemene ale unui acelaș ideal, manifestări, ale aceluiaș moment istoric. Stilul imperial le înfioară pe amândouă , Amândouă au accentul grav, — retoric și solemn — accentul preromatic, amândouă sunt lucrări de creație clasică, lucidă, afectate însă de o înclinație voluntară, spre obscuritate, profunzime și melancolie, de un dor de teatru, de poză, de iluzionism. «• — Ca și melancolicul Bene, Beethoven era un pasionat al lui Plutar cartea de predilecție împreună c poemele lui Ossian •— a tinerile preromantici. Toate virtuțile grai diloquenții sunt în ea, dar și vituțile cari fac pe eroi, marile virtuți napoleoniene. Eloquența lui Beethoven est dramatica eloquență a timpului plină de Plutare și aceea — realzată în sentenții lapidare, în spleidide forme persuasive, caguența discursurilor lui Napoleon etc . .Eroica este de aceea o lucrare ei solidă frumusețe, de logică, de preciziune, de tensiune patetică. Liniile construcției sale sonor sunt de o extremă simplicitate, un triumf al acordului perfect, savantă tratare de forme, clas ce structuri, fugă. O artă a desvoltărilor tematici o varietate, o plenitudine liniștit îi dau, pe lângă abia părăsitele forme mozartiene, un caracter de noutate și de mare creație. Dam 3:»tfa