Ceahlăul, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 732-809)
1970-07-10 / nr. 740
Pag. 2 FESTIVALUL DE MUZICĂ UȘOARĂ FLORIIE DE MÂZISM“ Sarmatoarea E veche și nobilă tradiția cintecului în ținuturile moldovene. N-a creat-o doar Barbu Lăutaru, cel admirat și copiat într-o rapsodie a sa de Franz Liszt, după cum n-au creat-o trupele italienești din spectacole la Iași încă din a optsprezecea sută. N-a creat-o nici măcar Asachi, care a imaginat, la începutul secolului trecut, un întreg program de învățământ muzical și de viață concertistică în Moldova. A creat-o, de fapt, poporul, care cîntă, din timpuri fără memorie și în toate împrejurările vieții sale, pe aceste meleaguri unde s-a născut, cică, mitul lui Orfeu. Mitul Orfeului îmblînzitor de suftele și moravuri — fiindcă sălbăticiunile ce-l ascultau, blajine și surlzătoare, sînt, la urma urmei, simbolul puterii cântecului de a îmblînzi și înălța, de a purifica și întări pe om în existența sa zilnică. Țin minte că, pe vremea studenției mele, într-o vacanță petrecută în casa bunicilor mei din Toplița mureșeană, care se află cam peste munte de Ceahlău, am trecut, prin vămile de cetină ale codrilor, la Piatra Neamț. Eram în drumeție și, în orașul, pe atunci încă orășel, am poposit într-o grădină de vară. Se zăreau de aici crestele semețe ale mîndriei noastre carpatice și albastrul de cobalt al văzduhului, care se adîncea în calmul toamnei. Și cînta în grădina aceea, căci se nimerise a fi tocmai duminică la prînz, un lăutar c-un taraf. Lăutarul se numea, dacă nu mănșeală aducerea aminte, Picuț. Avea vioara fermecată, care rîdea și plîngea deopotrivă, iar oamenii de pe la mesele din jur, toți localnici cu privirea senină a înțelepciunii, zîmbeau. Zîmbeau adina cintecului, chemării strunelor, zbaterii de codobatură a ciocănelelor pe țambal, suspinului gutural al violoncelului afumat. Atunci — să tot fie vreo patru decenii din acea duminică depărtată — am priceput profunda dragoste de muzică a 1---------1 George SBÂRCEA moldovenilor. Am umblat între timp la Iași, unde am ascultat concerte și seri de operă captivante , mi-a fost dat să aud la Roman, Bacău, Bîrlad și Botoșani multă muzică bună ; l-am însoțit, un gînd, chiar pe moldoveanul Dimitrie Popovici-Bayreuth, cel ce-a buchisit abecedarul sub nuiaua sprintenă a lui Ion Creangă și a dus faima vocilor de aur românești până în sanctuarul teatrului wagnerian, scriind despre el și despre peregrinările lui de tinerețe prin așezările acestei dulci și însorite provincii românești o carte întreagă. Nicăieri însă n-am simțit mai viu și mai spontan, atașamentul oamenilor din Moldova de cîntec, ca atunci, în acel sfîrșit de vară de demult, la Piatra Neamț. Și iată că, acum Piatra Neamț găzduiește, pentru a treia oară, un festival și concurs de cîntece, de tălmăcire a lor, care își spune frumos și firesc „Florile Ceahlăului“. O face cu intenția de a promova o tradiție mai veche, pe măsura zilelor noastre, cînd muzica atît de grea, ce-și spune cu toate acestea ușoară, cucerește inima tinerilor și, prin ea, pe-a noastră, a celor mai vîrstnici. E nobilă și utilă această inițiativă a celor din Piatra Neamț, de a sărbători printr-un festival anual cîntecul celor mulți, căldura simțirii și clocotul veseliei pe care el le împărtășește. Mă gîndesc la emoția celor ce — cîntpreți tineri — vor apare pe scena acestui festival local, dar cu ecouri atît de largi, slujind cu Întreaga lor dăruire pe același Orfeu trac, care-i al nostru, nemuritor și senin, așa cum sunt doar miturile și cîntecele de la noi. Astăzi, pe scena festivalului în cea de-a doua zi a festivalului, vor evolua — in două concerte, de la orele 17.00 și 20.30 — un număr de 20 concurenți. Iată-i in ordinea apariției pe scenă : Vasile Miorcăneanu, Botoșani, cu melodiile „Scrisoare de amor" și „Măi băiete". Doina Manolache, Bacău („N-am noroc“, „Ai plecat rîzînd“), Doina Uszkay, Covasna („N-am știut să te păstrez", „Doar băiete", „N-ar trebui"), Cecilia Popovici, Roman („Poarta șă„Strada"), Stan Vornicu, Olt („în tot ce e frumos pe lume", în amurg“), Alice Breban, Satu Mare („Ramura părăsită“, „Nici o lacrimă"), Doina Matei, Piatra Neamț („N-am noroc", „Aripi dacă ar avea"), Nelu Mișulescu, Moreni („N-ar trebui“, „O fată mai găsești“), Mariana Brișan, Vrancea („Nici o lacrimă“, „Poate știe cineva să spună"), Mikloș Levente, Harghita („Pentru nimic în lume“, „Canzzone per te“), Helmuth Schell, Vîlcea (,,îmi pare rău", „Mereu cînta"), Eugenia Bodea, Arad („Spune-i ce crezi", „Violino zigano“), Constantin Florescu, Iași („Nici o lacrimă", „Ploua mărunt“), Mariana Teodorescu, Olt („Pentru nimic în lume“, „La un cuvînt al tău"), Sidonia Buruiană, Vîlcea („Nu mă mai despart de tine", „Poate știe cineva să-mi spună“), Mircea Gălățeanu, Bistrița Năsăud („Măi băiete", „N-ar trebui"), Cecilia Popovici, Roman („Poarta sărutului", „Of, inimioară"), Florentina Timuș, Vaslui („După noapte vine zi“, „în numele iubirii"), George Brener, Piatra Neamț („Uitarea“, „Același tango“), Lucia Stoianov, Brăila („Nu mă crede nimenea", „Nici o lacrimă"). Astăzi, vor susține recitaluri în afara concursului: Angela Similea, Nicolae Suciu, Gioni Dimitriu, Marcel Roșca, Octavian Huianu, Lucia Stoianov Brăila Nelu Mișulescu Moreni ..faria Călin Brașov ) I Volumul III ! de lucrări !i al stațiunii g I „Stejaru“ ] II I A apărut, de curînd, | ■ al doilea volum de la «crări editat de Stațiunea | ■ de cercetări biologice, i geologice, și geografice ȘI ■ „Stejaru“ Pîngarați. Rod „ I al muncii de cercetare | ■ in domeniul geologiei, g | hidrologiei, geomorfolo ■giei, climatologiei, hidro- biologiei, botanicii, zoo-ologiei, fiziologiei vegetitale și fiziologiei ani- ■ ■male, cele 25 de lucrări g incluse în volum evindențiază preocupările I științifice mereu sporite g I ale cercetătorilor de aici, q I contribuții incontestabile la dezvoltarea științei românești. Fiind realizate, în cea mai marre măsură, pe baza cercetării reliefului, fauneiI și florei indeosebi acvatice din județul 1 I Neamț, lucrările din vol 1 km se disting printr-o s inaltă ținută științifică, prin concluzii valoroase ■ care reprezintă punctele de vedere originale, II demne de toată atenția, J în problemele de studiu I abordate. Deosebit de ■ valoroase sunt, de asemenea, și materialele din cadrul ultimului capitol: • I „Metode de cercetare", I b în care sunt valorifi ■cate îndelungi experiențe ale unor cercetători ■ I de la "Stejaru" în utilizarea laboratoarelor I submerse sau in cercettare algologică, însoțite de o vastă bi- ■bliografie, de rezumate in limbile franceză și engleză (cîteva articole I sînt scrise integral într-una din aceste limbi), de numeroase desene, scheme, fotografii, volumul editat de Stațiunea „Stejaru“ se recomandă ca o lucrare deosebit de utilă oamenilor de știință, cercetătorilor străini, studenților de la ■ facultățile de biologie, geologie și geografie, profesorilor de specialittate din licee. L_____I CEAHLĂUL Comori ale artizanatului nemțean Oameni. Artista „Jocul cu teatrul" al Luciei Doroftei a început, nu de mult — sunt doar doi ani de atunci — cu „Jocul de-a vacanța“. Distribuită în madame Vintilă, văduva venită la vila Wagner pentru racola sentimental — actrița a creat un personaj care nu amintea nimic de interpretarea tradițională a piesei lui Sebastian. O explozie de vitalitate, de sănătate, de senzualitate, astfel a intrat pe scena profesionistă Lucia Dorofte.. Așa o vom cunoaște și-n următoarele roluri. Domnișoara Hardcastre din „Noaptea încurcăturilor" este aidoma fructului care dă un pîrg. Comedie iluministă, piesa lui Oliver Goldsmith reprezintă un pumn în obrazul ipocriziei și filistinismului feudal, printr-o incantare a iubirii fruste, pline de sănătate și nemistificată. Lucia Doroftei, demonstrînd deosebite calități de comedians, dă viață aici unei fete de loc sofisticată, care concepe iubirea, viața, din unghiul practic și autentic al țăranului. Uitînd mereu că ar trebui să „joace" pe domnișoara „cu educație“, Käthe nu ține cont decit de chemarea naturală a iubirii. Credem că, deocamdată, acest rol constituie cea mai mare reușită a actriței. Abigail, îndrăgostita din „Paharul cu apă", are aceleași date cu eroina lui Goldsmith: închipuiți-vă un om simplu, care iubește simplu, dar gîndește drept, o femeie încăpățînată în iubirea ei cea adevărată, trezindu-se brusc în cea mai aleasă dar și cea mai falsă societate, dind lecții de iubire acestei societăți, răzbâindu-se cu disperare, în numele bunului simț și al naturii. Demnă și intransigentă, Abigail cîștigă lupta sentimentală împotriva reginei și a ducesei, pentru că are de partea ei tinerețea. Lucia Doroftei știe să fie tînără și cîștigă astfel și lupta cu spectatorii. în „Geamandura" de Tudor Mușatescu, misterioasa Luna naște în spectator nostalgie pentru mirifica lume a mării, populată de imaginație cu frumuseți subacvatice chemări împliniri LUCIA DOROFTE și pătrunsă de neliniștea zărilor de un albastru pur. Luna este o prezență de vis, care îmbie pe bărbați la marea iubire. Doamna țării, soția lui Vlad Țepeș in „Cronica personală a lui Laonic“ dezvăluie latura dramatică a talentului actriței. Neînțelegîndu-și soțul, Doamna îi va deveni dușman și va pieri. Și totuși îl iubește. Dar îi este frică de el. Nedepășind condiția sa de femeie, va fi împinsă de boieri spre sperjur. încercarea de a-l asasina pe domn este un act odios care o autoanulează. Prohodirea sa de vie este încheierea unui destin, devenit tragic prin Inconștiență. Cel mai complex, ca partitură psihologică, este personajul din „Omul cel bun din Suciuan", doamna Mitzu. Frumoasă și vicleană, versă și fără scrupule, pervînzătoare de plăceri tăinucită în spatele opulenței și falsei calități, ea este „alter ego" al prostituatei Sende, din lumea cealaltă, din lumea care gîtuie tot ce este frumos. Șase roluri principale în două stagiuni, normal, că ne impun respect față de începutul carierei Luciei Doroftei. Iar actriței impun tot mai adîncă a dezvăluire a personalității sale artistice. " M. VASILIU Post scriptum 1 [strada ploieșteană Spectatorii au aplaudat la romașcani scenă deschisă secția de estradă a Teatrului de stat din Ploiești care a prezentat comedia zilele trecute muzicală „Nevastă-mea se răzbună" de Eugen Labiche. Jocul antrenant dezinvolt al actorilor Mirel Mîneru, Titi Dumitrescu, Cătălina Vornic, Mioara Babeș și Silviu Lambriano, a fost răsplătit cu aplauze și chemări la rampă de către cei care au avut ocazia să urmărească comicul înlănțuindu-se cu fantezia talentaților interpreți. La succesul acestei savuroase comedii au contribuit atît cupletele lui Sandu Anastasiu cit și muzica semnată de Nelu Danielescu. Spectacolul se înscrie pe linia bunelor tradiții statornicite între publicul din Roman și teatrul din Ploiești. Cu puțină vreme în urmă, Casa de cultură din localitate a fost gazda actorilor ploieșteni care în „Careul de ași“ au evoluat destul de neconvingător. Estrada însă a întrunit sufragiile publicului. Urîndu-le succes actorilor de la estradă în noul gen pe s-au destule abordat șanse îi invităm și cu alte spectacole în județul nostru, care cu I !1 I Cursurile de vară ale profesorilor I (Urmare din pagina I) literar românesc, probleme cu largi implicații și fațete, de obicei greu abordabile în desfășurarea lor, integrală. Ne-am propus, de asemenea, să adîncim treptat anumite aspecte, dezvoltîndu-se în planuri complexe. Anul trecut, de pildă, s-a vorbit foarte interesant, și tot la Piatra Neamț, despre „Momente importante din istoria literaturii române". Acum, după reacția auditoriului, „Curente literare în literatura română" se pare că este o temă potrivită, care oferă posibilitatea autorilor de expuneri ca, dezvoltînd tema inițială, să comunice noi date, puncte de vedere adesea originale. — Se observă și se critică adesea, dar fără rezultat serios, o anumită rezervă a profesorilor în abordarea literaturii moderne în școală. Mai mult decit atît, chiar unele manuale școlare Întrețin această situație prin ceea ce propun studiului. Se pare totuși că e vorba și de dificultatea în sine a acestui capitol al literaturii. Ce ar putea rezolva în acest sens cursurile organizate de Societatea de științe filologice ? — Mai întîi, nu toate manualele școlare exclud fenomenul literar modern, în cele ale ultimelor clase de liceu, de pildă, — la unul dintre acestea, eu însumi sunt coautor — au fost introduse capitole care privesc cea mai actuală literatură. Aș adăuga că se procedează mai îndrăzneț chiar decât în multe alte țări cu o veche tradiție școlară. în ceea ce privește rezerva profesorilor, ea este, fără îndoială explicabilă la cadrele didactice mai vîrstnice care, prin firea lucrurilor, manifestă mai multă receptivitate pentru clasici. Nu pot înțelege însă aceeași situație cînd e vorba de profesori tineri care au obținut diploma în ultimii ani și care sunt pregătiți în acest sens. Mai mult chiar, la București, de pildă, studenții cunosc deja prin mijlocirea cursurilor, scriitori foarte tineri, autori a una sau două plachete. — La Iași, se pare, există o optică diferită. — Eu cred că cel puțin din acest punct de vedere e mai valoroasă școala ieșeană. Personal, prefer această atitudine față de literatura actuală. Nu înseamnă însă că, în felul acesta, îi contestăm valorile, ci că este necesar să așteptăm ca acestea să se decanteze, obținînd cu adevărat, dreptul de cetate. Există, desigur, și o anumită dificultate în înțelegerea literaturii moderne. Și nu includ aici doar pe autorii de plachete, ci mă refer, de pildă, la Blaga, I. Barbu, Bacovia, care au trecut in rîndul clasicilor. Există, în acest sens, o conlucrare între conducerea Ministerului învățământului, Editura didactică și pedagogică și Societatea de științe filologice pentru găsirea diverselor forme și metode de completare a materialelor puse la dispoziția cadrelor didactice și elevilor, a informației. — Ar putea constitui acest aspect tema unei ediții viitoare a cursurilor de vară ? De fapt, care vor fi celelalte teme ? — Sigur, vom putea înscrie o astfel de temă, referindu-ne astfel la literatura de cea mai vie actualitate. Ea ne-a fost, de altfel sugerată. In privința celorlalte teme, nu ne putem pronunța, deocamdată, pentru că alegerea lor nu depinde de o hotărîre oarecare, ci este urmarea unor adevărate anchete în rîndul cursanților, a recomandărilor resorturilor de specialitate ale învățămîntului nostru. CARAGIALE, PIATRA NEAMȚ SI... „O SCRISOARE PIERDUTA“ Sugerat de unii istorici literari, preluat și răspîndit de profesorii de literatură drept o certitudine, faptul că orașul Piatra Neamț ar fi locul posibil de desfășurare a întîmplărilor din „O scrisoare pierdută", merită o discuție mai amplă și, în același timp, susținută cu mai multe argumente. Este știut că, în luna octombrie a anului 1881, Caragiale, plecat din redacția ziarului „Timpul", este numit revizor școlar al județelor Neamț și Suceava, — funcție deținută pînă în primele luni ale anului viitor — și că, în această calitate, a poposit de multe ori la Piatra Neamț. Aici, a cunoscut oameni, a legat prietenii. Pe Hogaș, pe Halanga, îi vizita cu prilejul fiecărei treceri prin oraș, cu familia Isăceștilor stabilise relații foarte strînse. Atmosfera așa-zisei protipendade a urbei a cunoscut-o direct, Caragiale, fiind între altele, și membru al societății științifice și literare „Asachi”. Deseori, fie ca invitat al prietenului său Nicu Albu, fie ca tovarăș de petrecere al avocatului Lazariu ori Tomescu, la circiuma pietreană „Bucluc", Caragiale observa oamenii locului, descifra — pentru viitoarele sale scrieri — caractere. Desigur, citeva detalii din tabloul cenușiu „al lumii bune" pietrene i-au fost furnizate și de romanul „Brazi și putregai“ publicat de N. Xenopol, întîi ca foileton în „Timpul" și, în același an, 1880, strîns în volum. In roman, prefectul (Grozăvescu 1) „un fel de pașă atotputernic, violent și abuziv, despot și lacom, vanitos și răzbunător", era un veritabil predecesor al caragelianului Tipătescu. Piesa lui Caragiale „O scrisoare pierdută“ adîncește critica societății cu mijloace specifice genului, iar indicația conform căreia „acțiunea se petrece într-un oraș de munte" trebuie înțeleasă, opinăm noi, nu ca o încercare de precizare ci tocmai de formulare cu caracter general. Dacă dramaturgul a vizat în mod direct realități din Piatra acelor ani, lucrul pare întrutotul verosimil, fluctuațiile partidelor politice la conducerea treburilor publice fiind obiectul ironiilor și al altor scriitori români legați de Piatra Neamț. Mulți ani după premiera presei, Dimitrie Hogea, evocînd personalitatea dramaturgului pe care l-a cunoscut personal la Piatra Neamț, susține că la întrebarea: „«O scrisoare pierdută» vizează realități și persoane din oraș ?". Caragiale ar fi infirmat aceste presupuneri, replicînd ironic că „personajele mele sunt pure plăsmuiri“ Din moment ce Dimitrie Hogea s-a simțit, obligat să facă larg cunoscută publicului părerea lui Caragiale înseamnă că în epocă problema era deseori dezbătută și că pietrenii nu erau bucuroși de „faima“ cîștigată. Este, evident, dificilă sarcina de a comenta eventualele corespondente dintre personajele piesei „O scrisoare pierdută" și existențe pietrelereale, istoricește verificabile. Menținîndu-se pe un plan disimulat, l-am numi noi „al finelor aluzii", Al Gheorghiu, într-un articol publicat în revista „Apostolul“ (1942) consacrat evocării personalității institutoarei Zulnia Isăcescu, contemporană cu Ion Luca Caragiale, o descrie drept „o femeie cu o vie inteligentă, de o bogată cultură, cu un mare dar de vorbire" precizînd :i dînsa nu lăsa nimic la voia întîmplării. Totul era în prealabil studiat și pus la punct. Dacă avea de pornit o acțiune, de făcut o alegere de comitet, de făcut, o propunere care ar fi putut provoca rezistența cuiva, ea își lua din timp măsurile, adunînd acasă la dînsa pe cei mai devotați, pregătind spiritele. Nu ezita chiar să dea lovituri bine calculate și bine simțite de cei care ar fi stat în calea planurilor ei", în caracterizare sunt, desigur, multe elemente care corespund personajului feminin din piesa amintită, dar în ce măsură putem da crezare acestui contemporan ce-și publică amintirile la 20 de ani după moartea institutoarei ? Nu a fost el oare influențat de scrierea lui Caragiale . Zulnia Isăcescu a fost incontestabil, personalitatea feminină cea mai complexă a tîrgului Piatra Neamț în ultimele trei decenii ale veacului trecut. In casa soțului ei, politicianul Constantin Isăcescu, se întîlneau deseori intelectualii orașului, străinii de vază în trecere prin oraș. O vizitau Caragiale, Gh. Panu, Spiru Haret, istoricul A. D. Xenopol. Pentru „cucoana Zulnia“, cum i se zicea toți însă aveau o vie admirație, alesele sale cunoștințe nu puteau scăpa neobservate interlocutorului. Activitatea sa de pedagog, de Inițiatoare a Școlii profesionale din Piatra Neamț, a revistei didactice „Propășirea“, de colaboratoare a lui Xenopol la „Arhiva", o scutește, credem, de apropierile ce se fac, fie chiar și întîmplător, între numele său și cel al Zoiei Trahanache. prof. Valentin CIUCÄ Vineri, 10 iulie 1970 Tw VINERI, 10 IULIE 18 Deschiderea emisiunii; Actualitatea în economie ; 18.20 Teleglob ; 18.45 Turismvacantă 70. 19 Reflector; 19.20 1001 de seri ; 19.30 Telejurnalul de seară ; 20 Film artistic ; „Un oarecare Rocco" ; 21.50 Mai aveți o întrebare; 22.40 Invitata noastră. Recital între două trenuri : Julie Saget ; 23 Telejurnalul de noapte ; 23.10 închiderea emisiunii. Rado BUCUREȘTI VINERI, 10 IULIE PROGRAMUL I 15 Roza Compozitorul vînturilor ; 15.25 săptămînii — Henry Purcell 16 Radiojurnal; 16.20 George Niculescu-Basu interpret al cîntecului popular ; 16 30 Tribuna radio; 16.45 Muzică de promenadă; 17.05 Pentru patrie ; 17.35 Muzică populară ; 18.10 Revista economică; 18.30 O melodie pe adresa dv. ; 18 Gazeta radio ; 19.30 Săptămîna unui meloman ; 20.05 Tableta de seară ; 20.10 — 365 de cîntece; 20.20 Argheziană ; 20.25 Zece melodii preferate; 21 Atențiune părinții; 21.20 Orchestra Helmuth Zaccharias; 21.30 Moment poetic. Shelley; 21.35 Solista serii - Anca Agemolu ; 22 Radiojurnal ; 22.20 Sport; 22.30 Jazz; 23 Muzică ușoară ; 0.03 — 3 Estrada nocturnă. PROGRAMUL II 15 Opera pentru toti ; 15.30 Melodii interpretate de Amalia Rodriguez ; 16 Radiojurnal; 16.20 Suita simfonică „Priveliști moldovenești" de Mihail Jora ; 16 50 Pe teme medicale ; 22.25 Arta interpretării corale (tehnica dirijorală). Prezintă prof. univ. Ion Vicol; 23.05 Concert Wartburg. Serenada în do minor de Mozart ; simfonia de cameră op. 69 de Hans Eisler; Muzică de cameră pentru bariton și nouă instrumentiști de Wilfried Jentsch ; 0.02 — 1 Sonata în mi minor pentru violoncel și pian de Diamandi Gheciu ; Trei șalvlri — suită pentru sextet de suflători de Matei Socor; SÎMBATA 11 IULIE PROGRAMUL I 5.05 — 6 Muzica dimineții; 6.05 — 9.30 Muzică și actualități ; 9.30 Miorița ; 10.05 Sonata nr. 3 în re minor op. 108 de Brahms 10.30 Din tarile socialiste. Emisiune de la Moscova; 11.05 Muzică ușoară; 11.20 Dansuri simfonice de compozitori români; 11.45 Sfatul medicului; 12 Recital de operă Licia Albanese; 12.15 Melodii de dragoste de Vasile Veselovski; 12.30 Întîlnire cu melodia populară și interpretul preferat; 13 Radiojurnal; 13.22 Muzică ușoară; 13.30 Radioclub turistic; 14 Caleidoscop muzical ; 14.40 Muzică populară; PROGRAMUL II I Radiojurnal; 7.10 Program muzical de dimineață ; 8.10 Tot înainte; 8.25 Mari interpreți — Emil Ghilels; 9 Din repertoriul lăutarului Gică Chirea; 9.10 Corul sindicatelor din municipiul București ; 9.35 Cvartetul nr. 1 în sol minor de Tudor Ciortea 10.05 Radio-enciclopedie pentru tineret; 10.30 Cîntece cu și fără cuvinte ; 11 Pagini din opere; 11.20 Cîntec, joc și voie bună; 11.35 Muzică ușoară ; 12.15 Concert de prînz; 13.02 Melodii populare; 13.30 Selecțiuni din opera „Ebreea de Halévy; 14.03 Muzică ușoară; 14.30 Cîntă fanfara reprezentativă a armatei; 14.50 Din operetele compozitorului Nico Costal. IAȘI VINERI: 10 IULIE Program de seară 17 Buletin de știri ; 17.05 Estrada zilei ; 17.30 Pe teme economice; 17.45 Muzică corală de compozitori moldoveni; 18 Itinerar culturalartistic; 18.20 Citecul care mi-e drag ; 19 Radiojurnal ; 19.15 Mari interpreți de operă: Orieta Berti ; 20 Seara de muzică simfonică ; In pauză : 21 Buletin de știri; Atlas liric Din lirica poetului Alfred de Musset ; 21. 15 Seară de muzică simfonică; 21.55 Muzică de operetă. SÎMBATA, 11 IULIE Program de dimineață ; Buletin de știri ; 6.05 Matineu muzical ; 6.30 Actualitatea în agricultură ; 6.40 Cîntece din toată țara ; 7 Informații și muzică. Muiee PIATRA NEAMȚ — Muzeul de arheologie. Piața Libertății nr. 1 ; — Muzeul memorial „Calistrat Hogaș, str. Calistrat Hogaș nr. 1 ; — Muzeul de științe naturale, str. V. I. Lenin, nr. 82 . TÂRGU NEAMȚ — Muzeul de istorie, str. V. 1. Lenin — HUMULEȘTI — Casa memorială „Ion Creangă“ — BICA23 — Muzeul hidroenergetic și de istorie.