Ceahlăul, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 732-809)

1970-07-10 / nr. 740

Pag. 2 FESTIVALUL DE MUZICĂ UȘOARĂ FLORIIE DE MÂZISM“ Sarm­atoarea E veche și nobilă tradiția cintecului în ținuturile moldo­vene. N-a creat-o doar Barbu Lăutaru, cel admirat și copiat într-o rapsodie a sa de Franz Liszt, după cum n-au creat-o trupele italienești din­ specta­cole la Iași încă din a optspre­zecea sută. N-a creat-o nici mă­car Asachi, care a imaginat, la începutul secolului trecut, un întreg program de învățământ muzical și de viață concertis­­tică în Moldova. A creat-o, de fapt, poporul, care cîntă, din timpuri fără memorie și în toate împrejurările vieții sale, pe aceste meleaguri unde s-a născut, cică, mitul lui Orfeu. Mitul Orfeului îmblînzitor de suftele și moravuri — fiindcă sălbăticiunile ce-l ascultau, bla­jine și surlzătoare, sînt, la urma urmei, simbolul puterii cân­tecului de a îmblînzi și înălța, de a purifica și întări pe om în existența sa zilnică. Țin minte că, pe vremea stu­denției mele, într-o vacanță petrecută în casa bunicilor mei din Toplița mureșeană, care se află cam peste munte de Ceah­lău, am trecut, prin vămile de cetină ale codrilor, la Piatra Neamț. Eram în drumeție și, în orașul, pe atunci încă orășel, am poposit într-o grădină de vară. Se zăreau de aici crestele semețe ale mîndriei noastre carpatice și albastrul de cobalt al văzduhului, care se adîncea în calmul toamnei. Și cînta în grădina aceea, căci se nime­rise a fi tocmai duminică la prînz, un lăutar c-un taraf. Lău­tarul se numea, dacă nu mă­n­­șeală aducerea aminte, Picuț. Avea vioara fermecată, care rî­­dea și plîngea deopotrivă, iar oamenii de pe la mesele din jur, toți localnici cu privirea senină a înțelepciunii, zîmbeau. Zîm­­beau adina cintecului, chemării strunelor, zbaterii de codoba­tură a ciocănelelor pe țambal, suspinului gutural al violon­celului afumat. Atunci — să tot fie vreo pa­tru decenii din acea duminică depărtată — am priceput pro­funda dragoste de muzică a 1---------1 George SBÂRCEA moldovenilor. Am umblat între timp la Iași, unde am ascultat concerte și seri de operă capti­vante , mi-a fost dat să aud la Roman, Bacău, Bîrlad și Boto­șani multă muzică bună ; l-am­ însoțit, un gînd, chiar pe moldo­veanul Dimitrie Popovici-Bay­­reuth, cel ce-a buchisit abeceda­rul sub nuiaua sprintenă a lui Ion Creangă și a dus faima vo­cilor de aur românești până în sanctuarul teatrului wagnerian, scriind despre el și despre pe­regrinările lui de tinerețe prin așezările acestei dulci și înso­rite provincii românești o carte întreagă. Nicăieri însă n-am simțit mai viu și mai spontan, atașamentul oamenilor din Mol­dova de cîntec, ca atunci, în a­­cel sfîrșit de vară de demult, la Piatra Neamț. Și iată că, acum Piatra Neamț găzduiește, pentru a treia oară, un festival și concurs de cînte­­ce, de tălmăcire a lor, care își spune frumos și firesc „Florile Ceahlăului“. O face cu intenția de a promova o tradiție mai veche, pe măsura zilelor noas­tre, cînd muzica atît de grea, ce-și spune cu toate acestea ușoară, cucerește inima tineri­lor și, prin ea, pe-a noastră, a celor mai vîrstnici. E nobilă și utilă această ini­țiativă a celor din Piatra Neamț, de a sărbători printr-un festival anual cîntecul celor mulți, căldura simțirii și cloco­tul veseliei pe care el le îm­părtășește. Mă gîndesc la emo­ția celor ce — cîntpreți tineri — vor apare pe scena acestui festival local, dar cu ecouri atît de largi, slujind cu Întreaga lor dăruire pe același Orfeu trac, care-i al nostru, nemuritor și senin, așa cum sunt doar mitu­rile și cîntecele de la noi. Astăzi, pe scena festivalului în cea de-a doua zi a festivalului, vor evolua — in două concerte, de la orele 17.00 și 20.30 — un număr de 20 concu­renți. Iată-i in ordinea apariției pe scenă : Vasile Miorcăneanu, Botoșani, cu melodiile „Scrisoare de amor" și „Măi băiete". Doina Manolache, Bacău („N-am­ noroc“, „Ai plecat rîzînd“), Doina Uszkay, Covasna („N-am știut să te păstrez", „Doar băiete", „N-ar trebui"), Cecilia Popovici, Roman („Poarta șă­­„Strada"), Stan Vornicu, Olt („în tot ce e frumos pe lume", în amurg“), Alice Breban, Satu Mare („Ramura părăsită“, „Nici o lacrimă"), Doina Matei, Piatra Neamț („N-am noroc", „Aripi dacă ar avea"), Nelu Mișulescu, Moreni („N-ar trebui“, „O fată mai găsești“), Mariana Brișan, Vrancea („Nici o lacrimă“, „Poate știe cineva să spună"), Mikloș Levente, Harghita („Pen­tru nimic în lume“, „Canzzone per te“), Helmuth Schell, Vîlcea (,,îmi pare rău", „Mereu cînta"), Eugenia Bodea, Arad („Spune-i ce crezi", „Violino zigano“), Constantin Florescu, Iași („Nici o lacrimă", „Ploua mărunt“), Mariana Teodorescu, Olt („Pentru nimic în lume“, „La un cuvînt al tău"), Sidonia Buruiană, Vîlcea („Nu mă mai despart de tine", „Poate știe cineva să-mi spună“), Mircea Gălățeanu, Bistrița Năsăud („Măi băiete", „N-ar trebui"), Cecilia Popovici, Roman („Poarta să­rutului", „Of, inimioară"), Florentina Timuș, Vaslui („După noapte vine zi“, „în numele iubirii"), George Brener, Piatra Neamț („Uitarea“, „Același tango“), Lucia Stoianov, Brăila („Nu mă crede nimenea", „Nici o lacrimă"). Astăzi, vor susține recitaluri în afara concursului: Angela Similea, Nicolae Suciu, Gioni Dimitriu, Marcel Roșca, Octavian Huianu, Lucia Stoianov Brăila Nelu Mișulescu Moreni ..faria Călin Brașov ) I Volumul II­I ! de lucrări !­i al stațiunii g I „Stejaru“ ] I­I­ I A apărut, de curînd, | ■ al doilea volum de la­ «­­­crări editat de Stațiunea | ■ de cercetări biologice, i geologice, și geografice ȘI ■ „Stejaru“ Pîngarați. Rod „ I al muncii de cercetare | ■ in domeniul geologiei, g | hidrologiei, geomorfolo­­­ ■­giei, climatologiei, hidro-­­ biologiei, botanicii, zoo-­­­o­logiei, fiziologiei vege­­ti­tale și fiziologiei ani- ■ ■­male, cele 25 de lucrări g incluse în volum evi­­n­dențiază preocupările­­ I științifice mereu sporite g I ale cercetătorilor de aici, q I contribuții incontesta­­­­­­bile la dezvoltarea știin­­­­­­ței românești. Fiind re­­­­­­alizate, în cea mai m­a­­r­­­re măsură, pe baza cer­­­­cetării reliefului, faunei­­­I și florei indeosebi ac­­­­vatice din județul 1 I Neamț, lucrările din vo­­l 1 km se disting printr-o s­­ inaltă ținută științifică,­­ prin concluzii valoroase ■ care reprezintă puncte­l­e de vedere originale, I­I demne de toată atenția, J în problemele de studiu I abordate. Deosebit de ■ valoroase sunt, de aseme­­­­nea, și materialele din­­ cadrul ultimului capitol: • I „Metode de cercetare", I b în care sunt valorifi­ ■­­­cate îndelungi experien­­­­țe ale unor cercetători ■ I de la "Stejaru" în uti­lizarea laboratoarelor I submerse sau in cerce­­t­­­tare algologică, însoțite de o vastă bi-­­ ■­bliografie, de rezumate in limbile franceză și­­ engleză (cîteva articole I sînt scrise integral în­­­­tr-una din aceste limbi),­­ de numeroase desene, scheme, fotografii, vo­lumul editat de Stațiunea „­­Stejaru“ se recoman­­­­­­dă ca o lucrare deose­­­­bit de utilă oamenilor­­ de știință, cercetătorilor­­ străini, studenților de la­­ ■ facultățile de biologie,­­­­ geologie și geografie, profesorilor de speciali­­t­­­tate din licee. L_____I CEAHLĂUL Comori ale artizanatului nemțean Oameni. Artista „Jocul cu teatrul" al Lu­ciei Doroftei a început, nu de mult — sunt doar doi ani de atunci — cu „Jocul de-a vacanța“. Distribuită în ma­dame Vintilă, văduva venită la vila Wagner pentru raco­la­ sentimental — actrița a creat un personaj care nu a­­mintea nimic de interpreta­rea tradițională a piesei lui Sebastian. O explozie de vitalitate, de sănătate, de senzualitate, astfel a intrat pe scena pro­fesionistă Lucia Dorofte­.. Așa o vom cunoaște și-n urmă­toarele roluri. Domnișoara Hardcastre din „Noaptea încurcăturilor" este aidoma fructului care dă un pîrg. Comedie iluministă, pie­sa lui Oliver Goldsmith re­prezintă un pumn în obra­zul ipocriziei și filistinismu­lui feudal, printr-o incantare a iubirii fruste, pline de să­nătate și nemistificată. Lu­cia Doroftei, demonstrînd deosebite calități de come­dians, dă viață aici unei fete de loc sofisticată, care con­cepe iubirea, viața, din un­ghiul practic și autentic al țăranului. Uitînd mereu că ar trebui să „joace" pe domni­șoara „cu educație“, Käthe nu ține cont decit de che­marea naturală a iubirii. Credem că, deocamdată, acest rol constituie cea mai mare reușită a actriței. Abigail, îndrăgostita din „Paharul cu apă", are ace­leași date cu eroina lui Gold­smith: închipuiți-vă un om simplu, care iubește simplu, dar gîndește drept, o femeie încăpățînată în iubirea ei cea adevărată, trezindu-se brusc în cea mai aleasă dar și cea mai falsă societate, dind lecții de iubire a­­cestei societăți, răzbâindu-se cu disperare, în numele bu­nului simț și al naturii. Dem­nă și intransigentă, Abigail cîștigă lupta sentimentală împotriva reginei și a duce­sei, pentru că are de partea ei tinerețea. Lucia Doroftei știe să fie tînără și cîștigă astfel și lupta cu spectatorii. în „Geamandura" de Tu­dor Mușatescu, misterioasa Luna naște în spectator nos­talgie pentru mirifica lume a mării, populată de imagina­ție cu frumuseți subacvatice chemări­ împliniri LUCIA DOROFTE și pătrunsă de neliniștea ză­rilor de un albastru pur. Luna este o prezență de vis, care îmbie pe bărbați la marea iubire. Doamna țării, soția lui Vlad Țepeș in „Cronica per­sonală a lui Laonic“ dezvă­luie latura dramatică a talen­tului actriței. Neînțelegîndu-și soțul, Doamna îi va deveni dușman și va pieri. Și totuși îl iubește. Dar îi este frică de el. Nedepășind condi­ția sa de femeie, va fi îm­pinsă de boieri spre sper­jur. încercarea de a-l asasina pe domn este un act odios care o autoanulează. Proho­­direa sa de vie este înche­ierea unui destin, devenit tragic prin Inconștiență. Cel mai complex, ca par­titură psihologică, este per­sonajul din „Omul cel bun din Suciuan", doamna Mi­tzu. Frumoasă și vicleană, versă și fără scrupule, per­vînzătoare de plăceri tăinu­c­ită în spatele opulenței și falsei calități, ea este „alter ego" al prostituatei Sen­de, din lumea cealaltă, din lu­mea care gîtuie tot ce este frumos. Șase roluri principale în două stagiuni, normal, că ne impun respect față de începu­tul carierei Luciei Doroftei. Iar actriței impun tot mai adîncă a dezvăluire a personali­tății sale artistice. " M. VASILIU Post scriptum 1 [strada ploieșteană Spectatorii au aplaudat la romașcani scenă deschisă secția de estra­dă a Teatrului de stat din Ploiești care a prezentat comedia zilele trecute muzicală „Nevastă-mea se răzbu­nă" de Eugen Labiche. Jocul antrenant dezin­volt al actorilor Mirel Mîneru, Titi Dumitrescu, Cătălina Vornic, Mioara B­a­b­e­ș și Silviu Lambriano, a fost răs­plătit cu aplauze și chemări la rampă de către cei care au avut ocazia să urmărească comicul înlănțuindu-se cu fantezia talentaților in­terpreți. La succesul acestei savuroase comedii au contribuit atît cupletele lui Sandu Anastasiu cit și muzica semnată de Nelu Danielescu. Specta­colul se înscrie pe linia bunelor tradiții statorni­cite între publicul din Roman și teatrul din Ploiești. Cu puțină vreme în urmă, Casa de cultură din localitate a fost gazda actorilor ploieșteni care în „Careul de ași“ au evoluat destul de ne­convingător. Estrada însă a întrunit sufragiile publicului. Urîndu-le succes actorilor de la estradă în noul gen pe s-au destule abordat șanse îi invităm și cu alte spec­tacole în județul nostru, care cu I !1 I Cursurile de vară ale profesorilor I (Urmare din pagina I) literar românesc, probleme cu largi implicații și fațete, de obicei greu abordabile în desfă­șurarea lor, integrală. Ne-am propus, de asemenea, să adîn­­cim treptat anumite aspecte, dezvoltîndu-se în planuri com­plexe. Anul trecut, de pildă, s-a vorbit foarte interesant, și tot la Piatra Neamț, despre „Momente importante din istoria literaturii române". Acum, după reacția auditoriului, „Curen­te literare în literatura româ­nă" se pare că este o temă po­trivită, care oferă posibilitatea autorilor de expuneri ca, dez­­voltînd tema inițială, să­­ comu­­nice noi date, puncte de vedere adesea originale. — Se observă și se cri­tică adesea, dar fără re­zultat serios, o anumită rezervă a profesorilor în abordarea literaturii mo­derne în școală. Mai mult decit atît, chiar unele manuale școlare Întrețin această situație prin ceea ce propun studiului. Se pare totuși că e vorba și de dificultatea în sine a acestui capitol al litera­turii. Ce ar putea rezolva în acest sens cursurile organizate de Societatea de științe filologice ? — Mai întîi, nu toate manu­alele școlare exclud fenomenul literar modern, în cele ale ul­timelor clase de liceu, de pildă, — la unul dintre acestea, eu însumi sunt coautor — au fost introduse capitole care pri­vesc cea mai actuală literatură. Aș adăuga că se procedează mai îndrăzneț chiar decât în multe alte țări cu o veche tra­diție școlară. în ceea ce privește rezerva profesorilor, ea este, fără îndo­ială explicabilă la cadrele di­dactice mai vîrstnice care, prin firea lucrurilor, manifestă mai multă receptivitate pentru cla­sici. Nu pot înțelege însă a­ceeași situație cînd e vorba de profesori tineri care au obținut diploma în ultimii ani și care sunt pregătiți în acest sens. Mai mult chiar, la București, de­ pildă, studenții cunosc deja prin mijlocirea cursurilor, scriitori foarte tineri, autori a una sau două plachete. — La Iași, se pare, e­­xistă o optică diferită. — Eu cred că cel puțin din acest punct de vedere e mai valoroasă școala ieșeană. Per­sonal, prefer această atitudine față de literatura actuală. Nu înseamnă însă că, în felul a­­cesta, îi contestăm valorile, ci că este necesar să așteptăm ca acestea să se decanteze, obți­­nînd cu adevărat, dreptul de cetate. Există, desigur, și o anu­mită dificultate în înțelegerea literaturii moderne. Și nu in­clud aici doar pe autorii de plachete, ci mă refer, de pildă, la Blaga, I. Barbu, Bacovia, care au trecut in rîndul clasi­cilor. Există, în acest sens, o conlucrare între conducerea Ministerului învățământului, E­­ditura didactică și pedagogică și Societatea de științe filolo­gice pentru găsirea diverselor forme și metode de comple­tare a materialelor puse la dispoziția cadrelor didactice și elevilor, a informației. — Ar putea constitui acest aspect tema unei ediții viitoare a cursuri­lor de vară ? De fapt, care vor fi celelalte teme ? — Sigur, vom putea înscrie o astfel de temă, referindu-ne astfel la literatura de cea mai vie actualitate. Ea ne-a fost, de altfel sugerată. In privința ce­lorlalte teme, nu ne putem pro­nunța, deocamdată, pentru că alegerea lor nu depinde de o hotărîre oarecare, ci este ur­marea unor adevărate anchete în rîndul cursanților, a reco­mandărilor resorturilor de spe­cialitate ale învățămîntului nostru. CARAGIALE, PIATRA NEAMȚ SI... „O SCRISOARE PIERDUTA“ Sugerat de unii istorici literari, preluat și răspîndit de pro­­fesorii de literatură drept o certitudine, faptul că orașul Piatra Neamț ar­ fi locul posibil de desfășurare a întîmplărilor din „O scrisoare pierdută", merită o discuție mai amplă și, în același timp, susținută cu mai multe argumente. Este știut că, în luna octombrie a anului 1881, Caragiale, plecat din redacția ziarului „Timpul", este numit revizor școlar al județelor Neamț și Suceava, — funcție deținută pînă în pri­mele luni ale anului viitor — și că, în această calitate, a poposit de multe ori la Piatra Neamț. Aici, a cunoscut oameni, a legat prietenii. Pe Hogaș, pe Halanga, îi vizita cu prilejul fiecărei treceri prin oraș, cu familia Isăceștilor stabilise relații foarte strînse. Atmosfera așa-zisei protipendade a urbei a cunoscut-o direct, Caragiale, fiind între altele, și membru al societății știin­țifice și literare „Asachi”. Deseori, fie ca invitat al prietenului său Nicu Albu, fie ca tovarăș de petrecere al avocatului Lazar­iu ori Tomescu, la circiuma pietreană „Bucluc", Caragiale observa oamenii locului, descifra — pentru viitoarele sale scrieri — ca­ractere. Desigur, citeva detalii din tabloul cenușiu „al lumii bune" pietrene i-au fost furnizate și de romanul „Brazi și putregai“ publicat de N. Xenopol, întîi ca foileton în „Timpul" și, în ace­lași an, 1880, strîns în volum. In roman, prefectul (Grozăvescu 1) „un fel de pașă atotputernic, violent și abuziv, despot și lacom, vanitos și răzbunător", era un veritabil predecesor al carage­­lianului Tipătescu. Piesa lui Caragiale „O scrisoare pierdută“ adîncește critica societății cu mijloace specifice genului, iar indicația conform căreia „acțiunea se petrece într-un oraș de munte" trebuie înțe­leasă, opinăm noi, nu ca o încercare de precizare ci tocmai de formulare cu caracter general. Dacă dramaturgul a vizat în mod direct realități din Piatra acelor ani, lucrul pare întru­­totul verosimil, fluctuațiile partidelor politice la conducerea treburilor publice fiind obiectul ironiilor și al altor scriitori români legați de Piatra Neamț. Mulți ani după premiera presei, Dimitrie Hogea, evocînd personalitatea dramaturgului pe care l-a cunoscut personal la Piatra Neamț, susține că la întrebarea: „«O scrisoare pierdută» vizează realități și persoane din oraș ?". Caragiale ar fi infir­mat aceste presupuneri, replicînd ironic că „personajele mele sunt pure plăsmuiri“ Din moment ce Dimitrie Hogea s-a simțit, obligat să facă larg cunoscută publicului părerea lui Cara­giale înseamnă că în epocă problema era deseori dezbătută și că pietrenii nu erau bucuroși de „faima“ cîștigată. Este, evident, dificilă sarcina de a comenta eventualele corespondente dintre personajele piesei „O scrisoare pierdută" și existențe pietrele­reale, istoricește verificabile. Menținîn­­du-se pe un plan disimulat, l-am numi noi „al finelor aluzii", Al Gheorghiu, într-un articol publicat în revista „Apostolul“ (1942) consacrat evocării personalității institutoarei Zulnia Isă­­cescu, contemporană cu Ion Luca Caragiale, o descrie drept „o femeie cu o vie inteligentă, de o bogată cultură, cu un mare dar de vorbire" precizînd :­i dînsa nu lăsa nimic la voia întîm­­plării. Totul era în prealabil studiat și pus la punct. Dacă avea de pornit o acțiune, de făcut o alegere de comitet, de făcut, o propunere care ar fi putut provoca rezistența cuiva, ea își lua din timp măsurile, adunînd acasă la dînsa pe cei mai devotați, pregătind spiritele. Nu ezita chiar să dea lovituri bine calculate și bine simțite de cei care ar fi stat în calea pla­nurilor ei", în caracterizare sunt, desigur, multe elemente care cores­pund personajului feminin din piesa amintită, dar în ce măsură putem da crezare acestui contemporan ce-și publică amintirile la 20 de ani după moartea institutoarei ? Nu a fost el oare in­fluențat de scrierea lui Caragiale . Zulnia Isăcescu a fost incontestabil, personalitatea feminină cea mai complexă a tîrgului Piatra Neamț în ultimele trei decenii ale veacului trecut. In casa soțului ei, politicianul Constantin Isăcescu, se întîlneau deseori intelectualii orașului, străinii de vază în trecere prin oraș. O vizitau Caragiale, Gh. Panu, Spiru Haret, istoricul A. D. Xenopol. Pentru „cucoana Zulnia“, cum i se zicea toți însă aveau o vie admirație, alesele sale cunoștințe nu puteau scăpa neobservate interlocutorului. Activitatea sa de pedagog, de Inițiatoare a Școlii profesio­nale din Piatra Neamț, a revistei didactice „Propășirea“, de co­laboratoare a lui Xenopol la „Arhiva", o scutește, credem, de apropierile ce se fac, fie chiar și întîmplător, între numele său și cel al Zoiei Trahanache. prof. Valentin CIUCÄ Vineri, 10 iulie 1970 Tw VINERI, 10 IULIE 18 Deschiderea emisiunii; Actualitatea în economie ; 18.20 Teleglob ; 18.45 Turism­­vacantă 70.­ 19 Reflector; 19.20 1001 de seri ; 19.30 Tele­jurnalul de seară ; 20 Film ar­tistic ; „Un oarecare Rocco" ; 21.50 Mai aveți o întrebare; 22.40 Invitata noastră. Recital între două trenuri : Julie Sa­get ; 23 Telejurnalul de noapte ; 23.10 închiderea emi­siunii. Rad­­o BUCUREȘTI VINERI, 10 IULIE PROGRAMUL I 15 Roza Compozitorul vînturilor ; 15.25 săptămînii — Henry Purcell 16 Radiojurnal; 16.20 George Niculescu-Basu interpret al cîntecului popu­lar ; 16 30 Tribuna radio; 16.45 Muzică de promenadă; 17.05 Pentru patrie ; 17.35 Mu­zică populară ; 18.10 Revista economică; 18.30 O melodie pe adresa dv. ; 18 Gazeta ra­dio ; 19.30 Săptămîna unui me­loman ; 20.05 Tableta de sea­ră ; 20.10 — 365 de cîntece; 20.20 Argheziană ; 20.25 Zece melodii preferate; 21 Atențiu­ne părinții; 21.20 Orchestra Helmuth Zaccharias; 21.30 Moment poetic. Shelley; 21.35 Solista serii - Anca Agemolu ; 22 Radiojurnal ; 22.20 Sport; 22.30 Jazz; 23 Muzică ușoară ; 0.03 — 3 Estrada nocturnă. PROGRAMUL II 15 Opera pentru toti ; 15.30 Melodii interpretate de Ama­lia Rodriguez ; 16 Radiojurnal; 16.20 Suita simfonică „Pri­veliști moldovenești" de Mi­hail Jora ; 16 50 Pe teme me­dicale ; 22.25 Arta interpretă­rii corale (tehnica dirijorală). Prezintă prof. univ. Ion Vicol; 23.05 Concert Wartburg. Se­renada în do minor de Mo­zart ; simfonia de cameră op. 69 de Hans Eisler; Muzică de cameră pentru bariton și nouă instrumentiști de Wil­fried Jentsch ; 0.02 — 1 So­nata în mi minor pentru vi­oloncel și pian de Diamandi Gheciu ; Trei șalvlri — suită pentru sextet de suflători de Matei Socor; SÎMBATA 11 IULIE PROGRAMUL I 5.05 — 6 Muzica dimineții; 6.05 — 9.30 Muzică și actua­lități ; 9.30 Miorița ; 10.05 So­nata nr. 3 în re minor op. 108 de Brahms 10.30 Din tarile socialiste. Emisiune de la Moscova; 11.05 Muzică ușoa­ră; 11.20 Dansuri simfonice de compozitori români; 11.45 Sfatul medicului; 12 Recital de operă Licia Albanese; 12.15 Melodii de dragoste de Vasile Veselovski; 12.30 Întîlnire cu melodia populară și interpretul preferat; 13 Radiojurnal; 13.22 Muzică ușoară; 13.30 Radioclub tu­ristic; 14 Caleidoscop muzi­cal ; 14.40 Muzică populară; PROGRAMUL II­ I Radiojurnal; 7.10 Pro­gram muzical de dimineață ; 8.10 Tot înainte; 8.25 Mari interpreți — Emil Ghilels; 9 Din repertoriul lăutarului Gică Chirea; 9.10 Corul sin­dicatelor din municipiul Bucu­rești ; 9.35 Cvartetul nr. 1 în sol minor de Tudor Ciortea 10.05 Radio-enciclopedie pen­tru tineret; 10.30 Cîntece cu și fără cuvinte ; 11 Pagini din opere; 11.20 Cîntec, joc și voie bună; 11.35 Muzică u­­șoară ; 12.15 Concert de prînz; 13.02 Melodii popu­lare; 13.30 Selecțiuni din o­­pera „Ebreea de Halévy; 14.03 Muzică ușoară; 14.30 Cîntă fanfara reprezentativă a armatei; 14.50 Din operetele compozitorului Nico Costal. IAȘI VINERI: 10 IULIE Program de seară 17 Buletin de știri ; 17.05 Estrada zilei ; 17.30 Pe teme economice; 17.45 Muzică corală de compozitori moldo­veni; 18 Itinerar cultural­­artistic; 18.20 Citecul care mi-e drag ; 19 Radiojurnal ; 19.15 Mari interpreți de operă: Orieta Berti ; 20 Seara­ de mu­zică simfonică ; In pauză : 21 Buletin de știri; Atlas liric Din lirica poetului Alfred de Musset ; 21. 15 Seară de mu­zică simfonică; 21.55 Muzică de operetă. SÎMBATA, 11 IULIE Program de dimineață ; Buletin de știri ; 6.05 Ma­tineu muzical ; 6.30 Actualita­tea în agricultură ; 6.40 Cînte­ce din toată țara ; 7 Informații și muzică. Muiee PIATRA NEAMȚ — Mu­zeul de arheologie. Piața Li­bertății nr. 1 ; — Muzeul memorial „Ca­­listrat Hogaș, str. Calistrat Hogaș nr. 1 ; — Muzeul de științe natu­rale, str. V. I. Lenin, nr. 82 . TÂRGU NEAMȚ — Muzeul de istorie, str. V. 1. Lenin­­ — HUMULEȘTI — Casa memorială „Ion Creangă“ — BICA23 — Muzeul hidro­­energetic și de istorie.

Next