Ceahlăul, aprilie-iunie 1972 (Anul 5, nr. 1276-1352)

1972-04-01 / nr. 1276

Pag. 2 Căutînd mereu deschideri spre nou, inventatorul sfidează rutina — Ce faci, Paul Ghinea ? 1— Fac agricultură. Replica, rostită într-o sală de concepție, într-o lume de plan­șete, într-o uzină, I. M. Roman, care se pregătește să asimileze strungul carusel pentru așcheierea metalelor, unde s-au asimilat zeci de mașini unelte pentru pre­lucrarea lemnului, mi se pare exemplară. Dar Paul Ghinea mă convinge că nu-i nici o glumă, a­­rătîndu-mi o altă noutate conce­pută de el, care vizează un nou sistem de însămînțare a plante­lor. — Cînd ai avut vreme să în­­treprizi o asemenea lucrare? — Bineînțeles că în timpul li­ber. — De unde pasiunea pentru a­­gricultură ? — Nu uita că tata, înainte de a fi aviator, a fost și este țăran din Secuenii Romanului. După război, și-a cultivat din nou bu­cățica de pămînt, ca să ne hră­nească. Am văzut cît de multă muncă necesită cultura sfeclei de zahăr. Invenția mea își propune să mecanizeze aproape complet cultura și întreținerea sfeclei de zahăr. — Ceea ce ar fi enorm... — Dar acest lucru nu depinde numai de mine. Dar să ne întoarcem la ale noastre. Am făcut o mașină de frezat universală pentru laboratorul Institutului politehnic Iași. — Vrei să spui că ai conceput-o. — Nu, am realizat-o total, cu mîna mea, de la cel mai mic șurub. De fapt, asta a fost o preocupare tot adiacentă. Șeful catedrei mo­toare cu ardere internă, într-o discuție, mi-a cerut niște soluții la o idee tehnică. I-am dat vreo patru și m-a întrebat de unde știu eu, cu pregătirea mea (școa­la profesională, plus liceul la fără frecvență — n. n.) asemenea procedee tehnice de nivel supe­rior. — Și ce i-ai răspuns... — Ce să-i spun ? I-am răspuns că-i pot face și o mașină, o fre­ză de care zicea că are nevoie la laborator. Și i-am făcut. Dar asta mi-a luat multe nopți și zile de mu­ncă încordată, fără să primesc vreun bănuț, ba am avut și ne­plăceri, multe neplăceri( le enu­­meră cu rugămintea să nu le scriu), dar eu am muncit cu mai multă înverșunare numai pentru a demonstra că un muncitor de la Roman poate să facă așa ceva și-și respectă cuvîntul dat... — După cîte îmi spui, ai, în curs de experimentare, o invenție în chirurgie. Dar spune-mi ce-ai realizat pentru uzina unde lu­crezi ? — Am iventat un procedeu pen­tru reducerea consumului de fon­tă la turnarea pieselor și rigidiza­­rea lor prin nervurare interioară (apărut și sub formă de studiu într-o publicație de specialitate). Acest sistem, aplicat la IMR, a­­duce o economie de peste 50.000 kg fontă anual. — Adică cinci vagoane. •— Adică cinci vagoane, plus că se obține o calitate superioară (rezistență mai mare, reduce vi­brațiile și piesele turnate după acest procedeu sunt fonoabsor­­bante). Este pe punctul de a fi brevetat ca invenție un sistem conceput de mine pentru protec­ția ferăstraielor panglică... — Sistem de protecție... „Ce mare grozăviei" ar putea spune unii. — Nu-ți dau amănunte, dar îți pot spune că, printre altele, a­­cest sistem al meu va evita com­plet accidentele de muncă. Procedeul cu nervurarea inte­rioară a trebuit să-l extind, la indicația ministerului, la mai mul­te uzine metalurgice. Dar, știi ce mi-a spus un director dintr-o mare uzină, că procedeul meu îi dă producția peste cap, că era mai ușor înainte... Noul își croiește drum cu greu. Acum, în colabo­rare cu tehnicianul Raul Răduca­­nu, aveam în curs de brevetare o magmă de șlefuit cu­­ alte ope­­rații. Am­ lucrat, împreună cu a­­cest­ora, un an și jumătate numai ua proiect... — ce însușiri are un inventa­tor ? El — Munca și persevernța­ trebuie să treacă pes­te punctele critice. Chiar cînd toată lumea zice că nu-i așa, el să persevereze în ceea ce crede și în ceea ce-i convins că poate reuși. Și mai trebuie să aibă o bază tehnică, o temelie sigură. — De ce uneori noul își croieș­te cu greu drumul ? — Pentru că problemele sunt văzute de unii din unghiul ruti­nei, așa cum au învățat odată. Or, inventatorul trebuie să aibă îndrăzneală să privească din un­ghiuri diferite pentru a găsi por­tițele de pătrundere spre nou, sfi­­dînd uneori chiar și imposibilul. — Dar se întîmplă și să nu reușească. — Cînd nu reușești, schimbi unghiul. — Ce trăsătură de caracter iu­bești. — Cinstea. — Ce-ți repugnă ? — Formalismul. — Ce-ți dorești ? — Un mic laborator de cerce­tări, acasă. — Ai întîlnit oameni care se opun noului ? — Dacă le poți demonstra a­­devărul, nu. Noul, cum ți-am spus, pătrunde greu. — Dar asta-i o lege... — Eu sînt convins că ar putea pă­trunde mai repede, dacă unii din­­tre cei răspunzători de destinul unei uzine s-ar gîndi și la viito­rul ei, nu numai la planul de producție curent, în acest moment a venit cons­tructorul șef și i-a spus lui Paul Ghinea că are astăzi de terminat ceva pe planșetă... Și astfel l-am lăsat Pe omul acesta în vîrstă de treizeci și cinci de ani, cu părul alb poate de cîte nopți s-a lup­tat cu invențiile lui, slăbuț, surî­­zător și visător, să deseneze ... Al. IACOB Certificate medicale pentru bolnavi închipuiți Paradoxală apare în con­textul preocupării permanente față de sănătatea publică, mentalitatea unor indivizi care exploatează aceste facilități create în folosul tuturor, pen­tru interese personale, îngus­te. Ne vom opri astfel la vo­­lumul mare de concedii me­dicale înregistrate la fabrica „8 Martie“. Trebuie să arătăm că acest lucru a constituit o preocupare pentru factorii de răspundere de aici. S-au efec­tuat vizite la domiciliul celor bolnavi, urmărindu-se cu mai multă atenție conținutul cer­tificatelor medicale ce trebu­iau onorate, pentru a se pu­tea trage concluzii în legătu­ră cu cauzele care determină starea de lucruri menționată și lua măsuri corespunzătoa­re. Au apărut însă și surprize. Unii dintre cei care primiseră certificate medicale și, potri­vit diagnosticului, ar fi trebu­it să se găsească la domiciliu, erau plecați din localitate. Alții, obținînd prin cine știe ce mijloace (probabil că cine­va tot trebuie să știe) conce­dii medicale și-au făcut, pe această cale, un al doilea con­cediu de odihnă. Elena Sandu, care lucrează la secția „confecții-bumbac“, a prezentat la întreprindere 7 certificate medicale în decurs de o lună și ceva, în ziua de 21 decembrie 1971, Policlinica din Piatra Neamț îi eliberea­ză certificatul 8291, pentru pa­tru zile de concediu medical, cu diagnosticul „amenințare de avort în luna a V-a". I se recomandă să stea în pat. La expirarea celor patru zile, pe același certificat i se mai a­­daugă alte șapte zile, de data aceasta de către Policlinica din Tîrgu Neamț. Evident este faptul că cele două concedii m­edicale au ajuns exact pînă la Anul Nou. După zilele de odihnă din 1—3 ianuarie apa­re un nou certificat, pentru trei zile (numărul 9564), eli­berat de Policlinica Piatra Neamț. Urmează apoi, în or­­dine, certificatele 4271 din 6 ianuarie, eliberat de circum­scripția sanitară din Crăcăoanii, pentru trei zile, 4645, din 11 ianuarie, eliberat de Policlini­ca din Piatra Neamț pentru alte două zile. Brusc, dansul certificatelor își lărgește aria. Apare un nou certificat (05456) din 17 ianuarie, eliberat de astă dată de circumscripția sa­nitară d­in Dumești — județul Vaslui, pentru 7 zile, respec­tiv pînă la 23 ianuarie. Cum o fi ajuns E.S. acolo este greu de înțeles. Cert este că, reve­nind la Piatra Neamț, mai ob­ține la policlinică certificatele 9071, din 24 ianuarie, și 9095 din 27 ianuarie. Începîndu-și astfel concediul la 21 decem­brie 1971, E. S. îl termină la 31 ianuarie 1972 . Sînt în circuitul acesta de certificate „legale" unele cu­riozități. Pe cîteva din ele, parafa medicului este astfel pusă încît nu permite desci­frarea numelui. Toate certifi­catele sunt eliberate ca fiind inițiale, fără vreo legătură în­tre ele, în timp ce puse cap la cap dau o perfectă conti­nuitate. O altă curiozitate este faptul că o bolnavă care are recomandare să stea la pat se plimbă de la Piatra Neamț la Crăcăoani, de aici la Tîrgu Neamț, apoi prin județul Vaslui și retur. Concluziile se desprind de la sine și este greu de presupus că se va a­­viza, la comitetul sindicatului, plata acestor certificate. Mai există însă și un alt gen de certificate, cele care recomandă schimbarea locului de muncă. Este cazul Măriei Vizitiu, de la secția „tricotat­­repansat stofe“, care prezintă conducerii unității un certifi­cat eliberat de medicul spe­cialist Igor Dominte, din ca­drul Policlinicii Piatra Neamț, cu specificația i „gușă hiperti­­roidizată, operată (...) necesi­tă tratament și supraveghere medicală continuă, scutire de efort­. Pînă aici toate bune, dar elocvent e faptul că me­dicul întreprinderii nu con­­stată același lucru și însăși M. V., pusă în fața faptelor, recunoaște că nu a fost ope­rată niciodată de gușă. Este, desigur, în spiritul grijii față de om ca salariaților care au anumite afecțiuni să li se gă­sească un loc de muncă potri­vit, fie temporar, fie definitiv. Dar de aici și pînă la fapte de genul celei de mai sus es­te o distanță mare, care adu­ce în discuție responsabilita­tea socială și morală a „bol­navilor" de acest fel și a me­dicilor care acordă cu ușurin­ță astfel de „scutiri" medicale. Se impune așadar, din partea medicilor mai multă atenție și principialitate, încît de aseme­nea recomandări să beneficie­ze numai cei îndreptățiți, nu și cei care își fac din ele un mijloc de chiuil. Se impune, de asemenea, o mai bună con­lucrare a cadrelor sanitare din circumscripții și policlinici cu medicii din întreprinderi, ca­re, activînd în unități, pot contribui la îmbunătățirea u­­nor condiții de muncă și la depistarea, cu sprijinul orga­nelor sindicale, a cazurilor de acest fel. I. SCHULMAN, activist al Comitetului muni­cipal PCR Piatra Neamț i CEAHLĂUL f Sîmbătă, 1 aprilie 1972 Odată cu apariția Legii nr. 22/1969, care reglementează angajarea gestionarilor în în­treprinderi și instituții, s-au luat o serie de măsuri pe a­­ceastă linie, numai la sectorul Magazine al I.A.S. Roman s-a sfidat această lege, ajungîn­­du-se la prejudicii mari aduse statului. în anul 1969, a fost angajat ca gestionar la unita­tea nr. 8 Pildești, numitul Lu­dovic Ciobanu, iar în luna decembrie 1971, în urma in­ventarului efectuat, se consta­tă o lipsă în gestiune de peste 85.000 lei la mărfuri și peste 2.500 lei la ambalaje. Iată avatarurile acestei de­lapidări : la inventarul din 30 iunie 1971, gestionarului C. S. i se constată o lipsă de 13.000 lei, inventar ce a fost făcut de contabilul Ion Ciubotaru și care, prin înțelegere cu ges­tionarul, adaugă la soldul zi­lei în suma d­e 7.500 lei, un 1, înainte, rezultînd astfel un sold de 17.500 lei (! ?) urmînd ca Ludovic Ciobanu să depu­nă în numerar suma de 10.000 lei, în realitate această sumă nu a fost depusă. Pentru a­­cest „ajutor“, revizorul Ion Ciubotaru primește suma de 500 lei mită. Pentru a ascunde sustrage­rile pe care le făcea în ges­tiunea sa, a mai fost ajutat la acoperirea lipsurilor și de revizorul de gestiuni Ștefan Smeu, care la fiecare inven­tar îi trecea mărfuri în plus. La un inventar din 15 septem­brie 1971 se constată că a trecut în listele d­e inventar mărfuri de peste 34.000 lei. Operația se făcea în schim­bul unor produse și bani, pe care le primea de la gestio­nar, îi plăceau lui Lud­­ovic Cio­banu petrecerile, să meargă la nunți, cumetrii, să cheltu­iască mulți bani, luați din gestiune. Tot în perioada cît a fost gestionar, a construit o casă în curtea locuinței tată­lui său, cu bani din gestiune — deoarece din salariul său nu putea să suporte cheltuie­lile mari ce le făcea, ținînd cont că avea 4 copii de între­ținut plus soția care nu avea serviciu. Infractorul, în complicitate cu merceologul Ioan Doboș, a falsificat actele de primire a unui număr d­e 74 purcei, care fuseseră aduși spre vînzare la prețul de 15 lei kg și au fost vînduți la prețul de 18 lei kg. Bineînțeles că diferența a fost însușită de gestionar, împreu­nă cu merceologul, în felul acesta au înșelat buna credință a consumatori­lor, abuzînd de funcțiile ce le dețineau. Tot în cadrul sectorului ma­gazine s-au mai constatat lip­suri în gestiuni și la unitățile gestionate de Maria Grigoraș, în valoare de peste 30.000 lei, Maria Negru, cu o lipsă de peste 6.000 lei, Maria Grigore, cu o lipsă de peste 7.000 lei, și altele. Aceste lipsuri în gestiuni se datoresc și faptului că revizo­rii contabili și de gestiuni nu au făcut răspundere, verificări cu simț de ba mai mult, au căutat să acopere unele lip­suri prin încărcarea artificia­lă a soldurilor din gestiuni, prin luări de mită. O altă cauză este aceea că nu se valorificau inventarele, lăsînd să funcționeze gestio­narii care greșeau, mai depar­te în aceleași unități, dînd o­­cazie să se mărească lipsu­rile în gestiuni. Proliferînd aceste matrapaz­­lîcuri, la data de 30 iunie 1971, Ludovic Ciobanu iese cu o lipsă în gestiune de peste 13.000 lei. Verificarea a fost făcută tot de contabilul Ion Ciubotaru, dar inventarul nu a fost valorificat, ducînd, cîteva luni mai tîrziu, la o lipsă de peste 85.000 lei. Conducerea acestei unități nu a ținut cont de prevederile legii 22/1969, a încadrat per­soane necorespunzătoare în gestiuni, a menținut în func­ția de gestionar Pe Ludovic Ciobanu, la centrul din râul Pildești, d­eși avea numai 4 clase elementare, și făcuse cî­te făcuse. Au fost păstrați în funcție de revizori de gestiuni și contabili, cunoscuți ca ele­mente necinstite, care căutau în tot locul să-și creeze ve­nituri ilicite, prin neluarea măsurilor cu ocazia reviziilor contabile, ba mai mult, aco­pereau pe cei care ieșeau cu lipsă deoarece își primiseră „drepturile"... Este necesar din partea con­ducerii I.A.S. Roman, un con­trol susținut, mai ales asupra revizorilor de gestiuni, a ges­tionarilor și a altor angajați care mînuiesc bunuri și va­lori, deoarece nefăcîndu-se a­­cest lucru la timp, se aduc pagube mari avutului obștesc, bunului întregului popor. Și cînd este lovită avuția po­porului, culpabilitatea o au, bineînțeles, fiecare după fap­tă, d­eopotrivă infractorii, cît și cei care i-au angajat, i-au susținut și menținut în func­ții chiar cînd erau probe evi­dente că nu mai prezintă ga­ranția morala de a gestiona bunuri realizate prin munca noastră, a tuturor. căpit. Constantin NIȚĂ PARTEA LEULUI... H CEA MAI INCREDIBILĂ FORMULĂ : 1 = 10.000 lei ! £ ȘTE­FAN SMEU ÎȘI IA PARTEA . . . LEULUI . GESTIONARUL AVEA 2 CLASE MAI MULT CA TRENUL... IN SCHIMB ERA TARE LA... BĂUTURĂ ȘI PETRECĂREȚ­I NUMAI OAMENII CINSTIT!­AU DREPTUL DE A GESTIONA BUNURILE POPORULUI Legea în detaliu SPECULA In art. 295 din Codul penal este încriminată cumpărarea în scop de revînzare a produse­lor industriale sau agricole, care, potrivit dispozițiilor le­gale, nu pot face obiectul co­merțului particular. De aseme­nea, este incriminată fapta de a cumpăra produse industriale sau agricole în scop de prelu­crare în vederea revînzării, dacă ceea ce ar rezulta din prelu­crare nu poate face, potrivit dispozițiilor legale, obiectul comerțului particular. Intre a­­ceste produse se includ cereale­le (grîu, secară, ovăz, orz, po­rumb), făina de cereale, vite, porcine, ovine, caprine, carnea și preparatele din carnea aces­tora, ulei, untură, slănină, piei de orice fel, semințe de plante furajere și semințe oleagi­noase. Din cele de mai sus nu tre­buie înțeles că vînzarea de către producători a cerealelor, a animalelor sau produselor­ re­zultate din acestea constituie infracțiunea de speculă. După cum se observă, actul de co­merț care intră în latura o­­biectivă a infracțiunii de spe­culă implică cumpărarea în scop de revînzare a unor pro­duse sau mărfuri care nu pot face obiectul comerțului parti­cular și anume rele care au fost enumerate mai sus. No­țiunea de „cumpărare" biie înțeleasă în sensul tre­de dobîndire oneroasă în scop de speculație. In cazul acestor modalități ale speculei nu este necesară îndeletnicirea receptarea. Este suficientă sau singură cumpărare a unor pro­o­duse din cele de mai sus cu scopul de a le vinde. Spre e­­xemplu, efectuîndu-se tări împotriva lui H. G. cerce­din com­una Păstrăveni, la domici­liul său s-au găsit un număr de 400 pielicele miei, acesta ne­­avînd deceit cîteva oi. Este les­ne de înțeles că acumularea­ u­­nei asemenea cantități de pi­e­licere a fost făcută în scop de speculație, motiv pentru care susnumitul a fost trimis în judecată și condamnat la 3 ani închisoare. O altă modalitate în care se poate săvîrși infracțiunea de speculă este și exercitarea co­merțului fără autorizație, ca îndeletnicire. In acest caz, deci, pot forma obiectul speculei orice cate­gorie de bunuri sau produse în afară de cele pentru care se dau autorizație pentru comer­cializare de către administra­țiile financiare. A doua con­diție pentru a întruni elemen­tele constitutive ale țiunii este îndeletnicirea. infrac­Prin aceasta trebuie să înțelegem repetarea unor acte de cumpă­rare și revînzare. Spre exem­plu, F. N. din municipiul Arad, s-a deplasat în mai multe rân­­turi la flîca s­a, domiciliată in municipiul Piatra Neamț, fele­­fiecare dată, pentru a-șî aco­peri, chipurile, cheltuielile de deplasare, a cumpărat de pe piața neorganizată, în special de la diferiți indivizi care vînd lucruri de contrabandă, baticuri, umbrele, rujuri, că­măși, portofele de damă etc., la prețuri mai mici, pe care a­­poi le-a adus în Piatra Neamț și le-a vândut cu prețuri mai mari. Pentru aceasta, susnu­mitul a fost trimis în judeca­tă și condamnat la 1 an în­chisoare. în sfîrșit, o ultimă modalitate a speculei o constituie darea de bani cu dobîndă ca în­deletnicire sau darea de bani cu dobîndă mai mare decît cea legală, precum și pri­mirea de dobîndă la dobîndă. Am considerat ca oportună explicarea detaliată a acestui text din Codul penal, m­ai pu­țin cunoscut, și poate de a grșga de țeori mg respectat de către unii cetățeni. loan MIHALACHE, procuror la Procuratura -scală Piatra Neamț um____ijniLMigiirfțpiiiiiiiM-i. ■ n ițiirioiiiii]iigjnüini . ,, ........»»iiiftirtiiitiiaafâiMrv -a r 1 V*

Next