Cinema, ianuarie-iunie 1938 (Anul 15, nr. 357-382)

1938-01-01 / La mulți ani

ANUL CINEMATOGRAFIC S’a înrădăcinat tradiția ca în numărul festiv al anului care începe să se publice o privire retrospectivă asupra caracteristicilor activității anului care s'a scurs. Respectând tradiția, în pragul copilașului 1938, încercăm să ne amintim, ce-a făcut în viată bătrânul 1937.­­ * " Ofensiva filmului francez, pe care] * ș*șmar­casem­ încă din 1936, a fost­abili acesta și­*r= puternică. Dacă facem o proporții între­gii filmelor prezentate de americani și francezi ?Și dacă alegem pe cele de succes, ajungem la concluzia că producția franceză a învins detașat pe cea americană. „Un carnet de bal", „Iluzia cea mare" și cele două realizări ale lui Sacha Guitry, „Romanul unui trișor" și „Perlele coroa­nei", sunt filmele reprezentative ale strălucitului efort făcut în ultima vreme de studiourile fran­ceze. Succesul înregistrat de filmele lui Sacha Guitry, a însemnat un examen trecut cu bine de publicul nostru care a dovedit că poate aprecia realizări de cea mai rafinată intelectualitate. Filmul american s'a prezentat mai slab ca în alți ani. Nu am avut propriu zis realizări proaste. Nu am avut însă­­ afară de două sau trei excepții — nici realizări de mare clasă. Acestea din urmă se pot număra pe degetele unei sin­gure mâini. Și în fruntea lor, se clasează „Ogo­rul" urmat de „Dama cu Camelii". O ciudată cădere a înregistrat filmul „Căpitanii curagioși", realizare de incontestabilă valoare, care peste graniță a obținut pretutindeni, succese conside­rabile. Mai reținem dintre filmele americane prezentate „Misiunea brigăzii 41", „îngerul" lui Ernst Lubitsch, „O anumită femee", „Dodsworth", după romanul lui Sinclair Lewis, „Infamia" cu Merle Oberon. Cea mai mare creație a anului, a fost aceia reușită de Greta Garbo în „Dama cu Camelii". Se cuvine deasemeni să însemnăm creația Luisei Rainer din „Ogorul", reabilitarea Marlenei Die­trich în „îngerul" — după o serie de căderi care-i prevedeau sfârșitul carierii — și con­sacrarea definitivă a excelentei artiste ameri­cane Bette Davis care dealtminteri a obținut și premiul de creație al anului, la Expoziția cine­matografică de la Veneția. ■ In vreme ce filmul german se afirmă mereu, remarcăm un net progres al producțiunilor rea­lizate în studiourile vieneze. Fără să aducă mare lucru pe ecran, realizatorii din aceste studiouri dovedesc reale însușiri care i-ar putea face să producă în viitor filme de valoarea celorlalte mari realizări europene și americane. Această credință ne-a fost întărită de filmul prezentat la sfârșitul anului, „Farmecul Boemei", la care au colaborat cei mai de seamă specialiști ai acestor studiouri și care a ieșit foarte bun.­­ t«l Boemei" se înscrie printre cele mai de ION GOLEA bune cincisprezece filme ale anului. Și aceasta este foarte mult. Pentru ca am pomenit de acest film nu putem să trecem cu vederea marele progres artistic al Marthei Eggerth. Din inter­­feța de comedii muzicale ușoare, care era la­ceputul carierii, Martha Eggerth s'a transfer­­at azi într'o adevărată artistă care poate ca cu succes orice rol de dramă. Ecranul a fost îndoliat în 1937 prin moartea a două vedete tinere, în plină strălucire a fru­museții lor : Jean Harlow și Renate Müller. Prima a căzut în studio și se crede că boala ei a provenit dintr'un surmenaj extrem. A doua despre care s'a spus în primul moment că a avut un accident de automobil, se pare că s'a sinucis din pricina persecuțiilor la care a fost supusă de regimul hitlerist. Vedete noui, de mare răsunet nu s'au prea lansat în 1937. Au încercat americanii o nouă lovitură de june-prim cu Tyrone Power, însă acesta n'a reușit să atingă nici pe departe faima lui Robert Taylor. In rândul ingenuelor, o singură afirmare, nici aceasta însă excepțională: Sonja Henie. Reputația de vedetă n'a reușit să întreacă la Sonja Henie pe acela de campioană mondială de patinaj. ■ Dacă nu ne-a furnizat vedete, Hollywood-ul care trebue să ne trimită cel puțin odată într'un an ceva senzațional, și-a făcut datoria și ne-a dat anul acesta o grevă. Săptămâni întregi s'au ocupat ziarele de greva teh­nicenilor din studio, la care au aderat la un moment dat și vedetele cele mai proeminente. Vraja magică a dolarilor, a reușit însă până în cele din urmă să învingă și greva. Expoziția internațională de la Paris a făcut ca un mare număr de staruri transoceanice să vî­s­teze capitala lumii. Au fost rând pe rând Mar­lene Dietrich, Merle Oberon, Charles Laughton, Max Reinhardt, William Powel, Robert Taylor, Lionel Barrymore, Madeleine Carroll, Paul Muni. Dintre toți și dintre toate cea mai entuziastă primire, a întâmpinat-o Robert Taylor. Adolescen­­­­tele Londrei și Parisului, au vrut să-l vadă de aproape pe noul idol între idoli. Ca o conse­cință, piața gării Victoria din Londra, a fost mai populară decât la serbările încoronării.­­ ■­­n vreme ce atâtea vedete americane soseau în Europa, două vedete franceze Simone Simon și Danielle Darrieux, plecau la Hollywood. Prima a apărut în realizări care au însemnat o scădere față de creațiile ei anterioare, iar cea de-a doua a trebuit să stea trei luni în cetatea fil­mului, pentru a i se găsi un scenariu. Credem că ar fi fost mai bine pentru amândouă, să rămână la Paris. (Continuare în pag. 22)' 1 1 1

Next