Cinema, iulie-decembrie 1938 (Anul 15, nr. 383-409)

1938-07-02 / nr. 383

BUCUREȘTI Apare Sâmbăta In 24 pagini, tipărite la heliogravură Singura revistă cinematografică din țară Director: TUDOR TEO­DO­R­ESC­U-B­RAN­I­ȘTE REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA: Str. Const. Miile. 5-7-9 Telefon: 3.84.30 Cec postai 2741. PREȚUL ABONAMENTELOR: pe un a­n, Lei 200 pe șase luni, Lei 100 Tariful de publicitate : 1 pagină, Lei 4000 112 pagină, Lei 2000 10 pagină, Lei 1000 Anunc­urile se primesc ,­­­a ad­ fsa revistei :­­ FÂȘII DE 1 PELICULĂ ! Orgoliu național Danielle Darrieux, angelica ve­detă franceză care după atâtea drame și comedii bulevardiere, a avut prilejul să joace in sfârșit ro­lul de.„ „fiică rătăcitoare“ s'a îna­poiat acum câteva săptămâni în patria mumă, cu un voluminos „caet de impresii“ și reflecția : „dracu m’a pus să plec la Holly­wood“. Întâmpinare cu decor fastuos... surle și trompete... magnesium... block-notes-uri și coridee pripite. Toate gazetele au publicat im­presiile Daniellei și au oferit co­loanele tot chipului ei de floare imaculată. Un alt amănunt semni­ficativ vor însă să evidențieze rân­durile noastre: Parisul a fost mai mult decât fericit să reprimească în sânul său pe Danielle Darrieux. Trista aventură americană a Simo­nei Simon pătase îndeajuns orgo­liul național. Dacă veți răsfoi reviste parisiene, vă va isbi ca și pe noi această bucurie netăgăduită. Vedeta „noastră". Danielle a ple­cat la Hollywood însă inima ei a rămas ln mijlocul „nostru" — și alte asemenea accentuări cu privire la origină caracterizează abundența de reportagii ce i-au fost consa­crate. Orgoliu național. Frunzărind un buletin profesional cu ecouri din uzinele de filme mondiale, ne-a atras atenția în chip deosebit ves­tea că generalul Franco, aflând de intenția producătorilor americani de a realiza două filme asupra răz­boiului civil din Spania, a tri­mis o notă prin care pune în ve­dere producătorilor să nu deni­grez­e forțele sale în peliculele respective. Nu aveți impresia că strălucitul general spaniol face o mică con­fuzie între frontul de luptă pro­priu zis și cel cinematografic care nu poate îngădui regim dictatorial? Simone Simon a provocat un mare scandal in Statele Unite, prin articolul ei asu­pra bărbatului american. Ideea obiectivă pe care mititica vedetă și-a exprimat-o asupra america­nului — după dânsa: avid de glo­rie, ambițios, lăudăros, puțin ro­mantic, echilibrat, util, solid, a avut darul să încrețească multe frunți dincolo de ocean. O mare personalitate a Hollywood-ului d. Adolph Zukor, care conduce studiourile Paramount, a poposit recent la Paris. Intreținându-se cu gazetarii, d. Zukov a final să sublinieze odată mai mult supremația filmului ame­rican, ceia ce echivalează, cu autoelogiere. Dar nu numai atât. " Strălucitul cineast s'a erijat în profesor. „Dumneavoastră faceți filme într’o culoare prea locală. Noi când fabricăm peliculele ne gândim că ele vor fi văzute de oameni din toate colțurile lumii“, — a spus, d. Zukor. Vacanță... însuși umilul lucrător de uzină, care trece în fiecare Sâmbătă pe la ghișeu pentru a-și încasa leafa, se bucură, odată pe an, de recon­fortanta vacanță. Marile vedete, zeitățile acelea a căror viață ne-o închipuim fabu­loasă, n’au însă acest drept. Ele trebue să fie acum în studio, pe câmpul de lucru, să înfrunte cu vigoare și zâmbet netrucat, lumi­nile fierbinți ale sunlights-urilor. In momentul de față activitatea e mai febrilă ca oricând. Pretutin­deni se cheltuește fără socoteală râvnă, energie, elan, viață... Publi­cul așteaptă cu obișnuita înfrigu­rare peliculele viitoare a căror va­loare o va răsplăti în cel mai feri­cit caz cu un „unda, e ceva“, sau ,bun, însă banal“. Nu e timp de pierdut. Toate ve­detele de primă categorie trebue să colaboreze la producția cea mare. Presupunând că li se îngădue să părăsească pentru câtva timp stu­­dio-ul, ele trebue să fie în orice clipă gata a se înapoia. Cablogra­­ma trimis­ă de studio e sfântă și trebue respectată. Vacanța, în adevăratul sens al cuvântului? Aceasta e pentru cei mici, obscuri, uitați... Marile vedete trebuesc exploatate in pripă, cât mai poartă aureolă de glorie și mai sunt „en vogue“. După aceia, vor avea vreme să se od­ihnească, să se reculeagă, să-și îngrijească sănă­tatea ce le va mai fi rămas. Ne-am amintit aceste banalități, citind că Robert Taylor s-a plâns că studiourile sale nu vor să-i acor­de o mică vacanță pentru a pleca până la New-York. Un punct nevralgic din cele o mie ale profesiunii de „star“. .....n­......Hi o scenă impresionantă din monumentalul film „Drama din Shan­ghai", pentru care regizorul Pabst a utilizat o armată de peste 2000 de figuranți. Foto : Star-film — I. c. -2

Next