Cinema, 1967 (Anul 5, nr. 1-12)

1967-06-01 / nr. 6

şi nu joacă în faţa aparatului, ci găseşte nişte resurse interioare de expresie, de mare sinceritate. Cred că e un bun actor de comedie, deşi rolul lui din filmul nostru e tragi-comic. — între «Haiducii»,«Răpirea fe­­cioarelor» şi «Răzbunarea hai­ducilor» legătura e directă? Văd că aţi schimbat interpretul. Amza a dispărut. Cine este noul erou? — Nu există o legătură organică între primul şi al doilea film. Mediul este însă acelaşi, aceeaşi ceată de haiduci al cărei conducător este însă Bărbat, interpretat de Emanoil Petruţ. — Şi povestea de dragoste dintre Aniţa şi Bărbat cum se explică? Care sunt relaţiile din­tre ei? — De fapt Aniţa este aceea care găseşte o nouă căpetenie haiduci­lor rămaşi fără căpitan. între ei există o poveste de dragoste — între Aniţa şi Bărbat — dar relaţiile sunt altele, mai otrăvite, mai aspre. Aniţa vrea să se mărite, să-şi facă un cămin, dar condiţiile vieţii de haiduc nu-i permit căpitanului să se aşeze în tihnă lîngă o femeie. E un fel de sacrificiu acceptat, dar foarte amar, care-i costă pe amîndoi liniştea. — îmi închipui că vă pasio­nează foarte mult acest gen de filme, dacă după «Haiducii» mai faceţi încă două. — Filmul de aventuri eroice e o lecţie bună. Şi mă pasionează poate şi un anumit pitoresc al epocii, dar nu atît cel presupus de costum, decor, ambianţă, cît cel al carac­terelor. De fapt, ceea ce doresc foarte mult şi visez să fac mai tîrziu, este un film în două perso­naje. NOUA CĂPETENIE DE HAIDUCI Deşi îşi terminase rolul pe ziua aceea şi se pregătea de plecare, Emanoil Petruţ, obosit de scena beţiei pe care tocmai o turnase şi chinuit de cantitatea imensă de suc înghiţită pe nerăsuflate, a pri­mit totuşi să vorbească despre rolul său. Poate din pricina oboselii, prima frază pe care a spus-o despre rol suna aşa: — E un rol cu care încerc — prin solicitarea fizică pe care mi-o im­pune — să mă despart de tinereţe. îi aduc argumentul Jean Marais care la 53 de ani joacă încă în ase­menea filme. — Nu uitaţi că Jean Marais a fost acrobat de performanță. Trape­­zist la circ. Eu nu sînt decit actor. — Trebuie să înțeleg că prin­cipalele probleme pe care vi le ridică rolul sînt strict legate de caracterul lui periculos? — Nu toate, dar e adevărat că pe lîngă problemele de interpretare actoricească — rolul fiind foarte variat şi bogat—există multe, legate numai de pregătirea mea fizică. — Pregătire pe care o aveţi ? — în parte o am, şi încerc să mi-o împrospătez. — E un rol frumos şi plin de spectaculozitate. — Da, şi aş vrea să-l fac cel puţin atît de spectaculos şi de va­riat cum e scris. Aş vrea să-i dau acea carne omenească care să încălzească spiritele tinere în ideea eroismului acela simplu, al poporu­lui nostru. Sunt ajutat foarte mult şi de entuziasmul echipei de filmare care e foarte tînără, netocită încă, şi de scenariul care, repet, este foarte bogat şi generos pentru un actor. Vor fi, desigur, filmări grele şi periculoase, dar după experienţa precedentă, sper să nu se mai întîmple nimic. (Emanoil Petruţ se referă la accidentul care l-a avut la un antrenament de călărie, acci­dent care l-a împiedicat să joace rolul lui Amza în «Haiducii»). — Nu vreţi să fiţi dublat în scenele periculoase? — Nu. Nici gînd. Vreau să le fac eu. Asta e toată frumuseţea unui asemenea rol. — Şi în ce priveşte problemele de interpretare actoricească? — Mă preocupă în special sce­nele pe care le am de jucat cu Aniţa şi cu Pazvanoglu. Cu Aniţa pentru că între ei sunt nişte relaţii ciudate, de dragoste înveninată, de veşnică ciocnire şi conflict, dar din care nu trebuie să dispară nici o clină dragostea. Iar cu Pazvanoglu pentru că între Bărbat şi Pazvanoglu se desfăşoară de fapt conflictul de idei dintre cele două clase. Dar cum şi într-un caz şi în altul am parteneri buni, sper să mă aleg numai cu emoţiile. — Presupun că vă place rolul. — îl iubesc foarte mult şi sper, şi doresc, să nu dezamăgesc nici aşteptările echipei, nici pe cele ale spectatorilor. în capela de pe platou se filma cu Florin Scărlătescu, Elisabeta Jar şi Nelly Coman scena nebuniei boierului Dudescu. Gîsca, ameţită total de alcool, se trezea din cînd în cînd şi dorea neapărat să zboare oriunde în afara platoului. Dar efec­tul comic era numai al filmării. Scena trebuia să fie — şi era, de fapt, cu toate încercările gîștii de a o compromite —tragică. Elisabeta Jar,in film fiica boierului Dudescu Operatorul George Voicu si Nelly Coman 11

Next