Cinema, 1975 (Anul 13, nr. 1-12)

1975-06-01 / nr. 6

■ Iunie 1897- IUNIE­­ ‘'oZwrtc O dată importantă în istoria filmului românesc, la sediul ziarului «L’Indépen­­dance Roumaine), de pe Calea Victoriei, sunt prezentate publicului bucureştean primele actualităţi cinematografice filmate la noi în ţară, «vederi româneşti» (imagini din capitală şi provincie) datorate opera­torilor casei «Lumiere». Tot în iunie, dar abia în 1931, la cinema Capitol, va apare primul jurnal de actualităţi românesc sonor şi vorbitor, intitulat «Carpathia» (prezentat de casele «Artistic-Film» din Bucureşti şi «Kalaton» din Budapesta). ■ Iunie 1914 Charlie Chaplin turnează (ca prim amo­rez) alături de Maria Dressier (actrița co­mică de pe Broadway cu statură de gre­nadier) în metrajul mediu: «Chariot face dolari». Rivala lui Tillie (la bătăile cu torțe) era năbădăioasa Mabel Normand. Chariot încasa picioarele... Tot în iunie (1917),Cha­plin prezenta în premieră «Emigrantul», tragicomedie despre amara decepţie a dezrădăcinaţilor care şi-au făcut din Ame­rica un mit... în alt iunie (1919) apărea în premieră «Idilă pe cimp», un Chaplin mai puţin amar, o satiră scăpărătoare de vervă şi maliţie a «vieţii la ţară», a «întoar­cerii la natură» cu unele gaguri antologice. ■ Iunie 1925 O premieră pariziană interesantă, «Con­tele Kostia», care marchează debutul starului german Conrad Veidt într-un film francez şi, alături de el, debutul unei tinere românce, Genica Athanasiou (Ioa­na Athanasiu). După succesul mondial al «Uliţei du­rerii», Garbo se îmbarcă pentru marea ei călătorie spre lumea nouă. In ciuda încu­rajărilor regizorului şi mentorului ei, Stiller, tînăra actriţă care n-a reuşit (şi nu va reuşi vreodată) să-şi învingă inhibiţiile şi com­plexele, priveşte cu teamă viitorul. La Berlin are loc un spectacol de avan­gardă organizat de un grup de tineri poeţi, muzicieni şi pictori germani, aşa-numitul «Novembergruppe». Sunt prezentate prin­tre altele «Simfonia diagonală» de Vik­­king Eggeling, simple proiecţii de linii albe animate pe un fundal negru, în pre­mieră germană, «Antract» de René Clair şi Picabia şi «Imagini mobile» de Fer­nand Léger şi Dudley Murphy. ■ Iunie 1927 Parisul salută reintrarea unei mari dive dispărută de pe ecrane de şase ani: Francesca Bertini (în «Sfîrşitul Monte Carlo-ului»), după ce devenise contesă de Cartier şi se stabilise în Franţa din 1921. Premierele următoarelor ei filme (france­ze): «Odette» (1928) şi «Posesiune» (1929) vor avea loc tot în luna iunie. Iunie 1927 avea să marcheze şi în cariera lui Ivan Mosjoukine un moment memorabil: premiera pariziană a unuia din marile sale filme, superproducaţia franco-germană «Casanova» (regia A. Volkoff), apogeu al carierei sale. Un an mai tîrziu, tot în iunie, el părăsea SUA,după eşecul unicu­lui său film american, parcă ironic intitulat «Speranţe pierdute». ■ Iunie 1928 Premiera la Trianon a comediei româ­neşti «Aşa e viaţa!», realizată de Marin Iorda în colaborare cu Jean Georgescu, un amuzant metraj mediu care pune în valoare calităţile de scenarişti, regizori şi interpreţi ale celor doi bravi animatori ai filmului românesc. Interesant este faptul că în film apar şi elevii şcolii de mimodra­­mă «Sudisk», unde Jean Georgescu preda arta interpretativă cinematografică. La 11 iunie 1935, ziarele româneşti vor comenta elogios succesul «tînărului regizor ro­mân» Jean Georgescu, la Paris, cu oca­zia prezentării pe ecranele Parisului a fil­mului său francez, comedia «L'Heureuse aventure». Din păcate, spectatorii români aveau să aştepte încă 5 ani pînă să poată vedea filmul la Bucureşti (sub titlul «Ţara fericirii»), în turneu prin România, Josephine Baker debutează la Bucureşti la «Teatrul Tănase»în revista Negru pe alb. Publicul face o primire entuziastă celebrei vedete. ■ Iunie 1931 Premieră la Moscova a primului film sovietic vorbitor important: «Drumul vie­ţii» de Nikolai Ekk. Noutatea filmului nu constă atît în înregistrarea sonoră a dia­logurilor­­destul de reduse, cît în faptul că majoritatea scenelor primei părţi era filmată direct pe străzile Moscovei, cu participarea trecătorilor. La New York se prezintă «Emancipata», filmul lui Clarence Brown,cu care Lionel Barrymore avea să obţină Oscar-ul.Nor­­ma Shearer şi Leslie Howard formau aici un cuplu elegant, dar publicul şi critica aveau să vorbească doar de noul star, Clark Gabie, a cărui p­rezenţă fascinantă eclipsa în chip primejdios performanţele partenerilor. Luna iunie avea să-i aducă actorului şi alte două succese: în 1936 su­perproducția «San Francisco» (faimosul episod foarte «realist» al cutremurului din 1906 a făcut ca o parte din spectatori să părăsească sala cuprinși de panică) și, în anul următor, «Parnell» (un rol impor­tant în cariera lui Gabie). ■ Iunie 1939 Premiera pariziană a capodoperei lui Carné, «Le jour se léve» (Noaptea amin­tirilor), într-o atmosferă sumbră, de ten­siune, provocată de iminența războiului, în iunie 1943, Jean Cocteau debutează ca actor în «Baronul fantomă» de Serge de Poligny. în iunie 1946 și 1947 au loc două premiere importante în cariera lui Gérard Philipe: la Paris, «Idiotul» după Dostoievski (rolul prințului Mîșkin) și la Festivalul de la Bruxelles, «Diavolul din trup» de Claude Autant-Lara. ■ Iunie 1959 René Clair este ales membru al Aca­demiei Franceze (primul cineast căruia i s-a acordat această înaltă onoare). ■ Iunie 1962 Orson Welles termină la Paris filmările pentru «Procesul» după Kafka. ■ Iunie 1966 Premiera londoneză a filmului lui Ro­man Polanski: «Fundătura». Dincolo de violența formală, angoasele sale, de umorul său macabru, se profilează stilul sec, nervos, maliţios al unui remarcabil cineast modern. Constantin POPESCU Românca Genica Athanasiou, Garbo, o călătoare muza poetului Artaud şi partenera cu o singură valiză, celebrului Conrad Veidt în ea complexe şi inhibiţii teleeveniment "­Am sărbătorit de curînd 375 de ani de la prima unire politică a ţărilor ro­mâne. Redacţia de teatru a Televiziunii dedică eve­nimentului o amplă ecra­nizare după romanul isto­ric «Vulturul» de Radu Theodoru, spec­tacol in trei episoade, intitulate «Istorie», «1600», «Destinul». Noul spectacol se înscrie într-o ordine de preocupări con­stante ale redacţiei de teatru, după cum ne-a declarat tovarăşul Dinu Săraru, redactorul şef al emisiunilor culturale: «O direcţie a teatrului TV a con­­stituit-o realizarea unor spectacole care să aducă în conştiinţa contemporanilor evenimentele şi personalităţile care au marcat istoria glorioasă a poporului român. Aşa s-a născut spectacolul inau­gural al unui ciclu de teatru istoric, «Brâncoveanu»; el a adus în lumina rampei una din cele mai frumoase pagini din dramaturgia lui Nicolae Iorga. I-a urmat primul serial de teatru TV, Marele vis In anul sărbătoririi a 375 ani de la prima unire politică a ţărilor române sub Mihai Viteazul, tele­viziunea oferă serialul «Marele vis», de o deo­sebită semnificaţie is­torică, politică. Realizat de Radu Theo­doru pe baza romanului «Vulturul», riguros fundamentat pe documente de epocă, aduce peste veacuri o problema­tică menită să întregească cunoaşterea telespectatorilor nu numai cu pro­blemele specifice momentului istoric, dar să şi realizeze acele punţi care permit integrarea în cele mai sensibile fibre ale trecutului revoluţionar al poporului nostru. Serialul «Marele vis» oferă o imagine veridică a stadiului atins la sfîrşitul secolului al XIV-lea de gîndirea politică română, valoarea deosebită a conştiinţei de neam a strămoşilor noştri din toate teritoriile pe care din vremuri imemoriale s-a dezvoltat poporul nostru. Serialul dedicat lui Mihai Viteazul este un dialog politic între acea epocă şi dezideratul unirii ce a rămas în con­ştiinţa poporului pînă la înfăptuirea lui deplină în epoca modernă. «Muşatiniî», valorificînd cu mijloacele televiziunii trilogia lui Delavrancea, în colaborare cu Naţionalul din Iaşi, tea­trul televiziunii a găsit o ipostază spe­cifică pentru drama «Petru Rareş» de Horia Lovinescu, după care, în colabo­rare cu Teatrul Dramatic din Braşov, s-a realizat transmisia în direct a dra­mei «Vlad Ţepeş» de Mircea Bradu. Mi se pare semnificativ faptul că toate aceste spectacole au fost insistent ce­rute în reluări de către telespectatori. Acum, teatrul la televiziune a realizat al doilea serial al său, «Marele vis», în care ne-am propus să aducem pe ecran cîteva momente importante din tumultuoasa biografie a domnitorului Mihai Viteazul, începînd cu marea bă­tălie de la Şelimbăr, intrarea glorioasă în Alba lulia, primele acte politice ale lui Mihai Viteazul şi culminînd cu lupta pentru unitatea naţională şi politică a celor trei ţări româneşti.» Regizorii­ Nicolae Motric şi Nae Cos­­mescu şi-au asumat responsabilitatea spectacolului. lată şi «gîndul» protagonistului, Ion Marinescu: «încerc din toate puterile, apelînd la tot ceea ce am învăţat pînă acum ca actor şi ca om, să încheg imaginea aces­tui bărbat făuritor de istorie. Spectaco­lul, pentru mine şi pentru colegii mei, trebuie să fie ca orice act artistic auten­tic, şi un act politic, semnătura noastră de patrioţi în cartea culturii neamului românesc. Vorbele sunt mari, dar despre un bărbat mare nu se poate spune nimic cu vorbe mici» Andrei IRIMIA Mihai întruchipează nu numai domnul viteaz, dar el este o chintesenţă a în­ţelepciunii poporului. El nu a fost numai iscusitul purtător al spadei, ci şi abilul diplomat care a ştiut în momentele de cumpănă să-şi facă din duşmani prie­teni, să îndeplinească uneori chiar cu sacrificiul personal dezideratul neamu­lui său «pohta ce-am pohtit Ţara Românească, Transilvania şi Moldova» unite sub sceptrul său. Fiecare personaj, fiecare replică închide într-un receptacul înţelepciunea, bunătatea şi idealul poporului, în acele vremi de înălţare a poporului în lupta împotriva asupritorilor s-au unit românii, maghiarii, secuii. «Marele vis» se impune prin fineţea, sensibilitatea ilus­trării acestor evenimente care au fră­­mîntat atunci deopotrivă pe români şi secui. Vitejia domnitorului, semnificaţia marelui său act politic, rod al voinţei şi luptei întregului popor este exprimat în scene de masă, în devotamentul exprimat de popor, de oşteni, de către reprezentanţii clerului. Semnificaţia momentului este redată pînă şi în replicile împăratului Rudolf. «Marele vis» ilustrează plenar prin forţa celei mai directe dintre arte o epocă de glorie a poporului prin talentul şi devoţiunea unei omogene şi reprezen­tative echipe de slujitori ai scenei româ­neşti. Conf. univ. Ion ARDELEANU O nouă operă inspirată din viaţa şi lupta lui Mihai Viteazul. O nouă operă dedicată sărbătoririi a 375 de ani de la prima unire politică a ţărilor române: serialul «Marele Vis». Protagonist: Ion Marinescu. Regia: Nicolae Motric şi Nae Cosmescu

Next