Cinema, 1982 (Anul 20, nr. 1-12)

1982-02-01 / nr. 2

­ Un om trăind în viitor Un film omagiu. Primul film despre Nicolae Titulescu Regia: Pompiliu Gîlmeanu Casa Cinci în colaborare cu studioul „Al- Sahia“ — Ne aflăm in anul centenarului Nicolae Titulescu Filmul pe care-l realizaţi stimate Pompiliu Gîlmeanu îşi propune să prezinte personalitatea marelui diplomat român de re­nume internaţional.Un simplu film-omagiu ? — Cred că lucrul cel mai important este să fac nu un film omagial, ci un film bun. Deşi aceste filme intră în planul cinematografiei cu prilejul unor aniversari e bine ca cei care le fac sǎ le asigure o permanenţă dincolo de evenimentul festiv. Exact acum 10 ani, ma hotărîsem să nu mai fac filme aşa-zise ani­versare. Realizasem în '66 filmul pentru cen­tenarul George Coşbuc. in ’68 filmul pentru centenarul Emil Racoviţă. în 71 am propus un film „Horia“ dar mi s-a recomandat sa aş­tept aniversarea din '84. Probabil că-n '84, cu două luni înaintea aniversării a 200 de ani de la râscoala ţărănească, se va propune urgent un film despre Horia. Şi în loc să-l facem în 2—3 ani, sa poată fi scris şi gîndit temeinic, se va face totul în pripă, improvizat. Revenind la Nicolae Titulescu, din 15 ani cit am avut la dispoziţie, mi-au mai rămas doar cîteva luni — De ce 15 ani? — Pentru că acum 15 ani a apărut ideea acestui film. Cum? Oarecum bizar îmi cum­părasem o maşină de scris şi voiam să învăţ sa scriu la ea. Ca să îmbin plăcutul cu utilul, am luat cele patru volume ale „Dicţionarului enciclopedic" şi am început să întocmesc o lista cu marile personalităţi pe care le-a dat România, înscrise în dicţionar. Cifra era im­presionantă 1332! Am umplut­ 45 de pagini şi aşa... am învăţat să bat la maşina. Cînd am ajuns la numele lui Titulescu m-am oprit. Am căutat în casă tot ce aveam scris despre el. N-am găsit decit un volum de Vasile Netea. Am simţit (cum ar fi spus Titulescu) ca fara sa joc tenis, racheta mea de regizor de film documentar a fost atinsă de o minge de aur. Am început sa mă documentez După un an aveam cam tot ce se publicase Luasem legă­tură cu doctorul în istorie Ion M. Oprea, au­torul celei mai complete monografii Nicolae Titulescu și ne-am propus sâ realizăm un film. — Așadar, acesta e primul film despre Nicolae Titulescu? — Emisiuni de televiziune cu acest subiect s-au mai făcut. Dar filmul nostru e primul care aduna toate peliculele înfăţişindu-l pe marele diplomat, avînd în acelaşi timp pre­tenţia să relateze ce s-a întîmplat înainte şi după momentul în care a fost el filmat Avem pînă acum, cu certitudine, 15 minute de film cu Nicolae Titulescu. Ne-am adresat arhive­lor din Europa, America, Asia, precum şi unor persoane particulare care ar putea de­ţine pelicule cu marele diplomat, în noiem­brie anul trecut filmam la Craiova şi am des­coperit la Muzeul Olteniei un aparat de filmat pe 16 mm, marca Pathé, care a aparţinut lui Titulescu. Deocamdată am identificat o sin­gură peliculă filmata de 3 „operatori" diferiți. In imagine se văd pe rînd, Titulescu, soţia sa si Savel Radulescu, subsecretar de stat la ex­terne in acea vreme. E limpede ca fiecare dintre ei i-a filmat pe rînd pe ceilalţi doi. Fil­mările sînt făcute pe un vapor pe lacul Le­man şi pe o plajă probabil pe Coasta de Azur. Presupunem că s-ar mai găsi astfel de pelicule la rude sau prieteni apropiaţi. Desco­perirea unor noi pelicule cu Titulescu ar îm­bogăţi imens filmul. Spun acest lucru şi pen­tru că am văzut pe lîngă multele documen­tare din epocă, două filme Uniforma și fracul (despre Cicerin, ministru de externe al I­RSS) și Cele mai frumoase ore (despre Winston Churchill) ambele realizate prin anii '60 și unde materialul filmat în epocă e pre­cumpănitor. In anul 1930—31, Titulescu a fost filmat în momentul alegerii ca preşedinte al Ligii Naţiunilor, filmare sincron, Titulescu vorbind în franceză. Acesta e cel mai valoros material pe care îl avem. Dar am sentimentul ca aventura abia începe. Pe măsură ce son­­dam ,apar tot mai multe mărturii. D­in arhiva noastră de filme mai pot apărea astfel de surprize? — Am văzut peste 10 mii de metri de peli­culă din arhiva noastră pentru a descoperi măcar un plan cu Titulescu. Cu ajutorul cole­gilor de acolo am găsit în cinecronici difu­zate sau nedifuzate, sub titluri neutre, pre­zenţa lui Titulescu la Constanţa, la Sinaia şi la Bucureşti, o vizită, o întîlnire, semnarea unui document. Surpriza surprizelor a fost Insa un material găsit la Ministerul nostru de externe. Pe cutie scria: Atena 1934. Opt mi­nute de film, pelicula inflamabila Acum aş­teptam de la laborator încă două negative gă­site tot la Ministerul de externe. Nu ştim exact ce conţin. Cu ochiul liber am deslu­it figura lui Titulescu... — Presupun că in afara materialului filmat, vă sprijiniţi şi pe fotografii. — Firesc. Cît a fost ministru de externe şi reprezentant al României la Liga Naţiunilor, aici preşedinte de două ori, Titulescu a fost ţinta multor aparate de fotografiat. Am strîns aproape 1000 de fotografii, o mie de chipuri ale lui Titulescu de la virsta de un an pînâ la 59 de ani, anul morţii. O viaţă de om. Zîm­­beşte, e încruntat, se joacă cu un cîine, duce tratative cu Litvinov, face baie în Mediterana, se plimba cu vaporul, dă o replică tăioasă unui adversar; din toate se desprinde figura unui om inteligent, „cel mai inteligent om pe care l-am cunoscut" cum mărturisește Lucian Blaga. Ultima sursă folosită în film dar nu cea de pe urmă sunt mărturiile oamenilor care l-au cunoscut. La ora actuală, ştim ce poezie îi plăcea cel mai mult, ce muzică cînta (la vioară) ştim cum arăta nu numai persoana publică dar şi omul în intimitate. Ştim ca era friguros, se temea de microbi, avea ciudăţe­niile sale, marţea nu începea o acţiune, vine­rea nu semna nici un document. Personajul e fascinant, s-ar putea face un serial de 12 epi­soade şi tot n-am epuiza subiectul. N-aş fi putut să-l abordez dacă mulţi oameni care îl iubesc pe Titulescu nu mi-ar fi deschis uşile, sertarele şi mai ales sufletele lor. — Din ce se constituie secvenţele filmate azi? — Un film documentar despre Titulescu nu se poate concepe fără filmări prin locurile pe unde a trecut. Obligatoriu Craiova, Iaşi, Bu­cureşti, dar tot obligatoriu Geneva, Paris, Londra. A nu filma în aceste locuri e ca şi cum s-ar face un film despre Ion Creangă fara a se filma la Humuleşti. Vom pleca o echipă restrînsă, prin locurile pe care de fapt le-am căutat în ultimii 15 ani. Vom filma Sala Ligii Naţiunilor la Geneva, restaurantul Bava­ria, unde pe un perete printre alte caricaturi ale unor oameni politici din epocă, apare Ti­tulescu în chip de înger, tăind cu o frunză de măslin nodul gordian al frînghiei dezarmării, de capetele căreia trag reprezentanţii marilor puteri. La Paris nu vom filma doar clădirile legate de activitatea din anii 1918—1920, pentru recunoaşterea actului Unirii de către marile puteri, dar şi Trianon-ul unde Titu­lescu a semnat pacea de la Versailles şi Quai d'Orsy, unde el trata pe picior de egalitate cu marile puteri, interesele naţionale ale României, dorinţa ţărilor mici şi mari de a se respecta reciproc. Filmul, după cum vedeţi, nu este numai o biografie a unui om, ci o oglindă a unei epoci, a acelor „20 de ani de tensiune diplo­matică" — cum i-a numit Genevieve Tabo­­uis — într-o epoca încărcată de străduinţele lui Titulescu de a împiedica izbucnirea unui nou război. Şi totuşi războiul a izbucnit, de aici şi tragismul personajului. Multe din ideile lui Titulescu, se ştie, sunt valabile si azi, mai ales daca ne referim la ideea de solidaritate umana, la concepţia de securitate europeană, de dezarmare, de înţelegere şi colaborare in­tre oameni. — Pentru că vorbiţi de colaborare, aveţi colaboratori la scenariu? — Scriitorii Dinu Săraru şi Nicolae Dragoş îşi vor aduce aportul la ceea ce va însemna parte de cuvînt în acest film. — O ultimă întrebare: a! citelea documen­tar va fi acesta in filmografia dumneavoastră? — Ca scenarist, comentator, regizor se­cund şi regizor plin, am făcut 240 de filme documentare, în 30 de ani de meserie. Titu­lescu va fi al 241-lea. — Nu vă putem dori altceva decit ca filmul să fie la înălţimea omului căruia ii este dedi­cat. — Un om trăind în viitor. Roxana PANA — Dan Piţa, cred că vi se intimplă un lucru extraordinar: aţi intrat intr-un ritm de lucru normal. Aţi terminat de curînd un film, „Con­curs" şi aţi început altul „Faleze de nisip". Văd, din scenariu, că este tot un film de actu­alitate şi mai văd că aţi renunţat la postura de autor total. Scenariul este scris de Bujor Nedelcovici... — După romanul lui, ,Zile de nisip", o operă literară solida, cu caractere puternice și conflicte psihologice acute, din care auto­rul a extras un scenariu foarte aproape de ceea ce mă interesează pe mine. Conflictul principal se declanşează între un om realizat din punct de vedere social, profesional si ma­terial, un om la apogeu şi un altul, aparent un „nimeni", în fond, mult mai puternic, mai rezistent psihic. Cel „realizat" trăieşte cu sen- Una dintre cele mai cunoscute fotografii ale diplomatului şi o imagine inedită a omului: Nicolae Titulescu Atenţie! Motor! Intr-un film poliţist care se res­pectă, orice personaj, fie el principal sau episodic, este suspect. Calcula­torul mărturiseşte (scenariul: Radu Aneste Petrescu si Mihai Dimitriu, regia: George Cornea, Casa Unu) nu se abate de la regulile genului, intr-o distribuţie din care fac parte: George Constantin, Dan Condura­­che, Ioana Pavelescu, George Mo­­toi, Mircea Diaconu, Dan Damian; într-un rol episodic apare Diana Lu­­pescu. Apare la o masă, în restau­rantul în care s-a oprit Mircea Dia­conu, şofer pe o maşină care tran­sportă lapte şi Sherlock Holmes amator. O apariţie întîmplătoare? se întreabă orice cunoscător într-ale „policierului"... Colţul acesta de pagină, „prim-planul rolului episodic“, se mai poate intitula (dacă nu s-a ob­servat pînă acum) „în aşteptarea unui rol principal"... (in fotografie: Diana Lupescu) Secolul XVI în ţara Haţegului pe platou la Buftea, in ianuarie 1982. Cum filmările sunt încă în plina desfășurare, comoara regelui dac nu a fost încă găsită. „Cercetările" continuă! (Gheorghe Cozo­­rici, Julieta Szony si Aristide Teică în filmul Co­moara regelui Decebal. Regia: Iulian Mihu. Sce­nariul: Constantin Ciubotaru) Faleze de nisip - Despre realitatea fiecăruia şi realitatea pur şi simplu Scenariul: Bujor Nedelcovici Regia: Dan Pi­a Casa Unu Cinci scheciuri şi un singur film O nouă generaţie de regizori la start. Un film-examen, la care notele le vor da spectatorii. Autori: Cornel Diaconu­, Dan Mar­coci, Constantin Păun, George Buşecan şi Hor­ia Constantin Casa Patru |_______________________________| Din nou despre debuturi. Din cele cinci scheciuri pe care le realizează la Casa Patru cinci regizori absolvenţi I.A.T.C. — v-am pre­zentat pină acum la această rubrică doar trei dintre ele: Tema 13 - Katrinete (autor: Cornel Diaconu) nr. 9/1981; Mobila stil (autor: Dan Marcoci), nr. 11/1981; şi Fotografii mişcate (autor: Constantin Păun), nr. 1 1982 Repor­terul care a însoţit echipele de filmare pe pla­touri, un critic din aceeaşi generaţie cu regi­zorii: Marilen­a Calistru. Iată acum ultimele doua scheciuri: Paşi sub ploaie (autor: George Buşecan) şi Cartea pri­virilor (autor: Horia Constantin) văzute din unghiul autorilor, intr-o discuţie consemnată tot de un critic al tinerei generaţii.

Next