Cinema, 1983 (Anul 21, nr. 1-11)

1983-01-01 / nr. 1

Preşedintele ţării omagiat de cineaşti ca şi de întregul popor Sunt momente în care ţara întreaga „unită în cuget şi simţiri“ vibrează ca o singură, uriaşă inimă, intr-un mnic şuvoi de emoţie. Un asemenea ceas al inimii a însemnat pentru poporul român ziua de 26 ianuarie 1983 — zi în care am sărbătorit cincizeci de ani de activitate revoluţionară şi ziua de naştere a pre­şedintelui Nicolae Ceauşescu. Cinstin­­du-l ca pe un brav erou al istoriei con­temporane, România i-a omagiat pe cei care i-a deschis în ultimele două dece­nii drum impetuos spre civilizaţia socia­listă de astăzi, perspective grandioase societăţii de mîine. Prezent şi viitor îşi trag nobile seve din gloriosul trecut de luptă revoluţionară al clasei muncitoare şi al secretarului general al partidului din credinţa şi devotamentul cu care el şi-a închinat întreaga viaţă cauzei po­porului, cauzei socialismului. Mesajul Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. ca şi numeroasele scrisori şi telegrame de felicitare pri­mite de pretutindeni, din ţară şi de peste hotare, au urat ilustrului sărbăto­rit, ani lungi de viaţă şi de activitate rodnică spre fericirea patriei noastre şi în folosul cauzei păcii în lume — cauza pentru care preşedintele României mili­tează neobosit, amintind guvernelor şi popoarelor răspunderea lor istorică în­tru prevenirea unei catastrofe nucleare, atrăgînd atenţia, cu înţeleaptă clarvi­ziune, asupra pericolului ce ameninţă azi omenirea, civilizaţia, viaţa însăşi a planetei. Unei asemenea gîndiri profund con­structive şi creatoare nu-i putea rămîne în afara interesului ei susţinut, un do­meniu pe care îl slujim cu pasiune: ci­nematografia, rolul ei hotărîtor în for­marea conştiinţei contemporane. Ca­racterul formativ al filmului prin inter­mediul limbajului său specific, emoţio­nal, a fost definit de secretarul general al partidului în cuvintele: „Pe lingă con­ţinutul de idei, care trebuie să stea per­manent în atenţia noastră, este necesar să avem în vedere că filmul îşi are le­gile lui artistice. Numai in măsura in care este accesibil, plăcut, interesant, el poate exercita o influenţă puternică asupra spectatorilor“. Sînt cuvinte ce devin direcţii hotărîtoare în politica cul­turală a partidului nostru şi în activita­tea producţiei noastre cinematografice Sînt cuvinte care cuprind îndemnul pu­ternic şi de fiecare clipă privind calita­tea filmelor, singura în măsură să de­termine rolul lor hotărîtor în procesul formativ-educativ al spectatorului, ca şi valoarea menită să ne impună cu cinste şi peste hotare. Numai astfel cinematografia română va răspunde „cerinţelor poporului şi to­todată va contribui la îmbogăţirea cul­turii şi artei universale", preciza evegi­­entul nostru îndrumător, atent, pasio­nat şi exigent spectator de film. Pro­funda sa cerinţă faţă de creaţia lite­rar-artistică din patria noastră, creaţie care trebuie să fie „originală, patriotică şi umanistă“, defineşte cu o extraordi­nară concizie cele mai nobile însuşiri ale unei arte demne de un popor talen­tat şi demn, capabil să-şi impună şi în domeniul artei filmului profilul său ori­ginal, personalitatea sa inconfundabilă. „Nu imitaţie, nu uniformizarea ci diver­sitatea, redarea specificului propriu al fiecărui popor înseamnă adevărata creaţie artistică şi literară“. Cineaştii, împreună cu toţi ceilalţi slujitori ai artei din patria noastră se angajează ferm să traducă în acte de cultură demne de epoca pe care o trăim, aceste cuvinte profunde şi des­chizătoare de largi perspective culturii, creativităţii, vieţii noastre socialiste şi-i urează Preşedintelui ţării ani mulţi şi fe­riciţi. „CINEMA“ Două filme vibrante: „Al patriei erou“ şi „Omagiu“ Entuziasmului cu care patria şi-a sărbătorit eroul, „erou ales istoriei să-i scrie noul mers îl numeşte poetul, omagiind viaţa şi activi­tatea revoluţionară a tovarăşului Nicolae Ceauşescu ,­i s-a alăturat şi glasul cineaşti­lor. Cu o vibraţie lirică aparte în poemul Al pa­triei erou între eroi, prezentat in numărul an­terior al revistei Cu forţa de netăgăduit a documentului de ieri şi de astăzi în documentarul artistic de lungmetraj intitulat Omagiu. Ambele filme rămîn o impresionantă evo­care a biografiei secretarului general al parti­dului care, cu nestrămutată credinţă, şi-a identificat încă din anii tinereţii, idealurile cu aspiraţiile şi lupta clasei muncitoare, a Parti­dului Comunist Român în rîndul căruia avea să se formeze, ca om şi luptător. De la ideal la faptă, de la visul cutezător al tînărului revoluţionar la realitatea impună­toare a zilei de azi, societatea socialistă mul­tilateral dezvoltată p­e un drum istoric, e în­suşi drumul României în cele cinci decenii, drum pe care-l urmăreşte în imagini pe cît de concrete pe atît de simbolice, filmul omagial. O rapidă înlănţuire de însemne geografice şi spirituale ale pămîntului strămoşesc: mo­numentul de la Adamclisi, coloana infinitului, statui de eroi „suflet din sufletul neamului“, tablourile lui Nicolae Grigorescu evocînd lup­tele prin care ţara şi-a ciştigat independenţa, apoi efervescenţa patriotică a anului 1918 — an care a dus la realizarea unităţii naţionale fixează cadrul istoric şi sentimental în care se naşte, într-o familie modestă, dar „respectata pentru hărnicia şi demnitatea ei“, cel care va ridica România Socialistă la cutezanţa şi demnitatea de azi. Şcoala satului, cărţile de istorie şi de literatură care-l pasionau pe elev, plecarea la 11 ani spre Bucureştiul anilor '30, unde adolescentul se va izbi de marile ine­chităţi sociale. Imagini de arhivă ale oraşului de altădată. Documente, foarte multe inedite, evocînd şirurile lungi de şomeri, grevele şi demonstraţiile de protest împotriva crincenei exploatări capitaliste — manifestaţii organi­zate de Partidul Comunist care ridica munci­torimea la luptă conştientă, ciocniri singe­roase cu poliţia, toate refac o epocă, nn în­cleştat moment al istoriei. Apar şi alte ima­gini găzduite pentru prima dată de ecran: ca­sele conspirative unde tînărul, urmărit de Si­guranţă încă de la 16 ani ca „periculos pro­pagandist comunist", îşi începe activitatea re­voluţionară în rîndul organizaţiei de tineret Masa şi lampa la care serile, întors de la muncă, studia temeinic teoria socialismului Manifestul Partidului Comunist.Arestat pen­tru propagandă în rîndul muncitorilor, tînărul comunist va duce la Doftana lupta pentru respectarea regimului deţinuţilor politici imagini elocvente evocă lupta comuniştilor împotriva fascismului. în 1939, îl aflăm pe to­varăşul Nicolae Ceauşescu organizind una din numeroasele manifestaţii muncitoreşti antifasciste şi transformînd o serbare câmpe­nească într-o vehementă luare de poziţie faţa de pericolul ce ameninţa din ce în ce mai grav ţara. „Jos Garda de fieri". „Să apărăm graniţele ţării!“, sînt lozincile vremii expri­­mînd hotârîrea clasei muncitoare şi a Parti­dului Comunist de a se opune transformării României într-o colonie hitlerista. Sugestiv este evocată prin filmări de azi şi fotografii vechi, manifestaţia din vara aceluiaşi an 1939, din parcul Veseliei, unde tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tînăra luptătoare Elena Petrescu vor chema tineretul muncitor la luptă pentru eliberarea militanţilor comunişti închişi de Siguranţă. Temutele închisori pri­n care va trece şi tînărul revoluţionar Jilava Caransebeş, Tîrgu Jiu, devin în această pe­roadă de crîncenă ilegalitate adevărate şcoli de educaţie comunistă, patriotică. Secretarul Uniunii Tineretului Comunist participă activ încă din închisoare, la pregătirea actului isto­ric al Insurecţiei armate şi al eliberării ţării Iată­l, pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu alături de tovarăşa Elena Ceauşescu, la una din pri­mele manifestări populare de după eliberare sau luînd parte la elaborarea primelor planuri economice ale ţării, vorbind cu însufleţirea-i caracteristică, tinerilor voluntari de pe marile şantiere naţionale, participînd la pregătirea alegerilor parlamentare din martie 1946 şi ales deputat de Olt. Destinul luptătorului se confundă tot mai mult cu destinul ţării. Cali­tăţile sale politice şi umane, gindirea sa dina­mică, revoluţionară, curajul şi luciditatea sa politică, înţelepciunea clarvăzătoare îl defi­nesc ca pe un modern conducător al noii etape istorice în care intră România. într-un montaj alert de documente filmate, se succed momente cruciale pentru destinul ţârii. Con­gresul al IX-lea şi vizionarul raport al secreta­rului general al partidului marcînd intrarea ţârii într-un ritm impetuos de dezvoltare eco­nomică şi socială. Imagini pregnante amin­tesc importanţa istorică a Congresului al X-lea, cel care elaborează şi aprobă concep­tul original de „societate socialistă multilate­ral dezvoltată", strălucită contribuţie a tovara­şului Nicolae Ceauşescu la îmbogăţirea teo­riei marxiste a epocii, în condiţiile specifice României. Rapel în imagine la importantul Congres al Xl-lea, care a adoptat Programul partidului — Carta ideologică a comuniştilor romăni, determinînd un nou stil de a munci şi a gîndi creator, un ritm ştiinţific, rapid, de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Societate în care omul şi nevoile sale materiale şi spirituale ocupă un loc pre­ponderent în preocupările partidului şi ale secretarului său general. Este o epocă a efer­vescenţei creatoare, a creaţiei originale, eli­berata de dogme, de inerţii şi automatism. Dinamismul şi energia conducătorului inspiră permanent la căutarea noului, dînd un impuls nemaiîntîlnit vieţii economice, sociale, poli­tice şi culturale a ţării. Cabinetul de lucru al preşedintelui e ţara întreagă — adevărul e ar­gumentat de fiecare imagine din cronica acestor ani hotăritori, cronică filmîndu-l pe inflăcăratul conducător în continuu dialog cu oamenii muncii. Pretutindeni prezent acolo unde se ridică, din înţeleaptă sa politică a dezvoltării armonioase a tuturor ramurilor in­dustriale, a tuturor regiunilor ţării — un nou obiectiv de înaltă tehnicitate, o nouă con­strucţie impunătoare a socialismului. într-un crescendo simfonic, finalul realizează o ade­vărată epopee a modernizării industriei şi agriculturii noastre. Sunt folosite unele ima­gini cunoscute, de arhivă, dar şi multe altele filmate de echipa operatorilor „Sahiei" în toate punctele importante ale acestui perpe­tuu şantier al României de azi, într-o suită di­namică se înlănţuie, în toată monumentalita­tea lor, noile sisteme energetice de pe Cerna, Motru şi Olt, grandioasele centrale de pe Lo­tru şi Argeş, impresionanta platformă siderur­gică de la Galaţi, şantierul naval din Drobe­­ta-Turnu Severin, uzina de alumină din Sla­tina, uzina de autoturisme sau Institutul de fi­zică nucleară din Piteşti, cu laboratoarele sale modern utilate. Aproape 10 000 metri de peliculă înregistraţi pe vastul şantier al patriei sunt comprimaţi în minute cinematografice sugerînd dimensiunea impresionantă a uria­şei opere constructive pe care „nu ne sfiim să o numim gigantică", spune comentariul Statuia noii Industrii socialiste e însăşi sta­tura falnică a ţârii angajată într-un impetuos proces de dezvoltare. Sunt numeroase ideile generoase ale aces­tor documente omagiale. Filmul Omagiu por­neşte de la scenariul scriitorilor Nicolae Dra­­goş şi Dinu Săraru. Regia este iscălită de Vir­gil Calotescu. Textul înaripat al filmului Al patriei erou Intre eroi este scris de poetul Nicolae Dragoş. Transcripţia lui cinematogra­fică îi aparţine regizorului Pompiliu Gîl­­meanu. Portretul eminentului bărbat de stat este desenat cu vigoare şi căldură, în mod firesc un loc important îl ocupă neobosita activitate a secretarului general al partidului pentru crearea unui larg cadru organizatoric de ma­nifestare a democraţiei muncitoreşti, de afir­mare deplină a voinţei şi iniţiativei celor ce sunt astăzi, deopotrivă, proprietari şi producă­tori ai mijloacelor de producţie, ai bunurilor materiale şi spirituale ale ţării. Cîteva sec­venţe urmăresc amplele manifestaţii ale ge­niului creator al poporului român, desfăşu­rate in cadrul Festivalului naţional „Cîntarea României", largă competiţie iniţiată de însuşi secretarul general al partidului. Imagini puternice subliniază fericit presti­giul imens de care se bucură azi, în lume, preşedintele nostru, vitrine din mari capitale e­xpunînd cele 130 de lucrări ştiinţifice tra­duse în numeroase limbi, înalte dovezi de stimă şi preţuire, concretizate în ordine şi medalii internaţionale oferite conducătorului României socialiste; vizitele sale, adevărate solii de pace şi prietenie purtate de-a lungul globului, pretutindeni unde ideea de conlu­crare rodnică între statele mari sau mici, ideea de independenţă şi suveranitate, demo­craţie şi progres social au devenit caracteris­tici inconfundabile ale politicii externe româ­neşti. Dacă România întreţine relaţii econo­mice pe baze demne şi loiale cu 180 de ţări­ şi relaţii diplomatice cu 130 de state ale lu­mii, aceasta se datoreşte prestigiului şi activi­tăţii neobosite pusă în slujba păcii şi a cola­borării, de către Preşedintele Republicii noastre, personalitate de valoare excepţio­nală a vieţii internaţionale. Sentimentul de mîndrie şi recunoştinţă că ne putem numi Fiii demni al epocii Ceauşescu“, încunu­nează acest fierbinte Omagiu care aduna in imaginile sale toată dragostea cineaştilor noştri forţă de Partidul Comunist Român și iu­bitul său conducător, Alice MANOIU

Next