Cinema, 1983 (Anul 21, nr. 1-11)
1983-01-01 / nr. 1
Preşedintele ţării omagiat de cineaşti ca şi de întregul popor Sunt momente în care ţara întreaga „unită în cuget şi simţiri“ vibrează ca o singură, uriaşă inimă, intr-un mnic şuvoi de emoţie. Un asemenea ceas al inimii a însemnat pentru poporul român ziua de 26 ianuarie 1983 — zi în care am sărbătorit cincizeci de ani de activitate revoluţionară şi ziua de naştere a preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Cinstindu-l ca pe un brav erou al istoriei contemporane, România i-a omagiat pe cei care i-a deschis în ultimele două decenii drum impetuos spre civilizaţia socialistă de astăzi, perspective grandioase societăţii de mîine. Prezent şi viitor îşi trag nobile seve din gloriosul trecut de luptă revoluţionară al clasei muncitoare şi al secretarului general al partidului din credinţa şi devotamentul cu care el şi-a închinat întreaga viaţă cauzei poporului, cauzei socialismului. Mesajul Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. ca şi numeroasele scrisori şi telegrame de felicitare primite de pretutindeni, din ţară şi de peste hotare, au urat ilustrului sărbătorit, ani lungi de viaţă şi de activitate rodnică spre fericirea patriei noastre şi în folosul cauzei păcii în lume — cauza pentru care preşedintele României militează neobosit, amintind guvernelor şi popoarelor răspunderea lor istorică întru prevenirea unei catastrofe nucleare, atrăgînd atenţia, cu înţeleaptă clarviziune, asupra pericolului ce ameninţă azi omenirea, civilizaţia, viaţa însăşi a planetei. Unei asemenea gîndiri profund constructive şi creatoare nu-i putea rămîne în afara interesului ei susţinut, un domeniu pe care îl slujim cu pasiune: cinematografia, rolul ei hotărîtor în formarea conştiinţei contemporane. Caracterul formativ al filmului prin intermediul limbajului său specific, emoţional, a fost definit de secretarul general al partidului în cuvintele: „Pe lingă conţinutul de idei, care trebuie să stea permanent în atenţia noastră, este necesar să avem în vedere că filmul îşi are legile lui artistice. Numai in măsura in care este accesibil, plăcut, interesant, el poate exercita o influenţă puternică asupra spectatorilor“. Sînt cuvinte ce devin direcţii hotărîtoare în politica culturală a partidului nostru şi în activitatea producţiei noastre cinematografice Sînt cuvinte care cuprind îndemnul puternic şi de fiecare clipă privind calitatea filmelor, singura în măsură să determine rolul lor hotărîtor în procesul formativ-educativ al spectatorului, ca şi valoarea menită să ne impună cu cinste şi peste hotare. Numai astfel cinematografia română va răspunde „cerinţelor poporului şi totodată va contribui la îmbogăţirea culturii şi artei universale", preciza evegientul nostru îndrumător, atent, pasionat şi exigent spectator de film. Profunda sa cerinţă faţă de creaţia literar-artistică din patria noastră, creaţie care trebuie să fie „originală, patriotică şi umanistă“, defineşte cu o extraordinară concizie cele mai nobile însuşiri ale unei arte demne de un popor talentat şi demn, capabil să-şi impună şi în domeniul artei filmului profilul său original, personalitatea sa inconfundabilă. „Nu imitaţie, nu uniformizarea ci diversitatea, redarea specificului propriu al fiecărui popor înseamnă adevărata creaţie artistică şi literară“. Cineaştii, împreună cu toţi ceilalţi slujitori ai artei din patria noastră se angajează ferm să traducă în acte de cultură demne de epoca pe care o trăim, aceste cuvinte profunde şi deschizătoare de largi perspective culturii, creativităţii, vieţii noastre socialiste şi-i urează Preşedintelui ţării ani mulţi şi fericiţi. „CINEMA“ Două filme vibrante: „Al patriei erou“ şi „Omagiu“ Entuziasmului cu care patria şi-a sărbătorit eroul, „erou ales istoriei să-i scrie noul mers îl numeşte poetul, omagiind viaţa şi activitatea revoluţionară a tovarăşului Nicolae Ceauşescu ,i s-a alăturat şi glasul cineaştilor. Cu o vibraţie lirică aparte în poemul Al patriei erou între eroi, prezentat in numărul anterior al revistei Cu forţa de netăgăduit a documentului de ieri şi de astăzi în documentarul artistic de lungmetraj intitulat Omagiu. Ambele filme rămîn o impresionantă evocare a biografiei secretarului general al partidului care, cu nestrămutată credinţă, şi-a identificat încă din anii tinereţii, idealurile cu aspiraţiile şi lupta clasei muncitoare, a Partidului Comunist Român în rîndul căruia avea să se formeze, ca om şi luptător. De la ideal la faptă, de la visul cutezător al tînărului revoluţionar la realitatea impunătoare a zilei de azi, societatea socialistă multilateral dezvoltată pe un drum istoric, e însuşi drumul României în cele cinci decenii, drum pe care-l urmăreşte în imagini pe cît de concrete pe atît de simbolice, filmul omagial. O rapidă înlănţuire de însemne geografice şi spirituale ale pămîntului strămoşesc: monumentul de la Adamclisi, coloana infinitului, statui de eroi „suflet din sufletul neamului“, tablourile lui Nicolae Grigorescu evocînd luptele prin care ţara şi-a ciştigat independenţa, apoi efervescenţa patriotică a anului 1918 — an care a dus la realizarea unităţii naţionale fixează cadrul istoric şi sentimental în care se naşte, într-o familie modestă, dar „respectata pentru hărnicia şi demnitatea ei“, cel care va ridica România Socialistă la cutezanţa şi demnitatea de azi. Şcoala satului, cărţile de istorie şi de literatură care-l pasionau pe elev, plecarea la 11 ani spre Bucureştiul anilor '30, unde adolescentul se va izbi de marile inechităţi sociale. Imagini de arhivă ale oraşului de altădată. Documente, foarte multe inedite, evocînd şirurile lungi de şomeri, grevele şi demonstraţiile de protest împotriva crincenei exploatări capitaliste — manifestaţii organizate de Partidul Comunist care ridica muncitorimea la luptă conştientă, ciocniri singeroase cu poliţia, toate refac o epocă, nn încleştat moment al istoriei. Apar şi alte imagini găzduite pentru prima dată de ecran: casele conspirative unde tînărul, urmărit de Siguranţă încă de la 16 ani ca „periculos propagandist comunist", îşi începe activitatea revoluţionară în rîndul organizaţiei de tineret Masa şi lampa la care serile, întors de la muncă, studia temeinic teoria socialismului Manifestul Partidului Comunist.Arestat pentru propagandă în rîndul muncitorilor, tînărul comunist va duce la Doftana lupta pentru respectarea regimului deţinuţilor politici imagini elocvente evocă lupta comuniştilor împotriva fascismului. în 1939, îl aflăm pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu organizind una din numeroasele manifestaţii muncitoreşti antifasciste şi transformînd o serbare câmpenească într-o vehementă luare de poziţie faţa de pericolul ce ameninţa din ce în ce mai grav ţara. „Jos Garda de fieri". „Să apărăm graniţele ţării!“, sînt lozincile vremii exprimînd hotârîrea clasei muncitoare şi a Partidului Comunist de a se opune transformării României într-o colonie hitlerista. Sugestiv este evocată prin filmări de azi şi fotografii vechi, manifestaţia din vara aceluiaşi an 1939, din parcul Veseliei, unde tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tînăra luptătoare Elena Petrescu vor chema tineretul muncitor la luptă pentru eliberarea militanţilor comunişti închişi de Siguranţă. Temutele închisori prin care va trece şi tînărul revoluţionar Jilava Caransebeş, Tîrgu Jiu, devin în această peroadă de crîncenă ilegalitate adevărate şcoli de educaţie comunistă, patriotică. Secretarul Uniunii Tineretului Comunist participă activ încă din închisoare, la pregătirea actului istoric al Insurecţiei armate şi al eliberării ţării Iatăl, pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu alături de tovarăşa Elena Ceauşescu, la una din primele manifestări populare de după eliberare sau luînd parte la elaborarea primelor planuri economice ale ţării, vorbind cu însufleţirea-i caracteristică, tinerilor voluntari de pe marile şantiere naţionale, participînd la pregătirea alegerilor parlamentare din martie 1946 şi ales deputat de Olt. Destinul luptătorului se confundă tot mai mult cu destinul ţării. Calităţile sale politice şi umane, gindirea sa dinamică, revoluţionară, curajul şi luciditatea sa politică, înţelepciunea clarvăzătoare îl definesc ca pe un modern conducător al noii etape istorice în care intră România. într-un montaj alert de documente filmate, se succed momente cruciale pentru destinul ţârii. Congresul al IX-lea şi vizionarul raport al secretarului general al partidului marcînd intrarea ţârii într-un ritm impetuos de dezvoltare economică şi socială. Imagini pregnante amintesc importanţa istorică a Congresului al X-lea, cel care elaborează şi aprobă conceptul original de „societate socialistă multilateral dezvoltată", strălucită contribuţie a tovaraşului Nicolae Ceauşescu la îmbogăţirea teoriei marxiste a epocii, în condiţiile specifice României. Rapel în imagine la importantul Congres al Xl-lea, care a adoptat Programul partidului — Carta ideologică a comuniştilor romăni, determinînd un nou stil de a munci şi a gîndi creator, un ritm ştiinţific, rapid, de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Societate în care omul şi nevoile sale materiale şi spirituale ocupă un loc preponderent în preocupările partidului şi ale secretarului său general. Este o epocă a efervescenţei creatoare, a creaţiei originale, eliberata de dogme, de inerţii şi automatism. Dinamismul şi energia conducătorului inspiră permanent la căutarea noului, dînd un impuls nemaiîntîlnit vieţii economice, sociale, politice şi culturale a ţării. Cabinetul de lucru al preşedintelui e ţara întreagă — adevărul e argumentat de fiecare imagine din cronica acestor ani hotăritori, cronică filmîndu-l pe inflăcăratul conducător în continuu dialog cu oamenii muncii. Pretutindeni prezent acolo unde se ridică, din înţeleaptă sa politică a dezvoltării armonioase a tuturor ramurilor industriale, a tuturor regiunilor ţării — un nou obiectiv de înaltă tehnicitate, o nouă construcţie impunătoare a socialismului. într-un crescendo simfonic, finalul realizează o adevărată epopee a modernizării industriei şi agriculturii noastre. Sunt folosite unele imagini cunoscute, de arhivă, dar şi multe altele filmate de echipa operatorilor „Sahiei" în toate punctele importante ale acestui perpetuu şantier al României de azi, într-o suită dinamică se înlănţuie, în toată monumentalitatea lor, noile sisteme energetice de pe Cerna, Motru şi Olt, grandioasele centrale de pe Lotru şi Argeş, impresionanta platformă siderurgică de la Galaţi, şantierul naval din Drobeta-Turnu Severin, uzina de alumină din Slatina, uzina de autoturisme sau Institutul de fizică nucleară din Piteşti, cu laboratoarele sale modern utilate. Aproape 10 000 metri de peliculă înregistraţi pe vastul şantier al patriei sunt comprimaţi în minute cinematografice sugerînd dimensiunea impresionantă a uriaşei opere constructive pe care „nu ne sfiim să o numim gigantică", spune comentariul Statuia noii Industrii socialiste e însăşi statura falnică a ţârii angajată într-un impetuos proces de dezvoltare. Sunt numeroase ideile generoase ale acestor documente omagiale. Filmul Omagiu porneşte de la scenariul scriitorilor Nicolae Dragoş şi Dinu Săraru. Regia este iscălită de Virgil Calotescu. Textul înaripat al filmului Al patriei erou Intre eroi este scris de poetul Nicolae Dragoş. Transcripţia lui cinematografică îi aparţine regizorului Pompiliu Gîlmeanu. Portretul eminentului bărbat de stat este desenat cu vigoare şi căldură, în mod firesc un loc important îl ocupă neobosita activitate a secretarului general al partidului pentru crearea unui larg cadru organizatoric de manifestare a democraţiei muncitoreşti, de afirmare deplină a voinţei şi iniţiativei celor ce sunt astăzi, deopotrivă, proprietari şi producători ai mijloacelor de producţie, ai bunurilor materiale şi spirituale ale ţării. Cîteva secvenţe urmăresc amplele manifestaţii ale geniului creator al poporului român, desfăşurate in cadrul Festivalului naţional „Cîntarea României", largă competiţie iniţiată de însuşi secretarul general al partidului. Imagini puternice subliniază fericit prestigiul imens de care se bucură azi, în lume, preşedintele nostru, vitrine din mari capitale expunînd cele 130 de lucrări ştiinţifice traduse în numeroase limbi, înalte dovezi de stimă şi preţuire, concretizate în ordine şi medalii internaţionale oferite conducătorului României socialiste; vizitele sale, adevărate solii de pace şi prietenie purtate de-a lungul globului, pretutindeni unde ideea de conlucrare rodnică între statele mari sau mici, ideea de independenţă şi suveranitate, democraţie şi progres social au devenit caracteristici inconfundabile ale politicii externe româneşti. Dacă România întreţine relaţii economice pe baze demne şi loiale cu 180 de ţări şi relaţii diplomatice cu 130 de state ale lumii, aceasta se datoreşte prestigiului şi activităţii neobosite pusă în slujba păcii şi a colaborării, de către Preşedintele Republicii noastre, personalitate de valoare excepţională a vieţii internaţionale. Sentimentul de mîndrie şi recunoştinţă că ne putem numi Fiii demni al epocii Ceauşescu“, încununează acest fierbinte Omagiu care aduna in imaginile sale toată dragostea cineaştilor noştri forţă de Partidul Comunist Român și iubitul său conducător, Alice MANOIU