Clopotul, 1958 (Anul 14, nr. 1079-1181)
1958-01-01 / nr. 1079
Pagina 2-a GLO îTUL REVELIONUL NOSTRU ! I.re as bate in noapte. II sorb Mii de priviri. .Și el bate încet, prea încet parcă, ritmic, apropiind minutarele de ora 12. Dar ce se aude V Parcă zvon de glasuri, de cîntece și veselie, de... Opriți voi gînduri simțămintele ce vin năvalnic, năvalnic, în aste clipe și lu:-ați să se audă voioșia pe fondul căreia peste citeva clipe inimile vor scrie în litere de aur tradiționalul ,,La mulți ani !“. Așa. Acum se deslușește. Oamenii se veselesc, unde se aude clinchetul paharelor ciocnite pe care ei le închină sentimentelor celor mai sublime. Bucurîndu-se de plinea proaspătă de pe masă, de viața cea nouă, de bucuria de care-s părtași, ci închină pentru prietenii dragi, pentru oamenii sovietici. Așa s-a născut ideea ...Ca în această seară a revelionului să nostru, invităm in jurul pomului oameni vrednici cu carte am legat cunoștință in fabrici, școli și pe nesfîrșitele ogoare. Acum, ci sînt invitații noștri. I-am chemat să conducem împreună bătrînul 1957 și să întimpinăm noul an. Să vi-i prezentăm. Dar nu mai e necesar căci sosesc. Iată-i, vili . Textiliștii... — Bucuroși de oaspeți ! — Cum să nu tovarășă ! A, poftiți, poftiți și voi fetelor. Cine nu vă cunoaștem! Surorile Ciuburuc, țesătoarele, sunt bine cunoscute nu numai textiliștilor. Poftește și dumneata tovarășe Georgescu Arad. Ostașii noului inovatorii — de la uzinele textile ..Moldova“ te-au recomandat, fiindcă ții ne-au zis ei se mîndresc cu dumneata. Că au toate motivele pentru acest lucru, asta o știm și noi. ...Colectivistul La cei 73 de ani pe care-i numeri te consideri încă „tînăr“ cînd e vorba de muncă și te încumeți să te iei chiar la întrecere cu cel mai tînăr colectivist din gospodăria agricolă colectivă ,.Ilie Pintilie“ din Piona. Așa te cunosc oamenii destoinic. Și ori de cite ori vorbesc de dumneata, nu uită să adauge : „Harnic om e moș Vasile. Cei 5 ani in colectivă s-au întinerit mult. Multă dreptate a avut, și el chemîndu-ne alături pe drumul belșugului. Apoi, noi pentru asta îi mulțămim“. In seara asta, moș llaș, ei nu te vor uita, așa cum desigur te vor simți alături cei vreo 20 de nepoți, 30 de veri, care alcătuiesc numeroasa dumitale familie, pe care Culiță, strănepotul, a venit s-o mărească. Acum poftește lîngă invitați în jurul pomului nostru. ...învățătorul Ai venit la timp tovarășe învățător. Auzi-i, elevii dumitale recită poeziile pe care i-ai învățat. Privește pomul de iarnă care-i bucură. Atîtea tăblițe prins-au ei pe ramurile înverzite. Cu scrisul lor stîngaci au așternut urarea : La mulți ani ! Privindu-i ne miindrim. Dar bucurîndu-ne de recitările și povestirile pe care i-ai învățat, ne bucurăm și ne mindrim în fond și cu dumneata, care le dai lumină, din lumina slovelor. Dumneata, colo in cetalea științei le formezi caracterele : cu migală, cu răbdare și pricepere, ii înveți să se deprindă cu frumosul, cu adevărul, cu dreptatea. Ești invitatul nostru in seara aceasta tovarășe învățător Bejan Eugen împreună cu tovarășii de muncă. Poftim dar alături, în jurul pomului nostru. ...Medicul Hevederei noastră tovarășe doctor Pascu Marcel în jurul pomului, ne reamintește de o intimplare obișnuită, care a avut insă darul de a ne impresiona puternic. La spital, un hol, o femeie cam între două vîrste, stătea îngrijorată cu ochii roșii și împăienjeniți de lacrimi, ce-i trădau durerea de mamă mult încercată. Dincolo de ușă A’i-i sala de operație. Conștiința, conștiința datoriei v-a șoptit: „Trebuie să trăiască!“. In liniștea profundă, întreruptă doar de minuitul instrumentelor, se înnoda firul vieții unui om. Muncitor , aducător de noi bucurii și succese. Se întrezăresc alcătuit din, mai puțin de 365 de zile. Colectivist , va aduce mai mult belșug, mai multă pîine și mai puține haruri. învățător . Prevăd note tot mai bune în catalog, o însușire mai temeinică a lecțiilor. Cu consimță din care nu lipsește, firește Moș Gorilă. El știe că tăticu e la lucru și că se gindește la ei. Fii bine venit în mijlocul nostru. Gîndindu-ne la dumneata în aste clipe, ne gîndim și la tovarășii dumitale de muncă Ifrim Mihai și Chihaia Nicolae, plecați în cursă. ...ți alții Și așa într-o scurgere necontenită soseau invitații. Mama eroină înconjurată de copilași, bătrînul paznic și telefonista acum la datorie, în același pas au venit și tinerii îndrăgostiți. N-au lipsit nici întîrziații, birocrații, „periuțele“, pentru care ramurile pomului nostru conțin plăcintele cu răvașe. Bătrînul 1957 indepărtîndu-se din ce în ce mai mult, se zărea undeva la orizont, urmărit de privirile oamenilor, cărora noul an li se înfățișă în , toată splendoarea lui. Ne-am adresat cîtorva invitați, jntrebîndu-i cum văd ei noul an. Și pe ramurile pomului am atîrnat părerile lor. 1958 văzut de... mîntul elevilor, întrezăresc numai, promovați. ★ Birocratul : să nu ne pripim , să medităm bine, sînt clipe emoționante, nobile dacă vreți, sublime dom’le. Propun să amînăm... Cine e pentru contra ...? Periuța. Vine anul nou? Să vină, să vină, că doar și tovarășul director îl așteaptă. Și dacă tovarășul director... Nr. 1079 Pentru cei mici Nu prinsese a se lumina bine de ziuă cînd niște bătăi insistente în ușă m-au trezit din somn. M-am întrebat curios ! Cine să vină la ora asta la mine? Apoi am deschis ușa și... — Ei și ce te miri așa, vine-ți mai repede în fire, m-a întîmpinat Moș Gerilă. Imbracă-te degrabă că n-am timp. Trebuie să mă conduci prin oraș, să văd cum se pregătește pe la voi sărbătoarea pomului de iarnă. M-am supus poruncii sale la repezeală și iată-mă călăuzind pe oaspetele meu prin oraș vorbind și de una și de alta. Pînă la urmă ne-am înțeles să începem a viji la Întreprinderea industrială locală „Flamura Roșie“. Am intrat în biroul tovarășului director, care se înțelege, ne-a primit cu multă amabilitate. — Moș Gerilă, știi că am îndeplinit planul de producție anual încă de la... — Despre asta am auzit. Dar spune-mi cum stați cu pregătirile pentru pomul de iarnă ? — Am putea spune binișor. Dar mai precis încă lucrăm pentru el. Am cumpărat visă de pe acum bomboane, ciorapi, pulovere, cupoane de stambă, funet, jocuri distractive. De aici, am plecat la fabrica de confecții și tricotaje „Botoșani“. Ne-a întîmpinat tovarășul Ciobanu Vasile, președintele comitetului de întreprindere, care, fără a mai aștepta să-i spunem scopul vizitei ne-a condus să ne arate ce-a pregătit pentru pomul de iarnă. Din fondul întreprinderii s-au acordat 20.000 lei pentru sărbătoarea pomului de iarnă. Din aceștia am și cumpărat multe cadouri, cum sunt flaneluțe, ghetuțe, pantofiori, diverse cupoane, ciorapi, costumașe, jachete, pijamale și multe altele. N-am uitat bineînțeles nici mult așteptatele dulciuri și jucării. Casa Pionierilor, sau mai bine zis pe obișnuiții ei locatari, i-am găsit pregătindu-se febril. La cercul „midiilor îndeminatice“, harnicii pionieri pregăteau de zor jucării pentru pomul de iarnă, ghirlande, coșulețe, rozete, nori poleite, diferite figuri, etc. Majoritatea pionierilor se pregătesc insă pentru carnavalul care va fi organizat în ziua de 4 ianuarie in localul școlii de 7 ani nr. 4, cu tema „Cele mai cunoscute personaje din literatura noastră“. mit Moș Gerilă, m-a părăsit mulțucă este pretutindeni așteptat cu multă bucurie, cu ghidul să se pregătească pentru surprizele ce-l așteaptă. E. Vîntu In clișeu: Muncitoarea Moisa Silvia de la fabrica «Pionierul» bucurîndu-se de rezultatele unei zile de munca — Părerea mea personală? Cu mai multe, perii în noul an, firește, cu consimțămintul, tovarășului director. Cînd colo, privesc, în ofsaid, un tînăr jucîndu-se cu mingea și... Părerea lui : Optimist, ,văd anul ce vine înregistrînd o comportare mai frumoasă a fotbaliștilor pe terenul de sport. Aviz amatorilor : tot în 1958 „Flamura Roșie“ va scăpa de retrogradare ! In aceste clipe, invitații, plini de voie bună se întrețin prietenește. Discută despre cele înfăptuite și cele ce se vor mai face. Ciocnește paharul muncitorul cu țăranul cu Primul interviu din 1958, cu însuși anul nou. Beți actorul. Vrei să ne împărtășești câte ceva din impresiile dumitale . Anul 1958: Da. Cînd am schimbat ștafeta cu bunicul meu 1957, m-am uitat și eu în cartea succeselor pe care botoșănenii au scris-o cu faptele lor. Drept să vă spun, m-am bucurat, iar bunicul m-a asi n jurul pomului, lectivist, pentru trainica lor prietenie. Li se alătură intelectualul și cu toții închină pentru cel ce-i conduce spre viața nouă , pentru partid. Primul interviu gurat că voi întîlni aici oameni noi, puternici, care mi-o vor lua chiar înainte. Dar nu mă supăr. Tuturor celor care m-au întîmpinat cu atîta căldură, le doresc bun găsit și sper la muncă. Interlocutorul a privit la ramurile pomului nostru încărcate cu succesele oamenilor și a zîmbit mulțumit. Anul 1958: De ce se minunează * Umpleți-vă paharele oameni buni. Cu paharele pline, cu inimile de bucurie pline, să întimpinăm noul an, oamenii privind acum cerul?! Bunicul a omis să ne-o spună. Redactorul : Asta-i mîndrie de contemporan. Acum două stele sovietice, știi, ale prietenilor noștri sovietici, își continuă marșul triumfal in jurul globului. Sînt primii sateliți artificiali ai pămîntului. Acum, duc cu ei și mesajul de an nou, de pace și prietenie dintre popoare. Orășelul Orășelul copiilor... Un orășel aidoma celor din basm. Pășesc încet înăuntru, cu ochii mari, uimiți, copiii, ca și mulți din părinții lor. Afară începe să se întunece, dar aici e lumină feerică. Pretutindeni, larmă, rîsete... copiilor — Vai ce mare-i pomul ! Dacă ești micuț, ca să vezi vîrful bradului unde strălucește o stea mare roșie, trebuie să-ți lași puțin rapid pe spate. Și ce frumos este împodobit cu cele mai minunate daruri, bradul parcă le zîmbește copiilor, îi îmbie să-l admire. — Uite ce de păpuși are, exclamă o fetiță îmbujorată, înfofolită ca un ursuleț. — Uite, uite, uite... Mereu exclamații. Mai la o parte, un grup de băieți „serioși“ privesc cu luare aminte la o carte mare din pom, căutînd să-i descifreze titlul. Eu nici nu știu cum să mă descurc in mulțimea aceasta plină de larmă. Sunt atîtea de văzut, de privit, de admirat... Uite colo, un colț de pădure. Cu copaci și iarbă, cu lupi, urși, căprioare, mistreți, etc., ca în pădurile mari. Mai încolo, in dreapta, o ciupercă uriașă dinăuntrul căreia răzbate o luminiță. In alt colț, un bordei de munte cu telefon, aidoma unei cabane din acelea pe care pionierii le-au vizitat în excursie. Este prezent și Teatrul de păpuși „Cravata Roșie“, încet larma se potolește, începe serbarea. Cuvîntul de deschidere îl rostește tov. Damaschin Nicolae secretar al comitetului orășenesc U.T.M. începe și programul artistic, își face apariția formația artistică de la Casa pionierilor. Programul e închinat ...lui Moș Gerilă. Cântece, poezii, dansuri... totul e frumos aici și copiii nu se mai îndură să plece. E. Senre