Clopotul, ianuarie-martie 1970 (Anul 26, nr. 2712-2785)
1970-03-31 / nr. 2785
CLOPOTUL $ PAGINA 2 Pagină realizată de O Red.: Să luăm in discuție prima idee : ce i.í.aq și metode ale muncii pot...ce pot fi considerate viabile ? Ilie Pascal. Din experiența comitetului comunal de partid Mitoc, pot afirma aici că trebuie creat un acord între scopul propus și metodă. Nu putem fi de acord cu șablonul, în acest caz munca noastră ar fi lipsită de eficiență. Să dau cîteva exemple : pentru realizarea informării politice a oamenilor sînt de mare audiență expunerile, serile de întrebări și răspunsuri. Pe de altă parte , în convingerea oamenilor de a fi mai activi în cooperativa agricolă, de a accepta noul (de exemplu, utilizarea îngrășămintelor chimice, hrănirea rațională a animalelor etc.) se poate utiliza cu mare eficacitate calcului economic. Dar toate aceste forme trebuiesc puse în valoare fără fastul unor ședințe, ci simplu, cu mare naturalețe. Ele sunt acțiuni de microgrup, nu trebuie să angreneze mase mai mari de oameni. Numai așa se poate încuraja dialogul, doar așa crește puterea de convingere a argumentului politic. Constantin Lebădă că este adusă in discuție Pentru nu numai forma acțiunii, ci și modalitatea de punere în valoare, cred că micro-grupul trebuie să aibă o anumită structură. Seara de întrebări și răspunsuri, de exemplu, trebuie organizată ca un grup de oameni omogeni din punct de vedere al culturii chiar și al vîrstei. Din experiența noastră, știm că într-un fel se interesează tinerii de o anumită problemă, în altfel vîrstnicii, în cu totul alt fel, bătrînii. Red.: Să facem o diferențiere a modalităților pe criteriul problemelor. Credeți că formele luate in discuție pină acum pot avea in vedere și programele de informare politică, și pe cele economice ? Tema Arăcăriței . Calculul economic, evident, urmărește consolidarea economică a unităților. Expunerea însă, ca și seara de întrebări și răspunsuri poate avea în vedere ambele arii problematice. Ultima formă se deosebește, după părerea mea, de brigada științifică, care, la rîndu-i, servește indirect producția. Cu toate că ambele modalități utilizează întrebările oamenilor, prima apelează la o întrebare pusă în sală, ca răspuns pe loc, dar a doua se bazează, de multe ori, pe întrebări culese cu timp înainte. Gheorghe Crețu : Nu întotdeauna. Brigada popularizează tema pe care are intenția să o susțină, iar oamenii, preveniți, pot adresa întrebarea și în sală. Este indicat însă să strîngem mai din timp întrebările pentru a se putea da un răspuns mai complet, mai fundamental. Procedînd astfel, întărim caracterul științific al răspunsurilor, asigurînd eficiența întîlnirii dintre brigadă și cetățeni. Ilie Pascal: Se impune și o diferențiere : seara de întrebări și răspunsuri o organizăm noi, cu forțe locale. Pentru brigadă însă, nu în toate comunele sînt forțe suficiente, din care cauză, de regulă, se invită brigăzi din centre mai puternice. Noi, la Mitoc, avem aproximativ 10 intelectuali, așa că... Gheorghe Crețu . Nici noi nu avem „excedent“ de forțe intelectuale, cum este situația la Avrămeni, unde sunt, după cu știu, peste 100 de intelectuali. Avem totuși o brigadă formată din 5 oameni. Cred însă că în fiecare comună, indiferent dacă e mai mare sau mai mică, se pot organiza două colective pentru organizarea serilor de întrebări și răspunsuri : un colectiv format din 3 intelectuali, pentru probleme externe, și unul, din 2 oameni, pentru probleme interne, sau pentru probleme economice. Red.: înseamnă că opinați spre constituirea unor colective permanente ? Gheorghe Crețu : Intr-adevăr, Procedînd așa, un dublu avantaj : beneficiem de se perfecționează oamenii, premiză pentru o înaltă eficiență în intervenție, dar se și familiarizează cetățenii cu colectivul, contribuind la întărirea încrederii acestora în competența intelectualilor din colectiv. Red. : Deci, colectivele trebuie să aibă un anumit renume. Gheorghe Crețu : Da. De altfel, aceasta e o condiție a reușitei acțiunii. Toma Avăcăriței : La noi, la Avrămeni, ne deplasăm cu astfel de colective în cercurile de lectură, organizate aproximativ — pe perimetrele circumscripțiilor electorale. E drept, nu toate aceste cercuri sunt active. Dar în jumătate din ele, astfel de acțiuni au succesul asigurat. Red. : Cercul de lectură nu cumva e o formă organizatorică depășită ? Toma Avăcăriței : Cel puțin la noi, nu, cu rezervele arătate mai înainte. Gheorghe Crețu : Totuși, în cercurile de lectură auditoriul e format, cred eu, mai mult din femei. Nu e acesta un păcat ? S-ar putea iniția aici acțiuni specifice femeilor. Dar nu e mai bine să înlocuim aceste cercuri cu șezătorile ? Forma nu e nouă, dimpotrivă, dar se resimte un curent de scoatere a ei din anonimat, de reabilitare. Iiie Pascal . De cîțiva ani, șezătorile cîștigă din ce în ce mai mult teren. Asta se datorează faptului că azi se acordă mai multă atenție autenticității folclorului, grijei factorilor culturali pentru păstrarea și perpetuarea valorilor autentic populare. Gheorghe Crețu : In luna februarie am organizat o astfel de șezătoare. In casa unui brigadier de la cooperativa agricolă din sat, s-au adunat circa 40 de cetățeni. Am purtat acolo discuții despre cooperativă, despre cum să se crească copiii etc. S-a cîntat din armonică, s-au spus versuri, alții au interpretat melodii populare. Ilie Pascal : Conținutul artistic al șezătorii se poate găsi : ghicitori, proverbe, îmbuzicători, cîntece, jocuri, poezii. E bine ca ele să aibă o anume periodicitate, pentru crearea tradiției, sau pentru reabilitarea formei, de la caz la caz. Gheorghe Crețu : Nu e rău ca înainte de programul artistic să se introducă și o scurtă informare politică, de 5-10 minute, nu mai mult. Red.: Ce se înțelege, de fapt, prin șezătoare ? O reeditare a fostelor daci, dar cu alt conținut ? Constantin Lebădă : Din cele spuse de ceilalți participanți la discuția noastră, șezătoarea parcă nu are un profil bine conturat. Cred că șezătoarea trebuie organizată pe o temă. Adică , invitații să vină cu diverse unelte țărănești de întrebuințare casnică : furci, mașini de tors, mașini de răsucit, război de țesut. Acolo să se toarcă, să se țeasă, să se împletească. Am putea reproduce, la o scară restrînsă, întreaga muncă de confecționare a zestrei fetei pentru măritiș. S-ar putea adecva aceleiași teme și programul artistic , să se monteze, pe bază de scenariu, o nuntă țărănească, cu tot ceremonialul : pețit, îmbrăcat mireasa, bărbierit mirele, nunta, iertăciunea etc. Dacă la astfel de manifestări invităm pe cei în vîrstă, pentru a le pune în valoare experiența, fastul acțiunii atrage și tineretul. Aici se va dansa, se va cînta, se vor spune strigături, zicători, se va recita. Ilie Pascal. Cu astfel de șezători, tematice, putem da altă destinație cercurilor de lectură, transformîndu-le dintr-un sediu administrativ (aici se păstrează, în campanii electorale, dosarele circumscripției) într-unul realmente politic, cultural. Red.: Să revenim la formele ce pot sluji direct și eficient unităților economice din comună. Cum se organizează, la modul concret, un calcul economic ? Ilie Pascal: Această modalitate slujește, cel mai mult, după părerea mea, introducerea noului. De exemplu, pentru a populariza noul sistem de retribuire a muncii în C.A.P., noi am recurs, cu predilecție, la calculul economic. Dacă ferma poate sprijini direct cooperativa agricolă ea se poate folosi, cu același succes, și pentru a determina pe cooperatori să acorde mai mare atenție resurselor din propria lor gospodărie. La Mitoc am organizat, în acest scop, acțiuni care au militat pentru impulsionarea lor, a porcilor creșterii păsăriîn gospodăriile personale, pentru demonstrarea avantajelor ce decurg prin contractarea cu statul a animalelor din gospodăriile personale, întotdeauna însă am apelat la specialiști, medici veterinari, ingineri agronomi, profesori cu multă experiență de viață, recunoscuți de țărani drept oameni chibzuiți, cu experiența vieții. Toma Avăcăriței . Cu toate că noi avem mulți specialiști, după cum s-a vorbit aici, apelăm uneori la specialiști din centre urbane. Urmărim întotdeauna ridicarea încrederii oamenilor pentru cei ce susțin acțiunea,căci doar așa se asigură o maximă eficiență. Nu neglijăm nici un alt aspect : caracterul de dezbatere. După un calcul economic făcut pe tema impozitului pe venitul agricol, susținut de inginerul Dimitriu, din orașul Săveni, oamenii au pus întrebări, li s-au dat răspunsuri, cu care prilej s-au elucidat multe din prevederile legii. Ilie Pascal : Trebuie făcută o remarcă : pentru a face viabilă această modalitate, pentru a-i întări caracterul convingător, trebuie apelat la exemple ilustrative, fapt ce presupune o predocumentare a specialistului. Noi, ca lucrători politici, trebuie să acordăm sprijinul pentru specialistului tot găsirea celor mai convingătoare exemple, căci numai astfel asigurăm reușita deplină a acțiunii noastre. Red.: Din dezbaterea noastră, ar rezulta că între serile de intrebari și răspunsuri și calculul economic sînt cîteva puncte de contact. . Constantin Lebădă : Doar aparente. Formele se deosebesc, pentru că prima are în vedere, în primul rînd, întrebarea cetățenilor, pe cînd în a doua întrebările și răspunsurile nu fac decit să dea mai multă consistență calculului concret făcut de specialist. La noi, în comuna Manoleasa, au fost organizate două astfel de acțiuni. La Zahoreni, un specialist a demonstrat convingător oamenilor care sunt consecințele, pentru întreaga masă de cooperatori, a sustragerilor de plecat, bineînțeles, porumb. Am va exemple concrete, de la cîtes-a înregistrat acțiunea pe bandă de magnetofon, care a fost audiată și în satul Manoleasa, chiar a doua zi. La Liveni, acțiunea avut o altă temă , unde a dus a nerecoltarea a 16 hectare cu porumb. S-a demonstrat oamenilor că venitul tuturor cooperatorilor s-a diminuat cu 1 leu de fiecare zi-muncă prestată în cooperativă. Evident, acțiunea a avut un mare răsunet. Ilie Pascal : In aceeași ordine de idei, cred că ar fi bine să se organizeze o expoziție — la nivel de comună — cu produse sustrase. Pe o masă frumos ornată să punem țuhan cu porumb, iar dedesubt, o etichetă , porumb furat de ... Să existe în sală o carte de impresii, unde oamenii să-și noteze punctul de vedere. In același timp, să difuzăm, prin elevii școlii, un număr de fluturași, cu numele celor care au sustras produse. Simultan, comisia de judecată să facă procese publice, cu cei ce au furat, iar un fotograf să imortalizeze pe peliculă scene de la proces, care apoi să fie expuse la o gazetă a satului. Cred, că, în aceste condiții, i-ar trece oricui cheful de a mai pune mîna în avutul colectivității, al obștii. Red: Să luăm în discuție, acum, și alte forme considerate viabile. Constantin Lebădă : Personal, cred, că dacă măsurile luate de specialiști nu sînt dublate de măsuri politice, rezultate bune nu pot să apară. Toma Arăcăriței : Munca politică este în sprijinul specialiștilor, dar și o sarcină a lor. Tocmai de aceea cred că ei, în primul rînd, trebuie să fie permanenții promotori ai noului, novatori ei înșiși. Pornind de aici, cred că schimburile de experiență ar putea căpăta o nouă substanță, s-ar putea impune mai mult pentru sprijinul vieții economice. Gheorghe Crețu : Ele ar putea avea mai multe obiective. De exemplu , dacă mergem cu 15—20 de cooperatori la un C.A.P. bine organizat, acolo ei ar putea să vadă și rezultatul acestei bune organizări, dar s-ar putea documenta, la fața locului, și asupra metodelor utilizate pentru obținerea acestor rezultate. Deci , nu numai ce este, ci și cum s-a procedat. Aici, cred eu, stă cheia succesului acțiunii. Constantin Lebădă: Un schimb de experiență trebuie să aibă, în concepția mea, un dublu scop : analiza pe viu a rezultatelor economice, dar și înțelegerea mai profundă a formelor de muncă politică utilizate de organizația de partid, ce au concurat direct la obținerea acestor rezultate. Schimbul se poate transforma, dacă este bine organizat, într-o autentică lecție de economie politică, ceea ce, trebuie să recunoaștem, este foarte bine. Gheorghe Crețu : Dau un exemplu concret , am dus pe zootehniștii de la Movila Ruptă la Ripiceni. Acolo li s-a arătat detaliat felul în care rezultatele bune pot să apară, cum s-a procedat, cum au intervenit comuniștii pentru înlăturarea diferitelor greutăți. Oamenii au avut ce învăța și, într-o bună măsură, au avut ce aplica la ei, la Movila Ruptă. De aceea opiniez că schimbul de experiență s-ar putea organiza pe teritoriul unei singure comune, dar și pe zone, pe un grup de comune. Aici însă, organele județene au de spus un avînt greu. Constantin Lebădă : Un alt gen de schimb de experiență : ducem o vacă la o fermă a I.A.S., o lăsăm un timp, d ftind ce trebuie pentru îngrijirea ei, apoi ducem un grup de zootehniști la I.A.S. Acolo, îngrijitorii vor relata pe viu ce au făcut pentru a-i mări producția de lapte etc. Se va demonstra, în modul cel mai concret cu putință, că se poate face mai mult, că resursele nu se epuizează niciodată. Apoi , să se înființeze în comună (acolo unde sunt condiții) un agroclub, unde să fie invitați, pentru a vorbi și specialiști din cooperative cu situație economică solidă. De asemenea, în cadrul programelor artistice să acordăm 5 minute pentru scurtă expunere — Sfatul logiiomicultorului, de exemplu, sau pentru cel al agronomului, zootehnistului. Putem invita specialiști și din alte comune, ori să facem un schimb de specialiști : cel de la Manoleasa să meargă la Coțușca, și invers. Ilie Pascal : Ar sluji interesele unităților economice din comună și alte modalități, înrudite cu schimburile de experiență : la nivel de județ să se elaboreze o expoziție volantă, cu ilustrări de lucrări antierozionale, iar specialiști să însoțească expoziția în comunele județului. S-ar explica oamenilor, cu acest prilej, importanța executării lucrărilor de îmbunătățiri funciare, cîștigul ce ar rezulta prin impulsionarea acestor lucrări. De asemenea, să se utilizeze unele diapozitive, care să fie proiectate în toate unitățile cinematografice din județ. Toma Avăcăriței: Să existe la comitetul județean pentru cultură și artă un aparat de filmat, cu care să se realizeze emisiuni gen „Reflector" comunele unde se simte neînvoia. Metoda solicită unele cheltuieli, dar ele sunt recompensate de marea eficiență practică. Pelicula ar putea fi proiectată în comuna respectivă, dar s-ar putea elabora și una pentru întregul județ, ca să circule, prin rotație, în toate comunele, ca să se învețe din lipsuri, din deficiențe. Red. : Dezbaterea noastră a intrat, după cu se observă și in sfera noului, fapt ce demonstrează că munca politică nu trebuie înțeleasă ca ceva static, fixist. Să rămînem, totuși, în zona de acționare a formelor tradiționale. Ilie Pascal : Să revenim la schimbul de experiență. Procedeul favorizează, în credințarea, o mai amplă circulație a ideilor, forme și metode ale muncii politice, procedee cu caracter strict economic, tehnici de propagandă agricolă. Cred că aceste elemente pot fi aduse la ordinea zilei zi cu prilejul festivalurilor cultural-artistice și sportive ce se desfășoară vara în comunele noastre. Nu e bine să folosim prilejul pentru un amplu schimb de experiență economică ? Gheorghe Crețu : Ideea foarte bună. Acum, cînd ea a fost pronunțată, mă gîndesc la o deficiență de concepție : comitetul județean pentru cultură și artă, în regulamentele elaborate până acum, deficitare sub multiple aspecte, nu a preconizat acordarea de puncte pentru activitatea economică. De ce nu s-ar face departajarea comunelor și în funcție de criteriul economic ? De ce să despărțim arbitrar activitatea artistică de efortul în muncă ? Poporul nostru are o vorbă : „Harnic la joc, dar și la sapă”. Dacă este cineva ce nu știe această vorbă, cred că e timpul să-i fie adusă la cunoștință, ca ea să se reflecte și-n regulamentul de concurs elaborat de forul județean de cultură, Ilie Pascal . Dacă nu se adaugă puncte, atunci să se scadă. Propun însă să luăm în discuție alte două forme de muncă politică : simpozionul și jurnalul vorbit. Ce diferență există între ele ? Ce puncte comune ? In concepția mea, jurnalul vorbit trebuie să fie un buletin de știri al comunei. Doi oameni, amplasați într-o sală de spectacol, să fructifice mai substanțial o pauză din programul artistic, transmițînd acest buletin. El poate fi reluat și la stația de radioficare, acolo unde există. Deci , jurnalul vorbit nu e pe o temă anume, pe cînd simpozionul trebuie organizat pe o temă. Constantin Lebădă : Simpozionul trebuie să țină cît e conced. Să luăm în discuție, acum, acele forme ce pot fi considerate depășite, învechite, lipsite de eficiență în munca politică de masă." Constantin Lebădă : Sînt împotriva conferințelor tipizate, a celor șapirografiate ce se mai trimit de la județ. Evident, cu ocazia unor zile festive, e necesar un sprijin „de la centru", dar nu și în probleme de un strict concret. Nu se bucură de audiență conferința citită. Cred că dacă conferențiarul ar avea în față doar un plan orientativ, dacă e bine pregătit (și de dorit este ca la astfel de oameni să apelăm) el se va descurca fără un teanc dezarmant de hîrtii. Poate fi mai convingător, mai explicit. Toma Avăcăriței : A conferenția, cred eu, înseamnă a face artă. Nl vedem oare pe artist cu volumul în mină, citind din Baranga în fața oamenilor ? Nu. Conferențiarul să-și construiască mintal expunerea, și să apeleze doar la o notă pentru unele exemple, cifre, date etc. Gheorghe Crețu : Pe alocuri, se strecoară ideea că agitația vizuală este o formă depășită. Nimic mai neadevărat. Sunt depășite textele ce nu spun suferință, dar să fie compus din trei scurte expuneri. Este o formă viabilă, mai eficace decit o expunere propriu zisă. Jurnalul vorbit, cred eu, atrage în mai mare măsură pe tineri. Avînd o structură simplă, cu elemente de largă audiență, el poate fi organizat și în sate mici. Trebuie să cuprindă aspecte pozitive și negative, dacă are un caracter economic, și teme variate, interesante, dacă are caracter de informare politică. Pentru ultimul caracter : cîteva minute dedicate vieții internaționale, cîteva pentru știință, cîteva pentru popularizarea unor rezultate sportive, să zicem. Caracterul divers asigură atragerea unor categorii diverse de cetățeni, din punct de vedere al culturii, al vîrstei. Red. Din cele discutate pină acum, se desprinde o concluzie : trebuie acordată o maximă atenție organizării diverselor acțiuni, pentru că viabilitatea unei forme a muncii politice constă tocmai in crearea legăturii dintre cuvint și faptă, intre teorie și practică. Din discuțiile purtate rezultă că puterea de convingere rezidă in legarea acțiunilor politice de nevoile concrete ale oamenilor, in permanenta investiție de inteligență a tuturor factorilor chemați să contribuie la ridicarea oamenilor din satele și comunele județului, nu mic, lipsite de caracter mobilizator, dar nu și cele cu obiectiv precis. Ilie Pascal : In fiecare sat să existe o gazetă, unde să fie înserate, cu mare operativitate, cele mai semnificative probleme. Tema Avăcăriței : Panourile să nu umple satele. Ele să fie amplasate doar în preajma unor anume puncte : la dispensar, in fața școlii, la C.A.P., la seciile I.M.A., la consiliul popular. Textul să aibă un puternic caracter mobilizator. Din punctul meu de vedere, gazeta de perete își are locul numai în incinta unităților economice. Ilie Pascal : Și în școală. Tema Avăcăriței : Da, dar acolo are un alt scop, și este destinată unei anumite categorii, copiilor. Constantin Lebădă : Gazeta de perete, amplasată în unitățile economice, trebuie să aibă, mai mult, un caracter combativ, la zi, pe principalele probleme economice. Ilie Pascal : Prin anul 1952, aveam la Mitoc o bună brigadă de agitație, dar ea s-a pulverizat. Această formă e bună, dar nu cu un text „de la centru" ! Să avem la disiziție texte pentru diverse sectoare : zootehnie, cultura mare etc. Textele să fie elaborate de creatori localnici, să aibă o profundă culoare locală. Gheorghe Crețu : Aș vrea să aduc în discuție și o altă problemă, a jurnalelor de actualități la cinematograf : ele ne vin foarte rar. Chiar și f mele cu caracter agricol sunt învechite, prezintă metode de muncă la care viața a renunțat. Cum admite secția cinematografică să prezinte pe rețea asemenea vechituri dăunătoare ? Ilie Pascal : Cred că în cutia cu filme ar trebui pusă, prin grija secției cinematografice județene, o scurtă prezentare a peliculei. Ilie Pascal : Pentru că trebuie să vorbim de nou, cred că putem lua în discuție o formă a muncii politice preluată din practica presei : masa rotundă. Ea vine mult, după părerea mea, în sprijinul producției. Gheorghe Crețu : Este o formă dificilă. Ea trebuie organizată cu oameni apropiați ca grad de cultură și, printre ei, să se afle cîțiva cu mare experiență. Constattin Lebădă . Sunt de acord cu acest punct de vedere. Masa rotundă nu trebuie organizată cu cei lipsiți de posibilitatea de a da sugestii, nu se organizează cu oricine. Este o formă pretențioasă, după cum se vede, dar de mare eficacitate. Toma Avăcăriței : Să invităm acolo pe „colțoși", pe cei ce pot aduce în discuție, și elucida, problemele spinoase, de orice fel. Ilie Pascal: Cred că problema e clarificată. Dar, cred eu, nu trebuie să organizăm astfel de acțiuni numai pentru a putea spune că ne-am diversificat activitatea. Trebuie să învățăm să conducem o așa acțiune, trebuie să învățăm a le organiza. Discuția noastră, de acum, a conturat — în mare — realizarea unei astfel de acțiuni. Rămîne să o punem mai des în aplicare. Constantin Lebădă : Aș avea o propunere : în Botoșani există mai mulți artiști plastici. Ce-ar fi dacă forul județean de cultură ar forma cu ei un colectiv de graficieni — de 2—3 oameni — care, după o zi de documentare într-o comună, să organizeze la fața locului o expoziție. Pe cîteva panouri mari, pregătite din timp, s-ar afișa rezultatul acestei documentări : desene, caricaturi etc. Tema Avăcăriței : Ideea mi se pare interesantă. Ei ar putea veni într-o campanie agricolă, cînd subiecte ce să-i inspire se găsesc la tot pasul. Ilie Pascal . Prilejul ar folosi și artiștilor , ar cunoaște mai bine realitățile satului contemporan. Am putea organiza și o întîlnire dintre săteni și graficieni. Evident, realizarea ideii depinde de Comitetul județean de cultură și artă. Dacă tovarășii de acolo vor fi receptivi... Constantin Lebădă . Apreciez că ideea e realizabilă. Punerea ei în practică, bineînțeles, ridică cîteva probleme, dar nu de nedepășit. M-aș bucura dacă ea ar fi reținută de cei în drept. Gheorghe Crețu : O altă formă : discuții pe marginea unor emisiuni televizate. Un specalist, un inginer agronom, de exemplu, poate localiza tema emisiunii, scoțînd în evidență procentul de nou al acesteia, Ilie Pascal . Pentru că în discuție a venit această temă, cred că e bine să fie afișat programul emisiunilor de televiziune, pentru ca oamenii să fie preveniți, să știe spre ce emisiune pot opta. Red. : In cadrul discuțiilor noastre s-au conturat cîteva Hei. Nu există, după cum am văzut, modalități învechite. Ele capătă această coloratură numai datorită greșitei utilizări. De asemenea, în munca politică noul poate pătrunde foarte viguros, trebuie însă suflent interes, o maximă responsabilitate pentru pregătrea, formarea oamenilor cărora ne adresăm. Grija pentru continua lor ridicare trebuie dusă de la alegerea modalității de intervenții, până la realizarea ei în amănunte. Pentru a se realiza acest dezidrat, comtetele de partid din comunele județului sunt datoare să acorde o importanță sporită metodelor și formelor muncii politice, eficienței acestora, să aibă permanent în atenție subordonarea acțiunilor politice, nevoilor producției, activității economice. TIBERIU BRAESCU Subordonarea muncii politice nevoilor producției, cerință subliniată în documentele de partid, ridică după cum am constatat, cîteva probleme de metodologie, de care, evident, trebuie ținut seama. A acționa cu eficiență asupra conștiinței oamenilor înseamnă a găsi cele mai indicate forme și metode de influențare și a le utiliza cu pricepere, avînd permanent în atenție scopul propus, punct de vedere ce exclude integral șablonul, balastul inerției, rutina. De asemenea, în ridicarea eficienței intervenției politice, trebuie ținut seama de cîteva criterii legate de condiția celor cu care lucrăm, pentru că numai prin conjugarea unor metode specifice, cu condițiile concrete de activitate asigurăm ridicarea puterii de convingere a argumentului politic, cu reflectarea directă în planul producției materiale. Avînd în vedere toate aceste lucruri, redacția ziarului „Clopotul” a organizat, la comitetul comunal de partid Manoleasa, o masă rotundă, unde au fost puse în dezbatere trei idei, toate centrate în jurul aceluiași deziderat: ridicarea puterii de convingere a muncii politice și culturale. 1. Ce forme și metode ale muncii politice de masă pot fi considerate viabile ? 2. Ce forme apreciați drept depășite ? 3. Prin ce mijloace promovăm noul în munca politică de masă ? Au participat : Constantin Lebădă — Manoleasa, Ilie Pascal — Mitoc, Gheorghe Crețu — Ripiceni, Toma Avăcăriței — Avrămeni, toți fiind locțiitori ai secretarilor comitetelor comunale de partid, directori ai căminelor culturale. Redăm mai jos esența discuțiilor. Din partea redacției au participat : Gheorghe Jancu, redactor șef adjunct, Tiberiu Brăescu, șeful secției „Viața de partid”. CUM TRANSMITEM CUVANTUL PARTIDULUI IN MASE ? DEZBATEREA ZIARULUI „CLOPOTUL“ Fundamentarea metodologică a muncii politice și culturale: cerințe, inițiative, rezultate La biblioteca din Săveni Fotografia : IOAN NEGREA