Clopotul, iulie-septembrie 1970 (Anul 26, nr. 2862-2939)
1970-08-04 / nr. 2891
CLOPOTUL m PAGINA 2 STĂUCENI Intr-un splendid decor natural Intr-un decor natural cum numai pădurea Rediu îl poate oferi, sărbătoarea cîntecului și jocului popular oferită, timp de aproape 4 ore, de către artiștii amatori din comunele Bălușeni, Curtești și Stăuceni (Cristeștii au lipsit nemotivat și a constituit o surpriză agreabilă și reconfortantă pentru spectatorii veniți în număr mare, aici, la Rediu. Pe scenă au evoluat cum era și de așteptat la acest centru de întîlnire (sau de concurs ?), formații mai puțin reprezentative din punct de vedere numeric, cu veleități artistice ce încep abia să se contureze. Brigada artistică și grupul vocal au fost punctele cele mai reușite din programul prezentat de către căminul cultural din Stăuceni, iar tânărul Florea Cuparencu a impresionat auditoriul, în special, prin noblețea gestului său artistic, acela de a culege și prezenta, într-o formă originală, cu o reușită tentă spirituală, cîntece vechi culese de la mama sa, o bătrînă în vîrstă de 60 de ani („Mîndruliță de demult“). Cei care au dat gazdelor o primă replică pe scenă au artiștii amatori din Curtești, fostii au venit, așa cum ne spunea președinta juriului, prof. Camelia Bărbulescu, „cu un program închegat și foarte bine realizat din punct de vedere artistic". Grupul vocal cu „Hora de la Curtești" și Maria Ungureanu cu cîntecul popular „Tropățica“ rămîn elementele artistice care au întrunit cele mai multe sufragii din partea spectatorilor, ca și brigada care s-a bazat pe un text și o interpretare mult mai reușite decât cele, de pildă, ale căminului cultural din Bălușeni. Și fiindcă vem vorba de Bălușeni, de artiștii acestei comune, trebuie să evidențiem la ei, în mod deosebit, dansurile, interpreții acestora care, dincolo de tradiție, încep să se impună printr-o mișcare coregrafică plină de vigoare și prospețime. De asemenea, un solo la trișcă și fluier, Ilie Florea merită, alături de dansatori, un cuvînt de apreciere pentru alegerea și interpretarea fidelă a unui bogat repertoriu popular. Sărbătoare în sat la noi marelui Enescu, că însăși sufletul lui Enescu are adinci rădăcini înfipte în țărîna din aceste meleaguri. Și ai să simți atunci că îndrăgești parcă de cînd lumea cîntecul și oamenii locului. Serbarea populară de la Cristinești a constituit un prilej de trecere în revistă a unor autentice valori folclorice. Incepînd cu expoziția de artă populară, putem spune că a înmănunchiat pe lingă acele obiecte confecționate din lemn, evidențiind simțul artistic pe care țăranul român știe să îl pună în tot ceea ce face), o serie întreagă de lucrături, covoare, macaturi, costume naționale, dintre care unele piese fac cinste chiar și unei expoziții naționale. Formația prezentată de comuna Cristineni s-a evidențiat cu deosebit de completă. S-a remarcat taraful din satul Fundu Herții, condus de Toader Țință, fluierații și grupul vocal. Potențele artistice din această comună au mai adus pe scenă o foarte talentată formație de călușari prezentînd caracteristici distincte în raport cu alte comune. De asemenea, brigada de agitație și talentații soliști dansatori și vocali (am remarcat cu deosebire vocea cu frumoase posibilități a Măriei Țintă), pledează pentru o muncă susținută. Cu atît mai inexplicabil ne apare în cazul acesta pregătirea slabă a formației de dansuri. Aceasta ca și unele deficiențe de ordin organizatoric, ne face să spunem că un plus de atenție trebuie neapărat să survină pentru a înlătura aceste carențe ce mai umbresc încă activitatea culturală a acestei comune de oameni foarte talentați. Grupul vocal din Concești D ANGHELESCU CRISTINEȘTI Autentice valori folclorice Sărbătoarea cultural - sportivă de la Cristinești ne-a prilejuit vizionarea unui plăcut program, pentru că talentul și însuflețirea oamenilor din aceste locuri par să aibă izvoare nesecate. E de ajuns să asculți vioara lui loader Țintă și ai să spui că-n ea este o fărîmă din sunetul viorii Uzina de reparații Botoșani recrutează candidați pentru cursul de calificare în meseria de STRUNGARI cu durata de 10 luni Se primesc absolvenți ai școlilor generale, — CERERE DE ÎNSCRIERE cu stagiul militar satisfăcut, cu vîrsta pînă la — CERTIFICAT DE ABSOLVIRE A 7 SAU 835 ani și domiciliul în raza județului Botoșani, CLASE. - CERTIFICAT DE NAȘTERE ȘI CASATO- Concursul de admitere va începe pe data RIE (COPIE LEGALIZATA), de 17 august 1970 și va consta în examen scris și oral la matematică și limba română. — CRIFICAT DE SĂNĂTATE, din materia claselor a-V-a — a Vlll-a. La înscriere candidații vor avea asupra lor buletinul de identitate și livretul militar, înscrierea se face pînă la 15 august 1970. La înscriere candidații vor depune urmă- Drepturile și obligațiile cursanților reușiți toarele acte , sînt prevăzute în H.C.M. 2105/1969. CUM PRIMIȚI ȘTAFETA ? O frumoasă inițiativă de culegere și conservare a folclorului județului nostru a fost luată de către Comitetul județean U.T.C. Botoșani prin organizarea ștafetei folclorice. Am urmărit îndeaproape drumul parcurs de ștafetă prin comunele de pe malul Prutului și am fost plăcut impresionați de momentele sărbătorești produse de acest eveniment. Dacă am fost incintați de călduroasa primire făcută de locuitorii comunei Manoleasa acestei ștafete, cu regret ne exprimăm nemulțumirea față de cei care au organizat primirea ei în comuna Avrămeni. In ziua de 25 iulie 1970, la ora 14,00, reprezentanții comunelor Manoleasa și Avrămeni trebuiau să se întîlnească la hotarul comunei Avrămeni pentru festivitatea predării ștafetei. La ora fixată, reprezentanții comunei Manoleasa se aflau la locul întilnirii, însă au constatat că nu erau așteptați. Intilnirea a avut loc de abia după repetate apeluri făcute de reprezentanții acestei comune către oficialitățile comunei Avrămeni. După îndelungate tratative purtate de Iov. Ciobanu, instructor al Comitetului județean U.T.C., reprezentanții comunei Avrămeni s-au decis să meargă la locul intîlnirii, dar au constatat cu stupoare că le trebuie și o mașină: încep noi tratative cu șoferul mașinii comunei Manoleasa, care în cele din urmă acceptă să-i transporte. De abia după o oră delegația strînsa de ocazie se prezintă la locul intilnirii unde are loc „festivitatea" înminării ștafetei folclorice. Ar fi bine ca cele relatate să nu se întîmple și în alte comune, pentru a nu se pune piedici unei frumoase acțiuni culturale. Prof. VASILE AMIHAELEI Școala generală Liveni t I Doctorul Mabuse este, ca și binecunoscutul Fantomas, personajul unui infinit ciclu de aventuri detectivistice. Acest personaj este în ultimă reducție un criminal. Implicarea lui într-o anumită afacere, totdeauna tenebroasă, este marcată de evenimente stranii, arme ciudate, și mai ales, de misterul aparent de nepătruns al magiei, telepatiei sau astrologiei. Mabuse este doctor, doctor psihiatru și genealogia lui pare să ducă spre misterele Evului Mediu, acele mistere de care se leagă numele doctorului Faustus, ale Cavalerului de Saint Germain sau ale contelui de Cagliostro. E vorba, așadar, mai puțin de o categorie de delicvenți banalici de niște aventurieri ai absolutului. In Cei 1000 de ochi..., dr. Mabuse vrea, nici mai mult, nici mai puțin decit să ajungă stăpînul Mijloacele tehnice universului, de care dispune cit și forța de persuasiune psihologică ce în lupta cu oamenii aruncalegii și ordinei, sunt impresionante dar vădit insuficiente. Toate încercările lui sunt sortite eșecului. Doctorul Mabuse este distrus, mercenarii lui exterminați, pentru ca în alt film ciclul aventurilor să se reînnoade în chip foarte firesc. Filmul lui Fritz Lang poartă pecetea unui regizor de marcă. Filmele ca și romanele polițiste nu trebuie povestite de aceea nu vor insista asupra subiectului. Menționez însă ingeniozitatea construcției subiectului care se desfășoară aproape în întregime într-un hotel dar și savoarea tipic nemțească a urmăririi în care personajele cheie sunt doi detectivi aparent inofensivi, grași și joviali, excelent interpretați. Fritz Lang, cum mai spuneam, este un mare regizor și presupun că astfel de filme îl amuză. Nu e mai puțin adevărat că se realizează ireproșabil, insistînd cu o meticulozitate iarăși tipic nemțească asupra detaliilor. Genericul nu oferă nume prea cunoscute de actori. Decit, evident, numele lui Peter Van Eyck, celebru fost june prim al cinematografiei vestgermane pe care l-am putut vedea în filmele de mare succes de acum cîțiva ani Rose Marie și Moral 48. Dacă printrei filme de arhivă cate vara aceasta prin planuicile noastre figurează și părsalariul groazei al lui H. Coluzot, vom avea desigur plăcerea să-l revedem din nou tăiaturi de Yves Montand, mult mai tînăr, fără masca de veștedă virilitate de astăzi. RADU MAREȘ CRONICA FILMULUI_______ Cei 1000 de ochi ai Doctorului Mabuse RADI MARȚIN AUGUST Programul 1 5.05— 6.00 Muzica dimineții. 5.45 Gimnastică. 6.05— 9.30 Muzică și actualități. 7.00 Radiojurnal. 9.30 Atlas cultural. 10.10 Curs de limba franceză. 10.30 Fonoteca pentru copii. 11.05 Prime audiții ale stagiunii 1969—1970. 11.20 Soliști și formații artistice de amatori. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 Muzică ușoară. 12.25 Știința la zi. 12.30 Intîlnire cu melodia populară și interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.10 Avanpremieră cotidiană. 13.22 Muzică ușoară interpretată de Alga Florescu și Victor Bunea. 13.45 Cîntece despre... cîntece melodii populare. 14.00 Mari cîntăreți români de operă : Petre Ștefănescu- Goangă. 14.40 Publicitate radio. 14.50 Piese folclorice de virtuozitate. 15.00 Caiet de lecturi particulare. 15.25 Compozitorul săptămînii. 16.00 Radiojurnal. 16.20 Orchestra de muzică populară Doina Olteniei din Craiova. 16.50 Program de cîntece. 17.05 Radioenciclopedie pentru tineret. 17.30 Muzică populară. 18.00 Muzică ușoară. 18.10 Radiosimpozion. 18.30 Melodii de pretutindeni. 19.00 Gazeta radio. 19.20 Șlagăre. 19.35 Din pîlnia gramofonului. 20.05 Tableta de seară. 20.10 Muzică ușoară. 20.25 Zece melodii preferate. 21.00 Memoria pămîntului românesc. 21.30 Solistul serii : Jean Păunescu. 22.00 Radiojurnal. 22.20 Sport. 22.30 Concert de seară. 0.03—5.00 Estrada nocturnă. TELEVIZIUNE MARȚI 4 AUGUST 18.00 Deschiderea emisiunii. Microavanpremieră. 18.05 Dialog cu sala. Emisiune pentru tineretul școlar. Ce vreți să știți despre calificarea la locul de muncă. Redactor Dan Hulcera. 18.35 Studioul artistului amator. Film. Estradă. Instructorul artistic : Nicolae Mangu. Emisiune de Victor Frunză și Ion Filip. 19.20 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Seară de teatru. Luceafărul de Barbu Ștefănescu - Delavrancea. 21.40 Acvanautică. Emisiune de ing. D. Cucu. 22.10 Anunțuri — publicitate. 22.20 Studio dans TV. 22.50 Telejurnalul de noapte. 23.00 închiderea emisiunii. STIINTA SI TEHNICĂ „TERMOMETRU MAGNETIC" Cercetătorii de la Universitatea din Liege au elaborat o metodă de depistare a cancerului pe baza proprietăților magnetice Determinînd ale țesuturilor vii, rezonanța magnetică a diferitelor țesuturi în stare normală, cercetătorii au stabilit că la unele modificări patologice, în special la tumorile maligne, se modifică intensitatea semnalelor. Pe această cale nu numai că se pot depista fazele incipiente ale bolii, dar poate fi urmărită și evoluția ei, analizînd, totodată, factorii capabili să împiedice evoluția bolii. Pînă în prezent, diagnosticarea bolilor de cancer cerea o perioadă îndelungată de la debut, dar „termometrul magnetic" permite depistarea bolilor canceroase la două săptămîni de la apariție. „Termometrul magnetic“ oferă deja posibilitatea de a depista tumorile cerebrale pe baza apariției unor semnale magnetice care nu se observă în țesuturile sănătoase ale creierului. Rezultate încurajatoare au fost obținute, de asemenea, în cazurile de calculi renali sau de ciroză hepatică. METODA DE URMARE A TAVANULUI După părerea oamenilor de știință de la Biroul minier din S.U.A., pentru consolidarea tavanului în mine se pot folosi mase plastice care sporesc rezistența speciale, rocilor muntoase, înainte ca masa plastică de înaltă rezistență să poată folosită în mine se impun amfiple cercetări de laborator, dar experiențele preliminare efectuate în laboratoarele Biroului minier s-au soldat cu rezultate promițătoare. Așa, de exemplu, rezistența tufului vulcanic, după prelucrare cu această masă plastică, a crescut de 3,5 ori. Prelucrarea constă în impregnarea fisurilor și porilor rocii muntoase cu un monomer lichid și în încălzirea ulterioară cu folosirea de catalizatori. Monomerul sezează pe loc și roca polimeridevine rezistentă. Polimerizarea se execută cu ajutorul radiației cobaltului — 60. Fostul Goggomobil acum „AWS—Piccolo“, produs în R.F.G. este considerabil mai ieftin decit Volkswagenul și posedă o serie de particularități care fac din el o adevărată senzație r s flU >mvt»s»rom CEHTEHtIUXUL HSIENI LUI SIMION SANIELEVICI (1870 - 1963) UN MARE SAVANT ȘI CETATEAN Printre figurile de seamă de matematicieni, cel care s-a născut în nordul Moldovei, care a îmbogățit bibliografia matematică cu lucrări de specialitate, care a fost propus de UNESCO pentru aniversare în anul 1970, cu ocazia centenarului nașterii lui, este savantul și matematicianul român de renume mondial, Simion Sanielevici. Născut la 4 august 1870 la Botoșani, Simion Sanielevici este fiul cel mai mare dintr-o modestă familie cu mulți copii a unui comerciant, stabilit probabil aici înainte de războiul din 1877. Nicolaie Iorga, în cartea „O viață de om“ arată că „...Sanielevici era mîngîierea profesorului și se putea prevedea viitorul științific care-l așteaptă”. Simion Sanielevici a considerat că buna pregătire matematică o datorește profesorilor V. Ionescu și Gh. M. Demetriu, iar cea de literatură, profesorului N. Răutu, dascăli de vază ai liceului „A T. Laurian”. După terminarea liceului, Simion Sanielevici se mută la București împreună cu familia, tatăl său fiind funcționar la Societatea de Asigurări Naționale. A urmat facultatea de matematică din București pe care o absolvă cu succes, luîndu-și licența în 1895, o dată cu Gh. Țițeica. La cîțiva ani după ce-și ia licența în matematică, i se tipărește la București în anul 1901 manualul „Curs elementar de geometrie. Geometria plană" pentru clasa 11-a gimnazială. A funcționat ca profesor de matematică la diferite școli particulare, a intrat în ziaristică publicînd articole de critică literară. A colaborat la ziarele editate de Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România a cărui membru era. Prin conținutul materialelor publicate în ziarul „Munca" din 1890, s-a manifestat ca un valoros critic, după cum a apreciat chiar Dobrogeanu Gherea. Din 1894 își aduce contribuția la ziarul „Lumea nouă”, organ al social-democrației române, împreună cu alți scriitori de valoare din P.S.D.M.R. ca Dobrogeanu Gherea, A. Bacalbașa, Ion și Sofia Nădejde și alții. In cartea lui I. C. Athanasiu „Pagini din istoria contemporană a României 1881 — 1916", volumul I, se găsesc două fotografii în care Simion Sanielevici este în prima — cu un grup de colaboratori ai ziarului „Lumea nouă“, iar în a doua — cu „Cercul studiilor sociale 1892” împreună cu Bacalbașa, I. Păun Pincio, Artur Stavri, H. Sanielevici și alții. La „Muzeul de istorie al Partidului comunist, a mișcării revoluționare și democratice din România" se pot vedea de asemenea fotografii cu Simion Sanielevici ca participant la mișcarea socialistă, împreună cu alți intelectuali socialiști ca : pictorul Ștefan Popescu, Gr. Vranialici, I. Păun Pincio ș.a. După ce s-a căsătorit, Simion Sanielevici a renunțat la ziaristică. Publicîndu-se concurs pentru bursa Hillel de la Paris la matematică, Simion Sanielevici s-a prezentat în fața comisiei formată din Spiru Haret, David Emmanuel și alți vestiți matematicieni, reușind primul. Dobfndind bursa, stă la Paris trei ani din 1904 — 1907. Dă din nou examen de licență ,reușind și aici primul, avînd drept concurenți pe absolvenții francezi ai Școlii normale superioare. In 1909, susține cu succes teza de doctorat obținînd mențiunea cea mai mare dată de comisia care a avut ca președinte pe matematicianul Emil Piccard. In urma unei munci stăruitoare, devine la 4 iunie 1913 docent de analiză matematică la București, la 1 octombrie 1915 conferențiar provizoriu, obținînd definitivatul la 25 iulie 1919. La data de 1 ianuarie 1920 a devenit profesor titular de calcul diferențial și integral la Universitatea din Iași pînă la 1 ianuarie 1929, cînd a fost transferat la catedra de mecanică rațională și aplicată. De la Iași, de multe ori a venit la Botoșani pentru a participa la activitatea universității populare „Nicolaie Iorga" care a fost înființată în 1924 de către asociația foștilor elevi ai liceului „A. T. Laurian”. Astfel, în 1926 — 1927 a vorbit în fața botoșănenilor despre „Geneza mecanicii moderne", în 1927 — 1928, despre „Rolul matematicii în știință“ ș.a. A funcționat în Iași la catedra de mecanică rațională și aplicată ca profesor universitar pînă la ieșirea la pensie în anul 1938, stabilindu-se apoi în București. Pentru activitatea științifică pe care a desfășurat-o a fost ales membru al societății științifice din București și Société Mathématique din Paris, iar după 1944, cu toate că era pensionar, a fost ales în 1948, membru de onoare al Academiei, la secția matematică. După decesul soției sale, în anul 1958, pleacă în 1959 la Viena la fiul său prof. dr. docent Alexandru Sanielevici, membru corespondent al Academiei, care a îndeplinit acolo, la Agenția Atomică Internațională, funcția de director al laboratoarelor, timp de 10 ani. La 12 august 1963, în orașul Klagenfurt (Austria), Simion Sanielevici s-a stins din viață în vîrstă de 93 ani. La conferința de comemorare din 9 ianuarie 1964, ținută în fața studenților de la facultatea de matematică din Iași, academicianul Mendel Haimovici vant, om de valoare, spunea : „A fost un saprofesor excepțional, mare cetățean. Marile lui calități nu au fost egalate decît de modestia lui". Simion Sanielevici a cercetat diferite probleme în legătură cu ecuațiile coardelor și membranelor vibrante, a studiat diferite ecuații integrale singulare și s-a ocupat de o clasă de ecuații integro - diferențiale neliniare cuprinzînd cazuri generale, de dezvoltare in fracții continui a soluțiilor ecuațiilor diferențiale. Astfel s-a ocupat de o metodă de integrare a unei clase de ecuații integro - diferențiale folosind transformarea lui Fourber și a găsit unele clase de familii izoterme de suprafețe. De o apreciere deosebită s-au bucurat în lumea științifică din țara noastră, manualele de mecanică rațională vol. I și II, tipărite la Iași în 1929, respectiv 1931 fiind primele cursuri în românește care folosesc calculul vectorial. Contribuții importante a mai adus în domeniul analizei, în geometria diferențială, in teoria numerelor, la studiul geometriei neeuclidiene ș.a. In afară de matematică, s-a preocupat de fizică, literatură, filozofie ș.a. Și în acest domeniu are lucrări ca : „Știința și metafizica" tipărite la Iași în 1929, traduceri din operele literare ale lui Cehov, B. Polevoi, M. Ilin ș.a. Simion Sanielevici cunoștea perfect limba rusă ca de altfel și alte limbi ca : franceza, engleza, germana, italiana, plus limbile vechi ca : latina, ebraica și greaca. Era un om cu o vastă și adîncă cultură universală. „Opera sa didactică și matematică ” arată Andone St. George în „Istoria matematică în România“, precum și preocupările sale de natură filozofică sunt străbătute de viziunea unui gînditor materialist, care știa să introducă în expunerile sale abstracte exemplificări concrete legate de problemele omului și ale naturii". Prof. FLORENȚIU VÎLCEANU Amuzați-vă... MOTTO... „Și nu spune nimeni că era bigotă. Insă franțuzește nu știa o fotă" De la Călineștii Bucecei primim o scrisoare in care ni se narează ce scurt ar suna cam așa: agentul fiscal Gheorghe Susciuc l-a solicitat pe loan Caduc, pălimarul bisericii din așezare, să-i deschidă lăcașul, din clopotnița căruia agentul a confiscat toaca ! Măcar pentru nota de hilar conținută In comunicare ne-am informat la consiliul popular cum devine chestia pălimarul avea și am afiat că riscai datorii și agentul și-a făcut abrupt datoria. Atunci slujitorul celor sonore din clopotniță ar fi scris pe toacă cu creionul că „să-l bată Cineva pe Susciuc cum e bătut lemnul instrumentului" (sau aproximativ ași). Auzind toate astea G. S. a procedat cum am zis mai sus și l-a dat pe pălimar In judecată. La care intimplări avem următoarele nedumeriri: sau agentul s-a temut, din bigotism, de afurisenie ? sau a luat toaca drept obiect de mărturie In iața instantei ? Ingeniozitatea (sau acest delict la inteligentă, cum cred efi) bate toate recordurile de originalitate. De-au sunat și... clopotele ! Paza paznicului Cind a fost numit paznic de arie la C. A. P. Ștefănești lui Ilie Condurache i s-a dat consemn să vegheze ca nu cumva cineva să se amestece cu intentii personale In avutul obștesc. In instructaj insă nu era vorba despre Însuși paznicul... De aceea, la dispariția unor saci de griu militia a găsit la locuința lui Condurache cam jumătate din cantitatea lipsă ! Restul de griu fusese dat altora, pe țigări și băutură. Așa că și acum paznicul e tot contrariat , doar respectase consemnul : nimeni (altcineva) n-a furat, iar despre sine și despre schimbul In natură nu existase In instructaj nici o prevedere ?l Pericol de cinema Parlem o mie contra unul Că această noțiune nu există In dicționarele dv. personale. Șt fi de „pericol de Incendiu", de electrocutare". Dar „pericol de cinema"? Și totuși expresia a căpătat drept de circulație. O cunosc bine cel ce preferă, estival, grădina adaptată pentru cinema a teatrului. Pentru că, câtiva puști nesupravegheati se amuză aruncând pietre In eventualele peste zid obiective , spectatori. Pină acum Ineditul joc s-a soldat cu un rănit și mai multi loviți alil mal grijulii părinți cu odraslele în vacanță, iar voi, băieți, voi Îndeletnicit cu astfel care de tir, fii și mai atențt, să nu vă prindă vreun spectator țintit și să vă facă urechile muzicale ! Rubrică realizată de DUMITRU IGNAT ARCA LUI NOE V