Clopotul, iulie-septembrie 1970 (Anul 26, nr. 2862-2939)

1970-08-04 / nr. 2891

CLOPOTUL m PAGINA 2 STĂUCENI Intr-un splendid decor natural Intr-un decor natural cum nu­mai pădurea Rediu îl poate oferi, sărbătoarea cîntecului și jocului popular oferită, timp de aproape 4 ore, de către artiștii amatori din comunele Bălușeni, Curtești și Stăuceni (Cristeștii au lipsit nemotivat și a constituit o sur­priză agreabilă și reconfortantă pentru spectatorii veniți în nu­măr mare, aici, la Rediu. Pe sce­nă au evoluat cum era și de aș­teptat la acest centru de întîlni­­re (sau de concurs ?), formații mai puțin reprezentative din punct de vedere numeric, cu ve­leități artistice ce încep abia să se contureze. Brigada artistică și grupul vocal au fost punctele cele mai reușite din programul prezentat de către căminul cultu­ral din Stăuceni, iar tânărul Flo­­rea Cuparencu a impresionat au­ditoriul, în special, prin noblețea gestului său artistic, acela de a culege și prezenta, într-o formă originală, cu o reușită tentă spi­rituală, cîntece vechi culese de la mama sa, o bătrînă în vîrstă de 60 de ani („Mîndruliță de de­mult“). Cei care au dat gazdelor o primă replică pe scenă au artiștii amatori din Curtești, fost­ii au venit, așa cum ne spunea președinta juriului, prof. Came­lia Bărbulescu, „cu un program închegat și foarte bine realizat din punct de vedere artistic". Grupul vocal cu „Hora de la Curtești" și Maria Ungureanu cu cîntecul popular „Tropățica“ rămîn elementele artistice care au întrunit cele mai multe sufra­gii din partea spectatorilor, ca și brigada care s-a bazat pe un text și o interpretare mult mai reușite decât cele, de pildă, ale căminului cultural din Bălușeni. Și fiindcă vem­ vorba de Bălușeni, de artiștii acestei comune, tre­buie să evidențiem la ei, în mod deosebit, dansurile, interpreții acestora care, dincolo de tradi­ție, încep să se impună printr-o mișcare coregrafică plină de vigoare și prospețime. De ase­menea, un solo la trișcă și fluier, Ilie Florea merită, alături de dan­satori, un cuvînt de apreciere pentru alegerea și interpretarea fidelă a unui bogat repertoriu popular. Sărbătoare în sat la noi marelui Enescu, că însăși sufle­tul lui Enescu are adinci rădă­cini înfipte în țărîna din aceste meleaguri. Și ai să simți atunci că îndrăgești parcă de cînd lu­mea cîntecul și oamenii locului. Serbarea populară de la Cristi­nești a constituit un prilej de trecere în revistă a unor autenti­ce valori folclorice. Incepînd cu expoziția de artă populară, pu­tem spune că a înmănunchiat­­ pe lingă acele obiecte confec­ționate din lemn, evidențiind simțul artistic pe care țăranul român știe să îl pună în tot ceea ce face), o serie întrea­gă de lucrături, covoare, maca­turi, costume naționale, dintre ca­re unele piese fac cinste chiar și unei expoziții naționale. For­mația prezentată de comuna Cristineni s-a evidențiat cu deo­sebit de completă. S-a remarcat taraful din satul Fundu Herții, condus de Toader Țință, fluie­rații și grupul vocal. Potențele artistice din această comună au mai adus pe scenă o foarte ta­lentată formație de călușari prezentînd caracteristici dis­tincte în raport cu alte comune. De asemenea, brigada de agi­tație și talentații soliști dansa­tori și vocali (am remarcat cu deosebire vocea cu frumoase posibilități a Măriei Țintă), ple­dează pentru o muncă susținută. Cu atît mai inexplicabil ne a­­pare în cazul acesta pregătirea slabă a formației de dansuri. A­­ceasta ca și unele deficiențe de ordin organizatoric, ne face să spunem că un plus de aten­ție trebuie neapărat să survină pentru a înlătura aceste carențe ce mai umbresc încă activitatea culturală a acestei comune de oameni foarte talentați. Grupul vocal din Concești D ANGHELESCU CRISTINEȘTI Autentice valori folclorice Sărbătoarea cultural - sportivă de la Cristinești ne-a prilejuit vi­zionarea unui plăcut program, pentru că talentul și însufleți­rea oamenilor din aceste locuri par să aibă izvoare nesecate. E de ajuns să asculți vioara lui loa­der Țintă și ai să spui că-n ea este o fărîmă din sunetul viorii Uzina de reparații Botoșani r­ecrutează candidați pentru cursul de calificare în meseria de STRUNGARI cu durata de 10 luni Se primesc absolvenți ai școlilor generale, — CERERE DE ÎNSCRIERE cu stagiul militar satisfăcut, cu vîrsta pînă la — CERTIFICAT DE ABSOLVIRE A 7 SAU 8­35 ani și domiciliul în raza județului Botoșani, CLASE. - CERTIFICAT DE NAȘTERE ȘI CASATO- Concursul de admitere va începe pe data RIE (COPIE LEGALIZATA), de 17 august 1970 și va consta în examen scris și oral la matematică și limba română. — C­R­IFICAT DE SĂNĂTATE, din materia claselor a-V-a — a Vlll-a. L­a înscriere candidații vor avea asupra lor buletinul de identitate și livretul militar, înscrierea se face pînă la 15 august 1970. La înscriere candidații vor depune urmă- Drepturile și obligațiile cursanților reușiți toarele acte , sînt prevăzute în H.C.M. 2105/1969. CUM PRIMIȚI ȘTAFETA ? O frumoasă inițiativă de cule­gere și conservare a folclorului județului nostru a fost luată de către Comitetul județean U.T.C. Botoșani prin organizarea ștafe­tei folclorice. Am urmărit îndea­proape drumul parcurs de ștafe­tă prin comunele de pe malul Prutului și am fost plăcut im­presionați de momentele sărbă­torești produse de acest eveni­ment. Dacă am fost incintați de căl­duroasa primire făcută de locui­torii comunei Manoleasa acestei ștafete, cu regret ne exprimăm nemulțumirea față de cei care au organizat primirea ei în co­muna Avrămeni. In ziua de 25 iulie 1970, la ora 14,00, repre­zentanții comunelor Manoleasa și Avrămeni trebuiau să se întîl­­nească la hotarul comunei A­­vrămeni pentru festivitatea pre­dării ștafetei. La ora fixată, re­prezentanții comunei Manoleasa se aflau la locul întilnirii, însă au constatat că nu erau aștep­tați. Intilnirea a avut loc de abia după repetate apeluri făcu­te de reprezentanții acestei co­mune către oficialitățile comu­nei Avrămeni. După îndelungate tratative purtate de Iov. Ciobanu, instruc­tor al Comitetului județean U.T.C., reprezentanții comunei A­­vrămeni s-au decis să meargă la locul intîlnirii, dar au constatat cu stupoare că le trebuie și o mașină: încep noi tratative cu șoferul mașinii comunei Mano­leasa, care în cele din urmă acceptă să-i transporte. De abia după o oră delegația strînsa de ocazie se prezintă la locul in­­tilnirii unde are loc „festivitatea" înminării ștafetei folclorice. Ar fi bine ca cele relatate să nu se întîmple și în alte comune, pen­tru a nu se pune piedici unei frumoase acțiuni culturale. Prof. VASILE AMIHAELEI Școala generală Liveni t I Doctorul Mabuse este, ca și binecunoscutul Fantomas, personajul unui infinit ciclu de aventuri detectivistice. Acest personaj este în ultimă re­ducție un criminal. Implicarea lui într-o anumită afacere, tot­deauna tenebroasă, este mar­cată de evenimente stranii, arme ciudate, și mai ales, de misterul aparent de nepătruns al magiei, telepatiei sau as­trologiei. Mabuse este doctor, doctor psihiatru și genealogia lui pare să ducă spre misterele Evului Mediu, acele mistere de care se leagă numele doc­torului Faustus, ale Cavaleru­lui de Saint Germain sau ale contelui de Cagliostro. E vor­ba, așadar, mai puțin de o categorie de delicvenți banali­ci­ de niște aventurieri ai ab­solutului. In Cei 1000 de ochi..., dr. Mabuse vrea, nici mai mult, nici mai puțin decit să ajungă stăpînul Mijloacele te­hnice universului, de care dispune cit și forța de per­suasiune psihologică ce în lupta cu oamenii arunca­legii și ordinei, sunt impresionante dar vădit insuficiente. Toate încercările lui sunt sortite e­­șecului. Doctorul Mabuse este distrus, mercenarii lui extermi­nați, pentru ca în alt film ci­clul aventurilor să se reînnoa­­de în chip foarte firesc. Filmul lui Fritz Lang poartă pecetea unui regizor de marcă. Filmele ca și romanele polițiste nu trebuie povestite de aceea nu vor insista asu­pra subiectului. Menționez în­să ingeniozitatea construcției subiectului care se desfășoară aproape în întregime într-un hotel dar și savoarea tipic nemțească a urmăririi în care personajele cheie sunt doi de­tectivi aparent inofensivi, grași și joviali, excelent interpretați. Fritz Lang, cum mai spuneam, este un mare regizor și presu­pun că astfel de filme îl a­­muză. Nu e mai puțin ade­vărat că se realizează irepro­șabil, insistînd cu o meticulo­­zitate iarăși tipic nemțească asupra detaliilor. Genericul nu oferă nume prea cunoscute de actori. De­cit, evident, numele lui Peter Van Eyck, celebru fost june prim al cinematografiei vest­­germane pe care l-am putut vedea în filmele de mare suc­ces de acum cîțiva ani Rose Marie și Moral 48. Dacă prin­­trei filme de arhivă cate vara aceasta prin planu­i­cile noastre figurează și păr­sa­lariul groazei al lui H. Colu­­zot, vom avea desigur plăce­rea să-l revedem din nou tă­iaturi de Yves Montand, mult mai tînăr, fără masca de veș­tedă virilitate de astăzi. RADU MAREȘ CRONICA FILMULUI_______ Cei 1000 de ochi ai Doctorului Mabuse RADI MARȚI­N AUGUST Programul 1­ 5.05— 6.00 Muzica dimineții. 5.45 Gimnastică. 6.05— 9.30 Muzică și actualități. 7.00 Radiojurnal. 9.30 Atlas cultural. 10.10 Curs de limba franceză. 10.30 Fonoteca pentru copii. 11.05 Prime audiții ale stagiunii 1969—1970. 11.20 Soliști și formații artistice de amatori. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 Muzică ușoară. 12.25 Știința la zi. 12.30 Intîlnire cu melodia popu­lară și interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.10 Avanpremieră cotidiană. 13.22 Muzică ușoară interpre­tată de Alga Florescu și Victor Bunea. 13.45 Cîntece despre... cîntec­e melodii populare. 14.00 Mari cîntăreți români de operă : Petre Ștefănescu- Goangă. 14.40 Publicitate radio. 14.50 Piese folclorice de virtuo­zitate. 15.00 Caiet de lecturi particu­lare. 15.25 Compozitorul săptămînii. 16.00 Radiojurnal. 16.20 Orchestra de muzică populară Doina Olteniei din Craiova. 16.50 Program de cîntece. 17.05 Radioenciclopedie pentru tineret. 17.30 Muzică populară. 18.00 Muzică ușoară. 18.10 Radiosimpozion. 18.30 Melodii de pretutindeni. 19.00 Gazeta radio. 19.20 Șlagăre. 19.35 Din pîlnia gramofonului. 20.05 Tableta de seară. 20.10 Muzică ușoară. 20.25 Zece melodii preferate. 21.00 Memoria pămîntului ro­mânesc. 21.30 Solistul serii : Jean Pău­­nescu. 22.00 Radiojurnal. 22.20 Sport. 22.30 Concert de seară. 0.03—5.00 Estrada nocturnă. TELEVIZIUNE MARȚI 4 AUGUST 18.00 Deschiderea emisiunii. Microavanpremieră. 18.05 Dialog cu sala. Emisiune pentru tineretul școlar. Ce vreți să știți des­pre calificarea la locul de muncă. Redactor Dan Hulcera. 18.35 Studioul artistului amator. Film. Estradă. Instructorul artistic : Nico­­lae Mangu. Emisiune de Victor Frunză și Ion Filip. 19.20 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Seară de teatru. Luceafărul de Barbu Ștefănescu - Dela­­vrancea. 21.40 Acvanautică. Emisiune de ing. D. Cucu. 22.10 Anunțuri — publicitate. 22.20 Studio dans TV. 22.50 Telejurnalul de noapte. 23.00 închiderea emisiunii. STIINTA SI TEHNICĂ „TERMOMETRU MAGNETIC" Cercetătorii de la Universi­tatea din Liege au elaborat o metodă de depistare a cance­rului pe baza proprietăților magnetice Determinînd ale țesuturilor vii, rezonanța mag­netică a diferitelor țesuturi în stare normală, cercetătorii au stabilit că la unele modificări patologice, în special la tu­morile maligne, se modifică intensitatea semnalelor. Pe a­­ceastă cale nu numai că se pot depista fazele incipiente ale bolii, dar poate fi urmă­rită și evoluția ei, analizînd, totodată, factorii capabili să împiedice evoluția bolii. Pînă în prezent, diagnosti­carea bolilor de cancer cerea o perioadă îndelungată de la debut, dar „termometrul mag­netic" permite depistarea bo­lilor canceroase la două săp­­tămîni de la apariție. „Termometrul magnetic“ o­­feră deja posibilitatea de a depista tumorile cerebrale pe baza apariției unor semnale magnetice care nu se observă în țesuturile sănătoase ale creierului. Rezultate încurajatoare au fost obținute, de asemenea, în cazurile de calculi renali sau de ciroză hepatică. METODA DE URMARE A TAVANULUI După părerea oamenilor de știință de la Biroul minier din S.U.A., pentru consolidarea tavanului în mine se pot fo­losi mase plastice care sporesc rezistența speciale, roci­lor muntoase, înainte ca masa plastică de înaltă rezistență să poată folosită în mine se impun am­fi­ple cercetări de laborator, dar experiențele preliminare efec­tuate în laboratoarele Birou­lui minier s-au soldat cu re­zultate promițătoare. Așa, de exemplu, rezistența tufului vul­canic, după prelucrare cu a­­ceastă masă plastică, a cres­cut de 3,5 ori. Prelucrarea constă în im­pregnarea fisurilor și porilor rocii muntoase cu un monomer lichid și în încălzirea ulteri­oară cu folosirea de cataliza­tori. Monomerul se­zează pe loc și roca polimeri­­devine rezistentă. Polimerizarea se e­­xecută cu ajutorul radiației cobaltului — 60. Fostul Goggomobil acum „AWS—Piccolo“, produs în R.F.G. este considerabil mai ieftin de­cit Volkswagenul și posedă o serie de particularități care fac din el o adevărată senzație r s flU >mvt»s»rom CEHTEHtIUXUL HSIENI LUI­­ SIMION SANIELEVICI (1870 - 1963)­­ UN MARE SAVANT ȘI CETATEAN Printre figurile de seamă de matemati­cieni, cel care s-a născut în nordul Moldovei, care a îmbogățit bibliografia matematică cu lucrări de specialitate, care a fost propus de UNESCO pentru aniversare în anul 1970, cu ocazia centenarului nașterii lui, este savantul și matematicianul român de renume mondial, Simion Sanielevici. Născut la 4 august 1870 la Botoșani, Simion Sanielevici este fiul cel mai mare dintr-o modestă familie cu mulți copii a unui comerciant, stabilit probabil aici îna­inte de războiul din 1877. Nicolaie Iorga, în cartea „O viață de om“ arată că „...Sanielevici era mîngîierea profe­sorului și se putea prevedea viitorul științific care-l așteaptă”. Simion Sanielevici a consi­derat că buna pregătire matematică o dato­­rește profesorilor V. Ionescu și Gh. M. De­­metriu, iar cea de literatură, profesorului N. Răutu, dascăli de vază ai liceului „A T. Lau­­rian”. După terminarea liceului, Simion Saniele­vici se mută la București împreună cu familia, tatăl său fiind funcționar la Societatea de A­­sigurări Naționale. A urmat facultatea de ma­tematică din București pe care o absolvă cu succes, luîndu-și licența în 1895, o dată cu Gh. Țițeica. La cîțiva ani după ce-și ia li­cența în matematică, i se tipărește la Bucu­­rești­ în anul 1901 manualul „Curs elementar de geometrie. Geometria plană" pentru cla­sa 11-a gimnazială. A funcționat ca profesor de matematică la diferite școli particulare, a intrat în ziaristică publicînd articole de critică literară. A cola­borat la ziarele editate de Partidul Social De­mocrat al Muncitorilor din România a cărui membru era. Prin conținutul materialelor pu­blicate în ziarul „Munca" din 1890, s-a mani­festat ca un valoros critic, după cum a apre­ciat chiar Dobrogeanu Gherea. Din 1894 își aduce contribuția la ziarul „Lumea nouă”, organ al social-democrației române, împreună cu alți scriitori de valoare din P.S.D.M.R. ca Dobrogeanu Gherea, A. Bacalbașa, Ion și Sofia Nădejde și alții. In cartea lui I. C. Athanasiu „Pagini din istoria contemporană a României 1881 — 1916", vo­lumul I, se găsesc două fotografii în care Si­mion Sanielevici este în prima — cu un grup de colaboratori ai ziarului „Lumea nouă“, iar în a doua — cu „Cercul studiilor sociale 1892” împreună cu Bacalbașa, I. Păun Pin­­cio, Artur Stavri, H. Sanielevici și alții. La „Muzeul de istorie al Partidului comu­nist, a mișcării revoluționare și democratice din România" se pot vedea de asemenea fo­tografii cu Simion Sanielevici ca participant la mișcarea socialistă, împreună cu alți in­telectuali socialiști ca : pictorul Ștefan Popes­­cu, Gr. Vranialici, I. Păun Pincio ș.a. După ce s-a căsătorit, Simion Sanielevici a renunțat la ziaristică. Publicîndu-se concurs pentru bursa Hillel de la Paris la matemati­că, Simion Sanielevici s-a prezentat în fața comisiei formată din Spiru Haret, David Emmanuel și alți vestiți matematicieni, reușind primul. Dobfndind bursa, stă la Paris trei ani din 1904 — 1907. Dă din nou examen de li­cență ,reușind și aici primul, avînd drept con­curenți pe absolvenții francezi ai Școlii nor­male superioare. In 1909, susține cu succes teza de doctorat obținînd mențiunea cea mai mare dată de comisia care a avut ca preșe­dinte pe matematicianul Emil Piccard. In urma unei munci stăruitoare, devine la 4 iunie 1913 docent de analiză matematică la București, la 1 octombrie 1915 conferențiar provizoriu, obținînd definitivatul la 25 iulie 1919. La data de 1 ianuarie 1920 a devenit profesor titular de calcul diferențial și inte­gral la Universitatea din Iași pînă la 1 ianua­rie 1929, cînd a fost transferat la catedra de mecanică rațională și aplicată. De la Iași, de multe ori a venit la Botoșani pentru a parti­cipa la activitatea universității populare „Ni­colaie Iorga" care a fost înființată în 1924 de către asociația foștilor elevi ai liceului „A. T. Laurian”. Astfel, în 1926 — 1927 a vorbit în fața botoșănenilor despre „Geneza mecanicii moderne", în 1927 — 1928, despre „Rolul matematicii în știință“ ș.a. A funcționat în Iași la catedra de meca­nică rațională și aplicată ca profesor univer­sitar pînă la ieșirea la pensie în anul 1938, stabilindu-se apoi în București. Pentru activitatea științifică pe care a desfășu­rat-o a fost ales membru al societății științifice din București și Société Mathématique din Pa­ris, iar după 1944, cu toate că era pensionar, a fost ales în 1948, membru de onoare al A­­cademiei, la secția matematică. După decesul soției sale, în anul 1958, pleacă în 1959 la Viena la fiul său prof. dr. docent Alexandru Sanielevici, membru corespondent al Acade­miei, care a îndeplinit acolo, la Agenția Ato­mică Internațională, funcția de director al la­boratoarelor, timp de 10 ani. La 12 august 1963, în orașul Klagenfurt (Austria), Simion Sanielevici s-a stins din via­ță în vîrstă de 93 ani. La conferința de comemorare din 9 ianua­rie 1964, ținută în fața studenților de la facul­tatea de matematică din Iași, academicianul Mendel Haimovici vant, om de valoare, spunea : „A fost un sa­profesor excepțional, mare cetățean. Marile lui calități nu au fost egalate decît de modestia lui". Simion Sanielevici a cercetat diferite pro­bleme în legătură cu ecuațiile coardelor și membranelor vibrante, a studiat diferite ecua­ții integrale singulare și s-a ocupat de o cla­să de ecuații integro - diferențiale neliniare cuprinzînd cazuri generale, de dezvoltare in fracții continui a soluțiilor ecuațiilor diferen­țiale. Astfel s-a ocupat de o metodă de in­tegrare a unei clase de ecuații integro - di­ferențiale folosind transformarea lui Fourber și a găsit unele clase de familii izoterme de suprafețe. De o apreciere deosebită s-au bucurat în lumea științifică din țara noastră, manualele de mecanică rațională vol. I și II, tipărite la Iași în 1929, respectiv 1931 fiind primele cursuri în românește care folosesc calculul vectorial. Contribuții importante a mai adus în do­meniul analizei, în geometria diferențială, in teoria numerelor, la studiul geometriei ne­­euclidiene ș.a. In afară de matematică, s-a preocupat de fizică, literatură, filozofie ș.a. Și în acest domeniu are lucrări ca : „Știința și metafizica" tipărite la Iași în 1929, traduceri din operele literare ale lui Cehov, B. Polevoi, M. Ilin ș.a. Simion Sanielevici cunoștea perfect limba rusă ca de altfel și alte limbi ca : franceza, engleza, germana, italiana, plus limbile vechi ca : latina, ebraica și greaca. Era un om cu o vastă și adîncă cultură universală. „Opera sa didactică și matematică ” a­­rată Andone St. George în „Istoria matemati­că în România“, precum și preocupările sale de natură filozofică sunt străbătute de viziu­nea unui gînditor materialist, care știa să in­troducă în expunerile sale abstracte exem­plificări concrete legate de problemele o­­mului și ale naturii". Prof. FLORENȚIU VÎLCEANU Amuzați-vă... MOTTO... „Și nu spune nimeni că era bigotă. Insă franțuzește nu știa o fotă" De la Călineștii Bucecei primim o scrisoare in care ni se narează ce scurt ar suna cam așa: agentul fiscal Gheor­­ghe Susciuc l-a solicitat pe loan Caduc, pălimarul biseri­cii din așezare, să-i deschidă lăcașul, din clopotnița căruia agentul a confiscat toaca ! Mă­car pentru nota de hilar conți­nută In comunicare ne-am in­­format la consiliul popular cum devine chestia pălimarul avea și am afiat că­ riscai datorii și agentul și-a făcut abrupt da­toria. Atunci slujitorul celor sonore din clopotniță ar fi scris pe toacă cu creionul că „să-l bată Cineva pe Susciuc cum e bătut lemnul instrumen­tului" (sau aproximativ ași). Auzind toate astea G. S. a pro­cedat cum am zis mai sus și l-a dat pe pălimar In judecată. La care intimplări avem ur­mătoarele nedumeriri: sau a­­gentul s-a temut, din bigotism, de afurisenie ? sau a luat toa­ca drept obiect de mărturie In iața instantei ? Ingeniozitatea (sau acest delict la inteligentă, cum cred efi) bate toate recor­durile de originalitate. De-au sunat și... clopotele ! Paza paznicului Cind a fost numit paznic de arie la C. A. P. Ștefănești lui Ilie Condurache i s-a dat con­semn să vegheze ca nu cumva cineva să se amestece cu in­tentii personale In avutul ob­ștesc. In instructaj insă nu era vorba despre Însuși paznicul... De aceea, la dispariția unor saci de griu militia a găsit la locuința lui Condurache cam jumătate din cantitatea lipsă ! Restul de griu fusese dat alto­ra, pe țigări și băutură. Așa că și acum paznicul e tot contra­riat , doar respectase consem­nul : nimeni (altcineva) n-a fu­rat, iar despre sine și despre schimbul In natură nu exista­se In instructaj nici o preve­dere ?l Pericol de cinema Parlem o mie contra unul Că această noțiune nu există In dicționarele dv. personale. Șt­ fi de „pericol de Incendiu", de electrocutare". Dar „pericol de cinema"? Și totuși expresia a căpătat drept de circulație. O cunosc bine cel ce preferă, estival, grădina adaptată pen­tru cinema a teatrului. Pentru că, câtiva puști nesupravegheati se amuză aruncâ­nd pietre In eventualele peste zid obiecti­ve , spectatori. Pină acum Ine­ditul joc s-a soldat cu un rănit și mai multi loviți alil mal grijulii părinți cu odraslele în vacanță, iar voi, băieți, voi Îndeletnicit­ cu astfel care de tir, fi­i și mai atențt, să nu vă prindă vreun spectator țintit și să vă facă urechile muzicale ! Rubrică realizată de DUMITRU IGNAT­ ARCA LUI NOE V

Next