Clopotul, octombrie-decembrie 1970 (Anul 26, nr. 2940-3018)

1970-10-20 / nr. 2956

► * * In PRegĂTiRea aDĂPOSTurilor PENTRU IARNĂ ASTFEL PUSA, PROBLEMA NU TINE DE CALD... VACILOR • 26 GRAJDURI FĂRĂ ACOPERIȘ; • 6 GRAJDURI „LA FUN­DAȚIE" ; • 10 SAIVANE PENTRU OI NETERMINATE ; • 25 CO­OPERATIVE AGRICOLE N-AU SPAȚIU SUFICIENT PENTRU ADA­­POSTIREA TAURINELOR — IATĂ SITUAȚIA, PE JUDEȚ, LA ORA ACTUALA Cîteva zile la rînd, termome­trele au înregistrat scăderi de temperatură sub zero grade. Di­minețile friguroase din a doua decadă a acestei luni și apariția înghețului, ne vestesc că iarna e pe undeva pe aproape și că nu începe întotdeauna numai din decembrie, după filele ca­lendarului. Așadar, la această dată ar fi fost normal ca după mai bine de 5 luni de vară, cînd animalele au fost deplasate în tabere, adăposturile să fi fost pregătite în cele mai mici amă­nunte. Dincolo de multitudinea și varietatea aspectelor (mai pu­­­țin lăudabile) pe care le-am în­­tîlnit în ancheta noastră în une­le cooperative agricole, consem­năm grija și eforturile unor con­silii de conducere, șefi de fermă și ingineri șefi, de a asigura condiții bune pentru trecerea a­­nimalelor la stabulație. In con­textul acestor eforturi simțul răs­punderii altor conduceri de uni­tăți este foarte scăzut. E necesar să precizăm dintru început că vina nu o poartă nu­mai consiliile de conducere specialiștii din cooperativele agri­și­cole pentru superficialitatea cu care au pregătit adăposturile pentru iernatul animalelor. La unele comitete comunale de par­tid și consilii populare s-a pus bază pe informările ce le-a primit secretarul de partid sau primarul, dar aceștia nu s-au deplasat la fața locului pentru a se convinge care-i realitatea. I. GAVRIL (Continuare în pagina a lll-a) B Prognoza In zilele de 21, 22 și 23 octom­brie a.c., vremea în încălzire treptată și sensibilă. Cerul va fi schimbător. Vor cădea ploi sla­be. Vîntul va sufla din sectorul nord-sud, apoi din sud, sud-vest. Temperaturile minime ale aerului vor fi cuprinse între minus 5 și 0 grade iar cele maxime între 8 și 13 grade. In sala de conexiuni a stației de 20 KV din Botoșani iiiaiRiaiiieiiR 50 DE ANI DE LA GREVA GENERALĂ DIN OCTOMBRIE 1920 O PAGINĂ GLORIOASA DIN ISTORIA LUPTELOR DE CLASA DIN ROMANIA Aniversarea semicentenarului Partidului Comunist Român con­stituie un prilej de evocare a glorioaselor tradiții revoluționa­re ale mișcării noastre muncito­rești, a clocotitoarei istorii de lupte și victorii ale poporului ro­mân. Printre evenimentele cele mai de seamă care au precedat crearea Partidului Comunist Ro­mân a fost greva generală din octombrie 1920, de la a cărei declanșare se împlinește astăzi o jumătate de secol. In cartea de aur a istoriei lup­telor revoluționare ale proleta­riatului din România, greva ge­nerală din octombrie 1920 ocu­pă un loc de seamă. Ea a repre­zentat momentul culminant al luptelor greviste, al manifestați­ilor și acțiunilor eroicei noastre clase muncitoare în perioada a­­vîntului revoluționar împotriva claselor exploatatoare și a poli­ticii lor reacționare. ANDREI CARDAȘ doctor in istorie Situația economică grea a Ro­mâniei și înrăutățirea condițiilor de muncă și de viață ale mase­lor muncitoare în timpul primu­lui război mondial și în anii ce au urmat acestuia, lipsa unor drepturi politice pentru majorita­tea populației, au determinat a­­dincirea tuturor contradicțiilor interne ale regimului burghezo - moșieresc, creșterea combativită­ții proletare, in aceste împreju­rări, în întreaga țară a luat naș­tere un puternic avînt revoluțio­nar care a cuprins masele largi populare. Pe fondul contradic­țiilor social - economice existente în România în această perioa­dă, ideile și influența Marii Re­voluții Socialiste din Octombrie au contribuit la întețirea lupte­lor revoluționare. Lupta clasei muncitoare pentru drepturi eco­nomice și politice, pentru elibe­rarea socială s-a dezvoltat în­­tr-un ritm furtunos și a atins în anii 1918 — 1920 o amploare nemaicunoscută pînă atunci. O dată cu intensificarea acțiu­nilor revoluționare, a luat o am­­ploare tot mai mare lupta de clarificare politico - ideologică in sînul mișcării muncitorești. In cadrul Partidului socialist s-a format o puternică aripă de stin­gă, care cuprindea pe majorita­tea membrilor de rînd și ai con­ducătorilor partidului. Printre principalii rentului de reprezentanți ai cu­stînga se numărau militanți hotărîți ca Gheorghe Cristescu, Gheorghe Niculescu - Mizil, Al. Dobrogeanu , Gherea. (Continuare în pagina a lll-a) Cuvintarea președintelui Consiliului de Stat NICOLAE CEAUȘESCU l­a sesiunea jubiliară a Adunării Generale a Organizației N­ațiunilor Unite Domnule președinte. Onorați reprezentanți ai sta­telor membre ale Organizației Națiunilor Unite, Aniversarea creării, cu un sfert de veac în urmă, a Organiza­ției Națiunilor Unite prilejuiește atît o retrospectivă a evoluției internaționale și a schimbărilor petrecute în lume în cei 25 de ani, cît și trecerea în revistă a activității desfășurate de O.N.U. în acest timp. Totodată, pentru a îndreptăți așteptările­ popoa­relor, această sesiune este che­mată să definească cu mai mul­­tă claritate direcțiile activității viitoare a Organizației Națiuni­lor Unite, căile pentru realizarea unei cooperări multilaterale în­tre națiuni, pentru asigurarea păcii în lume. După cum se știe, Organiza­ția Națiunilor Unite a fost con­stituită la sfîrșitul celui de-al doi­lea război mondial, cînd nu se uscase încă sîngele vărsat de popoare și nu se vindecase rana adîncă lăsată de zecile de mili­oane de victime căzute în pîr­­jolul nimicitor provocat de Ger­mania hitleristă, însăși denumi­rea de Organizație a Națiunilor Unite ne reamintește faptul că la crearea ei s-a avut în vedere ca toate națiunile planetei să-și u­­nească eforturile pentru făurirea unei păci durabile, care să asi­gure dezvoltarea liberă a fiecă­rui popor. Trebuie să spunem sincer în fața popoarelor că principiile no­bile înscrise în Carta organiza­ției nu s-au statornicit încă pe deplin în relațiile dintre toate statele lumii. Desigur, organiza­ția noastră a jucat un rol de seamă în viața internațională. Cele mai importante evenimente din perioada scursă au stat în atenția O.N.U., au fost adoptate o serie de hotărîri și rezoluții de mare însemnătate. Din păcate însă, multe din aceste hotărîri nu au fost realizate sau au fost înfăptuite numai parțial. In ace­lași timp, trebuie arătat că unele probleme importante, în­ în­tr-o serie de conflicte survenite pe arena mondială, Organizația Națiunilor Unite a adoptat ho­tărîri nejuste, care i-au știrbit prestigiul și au avut repercusiuni negative asupra dezvoltării vie­ții internaționale. Evocarea, cu acest prilej, atît a aspectelor po­zitive cît și a celor negative din istoria de un sfert de secol O.N.U. este, cred, necesară pen­­­tru a putea trage toa­te învăță­mintele în vederea creșterii rolu­lui ei în soluționarea probleme­lor litigioase, în asigurarea co­laborării între popoare și a păcii în lume. Sunt cunoscute marile trans­formări cu caracter social și na­țional care au avut loc în lume în acești 25 de ani. La fonda­rea O.N.U. exista un singur stat so­cialist - Uniunea Sovietică. As­tăzi în lume sînt 14 state socia­liste, reprezentînd mai mult de o treime din populația globului pămîntesc. Alte popoare își o­­rientează dezvoltarea economică­­socială pe calea socialistă. A­­pariția și dezvoltarea unui mare număr de țări socialiste a pus cu acuitate la ordinea zilei pro­blema coexistenței pașnice statelor cu orînduiri sociale di­­­ferite. In ultimele decenii am fost martorii unei puternice redeș­teptări naționale a zeci de po­poare care zăceau în robie co­lonială, sub dominația imperia­listă. Ca rezultat al luptei popoa­relor pentru recîștigarea inde­pendenței naționale, sistemul co­lonial s-a prăbușit, iar pe rui­nele imperiilor coloniale au a­părut zeci de state noi. Ele joa­că astăzi un rol important în Or­ganizația Națiunilor Unite, în în­treaga viață internațională. Revoluția tehnico - științifică contemporană, pătrunderea o­­mului în Cosmos și uriașa dez­voltare a culturii au produs mari schimbări în gîndirea și conști­ința oamenilor. Popoarele, oa­menii își dau tot mai mult sea­ma de forța pe care o reprezin­tă, înțeleg tot mai mult că stă în puterea lor să înfăptuiască pe planeta noastră o lume a cola­­borării între națiuni libere și ega­le în drepturi, să pună capăt răz­boaielor dintre state, să asigure o pace trainică în stare să p­er­­mită realizarea bunăstării între­gii omeniri. Reuniunea noastră are loc în condiții internaționale complexe, ca­re oferă încă multe motive de neliniște tuturor popoarelor. La peste 25 de ani de la încetarea celei de-a doua conflagrații mondiale, în diferite părți ale lu­mii războiul continuă să provoa­ce moartea a zeci de mii de bărbați și femei, bătrîni și ti­neri, să distrugă uriașe bunuri materiale și culturale. Mai sunt încă popoare ținute sub jugul dominației coloniale, nevoite să lupte cu arma în mr­înă pentru dreptul sacru de a trăi libere, în state independente, de a folosi bogățiile naturale și rodul muncii pentru propria lor bunăstare, de a-și hotărî soarta așa cum o doresc. In viața internațională se ma­nifestă încă forțe imperialiste și colonialiste care vor să continue vechile practici de dominație a­­supra popoarelor, care promo­vează o politică de forță și dic­tat, amestecindu-se în treburile interne ale altor state, încercînd să le impună voința lor, să le aservească intereselor lor. Este adevărat că împotriva politi­cii imperialiste se ridică tot mai puternic, pe toate continentele, popoarele, forțe sociale ample, puternicul curent al opiniei pu­blice democrate internaționale. Cursul evenimentelor internațio­nale demonstrează în mod eloc­vent că atunci cînd popoarele sînt cu adevărat hotărîte să-și a­­pere libertatea și independența, ele se bucură de sprijin și soli­daritate internațională și nu există forță în lume în stare să le răpească aceste cuceriri de preț. Doamnelor și domnilor. Dați-mi voie să vă prezint cîte­va aspecte ale politicii interne și externe a țării mele. România a cunoscut secole de dominație străină. Ea a pășit pe calea dezvoltării libere și inde­pendente cu un sfert de veac în urmă, în aceeași perioadă în care a fost creată Organizația Națiunilor Unite. Luîndu-și soarta în propriile mîini, trecînd la edificarea unei orînduiri sociale noi — orînduirea socialistă - poporul român a ob­ținut, într-un timp istoric scurt, realizări de seamă în propășirea sa economică și culturală. Con­ducători și alți reprezentanți ai multor state, vizitînd România, și-au putut face o imagine edi­ficatoare despre progresele po­porului nostru. Cu toate marile succese pe care le-am dobîndit în acești 25 de ani, datorită stării de îna­poiere de la care am pornit, mai avem încă mult de făcut pentru a ajunge la nivelul țărilor dez­voltate. România își propune să depună în continuare eforturi susținute pentru amplificarea potențialului ei economic și în­florirea multilaterală a vieții so­ciale, pentru dezvoltarea știin­ței, învățămîntului, culturii­­, factor de seamă în făurirea unei vieți noi, civilizate pentru ridicarea bunăstării mate­riale și spirituale a întregului po­por. Nu uităm niciodată că un popor poate fi cu adevărat li­ber și independent numai în mă­sura în care își asigură o pu­ternică bază economică, științi­fică și culturală. In același timp, România se preocupă de dezvoltarea colabo­rării cu toate națiunile lumii, fără deosebire de orînduire­­ so­cială. Pentru a ilustra cum se înfăptuiește această politică, voi menționa doar faptul că Româ­nia are în­ prezent relații diplo­matice cu 97 de state și întreți­ne schimburi comerciale cu pes­te 100 de țări. Desigur, ca țară socialistă, România acordă o atenție spe­cială colaborării și cooperării cu celelalte state socialiste ; în același timp, ea se preocupă de extinderea relațiilor, pe planuri multiple, cu toate țările lumii. Considerăm că numai participînd activ la diviziunea internațională a muncii, la circuitul mondial de valori materiale și spirituale pu­tem asigura progresul propriei noastre țări și, totodată, ne pu­tem aduce contribuția la cauza păcii în întreaga lume. Suferind el însuși mult timp asuprirea străină, poporul român își îndreaptă simpatia spre po­poarele ce luptă pentru elibera­rea de sub dominația imperia­listă, pentru dezvoltarea de sine stătătoare, pentru apărarea și consolidarea independenței și suveranității lor naționale. Țara noastră promovează o politică de contacte largi cu tinerele sta­te independente, dezvoltă și este hotărîtă să extindă tot mai mult colaborarea și cooperarea re­ciproc avantajoasă cu aceste state. Pornind de la faptul că pa­cea este indivizibilă și că orice conflict își exercită influența, într-un fel sau altul, asupra tu­turor statelor lumii, România este profund îngrijorată de continua­rea războiului din Vietnam și de perpetuarea conflictului din O­­rientul Apropiat, împreună cu cercurile largi ale opiniei publi­ce mondiale. România consideră necesar să se pună capăt răz­boiului din Vietnam și interven­ției străine în Indochina, să se treacă la retragerea totală din Vietnam a trupelor Statelor Uni­te ale Americii și ale aliaților lor. Poporul vietnamez și celelal­te popoare din Indochina să fie lăsate să-și rezolve singure pro­blemele existenței lor, fără nici un amestec din afară. In acest sens, apreciem Frontului Național că propunerile de Eliberare oferă o bază rațională pentru soluționarea conflictului pe cale politică. In ce privește Orientul Mij­lociu, considerăm că rezolu­ția Consiliului de Securita­te din noiembrie 1967 con­stituie o bază rezonabilă pen­tru rezolvarea politică a conflic­tului din această regiune. Aceas­ta presupune retragerea trupe­lor israeliene de pe teritoriile a­­rabe ocupate, soluționarea ce­lorlalte probleme în conformitate cu interesele tuturor statelor din această­ zonă, asigurarea inde­pendenței și integrității lor teri­toriale. In același timp, apreciem că, pentru a se instaura o pace de durată în Orientul Mijlociu, trebuie să se găsească neapărat o soluție privind situația popu­lației palestiniene, soluție care să țină seama de dorințele și nă­zuințele naționale ale acestei populații. O mare însemnătate pentru pacea lumii ar avea retragerea trupelor S.U.A. din Coreea, asi­­gurîndu-se poporului coreea­n posibilitatea de a-și realiza sin­gur, pe cale pașnică, aspirația spre unificare. România, țară europeană, este vital interesată ca pe continen­tul nostru să se instaureze un cli­mat de respect și încredere între națiuni, să se dezvolte relații noi de colaborare și cooperare între toate statele. Noi conside­răm că există condiții favorabile ca Europa - leagăn al civiliza­ției, care a dat omenirii mari valori materiale și spirituale, dar este și locul de unde au pornit în secolul nostru două războaie mondiale­ să devină o zonă a păcii și cooperării. Aceasta cores­punde nu numai intereselor po­poarelor de pe continent, ci in­tereselor tuturor popoarelor lu­mii. Desigur, consolidarea securită­ții în Europa presupune elimi­narea reziduurilor celui de-al doi­lea război mondial și a perioa­dei războiului rece, recunoaște­rea inviolabilității granițelor e­­xistente și, în general, a schim­bărilor istorice care s-au produs pe continent în epoca postbeli­că. In această ordine de idei, se impune recunoașterea de că­tre toate statele a Republicii De­mocrate Germane, asigurarea participării ambelor state ger­mane la viața politică mondială, inclusiv în cadrul O.N.U. și în alte organisme internaționale. O importanță deosebită în so­luționarea chestiunilor în suspen­sie pe continentul nostru consi­derăm că ar avea realizarea unei conferințe general-europene con­sacrate securității. Apreciind marea însemnătate pe care o au contactele și a­­cordurile bilaterale dintre state, indiferent de orînduirea socială, România dezvoltă ample rapor­turi diplomatice, promovează re­lații multilaterale cu toate țări­le europene. In acest context, în­cheierea tratatului sovieto—vest­­german reprezintă un important pas înainte pe calea normaliză­rii relațiilor interstatale de pe continent. In același timp, considerăm că realizarea unor înțelegeri regio­nale are o însemnătate deosebi­tă pentru destinderea internațio­nală. De aceea, România acțio­nează cu consecvență pentru dezvoltarea unor largi relații de bună vecinătate, înțelegere și colaborare multilaterală cu toate țările balcanice, fără deosebire de orînduire socială, pentru transformarea acestei zone a lu­mii într-o zonă a colaborării și păcii, lipsită de arme nucleare. Pornind de la premisa că or­ganismele internaționale pot juca un rol important în respectarea principiilor dreptului nal și în dezvoltarea internațio­relațiilor dintre state, țara noastră își a­­duce contribuția activă la în­treaga viață a Organizației Na­țiunilor Unite și a celorlalte fo­ruri cu caracter mondial. Este știut că din inițiativa României și a altor state, O.N.U. a adop­tat unele rezoluții importante - și anume cea cu privire la dez­voltarea acțiunilor pe plan regio­nal și a relațiilor de bună ve­cinătate între state cu orînduiri sociale diferite, precum și cea re­feritoare la promovarea în rându­­rile tineretului a idealurilor păcii, respectului reciproc și înțelegerii între popoare. Și actuala sesiu­ne a Adunării Generale a O.N.U. a înscris pe agenda sa de lucru propuneri românești cum sunt : „Consecințele economice și soci­ale ale cursei înarmărilor și e­­fectele sale negative asupra pă­cii și securității", precum și :Ro­lul științei și tehnologiei moderne în dezvoltarea națiunilor și ne­cesitatea întăririi cooperării eco­nomice și tehnico - științifice în­tre state“. La ordinea de zi a actualei sesiuni a organizației noastre se află înscrise o serie de probleme de mare însemnătate internațio­nală, printre care dezarmarea, dezvoltarea colaborării între sta­te, lichidarea colonialismului și a subdezvoltării, apărarea și res­pectarea normelor de drept inter­național, asigurarea securității mondiale. Sperăm că rezoluțiile ce se vor adopta în legătură cu aceste propuneri vitale ale ome­nirii vor fi de natură să exercite o influență favorabilă asupra e­­venimentelor internaționale, vor servi in mod efectiv cauzei pă­cii și destinderii în lume. Domnule președinte, Doamnelor și domnilor. Sesiunea jubiliară a Organi­zației Națiunilor Unite este, du­pă opinia mea, chemată să dea un impuls mai puternic colabo­rării și cooperării internaționa­le, să contribuie la realizarea de noi pași pe calea soluționării problemelor litigioase și a con­flictelor dintre state, la instaura­rea unei păci trainice. Desigur, aceste deziderate se pot reali­za numai prin acțiunea unită a tuturor statelor și popoarelor. In acest sens, d­u­m­nea­voa­st­ră aș supune atenției cons­i­d­e­rentel­e guvernului român cu privire la direcțiile principale către care ar trebui să ne îndreptăm efor­turile pentru soluționarea pro­blemelor stringente ce stau azi în fața omenirii și de care de­pind progresul, pacea și secu­ritatea internațională.­­ Un obiectiv central al vieții internaționale contemporane este acela de a se pune capăt nein­­tirziat războaielor și conflictelor armate actuale dintre state, care constituie un grav pericol pentru pacea întregii omeniri, a se în­ceta orice acte de agresiune, precum și de amestec în trebu­rile interne ale altor state, a se asigura respectarea deplină dreptului popoarelor la autode­­­terminare. O importanță deose­bită ar avea în acest sens recu­noașterea și aplicarea neabătută de către toate guvernele a prin­cipiilor coexistenței pașnice între state cu orînduiri sociale diferi­te. în acest spirit se cere ca toa­te statele să-și asume obligația solemnă de a renunța la folosi­rea forței sau la amenințarea cu forța în rezolvarea problemelor litigioase, de a acționa pentru soluționarea conflictelor dintre ele exclusiv prin mijloace politi­ce, pe cale pașnică, prin inter­mediul tratativelor. — Considerăm, de asemenea, de o importanță primordială ca toate statele să-și ia obligația de a-și întemeia relațiile dintre ele pe deplina egalitate în drep­turi, pe respectarea reciprocă a independenței și suveranității naționale, pe neamestecul în treburile interne și avantajului reciproc. Numai apărarea și res­pectarea cu strictețe de către toate statele a acestor princi­pii poate asigura o colaborare și o cooperare internațională să­nătoasă, poate feri de noi con­vulsii viața internațională, poa­te oferi deplină garanție de se­curitate fiecărui stat. — In rezolvarea problemelor internaționale este necesar să se aibă în vedere respectarea intereselor tuturor popoarelor, iar la elaborarea și înfăptuirea (Continuare în pagina a IV-a) *

Next