Clopotul, octombrie-decembrie 1970 (Anul 26, nr. 2940-3018)

1970-11-25 / nr. 2987

& ^ în ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN BOTOȘANI AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXVI nr. 2987 miercuri 25 noiembrie 1970 4 pagini 30 bani ZAHĂRUL DE BUCECEA PE TRAIECTORIA CELOR ZECE ANI Istoria zahărului de Bucecea a început în urmă cu 10 ani. Construită în inima unei prin­cipale zone de cultură a sfeclei de zahăr, fabrica, pe lîngă func­ția de valorificare a materiilor prime agricole, își exercită pu­ternic rolul de pivot al indus­­triei alimentare a județului. Du­pă numai două campanii de lu­cru, noua capacitate de produc­ție atinge parametrii proiec­tați : media zilnică de prelucra­re — 2 000 de tone de sfeclă. Colectivul de muncă își sărbă­torește succesul. Dar mulțumi­rea nu e totală : fabrica trebuie — și poate — să producă mai mu­lt, tot mai mult, încep cău­tările febrile... 1962. Se concep și se execută modificări esențiale la instala­ția electrică de forță a stației de descărcare hidraulică. Re­zultatul : crește simțitor capa­citatea de alimentare a procesu­lui de fabricație cu materie pri­mă. 1963: Se construiește al doi­lea pod pentru descărcarea me­canizată a autocamioanelor, se fac modificări importante la sis­temul de acționare hidraulică. In acest fel, capacitatea de des­cărcare a podurilor basculante se mărește și se evită procu­rarea pieselor de schimb din import a căror lipsă producea frecvente goluri în producție. 1965. Transportorul (de prove­niență străină) este înlocuit cu un transportor de producție in­digenă. Se elimină stagnările în producție pe seama defectelor ce apăreau pe linia transpor­tului de borhot umed. Media zilnică de prelucrare : 2 173 de tone sfeclă. Primul salt­ 1966. Crește capacitatea de difuziune (extracția zahărului din tăițeii de sfeclă) prin mă­rirea suprafeței perforate a pe­reților despărțitori de la difu­zorul RT. Cantitatea de sfeclă intrată, în medie, zilnic, în fa­bricație : 2 319 tone. 1968. Se concep și se execu­­tă în fabrică două sortatoare de zahăr de mare capacitate care se înscriu pe linia îmbunătăți­rii calității produsului finit, a­­sigurînd o granulație uniformă cerută de STAS. Lucrarea este opera lui D. Filote, C. Mardare, Gh. Teică și C. Todiraș. 1969. In atelierul fabricii se confecționează cea de-a patra mașină de tăiat sfeclă. Se pune astfel capăt strangulării din capul fluxului tehnologic. 1970. După noi perfecționări tehnologice media zilnică de prelucrare crește la 2 600 tone (limita maximă în istoria fabri­cii) ; indicele de extracție a za­hărului, 85,05 la sută (cel mai bun din toți cei 10 ani de ac­tivitate) ; randamentul 14,2 la sută. Producția din ultimii 2 ani a fabricii este echivalentă cu în­treaga cantitate de zahăr pro­dusă în România anului 1938 , din consumul anual de zahăr al fiecăruia din cei 20 milioane de locuitori ai țării, 2,5 kg își are obîrșia aici, pe malul Sire­tului, la Bucecea. Un buchet de 10 ani, e tot­deauna un bun prilej pentru depanarea amintirilor. Aproape jumătate din numărul muncito­rilor de azi au lucrat — ca muncitori constructori — la ri­dicarea fabricii începînd cu săpăturile pentru temelie și pe­ O IN 2 ANI, ÎNTREAGA PRO­DUCȚIE A ROMÂNIEI ANULUI 1938 • APROAPE 12 LA SUTĂ DIN PRODUCȚIA DE ZAHĂR A ȚĂRII; 2,5 KG DE ZAHĂR ANUAL PENTRU FIECARE LO­CUITOR • IN 1970: O PRO­DUCȚIE SUPLIMENTARĂ DE 12 MILIOANE LEI­­nă la acoperiș. Martori oculari —■ Alexandru Buțerchi de la purificare, C. Barbălată — o­­perator la evaporație, Dumitru Iftimie — mecanic la turbine, V. Pintea — mecanic de loco­motivă, Ioan Lupu și T. Ciam­­panela — lăcătuși mecanici ș.a. au crescut și ei o dată cu fa­brica, au învățat ei înșiși (și au învățat la rîndul lor și pe alții) meseria nobilă de a stoar­ce — cu ajutorul mașinilor mo­derne — dulcile zemuri din roadele bogate ale pămîntului. A încerca să apreciezi acum cine lucrează mai bine: fier­­bătorul Iacob Ak­imon, mecani­cul Mihai Apetri care împli­nesc exact 10 ani de muncă în fabrică, sau maistrul Chirilă Gafița, chimista Aurora Pinti­­lie care au venit în fabrică ce­va mai tîrziu, e o adevărată di­ficultate. Maiștrii Dumitru și Grigore Diaconu, Mihai Dănilă și alții s-au format la școala as­pră a greutăților, inerente și aici, ca oricărui început. Co­lectivul s-a integrat însă per­fect, a asimilat pe toți compo­nenții săi sub semnul marelui imn al muncii, sub semnul u­­nei perseverente dorințe de autoperfecționare. Matematica acestui sfîrșit de an, o matematică nouă, bogată în cifre și fapte, făurită de har­nicul colectiv de muncitori, teh­nicieni și ingineri de aici, a­­daugă noi valori absolute po­tențialului economic al județu­lui . Fabrica de zahăr din Bu­cecea contribuie — la realiza­rea angajamentului anual al ju­dețului — cu o producție in­dustrială suplimentară de 12 milioane de lei , 347 tone de zahăr economisit prin reduce­rea pierderilor tehnologice (s-a ajuns la 0,70 la sută față de 0,85 la sută pierderi admise); reducerea aproape la jumătate a duratei campaniei de fabri­cație ceea ce are o influență e­­vident pozitivă asupra randa­mentului economic — iată în­semnările înscrise în cartea de onoare a fabricii în ultimul an din acest cincinal, an de vîrf într-un deceniu de rodnică ac­tivitate. Un deceniu închinat muncii creatoare făuritorii zahărului pentru care de Buce­cea merită cu prisosință felici­tări, ceea ce ne-am și propus de fapt în rîndurile de față. Ing. GH. STOICA directorul Fabricii de zahăr Bucecea V. MAFTEI * Pe șantierul noului hotel din Botoșani Fotografia VALENTIN — înainte de război, ne spu­nea tovarășul Popovici, de la departamentul culturii și învă­­țămîntului a Muntenegrului, re­publica noastră prezenta un fe­nomen extrem de interesant, explicabil doar prin nivelul scă­zut al vieții economice cu răs­­frîngeri și asupra celei spiri­tuale , foarte mulți tineri învă­țau carte, studiau la școli afla­te în afara granițelor țării, și firește rămîneau în străinătate. Din cauza aceasta numărul inte­lectualilor, a oamenilor instruiți, gîndindu-ne la cei ce aveau terminate studii superioare sau chiar medii, era destul de re­dus: înapoierea țării era deci totală. Vă-nchipuiți ce muncă enormă a trebuit dusă pentru înființarea unei rețele de școli generale, care să cuprindă toa­tă populația școlară, licee și facultăți. Scriam intr-un reportaj an­terior că Muntenegrul e o țară deosebit de originală. La peisa­jul ei deosebit se adaugă tra­dițiile culturale, bogata viață spirituală a poporului munte­negrean. Intr-un anume iei a­­ceastă republică se aseamănă cu Maramureșul nostru. In dis­cuțiile pe care le-am avut la Titograd și în alte locuri ni s-au spus suficiente lucruri des­pre creația populară muntene­­greană, despre specificul aces­tor locuri de la portul, cînte­­cele și dansurile locale pină la mâncărurile și băuturile total diferite de alte locuri din țara vecină și cu o bună faimă in­ternă și chiar peste hotare. Aș aminti între acestea din urmă despre așa numita prșutka, o șuncă preparată în mod special de bucătăria muntenegreană, bine condimentată care se ser­vește ca aperitiv în marile res­taurante din Titograd și in sta­țiunile de pe litoral, brînza Nje­­goș sau Lozovaia, o băutură a­­semănătoare rachiului din tes­covină de la noi, foarte bine distilată și cu un număr mare de grade alcoolice. In prezent se întreprind o serie de acțiuni destul de largi pentru conservarea tradițiilor culturii populare. Lucrurile sunt încă la început, dar organele specializate manifestă o grijă deosebită pentru acest lucru. Totuși principala problemă ca­re este pe ordinea de zi se re­feră la învățămînt, la reforma școlii secundare, cum ni s-a spus, înțelegînd prin această formulă dorința unanimă de a lega mai strîns învățămîntul de practică, de cerințele produc­ției, deziderate de fapt ale ori­cărui învățămint modern. Dezvoltarea economică a re­publicii pune cu acuitate pro­blema cadrelor de tehnicieni și ingineri, oameni cu o înaltă ca­lificare care trebuie să stăpî­­nească tehnica cea mai avan­sată, să organizeze producția după tehnologiile cele mai mo­derne. Din 1961 învățămîntul supe­rior a pătruns în Muntenegru o dată cu înființarea facultății de economie, urmată de cea teh­nică orientată cu precădere spre electrotehnică, în 1963 și cea de construcții de mașini, de dată mai recentă. Dorința cea mai arzătoare este ca acestor facultăți, care țin în momentul de față de Universitatea din Belgrad, să li se adauge și alte­le, pentru a se putea înființa Universitatea muntenegreană. In anii următori se vor dezvol­ta noi industrii la Titograd și-n celelalte orașe ale republicii (combinatul de aluminiu e nu­mai unul dintre aceste mari o­­biective economice), se va ter­mina construcția căii ferate Bel­grad — Titograd — Bar, lucra­re deosebit de dificilă datorită condițiilor deosebite pe care le pune terenul și va deschide Iu­goslaviei un drum rapid la ma­rea Adriatică, apoi dezvoltarea țărmului muntenegrean cuprins în planul de dezvoltare a Adria­­ticii de sud, care se face sub egida O.N.U. Toate acestea pun probleme deosebite și pentru știință și cultură. Se vor înfi­ința societăți științifice care vi­zează pe plan mai, îndepărtat să devină secții ale Academiei de științe, se va extinde postul N. CINTEC (Continuare in pagina a lu­-aj Note de drum din R. S. F. Iugoslavia MUNTENEGRUL CULTURAL PROLETARI DIN TOATE TARILE. UNITI­VA I t Redacția și administrația Calea Națională nr. 261 Botoșani Telejen Redactor șef — 11328 Redactor șef adjunct — 11725 Secretariatul de redacție — 12075 Secțiile economică și culturală — 12487 Secțiile viață de partid și construcții de stat — 11106 Secțiile informații și scrisori — 11217 Administrația — 12372 Au început la sate conferin­țele de dări de seamă și ale­geri ale comitetelor comunale de partid. Aria de preocupări a comitetelor comunale de partid este astăzi foarte întinsă. In condițiile cînd a crescut ne­măsurat rolul comunei, ca u­­nitate administrativ - teritorială, cînd activitatea economică și social - culturală a satelor devenit mai bogată și s-a di­a­versificat într-o măsură apre­ciabilă, pretutindeni, în toate sferele de activitate este che­mată să intervină priceperea comitetelor comunale de partid. Purtînd răspunderea pentru întreaga activitate de pe raza comunei, marea majoritate a comitetelor comunale de partid au reușit să realizeze o îndru­mare competentă a organizați­ilor de partid din unitățile e­­conomice de stat și coopera­tiste, instituțiile culturale, să organizeze înfăptuirea hotărî­­rilor de partid și de stat să asigure controlul și îndrumarea economiei și culturii, educarea comunistă a maselor, creșterea influenței și competenței or­ganizațiilor de bază. Ca organe de partid locale, multe comitete comunale de partid, printre care Santa Ma­re, Avrămeni, Trușești, Un­­țeni și-au definit, de la bun început, obiectivele principale spre care să-și concentreze a­­tenția. In mod firesc ele pun în centrul preocupărilor lor soluționarea problemelor din domeniul economiei și, în mod deosebit, a celor din agricultură. Tocmai de aceea, un prim obiectiv al activității comitetelor comunale de partid vizează principala unitate e­­conomică a satului — coope­rativa agricolă de producție. Ceea ce preocupă comitetul co­munal de partid Corlăteni, bu­năoară, este realmente, ca să se manifeste o prezență ac­tivă, calificată, în soluționarea cu competență și răspundere a problemelor majore ce se ridi­că în viața celor trei cooperati­ve agricole de producție. Prin intermediul membrilor biroului și ai comitetului care activează în cooperativele agricole, co­mitetul comunal de partid pă­trunde, nemijlocit, în realitățile din acest important sector eco­nomic, stabilește măsuri politice și organizatorice care permit or­ganizațiilor de partid, conduce­rilor unităților agricole să ac­ționeze cu eficiență. Perma­nent în centrul preocupărilor lui au stat problemele funda­mentale de care depinde dez­voltarea cooperativelor, cum sunt folosirea completă și gos­podărească a fondului funciar și a bazei materiale existente, mobilizarea largă a cooperato­rilor la muncă, folosindu-se în acest scop puternica forță de influențare a celor 400 membri de partid, îndeplinirea punct cu punct a tuturor măsurilor în vederea realizării sarcinilor de producție atît global cît și la fiecare cultură în parte. O ast­fel de manieră i-a permis co­mitetului comunal de partid să imprime activității din agri­cultură un ritm mai viu, să-și exercite influența pentru întă­rirea economico — organizato­rică a celor trei cooperative a­­gricole. Este sugestiv în acest­ sens faptul că anul acesta Co­operativele agricole din Cor­lăteni își îndeplinesc anga­jamentele luate prin contracte,­ numărîndu-se printre unități­le fruntașe. Și în alte locuri comitetele­ comunale de partid, ca cel din Avrămeni, manifestă pricepere în orînduirea cît mai bună a­ muncii, alegînd, totdeauna, din noianul de aspecte ce le ridi­­­că viața cooperativelor agrico­le, pe cele esențiale, fiind a­­dînc,ancorat în realitățile co­munei, stăpîn pe situație, cu­ personalitate proprie, iar pre­zența lui se simte nu numai prin ținerea de ședințe , și­­ e­­­labor­area unor planuri ci, în­deosebi, prin acțiunea de am­ploare care se soldează cu re­zultate pozitive, vizibile în e­­conomie. Nimic din cîte privesc via­ța comunei nu trebuie să scape comitetele comunale de partid, ele răspund direct de întreaga activitate economică, politică, socială ce se desfășoară în co­mună. Dar, principala caracte­ristică ce imprimă calitate ac­tivității unui comitet de partid sau altul este dacă, el reușeș­te să rezolve de sine stătător ■problemele­ ce stau în fața co­­■­operativelor agricole de pro­ducție, dacă a acumulat expe­riența necesară înfăptuirii tu­turor problemelor ce se ridică zi­­ de zi în <­• momia <• ■ [UNK] ■ tor unități și este în stare să aleagă de fiecare caz... ,, a ce este mai important de rezol­vat. Or, tocmai în acest dome­niu­ fundamental, care a stat la baza rațiunii de a fi consti­tuite comitetele comunale de partid, aceea de a se simți­­ răspunzătoare directe de bunul mers al întregii­­ vieți politice și economice și a acționa prompt, "se simt acum și cele mai im­portante deficiențe. Această­­ stare de lucruri se datorește și­­ faptului că unele comitete co­munale de partid, ca cel din Călărași, acordă puțină impor­tanță antrenării tuturor mem­brilor comitetului comunal de partid la rezolvarea sarcinilor (Continuare in pagina a lll-a) COMITETELE COMUNALE DE PARTID IN PRAGUL ALEGERILOR Instantaneu in sectorul croit al F. C. Botoșani Fotografia: I. NEGREA I. A. S. Borzești. Sectorul zooteh­nie Fotografia : I. HELICI CU PLANUL ANUAL ÎNDEPLINIT Colectivul de angajați ai întreprinderii de gos­podărie comunală și lo­­cativă Dorohoi raportea­ză îndeplinirea sarcinilor de producție și a anga­jamentelor asumate pe anul 1970, la data de 20 noiembrie. După cum ne-a infor­mat directorul întreprin­derii, Aurelian Spătaru, planul producției globa­le a fost depășit cu 7 la sută, estimîndu-se pină la sfîrșitul anului o pro­ducție suplimentară de 800.000 lei. Realizări de seamă au fost înre­gistrate la sectoarele co­munal și locativ, care au depășit planul cu 10 și respectiv 8 la sută. Pe indicatori de plan, cele mai bune rezultate s-au obținut la transportul cu autobuzele și taximetrele, băi publice, la prestări industriale, modernizări și întrețineri de străzi. Ca urmare a depășirii planului de producție și a reducerii cheltuielilor, beneficiul planificat pî­­nă în prezent a fost de­pășit cu 274.000 lei. Produs nou la Fabrica de brînzeturi Dorohoi La Fabrica de brînze­turi din Dorohoi a fost introdus în fabri­cație — la cererea în­treprinderii de comerț ex­terior — un nou ment de brînză de sorti­vaci denumit „Tilsit“. Coman­da se referă la 90 de to­ne din acest produs care va fi livrată pină la sfîr­șitul anului în Italia. Noul sortiment com­portă o tehnologie de fabricație mult mai com­plexă decit Cheddar-ul (sortiment cu principală pondere pină acum în producția fabricii) ; pro­cesul de maturare durea­ză în schimb maximum 7 zile iar livrarea se face în forme de 4,5 kg buca­ta. Pentru însușirea pro­cesului tehnologic și re­țetei de fabricație, doi dintre cei mai buni mun­citori brînzari — Gheor­­ghe Rățoi și Eugen Cova­­taru — au urmat cursuri de specializare la Fabri­ca de brînzeturi din Me­diaș, unitate care produ­ce acest sortiment. Primul transport de 8 tone, livrat zilele trecu­te la export, s-a bucu­rat de apreciere din par­tea beneficiarului. PRODUCȚIE RECORD 4146 kg boabe stas, în medie la hectar — acesta e rezultatul pe care îl raportează lucrătorii de la I.A.S. Albești, acum după ce au încheiat des­­făcatul și cîntăritul la recolta obținută de pe cele 2093 ha ce le-au a­­vut cultivate cu porumb. Această producție este un record pentru unitate. Ferma nr. 1, condusă de Avram Doru, a realizat, în medie, 4.427 kg de pe 525 ha . Acum în întreprindere se depun eforturi serioa­se pentru pregătirea vi­itoarei recolte de po­rumb. Circa 75 la sută din suprafața destinată acestei culturi a fost fertilizată cu 300 kg/ha superfosfat, suprafață pe care s-au executat și a­­lături de toamnă. I

Next