Clopotul, aprilie-iunie 1971 (Anul 27, nr. 3094-3171)
1971-05-16 / nr. 3133
Cu aproape un secol în urmă — la 18 ianuarie 1881 — apărea la Botoșani revista „Albina“, una dintre publicațiile locale cele mai vechi. Se subintitula : „Foiță literară și științifică** și avea o apariție săptămânală în 8 pagini, format mic. Era condusă de J. G. Cfjernbach. In titlul revistei, ingenios desenat, era cuprins, în Scurte casete, însuși profilul publicației , economie rurală și casnică, proză și poezie, pagini distractive - recreative, anunțuri și reclame. Revista se adresa, în special, femeilor. Publica, număr de număr, articole, schițe, nuvele — cu preponderență traduceri — note și informații despre și pentru femei, încă din primul său număr, de exemplu, redacția își propune un ciclu de"articole intitulat »Biografii ale unor femei celebre". Găsim înserate, la această rubrică, portretele reginei Franței — Frédegonde; mamei lui Neron — Agripina ; împărătesei romanilor — Messalina și multe altele. Revista obișnuia să publice, pe parcursul mai multor miere, romane în foileton. nuînceputul îl face cu traducerea romanului „Fatalități“ de F. Gerstader, carte cuprinzînd viața uneia dintre cele mai frumoase și mai bogate fete ale New-York-ului, publicată în 22 de numere. Urmează, în ordine, „Casa părăsită“ (subintitulată, „O istorie misterioasă“), traducere din „Suisse illustrée“ de Elena Dumitrovici, „Medalionul“, roman original, ilustrînd viața a două tinere țărănci, „Bobul“ de H. Fsedeke, „Misterele curții din Constantinopol“ etc. Alături de romanul - foileton, în paginile revistei, cititorii găseau articole care cereau forme în condiția socială rea femeii, egalitatea în drepturi, sfaturi adresate femeilor de diferite vîrste, însemnări despre responsabilitatea institutoarerelor, farmacistelor etc. Un sector cu pondere în „Albina“ era poezia , sonete, balade. Iată numai cîteva titluri și autori: „Oameni dobitoace“ de N. Beldiceanu, „Portretul ei“ de Neculau Stan . Bîrlad, niță“ de George „Fata în poe- Nicoleanu, „Un suspin“ de I.V. Adrian, „Unei călugărițe“ de Nicolae Nicoleanu și altele, simple versificații, într-un dulce popular. In cîteva rînduri, grai în revistă și-au făcut loc fabule („Papagalul și celelalte păsări“, „Un uliu către un „Două buți“), comedii cocoș“, („Nr. 66“, „Olga“). Ultima pagină, a opta, era, de obicei, magazin. Ea cuprindea minifoiletoane, epigrame, ghicitori, anecdote, cuvinte încrucișate, o poștă săptămînală a redacției, precum și rubrici de publicitate.ceastă pagină, de pildă, In a. am întîlnit salutul adresat temporanului“, o revistă „Conliterar - științifică ce apărea de două ori pe lună la Iași, reclama ziarului „Paroda“ de la Bîrlad, a cărții „Rouă dimineții“ de Scarlat Moscu, tipărită de tipografia „Librăria nouă“ din Botoșani. De fapt, această unitate — care tipărea și „Albina“ — și-a schimbat denumirea în tipografia „La concurență“. In afară de ziare — în orice limbă și mărime — aici se tipăreau cărți didactice, lucrări tabelare, facturi, ceea ce dovedește tradiția pe care o are orașul nostru în arta tipăritului. Prin conținutul și problematica ei, prin mijloacele publicistice folosite, „Albina“ se înscrie în bogata paletă a presei botoșănene, care, de-a lungul anilor, a contribuit la educarea oamenilor. GH. JAUCA CLOPOTUL O PAGINA 2 „ALBINA BOTOȘANILOR“ Publicație pentru femei Fortă literară și artistică Tipografia „La concurentă" E I Fără zgomot și fără gaze toxice — iată autobuzul viitorului PIGRAME Echipei de fotbal „Textila“ De-ai să joci-nainte, tot așa de „bine“ Victoria (P.T.T.R.) la anul, va fi mereu cu tine ! In primele zile ale săptămînii, unitățile T.A.P.Li. sînt aprovizionate defectuos De îngrozit ce-i, ospătarul Scapă șervetul și paharul. „Clienții ăștia sînt nebuni! Auzi, să-mi ceară bere... luni !“ EPIGRAME EPIGRAME Unui „robot" de restaurant Funcționează foarte bine Cînd o baterie-i... vine !... Pe unele panouri din fața teatrului „M. Eminescu“ apar anunțuri agramate. Am, totuși, îndoieli, oricît de slabe, C-ar fi corecte despărțirile-n silabe . De aceea nu vă recomand metoda... prea dramatică De pe un afiș de teatru să învățați EUGEN HRUȘCĂ gramatică. r II III1 s DIN POȘTA PAGINII „ Diligența Dorohoi-Cucorăni In „Calendarul pentru toți...“ (1863) am întîlnit un „tablou de cursele poștale în toată România“, 30 la număr, printre care și cea dintre Dorohoi și Cucorăni și invers. Căruța pleca din Cucorăni duminica, marți, vineri „noapte la 2 ore și 31“, sosirea în aceleași zile „dimineața la 5 ore", iar din Dorohoi, lunea, joia și sîmbăta „seara la 3 ore“ și sosirea tot în aceeași zi „seara la 6 ore“. In continuarea tabloului, urmează un alt tabel cu taxa diligențelor în care se prevedea că „unu locu de o persoană cu bagaje de 15 oca în valoare de 500 lei, este de lei 3 pentru o oră, sau de 350 stînjeni, iar ce trece peste 15 oră și aratata valoare se plătește cum urmează" — și se menționează taxa „de valoare“, „de greutate“ și „pe depărtare în ore". Valoarea se socotea în lei, greutatea în drumuri și ocă, iar costul „pe depărtare“ — în lei și parale. Cînd te gîndești la drumurile impracticabile de pe vremea aceea, la mulțimea riscurilor care puteau interveni pe cale — și care de multe ori nu erau nici puține și nici neglijabile — pentru noi, cei ce azi, asemenea realități de ieri, par născociri din domeniul fantasticului. Par într-adevăr născociri fantastice cînd te gîndești că azi țara întreagă este străbătută de zeci de curse aeriene, nenumărate trenuri rapide, mii de autobuze care leagă între ele toate localitățile. AL. BARDIERU Dorohoi .■------------------FABULĂ-----------------CORBUL ȘI VULPEA Astă iarnă, în nu știu care zi, Vulpea cu corbul se întîlni Și văzîndu-i cașul ce-n plisc îl ținea Prinse, pe loc, a-i vorbi Cum numai ea poate ști : „O, ce tip elegant! Desigur că, ai „Taunus“ nu „Trabant“ . Negrul costumului tău, serios, E mai negru ca lemnul de abanos. Oare ce-i fi ? Nu știu. Da spun într-o Ești cîntăreț de muzică ușoară ! O, dacă-ai fi, Ce bine-ar fi! Mi-aș pune mai jupa cea mov Și-am merge amîndoi la Brașov, Că acolo — nu știi, frățioare ? E parada muzicii ușoare Și eu umblu pentru selecționare. Hai, cîntă un pic. Nu fi rău ! Vreau să ascult glasul tău, trofeu. De Dan Spătaru, m-am plictisit. Vreau, mă înțelegi ? ceva inedit. Hai cîntă, un pic, te rog eu. Tu ai putea lua „Cerbul de aur. Fiindcă, să știi — și asta ți-o jur — ! Tu ești mai bun decit Aznavouri Numai timiditatea te strică. ’ Hai cîntă, te rog ! O lecuțică !“ ț Dar corbul își puse cașa-ntre gheare ! Și se-așternu liniștit pe mîncare. 1 După ce foamea își ostoi ! Vulpii cam așa-i croncănit „Ii fi matale cumătră vulpe isteață, ! Dar nici eu nu mai sunt nătăfleață ! > Nu mai sunt — și, te rog, să mă crezi — Ca-n vremea fabulistului francez, t Eu sunt o pasăre oarecare, ’ O pasăre... croncănitoare . Și prin aceasta vreau să-ți spui ! Că-mi cunosc lungul ... pliscului“. ^ G. MARTINIUC \ dioară : M. Kogălniceanu - scrisori La 17 august 1834, Mihail Kogălniceanu trimite din Botoșani prima scrisoare tatălui său : „Cu firească plecăciune sărut mina dumitale, băbacă. Noi cu toții am ajuns la Botoșăni în bună sănătate. Caii numai de la poște au fost răi și au venit cam târziu. La gazdă am tras la mătușica Mărioara. Fiindcă poșta în acest minut să pornește, de aceea nu pot să vă scriu mai mult, dacă la Dorohoiu voiu avea mai multă vreme ca să vă scriu mult, lucru care face mîngîierea celuia ce este Aldumitale prea plecat fiu, Mihalache Kogălniceanu. In a doua scrisoare, pomenește iar de Botoșăni și de mătușica Mărioara „unde bezadelele (fiii domnitorului Mihai Sturdza : Dimitrie și Grigorie cu care călătorea) foarte mult s’au mulțămit“. Apoi continuă : „La Dorohoi am făcut zacuscă (am mîncat) la cuconu Dumitrache Ganea, care a avut bunătatea să ne poarte de grijă foarte mult...“. Intr-o altă scrisoare, roagă pe tatăl său să-i scrie la Viena la „poște restante“ — (poșta șăzătoare) unde să găsească scrisoarea cînd va ajunge acolo. La înapoiere spre Moldova, Kogălniceanu scrie din Cracovia la 20 februarie / 4 martie 1838 că în cei trei ani și jumătate cît a stat la Berlin n-a avut nici o bucurie. Acolo, împreună cu „bezădelele singuri eram nevoiți de a trăi supt porunca unui păstor care ne tractarisa (trata) ca niște robi“. EMIL ANTONOVICI Botoșani Din documentele aflate la Arhivele statului din Botoșani rezultă că în anul 1896 s-a pus problema construirii unei căi ferate care să lege Botoșanii de orașul Iași prin Hîrlău și Podu Iloaiei. La 30 octombrie 1896, 7 consilieri județeni prezintă în ședința Consiliului general al județului Botoșani, propunerea de a se face demersurile necesare pentru construirea liniei ferate care să lege orașul Botoșani prin Hîrlău de Iași. Din această propunere cităm : „Considerînd mai ales starea de decădere și de inferioritate în care fatalmente este pusă capitala județului, care cu puțini ani în urmă era „centrul“ țării pentru tranzacțiunile agricole eclipsînd porturile noastre Galați și Brăila, astăzi prin deschiderea liniei Dorohoi — Iași, pe valea Jijiei, se află cu totul părăsită. .. ar aduce cetății noastre (orașului Botoșani n.n.) o izolare și o decădere ireparabilă dacă, din timp n-am gîndi la restabilirea echilibrului car zdruncină atît de greu interesele tirgului Botoșani". Propunerea prezentată de cei 7 consilieri a fost aprobată în unanimitate de Consiliul general al județului care însărcinează pe prefect să facă demersurile necesare. S-a mai făcut propunerea ca linia ferată ce se va construi să treacă din Botoșani la Sulița, de unde o linie să lege de Todireni (pe linia Dorohoi — Iași) și alta să continue la Hîrlău, iar de acolo, prin Podu Iloaiei, la Iași. După aproape 4 ani și anume la 27 mai 1900, problema revine din nou în discuția Consiliului general al județului care, întrunit în sesiune extraordinară, pe baza ordinului Ministerului de interne cu nr. 9802 din 16 mai 1900 și a memoriului inginerului I. B. Cantacuzino, precum și a hărții întocmită de Ministerul Lucrărilor Publice, aprobă în unanimitate propunerea făcută de prefectul județului N. Boldur - Epureanu ca „județul Botoșani să contribuie ca acționar în limitele mijloacelor sale bugetare la construirea liniei ferate de la Podu Iloaiei prin Hîrlău la Botoșani“. Proiectul liniei ferate era ca aceasta să treacă de la Hîrlău prin Sătăi, pe valea Miletinului, prin Chițoveni — Flăminzi — Bosînceni — Copălău și apoi pe valea Sitnei prin Bălușeni — Tocileni — Stăuceni la Botoșani. înainte de această discuție s-a cerut asentimentul tuturor comunelor pe unde era proiectat traseul liniei ferate, care nu numai că au consimțit, dar au adus mulțumiri „deoarece ea (calea ferată) este de interes și folositoare lor“. Totul însă, a rămas... baltă. Prof. L. RAȚĂJ O PROPUNERE DIN ANUL 1896 Calea ferată BOTOȘANI-HIRLAU-IAȘI Ce știți despre statuia pe lingă care treceți ? sau așa cum sînt, nu mai stîrnesc nici curiozitate și, deci, nici răspunsuri la întrebări ca cea de mai sus. Incepînd astăzi prin a oferi unele detalii despre bustul lui Mihai Eminescu, aflat în parcul cu același nume din Botoșani, invităm totodată pe toți cei ce dețin asemenea detalii referitoare și la alte monumente din județ, să le aducă, prin intermediul ziarului, la cunoștința cititorilor. Așadar, despre bustul lui Eminescu, care se află actualmente în grădina publică din Botoșani. Din știrile cuprinse în presa vremii și din inscripțiile aflate chiar pe bust, aflăm că a fost ridicat din inițiativa și prin contribuția directă a studenților din Iași și București. O parte a fondurilor au fost strînse și prin subscripție publică. Acțiunea aceasta a început spre sfîrșitul anului 1889. La 11 septembrie 1890 a avut loc solemnitatea dezvelirii bustului în prezența unui numeros public botoșănean și străin, a reprezentanților presei locale și a corespondenților unor ziare și reviste din Iași și București ca „Tinerimea“, „Constituționalul“, „Românul“, „Revista literară“ ș.a. De asemenea, au participat studenții care fuseseră convocați la cel de-al 11-lea Congres al universitarilor, ale cărui lucrări s-au ținut, în acele zile, tot la Botoșani. De reținut ar fi și hotărîrea studenților congresiști de a strînge noi fonduri în vederea construirii unui local de școală la Ipotești sau la Botoșani, tot în cinstea poetului. Bustul, turnat în bronz și așezat pe un soclu de marmură, a fost amplasat de la început în piața din fața școlii „Marchian.“ Din inscripția aflată în spatele bustului, sub umărul din dreapta, reiese că acesta a fost turnat de către „d. Martin, fondeur — Paris“. Pe soclul de marmură, în față, inițial era gravată inscripția: „Poetului Mihail Eminescu, 1849 — 1889, studenții universitari români, Bucuresci și Iassy, omagiu și admirațiune“, iar în spatele soclului, prima strofă din „Glosă“. Anul nașterii poetului a fost corect modificat — 1850, ulterior, însă nu știm de către cine și cînd. Bustul a stat în fața școlii „Marchian“ pînă în anul 1944, fiind locul unde s-au desfășurat o serie de manifestări culturale legate de comemorarea poetului, ca cele din 1909, 1929 ș.a. In timpul bombardamentului din 7—8 aprilie 1944, școala „Marchian“ a fost distrusă, însă bustul lui Eminescu nu a suferit nici o stricăciune. Ulterior a fost așezat în grădina publică pe locul unde se află și astăzi. Prof. ȘTEFAN CERVATIUC Sîntem siguri că, dacă am pune această întrebare zecilor și sutelor de localnici care se perindă zilnic prin locurile unde se află asemenea statui și monumente — fie în orașul Botoșani, fie în alte așezări din județ — puțini ar fi aceia care ar putea să dea un răspuns, cu de cît detaliat. Fenomenul s-ar putea generaliza, iar explicația constă și în faptul că" obiectele sau " fenomenele (în accepția cea mai largă a noțiunii) cu care ne-am obișnuit din copilărie a le ști, parcă de cînd lumea, acolo unde sînt, remember . O CURSĂ CĂLARE Acum mai bine de optzeci de ani (19 aprilie 1890), locotenentul Teodor Herescu a întreprins o originală cursă călare pe distanța Botoșani — București, folosind iapa „Lelița“. Pe vremea aceea, întreprinderea lui Herescu era cea de a treia cursă călare din Europa. Prima — după cum anunță ziarele vremii — a fost efectuată de austriacul Zubovici, de la Viena la Paris, parcurgînd 1019 km în 15 zile, adică 45 km pe zi. A doua aparține locotenentului român Bonea care a străbătut distanța Focșani — București în 36 de ore. Cel de-al treilea temerar, botoșăneanul Herescu a parcurs distanța de peste 500 km în 6 zile. A ajuns în București în ziua de 24 aprilie 1890, ora 23 seara. • ASCENSIUNE CU BALON Iată și o știre, într-adevăr interesantă : „Aeronautul Giacomo Merighi a făcut ascensiunea cu marele său balon, la Botoșani, în zilele de sîmbătă și duminică (25 — 26 iulie 1892 n.n.) In ambele zile, la grădina „Belvedere“ din Botoșani a venit un public numeros. Aeronautul n-a dezmințit laudele căpătate în capitalele Europei. Balonul s-a ridicat pînă la 1 500 m iar Giacomo, pe un trapez, a executat cele mai grele execuții de gimnastică. Coborîrea a fost lentă. Sîmbătă, balonul a căzut în cimitirul de la Agafton, iar duminică, pe un ogor de pe moșia Luizoaia“. (Gazeta „Voacea Botoșanilor“, nr. 24 din 30 iulie 1892). • GIB. I. MIHAESCU LA BOTOȘANI Gib. I. Mihăescu, „scriitorul foarte radios și foarte comutativ“ — cum îl numește unul din ziarele locale ale timpului — a fost, oaspetele Botoșaniului, în două rînduri: în timpul războiului, ca militar la 8 Vînători și, în martie 1928, împreună cu Mărioara Ventura, cînd, pe scena teatrului nostru, a fost prezentat „Pavilionul cu umbre". „Mă impresionează succesul pe care îl întîmpin în provincie. Nici nu credeam că voiu avea un asemenea noroc“ — declara Gib, după spectacolul de la Botoșani. Primul avion de linie turboreactor Cuvinte încrucișate NOTE... (surpriză) ORIZONTAL : 1.... Pe la capătul opus ; 2.... Irigare ; 3. ... Ființă superioară ; 4. ... Șef de trib african ; 5. ... Nimic ! ; 6. ... Foarte obligat; 7. ... Atît! 8. ..! Bărbatul ciorii; 9 . bară ! (pop) 10 (ban.) A da i Livadă VERTICAL: 1 Ieșit din Marea Roșie ... — De colocolo ! — For suprem ; 2 Una de la orizontal . — Orășel finlandez ; 3. Capul autorului ! — Negru pe alb — Carte bună (pop.) ; 4. Anul trecut (abr. uzuală) — Aproape des ... — Diftong ; 5. Truc . . .nereușit! — Ironie ...fină; 6 Localitate în Australia — Atracții de neînvins ... ; 7. Foarte leneș 1; 8. Plan central — Cercetaș (înv.); 9. Vorbe ... rele ! — La o parte ; 10. Note ... (pl.) — Cu capul în pămînt! IOAN ROMAN PORTUL POPULAR LOCAL coți de pînză. Pînza era îndoită, se croia gura cămășii. Mînicile erau prinse direct de stan, avînd dedesubt para. Pe margini cămașa avea doi crini pentru a-i da lărgirea necesară. Mîneca era largă sau cu o manșetă ce se încheia cu „bunghi“ negri și trei cheutori din ață. Gulerul cămășii, înalt de două degete, cu 2 nasturi negri. La cămașa de soate se puneau pînă ia rbă 11 nasturi negri, doi pe guler și restul de la guler în jos, altfel cămașa nu era frumoasă. (Informator : Șurubaru — Rădăuți Prut). Cămașa era simplă ,neornamentată. Pentru zile de sărbătoare, la guler, la mîneci și la poate apărea „hagiurul“ și „găurelele“. Ornamentele florale apar mult mai tirziu (circa 50 — 60 de ani în urmă). Cioiul unei cămăși aflate într-un muzeu din Bruxelles este identic cu al acestui tip de cămașă. 2. Al doilea tip întîlnit în județul Botoșani este cămașa cu fustă năreană.fustanela nord - duEa trebuie dorată drept o fustanelă cvasiromânească de origine lirică. Cămașa este compusă din stan și poale (fustă). Mîneca era largă. O variantă a acestei cămăși întîlnită în județul Botoșani (Tudora, Sarafinești, Rădăuți Prut, Păltiniș, Lunca etc.) este cămașa națională cunoscută și sub numele de „cămașa cu cuc“ sau „cătașa cu 4 mîneci“ Cămașa națională purtată de flăcău, în zile de sărbătoare, cînd merge la joc, este bogat ornamentată, avînd același croi ca și cămașa amintită mai sus. Deosebirea constă în faptul că această cămașă are 4 mîneci în loc de două. Mînecile erau prinse de stan cu ajutorul unei lucrături făcute cu iglița Cămașa națională avea 4 mîneci deoarece în iureșul jocului, avînd sub mîneca largă o altă mînecă strînsă jos cu o „bentiță“ aceasta nu lasă să se vadă brațul gol ci, dimpotrivă, se puneau în valoare ornamentele florale sau zoomorfe ce erau pe „bentiță“ sau la cotul mînecii de desupt. Prof. ANGELA RÂNEANU In ceea ce privește cămașa bărbătească, deosebim două tipuri : 1. Cămașa foarte veche, „bătrînească“, pentru confecționatul căreia erau necesari 6 Cronica rimată Slujba-i slujbă De cînd vine la servici Pînă pleacă, pe la trei Telefonul nu stă nici Un minut la dumneaei. Pe unii-i cheamă, alții o sună. Ba răspunde, ba întreabă, Toată ziua, ziua bună N-are fata altă treabă. Șeful nu i-o reproșează ! Dimpotrivă, chiar insistă Să vorbească... că-i de bază Postul de telefonistă. DOREL SCHOR FILATELIE PLIC OMAGIAL In ziua de 8 Mai, cînd s-au împlinit 50 de ani de la crearea Partidului Comunist Român, Filiala A.F.R. Botoșani a pus în circulație cel de-al doilea plic omagial dedicat acestui măreț eveniment, sărbătorit de către filateliștii botoșăneni printr-o frumoasă expoziție, organizată la Botoșani. Plicul cuprinde un desen alegoric, tipărit în culorile : roșu, galben și albastru, într-un tiraj de 490 exemplare numerotate. Pe plic au fost aplicate, toate cele 3 valori, de 35, 40 și 55 bani ale seriei „A 50-a aniversare a P.C.R.“ care au fost obliterate cu specială a expoziției ștampila și cu ștampila poștei din Botoșani, purtînd data de 8.571 Mărcile acestei emisiuni, sînt realizate într-o să execuție policromă, frumoamarca de 35 bani reprezentînd un tablou de pictorul Sz Szonyi, marca de 40 bani un desen alegoric cuprinzînd stema partidului și inscripția 50 ani, iar marca de 55 bani, reprodare un alt tablou, al pictorului A. Anastasiu consacrat, aceluiași eveniment. Prof. VASILE ARNÄUTU