Clopotul, aprilie-iunie 1971 (Anul 27, nr. 3094-3171)

1971-05-16 / nr. 3133

Cu aproape un secol în ur­mă — la 18 ianuarie 1881 — apărea la Botoșani revista „Al­bina“, una dintre publicațiile locale cele mai vechi. Se sub­intitula : „Foiță literară și ști­ințifică** și avea o apariție săp­­tăm­ânală în 8 pagini, format mic. Era condusă de J. G. Cfjernbach. In titlul revistei, ingenios desenat, era cuprins, în Scurte casete, însuși pro­filul publicației , economie ru­rală și casnică, proză și poe­zie, pagini distractive - recrea­tive, anunțuri și reclame. Revista se adresa, în spe­cial, femeilor. Publica, nu­măr de număr, articole, schi­țe,­ nuvele — cu preponderen­ță­­ traduceri — note și infor­mații despre și pentru femei, încă din primul său număr, de exemplu, redacția își propu­ne un ciclu de"articole intitu­lat­ »Biografii ale unor fe­mei celebre". Găsim înserate, la această rubrică, portretele reginei Franței — Frédegonde; mamei lui Neron — Agripina ; împărătesei romanilor — Mes­­salina și multe altele. Revista obișnuia să publice, pe parcursul mai multor miere, romane în foileton. nu­în­ceputul îl face cu traducerea romanului „Fatalități“ de F. Gerstad­er, carte cuprinzînd viața uneia dintre cele mai frumoase și mai bogate fete ale New-York-ului, publicată în 22 de numere. Urmează, în ordine, „Casa părăsită“ (sub­intitulată, „O istorie misteri­oasă“), traducere din „Suisse illustrée“ de Elena Dumitro­­vici, „Medalionul“, roman o­­riginal, ilustrînd viața a două tinere țărănci, „Bobul“ de H. Fsedeke, „Misterele curții din Constantinopol“ etc. Ală­turi de romanul - foileton, în paginile revistei, cititorii gă­seau articole care cereau forme în condiția socială re­a femeii, egalitatea în drepturi, sfaturi adresate femeilor de di­ferite vîrste, însemnări despre responsabilitatea institutoare­­relor, farmacistelor etc. Un sector cu pondere în „Albina“ era poezia , sonete, balade. Iată numai cîteva ti­tluri și autori: „Oameni do­­bitoace“ de N. Beldiceanu, „Portretul ei“ de Neculau Stan . Bîrlad, niță“ de George „Fata în poe- Nicoleanu, „Un suspin“ de I.V. Adrian, „Unei călugărițe“ de Nicolae Nicoleanu și altele, simple ver­sificații, într-un dulce popular. In cîteva rînduri, grai în revistă și-au făcut loc fabule („Papagalul și celelalte păsări“, „Un uliu către un „Două buți“), comedii cocoș“, („Nr. 66“, „Olga“). Ultima pagină, a opta, era, de obicei, magazin. Ea cuprin­dea minifoiletoane, epigrame, ghicitori, anecdote, cuvinte încrucișate, o poștă săptămî­­nală a redacției, precum și rubrici de publicitate.­ceastă pagină, de pildă, In a. am întîlnit salutul adresat temporanului“, o revistă „Con­lite­­rar - științifică ce apărea de două ori pe lună la Iași, re­clama ziarului „Paroda“ de la Bîrlad, a cărții „Rouă dimine­ții“ de Scarlat Moscu, tipări­tă de­ tipografia „Librăria nouă“ din Botoșani. De fapt, aceas­tă unitate — care tipărea și „Albina“ — și-a schimbat de­numirea în tipografia „La con­curență“. In afară de ziare — în orice limbă și mărime — aici se tipăreau cărți didacti­ce, lucrări tabelare, facturi, ceea ce dovedește tradiția pe care o are orașul nostru în arta­ tipăritului. Prin conținutul și proble­matica ei, prin mijloacele pu­blicistice folosite, „Albina“ se înscrie în bogata paletă a presei botoșănene, care, de-a lungul anilor, a contribuit la educarea oamenilor. GH. JAUCA CLOPOTUL O PAGINA 2 „ALBINA BOTOȘANILOR“ Publicație pentru femei Fortă literară și artistică Tipografia „La concurentă" E I Fără zgomot și fără gaze toxice — iată autobuzul viito­rului PIGRAME Echipei de fotbal „Textila“ De-ai să joci-nainte, tot așa de „bine“ Victoria (P.T.T.R.) la anul, va fi mereu cu tine ! In primele zile ale săptămînii, unitățile T.A.P.Li. sînt aprovizionate defectuos De îngrozit ce-i, ospătarul Scapă șervetul și paharul. „Clienții ăștia sînt nebuni! Auzi, să-mi ceară bere... luni !“ E­PIGRAME E­PIGRAME Unui „robot" de restaurant Funcționează foarte bine Cînd o baterie-i... vine !... Pe unele panouri din fața teatrului „M. Eminescu“ apar anunțuri agramate. Am, totuși, îndoieli, oricît de sl­abe, C-ar fi corecte despărțirile-n sil­abe . De­ aceea nu vă recomand metoda... prea dramat­ică De pe­ un afiș de teatru să învățați EUGEN HRUȘCĂ gram­atică. r II III1 s ­ DIN POȘTA PAGINII „ Diligența Dorohoi-Cucorăni In „Calendarul pentru toți...“ (1863) am întîlnit un „tablou de cursele poștale în toată România“, 30 la nu­măr, printre care și cea dintre Dorohoi și Cucorăni și invers. Căruța pleca din Cucorăni duminica, marți, vi­neri „noapte la 2 ore și 31“, sosirea în aceleași zile „di­mineața la 5 ore", iar din Dorohoi, lunea, joia și sîm­­băta „seara la 3 ore“ și sosirea tot în aceeași zi „seara la 6 ore“. In continuarea tabloului, urmează un alt tabel cu taxa diligențelor în care se prevedea că „unu locu de o persoană cu bagaje de 15 oca în valoare de 500 lei, este de lei 3 pentru o oră, sau de 350 stînjeni, iar ce trece peste 15 oră și aratata valoare se plătește cum urmează" — și se menționează taxa „de valoare“, „de greutate“ și „pe depărtare în ore". Valoarea se socotea în lei, greutatea în drumuri și ocă, iar costul „pe depărtare“ — în lei și parale. Cînd te gîndești la drumurile impracticabile de pe vremea aceea, la mulțimea riscurilor care puteau inter­veni pe cale — și care de multe ori nu erau nici puține și nici neglijabile — pentru noi, cei ce azi, asemenea reali­tăți de ieri, par născociri din domeniul fantasticului. Par într-adevăr născociri fantastice cînd te gîndești că azi țara întreagă este străbătută de zeci de curse aeriene, nenumărate trenuri rapide, mii de autobuze care leagă între ele toate localitățile. AL. BARDIERU Dorohoi .■------------------FABULĂ-----------------­CORBUL ȘI VULPEA Astă iarnă, în nu știu care zi, Vulpea cu corbul se întîlni Și văzîndu-i cașul ce-n plisc îl ținea Prinse, pe loc, a-i vorbi Cum numai ea poate ști : „O, ce tip elegant! Desigur că, ai „Taunus“ nu „Trabant“ . Negrul costumului tău, serios, E mai negru ca lemnul de abanos. Oare ce-i fi ? Nu știu. Da spun într-o Ești cîntăreț de muzică ușoară ! O, dacă-ai fi, Ce bine-ar fi! Mi-aș pune ma­i jupa cea mov Și-am merge amîndoi la Brașov, Că acolo — nu știi, frățioare ? E parada muzicii ușoare Și eu umblu pentru selecționare. Hai, cîntă un pic. Nu fi rău ! Vreau să ascult glasul tău, trofeu. De Dan Spătaru, m-am plictisit. Vreau, mă înțelegi ? ceva inedit. Hai cîntă, un pic, te rog eu. Tu ai putea lua „Cerbul de aur. Fiindcă, să știi — și­ asta ți-o jur — ! Tu ești mai bun decit Aznavour­­­i Numai timiditatea te strică. ’ Hai cîntă, te rog ! O lecuțică !“ ț Dar corbul își puse cașa-ntre gheare ! Și se-așternu liniștit pe mîncare. 1 După ce foamea își ostoi ! Vulpii cam așa-i croncăni­­­t „Ii fi matale cumătră vulpe isteață, ! Dar nici eu nu mai sunt nătăfleață ! > Nu mai sunt — și, te rog, să m­ă crezi —­­ Ca-n vremea fabulistului francez, t Eu sunt o pasăre oarecare, ’ O pasăre... croncănitoare .­­ Și prin aceasta vreau să-ți spui ! Că-mi cunosc lungul ... plisc­ului“. ^ G. MARTINIUC \ dioară : M. Kogălniceanu - scrisori La 17 august 1834, Mihail Kogălniceanu trimite din Botoșani prima scrisoare tatălui său : „Cu firească ple­căciune sărut mina dumitale, băbacă. Noi cu toții am ajuns la Botoșăni în bună sănătate. Caii numai de la poște au fost răi și au venit cam târziu. La gazdă am tras la mătușica Mărioara. Fiindcă poșta în acest minut să pornește, de aceea nu pot să vă scriu mai mult, dacă la Dorohoiu voiu avea mai multă vreme ca să vă scriu mult, lucru care face mîngîierea celuia ce este Al­dumitale prea plecat fiu, Mihalache Kogălniceanu. In a doua scrisoare, pomenește iar de Botoșăni și de mătușica Mărioara „unde bezadelele (fiii domnitorului Mi­­hai Sturdza : Dimitrie și Grigorie cu care călătorea) foar­te mult s’au mulțămit“. Apoi continuă : „La Dorohoi am făcut zacuscă (am mîncat) la cuconu Dumitrache Ganea, care a avut bunătatea să ne poarte de grijă foarte mult...“. Intr-o altă scrisoare, roagă pe tatăl său să-i scrie la Viena la „poște restante“ — (poșta șăzătoare) unde să gă­sească scrisoarea cînd va ajunge acolo. La înapoiere spre Moldova, Kogălniceanu scrie din Cracovia la 20 februa­rie / 4 martie 1838 că în cei trei ani și jumătate cît a stat la Berlin n-a avut nici o bucurie. Acolo, împreună cu „be­­zădelele singuri eram nevoiți de a trăi supt porunca unui păstor care ne tractarisa (trata) ca niște robi“. EMIL ANTONOVICI Botoșani Din documentele aflate la Arhivele statului din Boto­șani rezultă că în anul 1896 s-a pus problema construirii unei căi ferate care să lege Botoșanii de orașul Iași prin Hîrlău și Podu Iloaiei. La 30 octombrie 1896, 7 consilieri județeni prezintă în ședința Consiliului general al jude­țului Botoșani, propunerea de a se face demersurile ne­cesare pentru construirea li­niei ferate care să lege ora­șul Botoșani prin Hîrlău de Iași. Din această propunere cităm : „Considerînd mai ales starea de decădere și de inferioritate în care fatal­mente este pusă capitala ju­dețului, care cu puțini ani în urmă era „centrul“ țării pentru tranzacțiunile agri­cole eclipsînd porturile noas­tre Galați și Brăila, astăzi prin deschiderea liniei Do­rohoi — Iași, pe valea Ji­­jiei, se află cu totul părăsi­tă. .. ar aduce cetății noas­tre (orașului Botoșani n.n.) o izolare și o decădere ire­parabilă dacă, din timp n-am gîndi la restabilirea echili­brului car zdruncină atît de greu interesele tirgului Bo­toșani". Propunerea prezentată de cei 7 consilieri a fost apro­bată în unanimitate de Con­siliul general al județului care însărcinează pe prefect să facă demersurile necesa­re. S-a mai făcut propunerea ca linia ferată ce se va con­strui să treacă din Botoșani la Sulița, de unde o linie să lege de Todireni (pe linia Dorohoi — Iași) și alta să continue la Hîrlău, iar de a­­colo, prin Podu Iloaiei, la Iași. După aproape 4 ani și a­­nume la 27 mai 1900, pro­blema revine din nou în dis­cuția Consiliului general al județului care, întrunit în sesiune extraordinară, pe baza ordinului Ministerului de interne cu nr. 9­802 din 16 mai 1900 și a memoriu­lui inginerului I. B. Canta­­cuzino, precum și a hărții întocmită de Ministerul Lu­crărilor Publice, aprobă în unanimitate propunerea fă­cută de prefectul județului N. Boldur - Epureanu ca „ju­dețul Botoșani să contribuie ca acționar în limitele mij­loacelor sale bugetare la construirea liniei ferate de la Podu Iloaiei prin Hîrlău la Botoșani“. Proiectul liniei ferate era ca aceasta să trea­că de la Hîrlău prin Sătăi, pe valea Miletinului, prin Chițoveni — Flăminzi — Bosînceni — Copălău și a­­poi pe valea Sitnei prin Bă­­lușeni — Tocileni — Stău­­ceni la Botoșani. înainte de această discuție s-a cerut a­­sentimentul tuturor comu­nelor pe unde era proiectat traseul liniei ferate, care nu numai că au consimțit, dar au adus mulțumiri „deoarece ea (calea ferată) este de in­teres și folositoare lor“. To­tul însă, a rămas... baltă. Prof. L. RAȚĂJ O PROPUNERE DIN ANUL 1896 Calea ferată BOTOȘANI-HIRLAU-IAȘI Ce știți despre statuia pe lingă care treceți ? sau așa cum sînt, nu mai stîr­­nesc nici curiozitate și, deci, nici răspunsuri la întrebări ca cea de mai sus. Incepînd astăzi prin a oferi unele detalii despre bustul lui Mihai Eminescu, aflat în par­cul cu același nume din Boto­șani, invităm totodată pe toți cei ce dețin asemenea detalii referitoare și la alte monu­mente din județ, să le aducă, prin intermediul ziarului, la cunoștința cititorilor. Așadar, despre bustul lui Eminescu, care se află actual­mente în grădina publică din Botoșani. Din știrile cuprinse în presa vremii și din inscrip­țiile aflate chiar pe bust, a­­flăm că a fost ridicat din ini­țiativa și prin contribuția di­rectă a studenților din Iași și București. O parte a fondurilor au fost strînse și prin sub­scripție publică. Acțiunea a­­ceasta a început spre sfîrși­­tul anului 1889. La 11 septem­brie 1890 a avut loc solemni­tatea dezvelirii bustului în prezența unui numeros pu­blic botoșănean și străin, a reprezentanților presei locale și a corespondenților unor ziare și reviste din Iași și Bu­curești ca „Tinerimea“, „Con­stituționalul“, „Românul“, „Re­vista literară“ ș.a. De aseme­nea, au participat studenții care fuseseră convocați la cel de-al 11-lea Congres al universitarilor, ale cărui lu­crări s-au ținut, în acele zile, tot la Botoșani. De reținut ar fi și hotărîrea studenților con­­gresiști de a strînge noi fon­duri în vederea construirii u­­nui local de școală la Ipotești sau la Botoșani, tot în cinstea poetului. Bustul, turnat în bronz și a­­șezat pe un soclu de marmură, a fost amplasat de la început în piața din fața școlii „Mar­chian.“ Din­­ inscripția aflată în spatele bustului, sub umărul din dreapta, reiese că acesta a fost turnat de către „d. Martin, fondeur — Paris“. Pe soclul de marmură, în față, inițial era gravată inscripția: „Poetului Mihail Eminescu, 1849 — 1889, studenții universitari ro­mâni, Bucuresci și Iassy, o­­magiu și admirațiune“, iar în spatele soclului, prima stro­fă din „Glosă“. Anul nașterii poetului a fost corect mo­dificat — 1850, ulterior, însă nu știm de către cine și cînd. Bustul a stat în fața școlii „Marchian“ pînă în anul 1944, fiind locul unde s-au desfă­șurat o serie de manifestări culturale legate de comemora­rea poetului, ca cele din 1909, 1929 ș.a. In timpul bombardamentu­lui din 7—8 aprilie 1944, școa­la „Marchian“ a fost distrusă, însă bustul lui Eminescu­ nu a suferit nici o stricăciune. Ul­terior a fost așezat în grădi­na publică pe locul unde se află și astăzi. Prof. ȘTEFAN CERVATIUC Sîntem siguri că, dacă am pune această întrebare zecilor și sutelor de localnici care se perindă zilnic prin locurile unde se află asemenea statui și monumente — fie în orașul Bo­toșani, fie în alte așezări din județ — puțini ar fi aceia care ar putea să dea un răspuns, cu­ de cît detaliat. Fenomenul s-ar putea generaliza, iar explica­ția constă și în faptul că" o­­biectele sau " fenomenele (în accepția cea mai largă a no­țiunii) cu care ne-am obișnuit din copilărie a le ști, parcă de cînd lumea, acolo unde sînt, r­emember . O CURSĂ CĂLARE Acum mai bine de optzeci de ani (19 aprilie 1890), loco­tenentul Teodor Herescu a întreprins o originală cursă că­lare pe distanța Botoșani — București, folosind iapa „Lelița“. Pe vremea aceea, întreprinderea lui Herescu era cea de a treia cursă călare din Europa. Prima — după cum anunță ziarele vremii — a fost efectuată de austriacul Zubovici, de la Viena la Paris, parcurgînd 1019 km în 15 zile, adică 45 km pe zi. A doua aparține locotenentului român Bonea care a străbătut distanța Focșani — București în 36 de ore. Cel de-al treilea temerar, botoșăneanul Herescu a parcurs dis­­tanța de peste 500 km în 6 zile. A ajuns în București în ziua de 24 aprilie 1890, ora 23 seara. • ASCENSIUNE CU BALON Iată și o știre, într-adevăr interesantă : „Aeronautul Gia­como Merighi a făcut ascensiunea cu marele său balon, la Botoșani, în zilele de sîmbătă și duminică (25 — 26 iulie 1892 n.n.) In ambele zile, la grădina „Belvedere“ din Boto­șani a venit un public numeros. Aeronautul n-a dezmințit laudele căpătate în capitalele Europei. Balonul s-a ridicat pînă la 1 500 m iar Giacomo, pe un trapez, a executat cele mai grele execuții de gimnastică. Coborîrea a fost lentă. Sîm­bătă, balonul a căzut în cimitirul de la Agafton, iar dumini­că, pe un ogor de pe moșia Luizoaia“. (Gazeta „Voacea Bo­toșanilor“, nr. 24 din 30 iulie 1892). • GIB. I. MIHAESCU LA BOTOȘANI Gib. I. Mihăescu, „scriitorul foarte radios și foarte co­mutativ“ — cum îl numește unul din ziarele locale ale timpu­lui — a fost, oaspetele Botoșaniului, în două rînduri: în timpul războiului, ca militar la 8 Vînători și, în martie 1928, împreună cu Mărioara Ventura, cînd, pe scena teatrului nos­tru, a fost prezentat „Pavilionul cu umbre". „Mă impresionează succesul pe care îl întîmpin în pro­vincie. Nici nu credeam că voiu avea un asemenea noroc“ — declara Gib, după spectacolul de la Botoșani. Primul avion de linie turboreactor Cuvinte încrucișate NOTE... (surpriză) ORIZONTAL : 1.... Pe la capătul opus ; 2.... Irigare ; 3. ... Ființă superioară ; 4. ... Șef de trib african ; 5. ... Nimic ! ; 6. ... Foarte o­bligat; 7. ... Atît! 8. ..! Băr­batul ciorii; 9 . bară ! (pop) 10 (ban.) A da i­ Livadă VERTICAL: 1 Ieșit din Marea Roșie ... — De colo­­colo ! — For suprem ; 2 Una de la orizontal . — O­rășel finlandez ; 3. Capul­­ autorului ! — Negru pe alb — Carte bună (pop.) ; 4. A­­nul trecut (abr. uzuală) — A­­proape des ... — Diftong ; 5. Truc . . .nereușit! — Iro­nie ...fină; 6 Localitate în Australia — Atracții de ne­învins ... ; 7. Foarte leneș 1; 8. Plan central — Cercetaș (înv.); 9. Vorbe ... rele ! — La o parte ; 10. Note ... (pl.) — Cu capul în pămînt! IOAN ROMAN PORTUL POPULAR LOCAL coți de pînză. Pînza era în­doită, se croia gura cămășii. Mînicile erau prinse direct de stan, avînd dedesubt para. Pe margini cămașa avea doi crini pentru a-i da lărgirea necesară. Mîneca era largă sau cu o manșetă ce se încheia cu „bunghi“ negri și trei cheutori­­ din ață. Gulerul cămășii, înalt de două degete, cu 2 nasturi negri. La cămașa de soate se puneau pînă ia rbă­ 11 nasturi negri, doi pe guler și restul de la guler în jos, altfel cămașa nu era frumoasă. (In­formator : Șurubaru — Ră­dăuți Prut). Cămașa era sim­plă ,neornamentată. Pentru zi­le de sărbătoare, la guler, la mîneci și la poate apărea „ha­­giurul“ și „găurelele“. Orna­mentele florale apar mult mai tirziu (circa 50 — 60 de ani în urmă). Cioiul unei cămăși aflate într-un muzeu din Bruxelles este identic cu al acestui tip de cămașă. 2. Al doilea tip întîlnit în județul Botoșani este cămașa cu fustă năreană­.­­fustanela nord - du­Ea trebuie dorată drept o fustanelă cvasi­ro­mânească de origine lirică. Cămașa este compusă din stan și poale (fustă). Mîneca era largă. O variantă a acestei că­măși întîlnită în județul Boto­șani (Tudora, Sarafinești, Ră­dăuți Prut, Păltiniș, Lunca etc.) este cămașa națională cu­noscută și sub numele de „că­mașa cu cuc“ sau „căt­­așa cu 4 mîneci“ Cămașa națională purtată de flăcău, în zile de sărbătoare, cînd merge la joc, este bogat ornamentată, avînd același croi ca și că­mașa amintită mai sus. Deose­birea constă în faptul că aceas­tă cămașă are 4 mîneci în loc de două. Mînecile erau prinse de stan cu ajutorul unei lucrături fă­cute cu iglița Cămașa naționa­lă avea 4 mîneci deoarece în iureșul jocului, avînd sub mîneca largă o altă mînecă strînsă jos cu o „bentiță“ a­­ceasta nu lasă să se vadă bra­țul gol ci, dimpotrivă, se pu­neau în valoare ornamentele florale sau zoomorfe ce erau pe „bentiță“ sau la cotul mî­­necii de desupt. Prof. ANGELA RÂN­­EANU In ceea ce privește cămașa bărbătească, deosebim două tipuri : 1. Cămașa foarte veche, „bă­­trînească“, pentru confecțio­­natul căreia erau necesari 6 Cronica rimată Slujba-i slujbă De cînd vine la servici Pînă pleacă, pe la trei Telefonul nu stă nici Un minut la dumneaei. Pe unii-i cheamă, alții­ o sună. Ba răspunde, ba întreabă, Toată ziua, ziua bună N-are fata altă treabă. Șeful nu i-o reproșează ! Dimpotrivă, chiar insistă Să vorbească... că-i de bază Postul de telefonistă. DOREL SCHOR FILATELIE PLIC OMAGIAL In ziua de 8 Mai, cînd s-au împlinit 50 de ani de la crea­rea Partidului Comunist Ro­mân, Filiala A.F.R. Botoșani a pus în circulație cel de-al doi­lea plic omagial dedicat aces­tui măreț eveniment, sărbăto­rit de către filateliștii boto­­șăneni printr-o frumoasă ex­poziție, organizată la Botoșani. Plicul cuprinde un desen a­­legoric, tipărit în culorile : ro­șu, galben și albastru, într-un tiraj de 490 exemplare nume­rotate. Pe plic au fost aplica­te, toate cele 3 valori, de 35, 40 și 55 bani ale seriei „A 50-a a­­niversare a P.C.R.“ care au fost obliterate cu specială a expoziției ștampila și cu ștampila poștei din Botoșani, purtînd data de 8.5­71 Mărcile acestei emisiuni, sînt realizate într-o să execuție policromă, frumoa­marca de 35 bani reprezentînd un ta­blou de pictorul Sz Szonyi, marca de 40 bani un desen alegoric cuprinzînd stema par­tidului și inscripția 50 ani, iar marca de 55 bani, reprodare un­ alt tablou, al pictorului A. A­­nastasiu consacrat, aceluiași eveniment. Prof. VASILE ARNÄUTU

Next