Clopotul, 1977 (Anul 33, nr. 4281-4332)
1977-01-21 / nr. 4283
ZILELE EMINESCU Un unanim omagiu Intr-un studiu de penetrantă intuiție și înțelegere, C. Noica afirma despre Eminescu : „A apărut în lumea noastră un om care-a înțeles să fie om deplin. Cineva care n-a voit să fie al doilea“. Sărbătorindu-l anul acesta în cadrul ediției a V-a a Zilelor sale, și integrîndu-i omagierea în originalele manifestări ale Festivalului național al educației și culturii socialiste „Cîntarea României“. Comitetul județean de cultură și educație socialistă Botoșani, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din R.S. România și cu U.T.M. a săvîrșit unul din necesarele și prestigioasele gesturi pe care aceste meleaguri rodnice se cuvine a le săvîrși în fața celui mai prețios rod al vocației poetice românești. In dimineața zilei de 15 ianuarie, parcă mai distinct ca oricînd, se coloraseră și răsunau eminescian pădurea și dealurile molcome ale Ipoteștilor, zăpada devenind semn al purității lui creatoare. La școala din Ipotești, împodobită realmente cu ingenioasă și simbolică fantezie, în fața unui auditoriu local devotat sufletește fiului lor cel mai veșnic, după cuvîntul de deschidere susținut de Dumitru Ignat în numele Comitetului județean de cultură și educație socialistă Botoșani și după căldurosul salut adus de Mircea Radu Iacoban în numele conducerii Uniunii Scriitorilor din R. S. R. și al Asociației Scriitorilor din Iași, și-au succedat vocile, sentimentele și metaforele 14 poeți oaspeți și botoșăneni : Sergiu Adam, Ion Beldeanu, Radu Cimed, George Chirilă, George Damian, Valentin Deșliu, Ion Horea, Ion Iuga, Dumitru Ignat, Lucia Olani Nenati, Dumitru Țiganiuc, Lucian Valea, Dragoș Vicol și Romulus Vulpescu. Ii amintesc în ordinea alfabetică deoarece mai mult ca la precedentele ediții a existat, mai presus de rangul liric al fiecăruia, o comuniune spirituală și o dorință unanimă a poeților de a conjuga un cor liric de substanță, de elevată și pioasă recunoștință în fața urmașilor lui Eminescu și-n fața prezenței sale statornice întruchipată în operă de geniu. O comuniune de sensibilitate și unanim omagiu care s-au făcut simțite în spectacolul de poezie de duminică seara, dat la teatrul „M. Eminescu“, spectacol adîncit în valențele artistice, prin prezența unor actori de notorietate ca Marietta Sadova, Maria Cupcea, Dan Nasta (ca întotdeauna inegalabil), Constantin Codrescu, Gheorghe Leahu, Constantin Sava, precum și Tănase Cazimir de la Teatrul „Mihai Eminescu“ Botoșani. S-a aplaudat cu pasiune, s-au reamintit gesturile de recunoștință ale lui Geo Bogza față de Eminescu, s-au dăruit garoafe proaspete. Dar cred că inimile autorilor și artiștilor invitați au fost cele mai autentice garoafe, în plină iarnă aplecate firesc in fața poetului însuși a cărui respirație s-a cristalizat în poeme de diamant, in sinteze de existență. Dumitru ȚIGANIUC UN FESTIVAL AL MUNCII,AL CREAPEI EMINESCU - geniu multilateral Această temă generoasă a reunit, în sala de marmură a teatrului, numeroși iubitori ai creației eminesciene. Au prezentat comunicări științifice prof. dr. Eugen Todoran — „Andrei Mureșan — personaj dramatic“, prof. dr. Ovidiu Papadima — „Andrei Mureșan, erou revoluționar“, prof. dr. doc. Constantin Ciopraga — „Poezia începutului de țară la Mihai Eminescu“, prof. dr. I. D. Lăudat — „Eminescu și teatrul“. Au mai avut intervenții interesante prof. dr. Ileana Berlogea, lector dr. Ioana Mărgineanu și lector dr. Elisabeta Munteanu. Referenții ne-au descoperit laturi noi ale creației eminesciene, punînd în evidență multilateralitatea geniului eminescian. (In fotografie, un aspect de la dezbatere). e Teatrul „V. I. Popa“ din Bîrlad a prezentat în deschiderea „Zilelor de teatru Eminescu“ spectacolul eminescian „Mira“. Spectatorii botoșăneni au avut ocazia comparației a două viziuni regizorale (premiera absolută s-a datorat colectivului teatrului botoșănean). Teatrul de stat din Oradea a fost prezent la „Zilele Eminescu“ prin actorii Kisszörek Ildikó și Varga Vilmos, care au susținut un recital de poezie eminesciană în limba maghiară. • Concert de romanțe. Tenorul Traian Uilecan a fost invitatul filarmonicii cu ocazia „Zilelor Eminescu“. A cîntat romanțe pe versuri de Eminescu, acompaniat de orchestra filarmonică botoșăneană. • La Flămînzi, se realizează un film documentar. • La căminul cultural din Trușești, marți seară, actorii teatrului „Mihai Eminescu“ au prezentat spectacolul „Secret de familie“. . „Mîndru plai botoșănean“ Luni, 17 ianuarie a.c. s-a desfășurat pe scena căminului cultural Cordăreni o șezătoare folclorică, a treia de acest gen, organizată de Centrul de îndrumare a creației populare și a mișcării artistice de masă. Au participat rapsozi și poeți populari, soliști vocali și instrumentiști din județ și din municipiu. Este demnă de remarcat evoluția scenică a poeților populari Dumitru Andrieș, Gheorghe Cașcaval și Haralambie Moraru, a soliștilor vocali : Petronela Rusu, Aurica Frodan, Florin Crețu, Elena și Viorica Balahura, Lucia Zelincă, Tatiana Roșu, Minodora Condurache, Geta Antonică ș.a. Acompaniamentul a fost asigurat de orchestra „Rapsozii Botoșanilor“ sub conducerea dirijorului Ioan Cobîlă. în partea a doua a acestei șezători s-a desfășurat programul formației de dansuri și al tarafului din comuna Cordăreni. (De la C. Lupu). CLOPOTUL nr. 4283/1977 * Educația și cultura socialistă Premieră absolută „MUREȘANU“ Spectacolul princeps al „Zilelor de teatru Eminescu“ l-a constituit premiera absolută „Mureșanu“ prezentată în seara zilei de 15 ianuarie de colectivul teatrului botoșănean, teatru care poartă numele poetului. Consecvenți inițiativei de a valorifica opera dramatică a lui Eminescu, dîndu-i chip și viață scenică. — Constantin Dinischiotu, directorul teatrului botoșănean și regizorul Ion Olteanu, artist emerit au înscris în istoria teatrului cea de-a patra premieră absolută „Eminescu“. Evenimentul — căci un spectacol Eminescu se cuvine a fi numit neapărat eveniment — a fost, fără îndoială așteptat cu interes și emoție. Cu emoție pentru că oricît de bune sînt bunele intenții — rezultatul unei asemenea întreprinderi nu trebuie să umbrească nici o clipă locul înalt și sfînt pe care Eminescu îl are în spiritualitatea românească. Răspunde premiera acestei prime condiții ? Este „Mureșanu.“ o realizare de referință pentru teatrul botoșănean ? Andrei Mureșanu — poet și de Mihai Eminescu luptător, unul din revoluționarii înflăcărați de la 1848 din Transilvania, a însuflețit lupta revoluționarilor transilvăneni cu poezia sa — „Deșteaptă-te române !“. Cîntate pe o melodie de Anton Pann, înflăcăratele versuri au constituit marșul revoluționarilor români, o adevărată „Marseillaise“ cum a fost denumit în epocă. Chipul poetului patriot l-a inspirat pe Eminescu care a scris un poem faustian cunoscut în trei reluări, trei variante (1860, 1871 și 1876 și care (în transcrierea lui Marin Bucur) au constituit textul de plecare. Ca modalitate de spectacol — după cum mărturisește regizorul — s-a apelat la tragedia antică de expresie românească. Judecând rezultatul, dintr-un erou concret — și o situație revoluționară concretă — s-a ajuns mai degrabă la o idee de erou, prea abstractă pentru scenă. Cred că de aici vine și ideea costumelor (arh. Maria Bortnovschi), costume ciudate care nu au nimic românesc, nimic în legătură cu epoca, derutante pentru spectator. Dacă regizorul a refuzat în spectacol fixarea în timp, cu atît mai derutant ni se pare mențiunea ce se face în caietul-program, că scena finală este aprinderea focului la Monumentul de la Moisei — Maramureș ridicat în memoria celor care s-au jertfit luptînd împotriva hitleriștilor și hortyștilor. De ce această trimitere, de ce atît de fixat momentul, de ce nu la Monumentul eroului necunoscut ? Efectul scenic — e asigurat : aprinderea torțelor — dă măreție și solemnitate finalului, e adevărat. Folosirea în spectacol a excelentului cor condus de profesorul Gheorghe Cojocaru (autorul muzicii) este iarăși, salutară. Dar fragmentarea poemului în sute de bucățele repartizate „pe roluri“ arbitrar alcătuite sau personajului titular din măreția și complexitatea în care l-a gîndit Eminescu. Bine distribuit în rolul principal actorul Viorel Baltag care a realizat un Mureșan într-un registru complex mergînd de la durere și îndoială pînă la patosul revoluționar. Modestia rolurilor nu a permis nici o altă strălucire (au jucat Silvia Brădescu, Elena Ligi, Lucreția Nița Rusu, Boris Mtandric, Flo Perevoznic, Jean Mardick, Gheorghe Haucă, Teodor Brădescu ș.a.) ; o mențiune specială pentru Doru Buzea, vocea lui frumoasă, spunerea nuanțată, echilibrată l-ar fi recomandat chiar pentru rolul titular al poemului. Scenografia — am mai scris — este datorată lui Vida Geza, artist al poporului, încă o semnătură prestigioasă la acest ultim spectacol din seria premierelor „Eminescu“. Mariana BRĂESCU Cronica dramatică Oamenii asculta și cred brigada artistică Mă ocup de mulți ani de brigada artistică din Joldești, comuna Vorona. M-am convins de un adevăr , pentru ca brigada artistică să-și poată îndeplini funcția politico-educativă, conținutul programelor trebuie să fie ancorat în miezul problemelor social-economice și etice caracteristice colectivităților din unitățile economice și social-culturale ale comunei. In felul acesta putem interveni pentru perfecționarea relațiilor dintre oameni, pentru promovarea principiilor eticii și echității socialiste. O altă condiție principală a viabilității brigăzii artistice constituie operativitatea în acționarea și selecționarea faptelor, în găsirea veșmîntului artistic cel mai potrivit și în prezentarea acestor fapte în fața oamenilor. Colectivul nostru de creație este format din toți membrii brigăzii. Un sprijin foarte prețios în descoperirea celor mai semnificative fapte, întîmplări din viața satului, îl primim din partea organelor locale de partid și de stat. In general, pot afirma că textele întocmite și prezentate de noi au răspuns întotdeauna operativ unor probleme reale și concrete din sat. Ele au fost stimulente morale pentru consătenii exemplari, pe care i-am scos din anonimat și i-am popularizat, dar au prilejuit și aprige dezbateri și reflecții pe marginea unor fapte care vin în contradicție cu etica și echitatea socialistă. In cele 15—20 de minute de program, cînd dezvăluim prompt și curajos anumite lipsuri și tare morale, într-o formă artistică adecvată, oferind și soluții de îndreptare, între artiști și publicul din sală se crează un sentiment de solidaritate. Deseori publicul reacționează pe loc, în timpul spectacolului, cu replici de acest gen: „ustură, dar vindecă“, „numai vorba e de el”, „mai sunt și alții care trebuiesc dați pe râzătoare“ etc. Asemenea spectacole sunt urmate, zile în șir, de comentarii pozitive, de reluarea de către oameni, a unor melodii și versuri satirice reușite. Sînt urmate, fără îndoială, și de înlăturarea lipsurilor semnalate. Munca continuă, plină de căutări, dragostea tuturor membrilor brigăzii pentru acest gen de artă, experiența cîștigată printr-o activitate îndelungată, au integrat brigada noastră în viața satului. Ea este ascultată și crezută de oameni, îi ajută pe oameni să-și transforme conștiința. Clement CIUBOTARU instructor și textier al brigăzii artistice din Joldești — Vorona La atragerea publicului foarte numeros în concertul de vineri, 14 ianuarie — a contribuit, cu siguranță, și elementul de noutate pe care îl propunea iubitorilor de muzică, dar și amatorilor de inedit, prezența pe podiumul de concert a chitaristului Vladimir Mikulka din R. S. Cehoslovacă. O elevată întîlnire artistică a făcut caderea întregului auditoriu încresă fie satisfăcută la modul cel mai fericit. Inefabila muzică vivaldiană a căpătat un plus de farmec, poezia și strălucirea muzicii din însorita și străvechea stație iradiind cu convingătoare căldură de pe strunele acestui instrument, rar întîlnit în astfel de împrejurări — chitara. Piesa pentru chitară și orchestră de F. Carulli, avînd un caracter mai accentuat de virtuozitate, a pus în evidență tehnica impe Cronica muzicală Eveniment muzical inedu cabilă a solistului și posibilitățile armonico - polifonice ale instrumentului, iar piesele oferite la bis — îndeosebi „Preludiu” de Cl. Debussy — au prilejuit și realizarea unor interesante efecte timbrale. Restul programului s-a situat la nivele variabile de realizare artistică. Simfonia a VII-a în la major, opus 92 de Ludwig van Beethoven a lăsat o impresie generală bună, grație mai ales vijeliosului final, dar Dansurile românești de Theodor Rogalski au fost prezentate, din păcate, într-o formă nedesăvîrșită, schimbările dese ale tempoului îndesebi, devenind una din cauzele principale ale desincronizărilor și lipsei de echilibru dintre planurile sonore, în loc să sporească frumusețea interpretării acestor piese de inspirație autentică populară. Ioan ȚURCANU 3