Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-06-11 / nr. 43
Romanii pe sprijinirea Magiariloru, pana candu d’in cea a 11 a parte li se voru pune câteva greutati. Candu intre astu felu de impregiurari puntul 1 si alui 2 voru fi asiediate, si candu voru veni pe tapetu cestiunile dietei si a senatului imperiale, ce va urmă nu se pote sei, pentru acea nici nu poate fi obiectul unui programu. Io repeteza: Recunoscerea drepturiloru natiunei romane, in deplina estensiune, acestuia e unicul puntu, d’in care consta programul natiunei magiare; cum se va continuă la tertipul seu si cum se va întregi, acesta depinde de la impregiurari.“ Corespundintie. Aradu 25. Maiu 1863. Onorata Redactiune! In corespundintia cito 2. Maiu a. c. publicata in Nr. 39—-40. a Telegrafului Romanu d’in Sabiiu in carea pseudonimulu Melarianu descrie prim’a adunare a assotiatiunei natiunali pentru cultur’a si conversarea poporului romanu, in fine ca dovada despre cultur’a sa proprie sociala, fara de a-si fi cascigatu in lucru positiva sciinta-navalesce in contr’a direptiunei preparandiali d’in Aradu calumniandu-o fara totu temeiulu, d’in care causa direptiunea locale a preparandiei vatemata prin astfelu de atacu netemeinici, si tiene de detorintia a se dechiara in asta privintia pentru a informa pre on. publicu cetitoriu si pentru ca pseudonimului Melarianu se i se arete oglind’a in care densul se pota vedé pripit’a si necumpenit’a sa purcedere in contr’a Dîrectiunei preparandiali, carea de altmintrea in acestu obieptu numai innaintea superiorității sale ar avea se sensâ. On. Rederogata a concede locu acestei dechiaratiuni in colonele Concordiei. Deci: Calumni’a pseudonimului este, ca direptiunea preparandiei d’inadinsu ar fi intrebuintiatu mesure disciplinari după care preparandu se nu pota lua parte la servitiulu domnedieescu, celebratii in diu’a adunarei asotiatîunei d’in Aradu. Aceast’a e o calumnia grosolana, câ ce direptiunei nefacandu-i-se cunoscuta ca se va tine venisancte, nici ca au potutu se intrebuintiedie mesure spre impedecarea tenerimei studinte de la mérgerea la besérica, ba ce e mai multu. Direptiunea preparantttrrî nici o caua nu a fbstu provocata spre a lua parte la afacerile asptiatiunei, maniei la prima adunare nu au fostu invitata. Ore impregiurare cumca Direptiunea preparandiei nu au fostu provocata a lua parte in afacerile asotiatiunei, este gresiala au ba? Direptiunea nu voesce a disceptu, cu ce intemeiatorii asotiatiunei avendu dreptulu de a eschide pe oricine d’in asotiatiune negresitu ca au avutu si acelu dreptu ca pre direptiunea locala a preparandiei romane se nu o provóce, inse are fost’au aceast’a cu cuviintia; si are este corespundietoria scopului asotiatiunei ! judece onoratulu publicu, si apoi judece si intieleptulu pseudonimu Melarianu ? In astfelu de giursturi direptiunea Preparandiei nu au potutu se faca alt’a de câtu se se retragă, ca subtruderea nu ar fi conforme demnității diregatoriei. Direptiunea Preparandiei dara in privinti’a aceasta au remasu cu totulu pasiva, fara a se fi pusu precum dice pseudonimul Melarianu in contrastu cu corporatiunea nationale. Pseudonimul Melarianu nici candu nu va fi in stare cu date a pasi in contra direptiunei, cumca pre cineva ar fi abatutu de la sprijinirea asotiatiunei; si direptiunea nici candu nu si-au arogatu sie Domnedieu scie pe ce cali singura a fi in stare a ferici pre romani, prin urmare pseudonimul Melarianu nu au fostu indreptafcitu cu minciuni goale a calomnia direptiunea scolara, carea altcumu avendu sféra sa prescrisa, ca direptiune in afacerile asptiatiunei nici ca potea se fie faptuitoare. Cumca tenerimea preparandiale nu au luatu parte in servitiulu Domnediescu pentru invocarea spiritului santu, e adeveratu; inse acea cumca prin direptiune ar fi fostu impedecata, e scornitura. Preparandu deaca nu aveau prelégere ordenaria, ne gresitu poteau merge la S. besérica, ca acea nici candu nu li s’au opritu; au dera pseudonimul Melarianu nu scie cumca dela 8 pana la 10 ore preparandii in dilele comuni au prelégeri, de la cari nu este iertatu nici Direptiunei a-i dispensa, cu atâtu mai putinu altulu, care nici nu are de a dispune cu preparandii? nuse pote ca pseudonimulu Melarianu va dice cumca candu e vorb’a de unu scopu santu natiunale; atunci direptiunea poteâ se amane prescris’a era de prelégere pe alta ora, ce cu buna seama poteâ se se intemple, deaca conducătorii solemnității nu ar fi negrigitu a insciintia pre Direptiunea Preparandiei, si după régulele cuvenintiei ar fi recercatu-o cumca spre acestu scopu se faca dispuseciuni ca preparandii se pota lua parte la solemnitatea invocarei spiretului santu; inse de oarece Direptiunea Preparandiei nici insciintiata nu au fostu despre tinerea invocării spiretului santu; nici recercata spre a face dispuseciuni ca preparandii se se infotisiedie la aceasta solemnitate, intrebu pre pseudonimul Melarianu ce cugeta? in ce tipu poteau preparandii in tempul prelégerii se méarga la besérica sau dóra D. Melarianu socotesce cumca Preparandia este institutu anarchiou, unde totu insulu pote face ce voesce ? si preparandii suntu turma părăsită care póte fi comandata prin ori cine altulu ? au dora in fine D. Melarianu nu scie cumca preparandii fara dispensatiunea si dispuseciunea Direptiunei in tempulu prelégeriloru nu potu parasi scol’a? si nu scie cumca deaca cineva voesce de la preparandi servitiu straordinariu besericescu, acela numai prin Direptiune pate a se midiloci? au dera socote D. Melarianu in urma,ca Direptiunea Preparandiei este indetorata si nerecerenta a ^ i^bi^ cui-va servitiulu preparandiloru? Aceasta impregiurare deaca Dlui Melarianu nu i-a fostu in sciintia, trebuia mai antâiuse o ispitească? si atuncia cu buna sama de după intielepciunea atribuita unui literatorii, nu da cu capulu de părete, si nu se facea ridîculosu in publicu. Ce se atinge de despretiuirea cu care pseudonimul Melarianu amenintia direptiunea, nu meriteaza ca direptiunea se descinda la polemie sece, ca Direptiunea ca Direptiune are deforinitele sale mărginite intru atâtea in câtu peste instruitiunea sa nimica nu poate se faca; apoi direptiunea si cunosce chiamirea sa, si scie ce are de facutu in caus’a natiunale; direptiunea stimeadia tota fapt’a buna in interesulu culturei natiunali făcută, fara a face cuiva aruncări ca asie s’au asie ar fi mai bine sé se faca! Direptiunea doresce d’in inima ca romanii se propasiesca in cultura, sé-si câstige fondu câtu de mare pentru sprijinirea literaturei, si a tenerimei studinte; aceea inse cu d’in daruri spre acestu scopu facutu macar un’a centime, sé se intrebuintiedie — precum se aude pentru casina si biliardu; si prin acea scopulu celu santu se patimésca, nici candu n’aru afla de bine, precum nici acea ca d’in asptiatiune cine va luandu afara pre demoralisati, si pre cei prin ceva crime patati — după placului catorva inși numai, pentru ca dora nu le făcu compliminte si nu le urmédia orbisiu si ne conditionatu — se se eschida, nu se poate aplacidâ câ ce scopulu nu este ca se ne instrainâmu unii de alții, ci mai vertosu consolidarea, câci numai asie se va pote ajunge aceea ce e pusu de scopu: adeca ca pre langa contrelégere, infratire, si unirea poteriloru câtu mai mare fondu se se cascige pentru sprijinirea literaturei, si a tenerimei studinte. Si direptiunea spereadia cumca corpulu asotiatiunei după practica iscusintia de umanu, va retezâd’in trupin’a sa mladitiele neroditóre , adeca statutele le va acomoda giurstâriloru asie ca asotiatiunea câtu mai tare se se latiesca. In urma Direptiunea preparandiala face atentu pre D. Melarianu câ despretiuindu Direptiunea, despretiuesce superioritatea pre carea Direptiunea o representedia. De altmintrelea despretiuirea este fórte anomale câtu in sine atâtu si in privinti’a efeptului, asie câtu adeseori remanendu despretiuirea fâra efeptu, despretiuitoriulu singuru remane despretiuitu, apoi pseudonimul Melarianu pote fi invinsu cu despretiuirea D. sale in privinti’a direptiunei — carea atatu fatia cu Dlui câtu si fatia cu asotiatiunea este neatenuata — nu numai fâra efeptu romane, ba direptiunea crede cumca in antea lume! civilisate astfelu de despretiuire ca o fapta ne copta osandindu-se despretiutoriulu insusi va cade de obiectu propriei sale despretiuiri. Direptiunea Preparandiei gr. r. d’in Aradu. FOISIOR’A. Ursim du la Romanii din lrnealu. *) Dulci fraţi romani la vóstre suspine secularie, Ca sângele lui Abelu, la ceruri au strigatu: Si Pronia miscata de atâtea apesare, Emanciparea vostra in sine si a juratu. ft) Fia si acestu versurelu celu pucinu unu micu seimiu alu simpatiei si recunoscintiei, ce o avemu noi romanii d’in Ungari’a eatra fratii nostri d’in Ardealu pentru bravele loru fapte in contr’a acelora re tectii, d’in cari unulu in Nrulu d’in 28. Maiu a lui „ d. Tan.“ asecurandu-ne prin buzele domnului Redalu aceleiasi foi, ca si densulu e romanu, comenteaza artîolulu brasiovanu din „Conc.“ despre votulu Congresului romanu, cu nesce note pe câtu de gole si miserabili, pre atâtu de insultatorie pentru anima unui romanu. Déca amintitulu D. nu scoate arme mai bune d’in arsenalulu D. sale, au cari se pota combate votul congresului romanu, apoi st faca bine sa se lase de asemene deprinderi stilistice, demne numai de unu copilu gimnasistu, si si ierte, ca Romanii se fia condusi ca pan aci, de unu Siulutiu, Siagun’a, Baritiu, Popu etc. si de sentiulu loru de legalitate si dereptate, fara de-a cere innalt’a aprobare a D. Sale, Saule, Saule cur me persertueris ?! J. P. Si după vécuri triste, acum’a prima data Vi se deschide iera alu tierei parlamentii. Egal’a ’ndreptatire de prince e prochiamata, De asta-di veti fi liberi pe-alti vostru vechiupamentu. De asta-di veti fi liberi! ma nu far’ lupta mare. Caci inimicii voştri cu’ntrigele ’nvetiati, Nu voru lipsî se-atitie prin marsiave cabale Vapai’a neunirei si urei intre fraţi. Dar voi, ce ati fostu un’a in grele suferintie, Ah fiţi, ah fiţi totu un’a si’n estu solem momentu Candu spre măreţie scopuri inalt’a Provedîntiale-alese de medilece in bratiulu seu pre santu! Vertutea ve ’nsotiesca in asta lupta mare. Portandu in folosulu străbunei națiuni, Blastemu pre celu ce lasa stindardulu natiunale, Sedusu de interese seu false promisiuni. Trecutulu tristu lu uita o anima curata, Ah dați si voi uitării trecutele nevoi; Câ-mi place , multu-mi place vertutea ’mpreunata Cu marinimitatea, ce orna pre eroi. # «i ■Nimicu inse nu cédeti! facandu-se ’ntrebare De drepturile nóastre ’n presentu si viitoriu; Ci totu cuventulu vostru se fia-o protestare In contr’a nedreptății, ce pare-acestu poporu ! In partea voastra este dreptatea apesata, Si pactulu memorabilii, legatu la Esculeu; In contra-ve se lupta poterea usurpata, Ce striga resbunare in ceriu la D-dieu! Nainte dar, nainte! si io d’in depărtare Cu fratii-mi d’impreuna pre Domnulu voia rogu, Se ’ntinda parintiesc’a sa binecuventare Spre totu, ce in favoarea națiunii veti lucra! Vien’a. Justinu Popfiu. 172 Siria 26. maiu st. v. 1863. In 25. maiu a. c. demaneti’a s’a mutatu la cele ceresci MOD. T e o d o r u P o p o v i c iu protopopul Siriei in comitatul Aradului, intr’o etate de 68 de ani. Beserie’a nostra gr. or. a perdutu in dinsul unu pastoriu zelosti in decursu de 33 de ani. Generimea studiasa de la universitatea d’in Pesta a perdutu pe unu sprijinitoriu, ce nu s’a retrasu nici candu de a face oferte candu lips’a cerea. Clerul si invetiatorii au perdutu pe părintele lorti, omori au /siafratii aoneiliul seu .1« 1«_ »1. mene. Poporul intregu a perdutu pe natiunalistul celu bunii si conducatoriul seu in luptele constitufionali, si la alegerea de ablegatu. Soci’au perdutu pe bărbatul celu credinciosii, iar’ doi feciori si trei fete, perdura pe părintele loru multu iubiţii, care s’a ingrijitu multu pentru dinsii, si putinu pentru sine. Noi Siriani adancu petrunsi de mortea bunului nostru protopopui, vomu pretiui totudeauna indemnurile ce ni le-au datu, memori’a lui va fi purure via intre noi, iar’ acum venimui cu totii ai dice: Fie-i tierin’a usier’a! Monésa 6. juniu 1863. On. Publicu cetitoriu va fi cunoscuta ca comunitatea Monésa locuita de Romani, la marginea comitatului Aradu, e renumita pentru scaldile sale. In dilele trecute me abcatui pe la acele scaldi, si cu dorere trebuia să vediu cum trei juni romani fura atacati de câtiva frati ma giari pentru costumul loru nationale, dicandu-le „ca acest’a este uniformul Reichsrathului, dictatu prin congresul