Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-08-05 / nr. 62
Annin 111. Ese de t r e i őri in septemana Affercuria, Vineria si Domineca. Pretinl pentru Austri’a pre anu întregii . . 14 11. v. a. ,, jumetate de anu 7 ,, ,, ,, trei lnne ... 3 ,, áOer. pentru Rouiani’a si Strainetate pre anu intregui . 20 fi. v. a. ,, jumetate . . 10 ,, „ ,, trei lune . . 5 ,, „ 62.—209 Mercnri 24. Julii], 5. Aiigustu, 1863. DIURNALU POLITICU SI LITERARII]. Prenumeratiunea se face la Iredacliunea diurnalului S t r a t’a Saca riiu i Nr. 9, unde sunt a se adresă tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespund între anonime nu se primescu. Scriptele nepublicate se ardu. Pentru insertiunea publicaliunilor au a se respunde 6. cruceri de linia. ’ Revist’a politica. Pest’a 23. Juliu, 4. Aug. După nespusulu Rusiei la notele celoru trei poteri apusene, tota lumea credea ca aceste vom tramite unu ultîmatura CTtrtea de Petrupole si ed in unita aceluia va erumpe resbelulu care, socotîmlu-se cumpenetatea cestiunii, neaperatu trebuia se se intîndia preste tota Europ’a. Insemnâmu si acum’a, precum mai insemnasemu odata, câ aceia vorbiâ mai multu despre resbelu, cari se temea mai mare tie elit. Asta di după ce in loculu ultimatului se vom tramite era numai note, sperantiele pentru manatienerea păcii se consolideza prettpindenea si leniscea au inceputu a reintra inspirete. — Noutățile mai proaspete, decursulu de inchiare in parlamentulu anglescu, impartesirile diurnaleloruoi, ale Prusiei asupr’a despusetiuniloru guvernului acestui stătu, portarea diplomatiei francesci, — cu unu cuventu tote impregiurarile contribuescu a da sîtuatiunii caracterulu de sîgurantia in privinti’a păcii, celu putinu pana la sosirea respunsului Rusiei la depestele cari se pregatescu acum in Paris, London si Vienna. — Se vorbesce despre o brosiura atribuita cunoscutului Granier de Cassagnac, carea va aparea in scurtu sub titlulu: „Imperatulu Napoleone III. si Polonia“ si carea va se fie prevestitorea resbeluirii, amenintiandu pre Rusia si Prusia cu unu resbelu de erna. Acéstea vise de abié va avé altu scopu, decâtu a da o satisfacere morale simpatîeloru bine cunoscute ale imperatului calm Poloni, aretandu-le câ Francia au facutu tote câte au potutu pentru ei, — mai de parte lucrulu nu va purcede, câ ce nu se pote crede cum ca Francia singura ar ave voia de a se arunca singura in periclele unui resbelu Europeanu, pentru ca atunci nu i-ar remane altu mediulocu imperatului fr. decâtu a se pune in fruntea revolutiunii Europene, apoi acestu lucru numai in ultîm’a necesitate l’ar întreprinde, vediendu se isolatu si parasitu prin celelalte poteri, cari inca nu potu ave interesu de a-lu impinge la asta alternativa, ci vomu stărui a fiice câtu voru poté pre cale diplomatica, spre a usiorâ de o parte sortea Poloniloru si de a crutia de alta parte si pre Rusia, adecasé romana si clis’a intrega apoi sé fie si curechiulu unsu. Dar pre deslegâ-se va prin acést’a cestiunea polona? Ba, nimene nu crede câ mediulocele paliative potu delatura incurcaturele viitóne, dar politîc’a consiste intru intielépt’a intrebuintiare a impregiurârilori momentane, tempulu mea va ajuta mai tardiu, fiindu elu politiculu celu mai bunu pentru descurcarea lucruriloru. Scriea electrica despre convenirea imperatului Austriei cu regele Prusiei, vestesce ceremonialulu cu care fu primitu imperatulu la Gastein unde sosi (in 2 Aug.) insotitu de contele Crenneville. Monarcii se imbratisiara cu cordialitate si petrecura mai indelungatu împreuna. Vede-vomu daca va sucede regelui Prusiei a desface pre imperatulu Franciscu Josîfu d’in alianti’a poteriloru apusene, seu ba, spre a lu casciga in favorea sântei aliantie. Guvernulu nationale d’in Varsiavia au emisii o prochiamatiune, prin carea respinse orice transactiune fara neaternarea Poloniei cu marginile d’in 1772, si provoca totodată la rescola Litvania, si alte doua provincie. Acesta incidente inca va îngreuna staruintiele diplomatiei, sintantii natiunalitatii unguresci. si ca prin urmare, prin retragerea lorii Ungurii ara remane nerepresîntati in adunarea tierei, chiaru in asemine casu, dicemu, ceialalti 90 si mai bine dte represîntanti, represînta Ardeluiu mai bine decâtu Oricandu a 11 a data, celu-putinu mai bine decumuht-represinta tote dietei, cate a avutu nenorocita Transilvania in cursa de secuii pana in plinii amilii 1848, diete d’in cari intru adeveriiera scoasaa fara o natiune, cea mai vechia si cea mai numerosa natiune a tierei, intr’unuinodu nedreptusi c hi ia runj u r osu; si cu toate acestea, acele dîe te aducea legi, legi după ciire se guverna seu mai bine se asupri tier’a Ardeu lui in cur^vde a tate sute de .,n i. Curioasa logica, logic’a unmureasca! Minoritatea tierei: Ungurii cu Sașii poțjg»face legi pana la 1848 si fara Romani in contr’;ri*Romniloru, era majoritatea cea mare a tierei: Romanii cu Sasii, naru poté face legi, fara boiarii unguresci, pentru binele tuturoru!.. . D’in norocire, dîet’a de fatia nu esclude nici o natiunalitate ; si anume, natiunalitatea ungureasca, intr’unu modu in direcţii, e represîntata mai bine de cumu era dreptu si cuviincioşii. Dar’, dîet’a si va incepe lucrârile sale. Deputaţii de origine Romani sunt mai numeroşi acumu decâtu cei de alta origine: ei sunt in majoritate. Dara e de prisosu a insemna câ, scel’a esperiintiei celei lunge si doreroase, scóal’a amareloru suferintie de una miie de ani, a invetiatu pre Romani, ce amara este: nedreptatea! Ei, Romanii, adeveratii represîntanti ai majoritarii popiaatiunei Ardeiului, nu voru fi nedrepți câtra nimene; ei vorul fi, nu avemu cea mai mica indoiéla, înnainte de toate Ardeliani, ei voru respecta de opotriva toate interesele ardelenesci: interesele Unguriloru si ale Sasiloru voru fi pentru ei totu atâtu de sacre si neatacabile, precâtu de sacre si de scumpe voru fi ale Romaniloru. Deja, majoritatea a datu despre aceasta proba eclatanta, la alegerea Comitetului de legitimatiune alu dietei, in care vedemu figurandu totu atâtia Sasi câti si Romani, cu toate ca se potea se para cuiva a fi dreptu si cuviinciosu ca majoritatea romana se figureze celu putinu cu unu votu mai multu. De aseminea, intre candidații de presiedîntia vedemu figurandu si din Ungurii ce au remasu in dieta. Asia data, Romanii innainte de toate se aretara Ardelianu, si privescu unu Ardelianu in fiacare fara vre-o deosebire de nationalitate. Si mai multu. Vedemu ca pana acumu toate actele si documentele, toate procesele verbale, ale dietei, se citescu mai antâiu nemtiesce, apoi unguresce, si de abia in urma romanesce. Toata lumea cu dreptu cuventu se mira si se intreba, pentru ce nu romanesce mai antâiu? celu putinu atât’a satisfacere amorului propriu alu majorității Romanilor d’in Ardealu pare a fi dreapta si cuviincioasa, justum et aequum erat. Si cu toate acestea nu audiramu inca o singura voce romana care se-si fie permisii a intreba, pentru ce mai antâiu nemtiesce candu Sasii d’in Ardélu sunt mai putini la numeru decâtu chiaru Ungurii? ba nu s’a pretinsu, pana acumu celu putinu, nici macara atâtea, ca asemine lucru se nu servésea de precedenții pentru viitoriu. Intru adeveru, oare ce rațiune s’ar pote aduce pentru antâietatea limbei nemtiesci? Andu odata pre cineva dîcandu ca acesta ar fi unu omagiu facutu nationalitatii Maiestatii Sale Imperatului. După mine insa, injuria mai mare de abia s’ar poté face persóanei celei sacre a Imperatului, decâtu pretindiendu câ Maiestatea Sa ar fi Némtiu. Câ ce, ver cine scie câ Maiestatea Sa e Imperatu alu Imperiului Austriacu adeca alu tuturoru poporeloru Austriei, Maiestatea Sa nu e Nemtiu nici Ungurii, nu e Boemu nici Polonii etc., de si Nemtiu si Ungurui, si Boemu si Polonui, si Italianu si Romanii; si anume, in Transilvania, Maiestatea Sa e Ardelianu, adeca cu deosebire Romanu, apoi Ungurii, si in fine Sasii. Maiestatea Sa a decllaratu de atâte ori d’intru inaltimea tronului câ toate popoarele si toate limbele i sunt de o potriva dragi. Cumu dara s’ar potea pretinde ca ar fi lucru placutu Maiestatii Sale ca in dîet’a Ardealului se sedea preferintia limbei minorității asupr’a limbei majorității tierei? Cu toate acestea, majoritatea romana pana acumu inca nu releva asta cestiune. Si noi daca o constatamu, nu voimu insa a acusu câtusi de putinu spiritulu de moderatiune alu Romaniloru. Suntemu inse in dreptu de a crede ca acestu spiritu de moderatiune si de impacare care negresitu este si fara indoiela va fi si in viitoriu partea cea mai frumoasa a deputatiloru Romani, niciodata nu va degenera in servilismul, cu atâtu mai putinu moderatiunea nu se va întinde pana si cu periclulu calcarei onorei si drepturiloru esentiale ale Romaniloru si ale tierei. Audimu vorbindu-se, de esemplu, ba se si scrie in unele diame, despre intervertîrea ordînei propusetiuniloru fâcute dietei de câtra principele tierei. Se dice câ s’ar lucra intru aceea ca, in loculu propuset iunei despre egalitatea drepturiloru natiunei romane, propusetiune ce sta la loculu antâiu, se se puna propusetiunea despre modului tramiterei deputatiloru la Reichsrath, care in cuventulu tronului sta la loculu alu patrulea. Altii era si dicu ca modulu tramiterei la Reichsrath se se puna la loculu alu treilea, adeca in loculu propusetiunei despre compunerea si ordinea dietei. — Vede oricine ca in casulu antâiu s’ar comite o adeverata insulta asupra tierei Ardealului. Romanii trebue a fi recunoscuti de Romani, innainte de a tramite la Reichsrath ; trebue a se determina chipulu si modulu esîstintiei loru, precum si chipulu si modulu esîstintiei Unguriloru si Sasiloru, si drepturile limbeloru patriei. De aseminea cauta mai antâiu a se determina modulu compunerei dietei, si sfera drepturiloru ei, cu alte cuvinte trebue bine a se precisa mai antâiu drepturile de autonomia ale tierei si atunci, si numai atunci, conformii cuventului de tronu, poate se vina pre tapetu cestiunea tramiterei la Reichsrath. Dar ce intândemu vorbe in desiertu ? au n’ar fi o ofensa a presupune macaru ca in acestu punții ar potea se amagesea cineva pre Romani? Au nu vedu ei, Romanii , câ tramitiendu mai antâiu la Reichsrath , diet’a usiori s’ar poté desface de sine insasi, daca nu prin altu-ceva, prin retragerea cu incetulu si a Sasiloru carii, după tramiterea la Reichsrath, usioru atu poté se vina la ideea ca acumu nu mai au ce cauta la dieta cu Romanii . .. Romanii dara voru stărui a observa ordinea propusetiuniloru, ei nu voru cadé in gresielea in care cadiasera Ungurii la 1848 cu intervertîrea ordînei propusetiuniloru de atunci; si după ce se va decide cestiunea romana precum si cestiunile relative la dreptulu publicu alu tierei, atunci Romanii voru vota pentru tramiterea la Reichsrath, dar, Romanii voru vota pentru Reichsrath, pentru ca ei, in Congresului loru, s’au legata a aduce acestu sacrificiu unitatii Imperiului, si ca oameni de onoare trebue se-si tina cuventulu datu. D’in munţii Domodei. 23./11. Juliu 1863. Dîet’a Transilvaniei, si abstrenerea Unguriloru. (Inchiare.) III. Dîet’a Transilvaniei, se intielege de sine , se va constitui, si va merge înainte in lucrările sale, pre langa toata retragerea aceloru Sl.Chiaru incasulu candu s’ar poté admite aceea ce este cu deseversire falsa, ca acei 51 aru fi ei esclusîvu repre IV. Adunarea de fatia a tierei Ardeiului, este o adeverata Constituanta. Nici o data o Adunare detiera, n’a avutu mai mari si mai frumóse probleme de deslegatu. Si nici odata unu Suveranii, nu le-a propusu intr’unu modu mai francu, mai dreptu, mai cuvinciosu, decumu le vedemu propuse in cele 11. punte alu cuvenitului de tronu, din 15 Juniu 1863. Dea Ceriulu, si geniulu protectoriu alu Ardélului, ca toti Ardelianii, si cu deosebire Romanii, se intielega bine acele 11. propusetiuni ale principelui, si se le deslege bine! La loculu antâiu pune Suveranulu, precum se si cuveniu, stabilirea si punerea in lucrare a egalitarii drepturiloru natiune Romane. Care este spiritulu, care este adeveratulu intielesu alu acestei propusetiuni? Insemnezare acest’a immatriculare si mainu sciu care alti termini barbari se mai intrebuintieaza in locu de egalitate deplina de drepturi s au nu mai vertosu insemneza, desarticularea, desmatricularea natiuniloru privilegiate de pan’acuma; si apoi, stabilirea egalității juridice a tuturoru? De aceasta cestiune se tiene, a stabili :