Constructorul, ianuarie 1955 (Anul 7, nr. 260-263)
1955-01-08 / nr. 260
CONSTRUCTORUL Au pornit cu sîrg întrecerea socialistă VALENTIN. MÜLLER TANASE OBREZA MIHAI SECULA așezător la fabrica de că•cacător la fabrica de cipresar tipăritor la carămizi „Aradul" ment „Congresul al brica de cărămizi XIX-lea" Timișoara TOMA ROȘU IOSIF KEREKEȘ arzător la fabrica de var scoțător la Fabrică de că Severin"-Cărăfan rămizi și țigle Cluj ION NISTOR miner la fabrica de ciment „Temelia“-Orașul Stalin CE POT DA CONSUMULUI POPULAI CĂRĂMIDARII Urmărind îmbunătățirea condițiilor de trai ale oamenilor muncii de la orașe și sate, partidul și guvernul organizează sporirea continuă a producției bunurilor de larg consum. Plenara C.C. al P.M.R. din august 1953 a subliniat însemnătatea luptei pentru ridicarea nivelului de trai al poporului muncitor și a indicat mijloacele de ajungere la acest scop. Una din căile principale este asigurarea pieței cu cantități din ce în ce mai mari de buuri de consum popular. Recenta Hotărîre a partidului și guvernului, privitoare la desființarea sistemului de aprovizionare pe bază de cartele și rații, a subliniat din nou necesitatea de a crea o abundență de bunuri de larg consum pentru ca oamenii muncii să aibă la dispoziție cantități tot mai mari de mărfuri. Numeroase întreprinderi din industria materialelor de construcții și-au înjghebat secții în care produc bunuri de larg consum. Și în industria ceramică sunt cunoscute unele bunuri de larg consum printre care caii 1,ele pentru sobe de teracotă produse la o serie de fabrici ca „Ceramia“-Jimbolia, „Ceramica“-București, Bistrița, etc. Dar trebuie să o spunem deschis că, în această privință, industria ceramică a rămas mult îni urmă, ținând seamă de posibilitățile pe care le are. Lipsa de preocupare față de această problemă, scăparea din vedere a unui obiectiv atît de însemnat este în primul rînd vina Direcției generale a industriei ceramice. Noi nu am orientat unitățile din sector spre îmbunătățirea continuă a aprovizionării oamenilor muncii cu bunuri de larg consum, variate ca sortimetate, lucrate cu grijă și gust. In acest sens Industria ceramicei va face o cotitură hotărîtoare. Cu atît mai mult cu cit nenumărate și felurite sunt posibilitățile ei. Prin efortul creator al oamenilor muncii din fabricile de cărămizi și țigle, multele bogății ale pământului pot fi puse în valoare, transformate în bunuri ale poporului. Pe lingă întrebuințarea obișnuită, imensele rezerve de argilă, multă vreme desconsiderate, s-au dovedit a fi surse de materie primă pentru fabricarea unor sortimente variate de obiecte de consum popular. Câte lucruri nu se pot produce într-o fabrică de cărămizi sau țigle? Numai înșirarea produselor ar fi suficientă pentru umplerea unui catalog întreg. Locuințele familiilor noastre, bucătăriile gospodinelor noastre așteaptă cu îndreptățită nerăbdare completarea obiectelor de uz casnic. Cărămidarii pot da consumului popular: căni de apă și de ceai, farfurii, ulcioare, străchini, borcane pentru murături sau dulceață (gavanoase), castroane de iaurt, fructiere, supiere și atîtea altele. Alături de vasele de bucătărie, se pot produce pentru uzun comun: scrumiere, corpuri ceramice pentru calorifer, plite pentru reșouri electrice, sobițe pentru gaze naturale etc. Copiii așteaptă de la cărămidari jucăriile care să le îmbogățească, să le înfrumusețeze petrecerea timpului liber: bile (clicăre), figurine, fluiere, pușculițe etc. Toți cei ce cultivă grădini, cei ce iubesc natura, pot primi din partea cărămidarilor: ghivece de flori (glastre), farfurii pentru ghivece, vase de flori (vaze), statuiete și vase decorative pentru grădini etc. In fiecare întreprindere din sectorul nostru există posibilități pentru producerea acestor bunuri. Depinde numai de priceperea conducătorilor de întreprinderi, de munca și strădaniile întregului colectiv ca aceste posibilități să fie ci mai bine valorificate. Largi posibilități de a trece la o producție intensă de bunuri de consum popular au de exemplu, fabricile de țigle și cărămizi „Mondial“-Lugoj, „Record”-Sibiu, Timișoara, Deva și altele. Trebuie însă biruite cele mai mari piedici în calea valorificării multiple a propriilor resurse: inerția, rutina și birocratismul. Iată exemplul fabricii „Ceramica-București unde s-au construit două cuptoare cu scopul de a putea produce: ulcioare, farfurii, căni, vase decorative pentru grădini etc. Cu toate acestea — deși acțiunea este pornită din luna septembrie —■ •nici pînă astăzi producția secției nu este pusă la punct. La fabrica „Record“-Sibiu, care a prezentat mostre frumoase, depuratadu-se minime străduințe, lucrurile au rămas încă în stare de proiect. Cu mult folos ar putea începe producția de bunuri de larg consum fabricile „1 Mai“Bucov, „Zorile noi “-Piatra Neamț, Mureșeni, „Hercules“-Tîrnăverei, „7 Noiembrie“Sighișoara, „Speranța“-Medgidia, Citirea și altele. Pentru aceasta este însă necesar să-și pregătească din vreme toate condițiile tehnico-materiale necesare punerii în funcție a noilor secții. In acest scop, după analiza utilizării spațiilor existente, se va creia spațiul disponibil pentru secția de formare și uscat. După nevoie, se poate construi un cuptor mic (mai ales în fabricile care folosesc gaz metan) pentru obținerea unor temperaturi mari ridicate (pînă la 1000—1100 °). Bineînțeles că totul trebuie precedat de căutarea materiei prime potrivite producerii acestor obiecte: o argilă de culoare uniformă și cu plasticitate ridicată. Pentru a obține produse colorate natural, se pot înlocui oxizii metalici prin folosirea unui pământ colorant. Direcția generală și I.C.I.M.C. vor da, pe teren, asistența tehnică necesară în problema smălțuirii și a lărgirii sortimentelor prin folosirea resurselor locale. In afara produselor specifice sectorului ceramic, se pot obține prin valorificarea resurselor locale și alte bunuri; la fabrica din Timișoara, folosindu-se papura bălților din vechile cariere, s-au confecționat: rogojini, ștergătoare, papuci de baie, coșuri de hîrtie și de piață etc. In schimb fabrica „Cri- Sud“-Oradea, deși ,avea aceleiași posibilități, a închiriat locul altora... Sigur că problema cadrelor rămîne una din cele mai importante. In fiecare fabrică sînt cărămidari vechi care cunosc atît arta olăritului cit și arderea la temperaturi mai înalte. De asemenea, trebuie antrenați în această producție meseriașii specialiști din împrejurimile fabricii. Tot odată, fabricile noastre sezoniere au posibilitatea, prin înființarea secțiilor anexe, de a folosi din plin capacitatea forțelor de muncă în lunile de iarnă, fără a mai aminti că toate beneficiile rezultate din producția bunurilor de larg consum, întregesc fondul directorial, utilizabil pentru premieri și îmbunătățiri sociaiculturale. Din păcate în problema producției de bunuri de larg consum noi nu am primit sprijinul Direcției generale de aprovizionare și desfacere, care nu a studiat posibilitățile de desfacere a unor sortimente prin unitățile comerțului de Stat, nici nu a făcut propuneri pentru lărgirea sortimentelor pe baza necesităților pieții și a cerințelor consumatorilor. Muncitorii, tehnicienii, inginerii și conducătorii de unități din industria ceramică au datoria să se preocupe sistematic de problema producerii, lărgirii și îmbunătățirii sortimentelor de mărfuri de larg consum, pentru a contribui astfel la ridicarea nivelului de trai al poporului muncitor. ing. L. KAISER director tehnic al D.G.I.C. Importante economii de azbest cu ajutorul unei inovații La Fabrica de azbociment din Oradea se fabrică din azbest importat două articole importante: plăci de azbociment (din azbest și ciment) pentru învelitori și plăci de azbest pentru izolații termic. Din fabricația plăcilor de azbociment rămân în filtru și în bazinele de decantare cantități mari de reziduri apoase de azbest-ciment, care constituiau pentru fabrică un balast. Zeci de tone de asemenea reziduri se îngrămădeau în curtea fabricii și se evacuau cu căruțele și autocamioanele în cîrrap. In stare uscată și măcinată aceste reziduri au o compoziție chimică elementară apropiată de cea a azbestului, deși conțin 85—90 la sută ciment și numai 10—L5 la sută azbest. Mai trebuie arătat că cimentul din reziduri își pierde proprietatea de liant hidraulic, devenind un material inert, incapabili de a mai face priză și căpătând o greutate volumetrică foarte mică. Studiind îndeaproape aceste proprietăți atît în laboratorul fabricii, cit și din literatura sovietică, am ajuns la concluzia că aceste reziduri constituie un material ce poate înlocui parțial azbestul, la fabricarea plăcilor de azbest. Mi-am întemeiat inovația, și pe faptul că folosirea acestui material la fabricarea plăcilor de azbest este posibilă nu numai din punct de vedere al proprietăților sale fizico-chimice, ci și din punct de vedere al procesului tehnologic. Fulgii de azbest având suprafețele firelor complet libere (spre deosebire de fabricația azbocimentului, unde firele sunt complet acoperite de ciment) pot încorpora cu ușurință un material de finețe a rezidurilor de azbociment, întrucât fabricarea plăcilor de azbest necesită o masă cât mai apoasă de azbest, rezidurile nu trebuie nici uscate și nici măcinate, ci se introduc direct în amestec. Datorită faptului că rezidurile au trecut odată prin întregul proces de fabricație al plăcilor de azbociment ele sunt foarte fin prelucrate și contribuie la ridicarea productivității liniei tehnologice în procesul de fabricație al plăcilor de azbest.. Pînă în prezent inovația a trecut prin perioada de experimentare. Rezultatele pozitive au început să apară. Astfel în cursul lumii octombrie consumul specific de azbest a scăzut de la 988 kg pe tona de plăci, la 828 kg, deci s-au economisit la fiecare tonă de plăci 160 kg de azbest. Totodată productivitatea mașinilor a crescut cu 25 la sută. Aceste rezultate au permis să se planifice pe anul 1955 o reducere simțitoare a consumului specific de azbest (de la 988 la 820 kg pe tona de plăci) și deci și reducerea corespunzătoare a prețului de cost la plăcile de azbest. Se poate afirma de pe lasoum că în cursul anului 1955, odată cu punerea în aplicare a inovației, vor apare rezultate și mai bune ajungîndu-se la economii de peste 200 kg azbest pe tona de plăci. Astfel, se va putea reduce importul de azbest cu 60—70 de tone anual. La introducerea acestei inovații a contribuit atît conducerea fabricii (director Eduard Weisz și inginer -șef Carol Herman) cit și tehnicienii Lazăr Tauib și Francisc Gulyas, precum și întregul colectiv de muncitor: din secția de azbociment. Pentru a asigura în 1955 obținerea rezultatelor așteptate, este necesar ca dozajele indicate să fie strict respectate și controlate de către haleradieriiștât și tehnicienii fabricii. ing. VICTOR MASLEANCA Proporția de adaosuri trebuie respectată! Producerea clincherului este operația cea mai grea în circuitul tehnologic de fabricație a cimentului. înlocuirea unei părți din clincher cu adaosuri la măcinare mărește producția fabricilor, ieftinește prețul de cost și duce la scăderea consumurilor specifice (s ponderea cea mai mare în costul cimentului), la reducerea consumului de corpuri de măcinare, de energie electrică și de combustibil. Adaosurile sunt deșeuri de la alte industrii (zgura de furnal înalt), roci care necesită numai operații de uscare și măcinare (trasul), sau doar anumite materii inerte (nisip, deșeuri ceramice). Cantitățile de adaosuri necesare a se introduce în ciment sunt stabilite prin standarde de Stat. Utilizarea adaosurilor are ca scop obținerea unor anumite cimenturi și în plus permite ca prin folosirea lor să se facă economii apreciabile de clincher, adică, prin utilizarea pe scară mare a adaosurilor sa realizează o considerabilă mărire a producției fabricilor. Să vedem cum s-au preocupat fabricile noastre de această problemă și ce au realizat. In anul 1952 s-au introdus cca. 126.000 de tone de adaosuri, în 1953 — cu 20% mai mult. In 1954 s-au folosit doar cca. 140.000 de tone, în loc de ceia. 200.000 zile tone cit se prevăzuse. Aceasta reprezintă în fond un consum nejustificat de cca. 60.000 de tone de clincher, cantitate care a lipsit sectorul de minimum 70.000 de tone de ciment! Fabricile în care introducerea adaosurilor a fost privită cu atenția cuvenită sânt: „Victoria socialistă”-Turda, Comarnic, „Ilie Pintilie”-Pieni și Dej. In schimb, fabricile cu cea mai slabă preocupare în ceea ce privește realizarea proporției de adaosuri sunt: „Stînca”-Brăila (care folosește numai 49% din adaosurile programate), „Cimentul păcii”-Medgidia (care folosește numai 22% din adaosurile programate) și „Congresul al XlX-lea” (care folosește numai 44% din adaosurile programate). Realizarea și depășirea planului de ciment pe anul 1955 este condiționată și de realizarea planului de introducere a adaosurilor. Conducerile fabricilor de ciment trebuie să înțeleagă că și adaosurile sunt cifre de plan! Direcția generală a industriei lianților va trebui să-și schimbe atitudinea și nu să urmărească adaosurile numai statistic, ci, prin controalele făcute și îndrumările date la fabrici, să mobilizeze colectivele la introducerea adaosurilor în proporția maximă admisă de standarde. fi» sprijinul agriculturii O parte însemnată din producția fabricii de cărămizi „1 Mai“ din Bucov, raionul Ploești, este destinată satisfacerii nevoilor agriiculturii. In 1954, fabrica și-a îndeplinit integral obligațiile contractuale față de unitățile Ministerului Comerțului Interior și ale Gemtrocoop-ului, livrând pentru comerțul de întîmpinare peste un milion și jumătate de cărămizi, 1063 de tone de ciment popular și 200 de tone de var. De asemenea, în anul 1954, fabrica „1 Mai“ ,a trimis șantierelor din S.M.T.-uiri și gospodăriilor de stat peste 7 milioane de cărămizi, care au fost folosite la construcția atelierelor mecanice, remizelor, grajdurilor, locuințelor muncitorești și altor clădiri. Pag. 3 De ce nu sunt maiștrii fabricii „Victoria socialistă“ adevărați organizatori ai producției? In biroul tov. Silviu Opriș, inginerul-șef al fabricii de ciment „Victoria socialistă“ din Turda, e mare fierbere. N-a apucat să răsufle liniștit după înlăturarea ultimei defecțiuni și, acuma, alta! Dacă cercetezi rapoartele de funcționare a agregatelor vezi că in fiecare zi se strică este un utilaj. Adunate la un loc, aceste defecțiuni dau o sumă de mii de ore pierdute, zeci de mii de lei plătiți pentru reparații, iar rezultatul final:realizarea planului de producție și scumpirea prețului de cost. Cu toții, directorul, inginerul-șef, tovarășii din comitetul sindical, se întreabă de unde vin aceste defecțiuni mecanice ? Unii au găsit chiar și răspunsul: agregatele sunt vechi, piesele de schimb sunt de proastă calitate și multe alte explicații. Ascultîndu-i ești tentat să crezi că au dreptate. Cercetând însă, îndeaproape cum stau lucrurile, ascultînd și oamenii care lucrează la aceste agregate, îți dai seama că lucrurile se prezintă cu totul altfel. Cele arătate de cunoscutul jucător Ion Fazacaș sînt semnificative în această direcție : — E drept că o parte din utilajul nostru e vechi — ne spune el. Dar cauza defecțiunilor nu stă numai în asta. Ea trebuie căutată în modul defectuos în care se fac reparațiile, în felul cum simt îndrumați cei ce lucrează la diferitele agregate, în sfîrșit în munca de educare politică" a acestor oameni. In cuvintele cucătorului Ion Fazacaș este mult adevăr și iată de ce: cuptorul nr. 4 — deși este la fel de vechi ca și celeilalte cuptoare din fabrică — funcționează totuși de mult timp fără opriri, iar căptușeala nu a fost schimbată de timp îndelungat. Aceasta se datorește bunei îngrijiri a agregatului, dar mai ales calității bune a reparațiilor făcute la acest cuptor. Angrenajele răcitoarelor ,de la cuptoarele nr. 1 și 2 durau înainte ani întregi; după efectuarea ultimei reparații ele nu au mai funcționat decât 10 zile. Un excavator a fost adus la atelier pentru reparații capitale. Reparația a fost făcută, excavatorul a plecat spre carieră, dar nu a reușit să parcurgă decât 100 m și s-a defectat din nou. Și în acel loc stă de aproape două luni, ca o mărturie de netăgăduit a modului cum se fac reparațiile. La fabrica din Turda sunt numeroși maiștri de întreținere, cu bogate cunoștințe profesionale și vechi stagii de muncă în fabrică. O întrebare firească , ce fac acești maiștri, sunt ei organizatori ai producției așa cum trebuie să fiei într-o întreprindere socialistă? Cele constatate în fabrică dau un răspuns negativ categoric, care nu face de loc cinste nici maiștrilor de întreținere, nici organelor sindicale care ar trebui, în primul rînd, să se ocupe de educarea și mobilizarea lor. Maiștrii de la „Victoria socialistă“ nu sunt organizatori ai producției, nu sunt educatori și mobilizatori ai muncitorilor cu care lucrează, pentru a asigura lucrări de bună calitate și perfecta funcționare a agregate“» lor. De acest lucru este vinovat în mare parte comitetul de întreprindere (președinte Simion Podariu) care nu s-a ocupat suficient și în mod organizat de educarea maiștrilor în spiritul atitudinii noi socialiste față de muncă, de întărirea simțului lor de răspundere. In planurile de muncă ale comitetului de întreprindere problema educării și mobilizării maiștrilor nu a figurat niciodată și nimeni nu s-a interesat de acest lucru. Astfel, maiștrii nu au fost îndrumați ca în consfătuirile de producție, pe grupe, secții și pe întreprindere, să ia parte activă la discutarea problemelor de bază, să combată atitudinea de indisciplină in muncă a unora dintre muncitori și mai ales să se străduiască să fie ei înșiși exemple în producție și in munca obștească. Maiștrii nu au fost făcuți să înțeleagă că lor le revine, în primul rînd, sarcina de a lupta pentru o calitate superioară, pentru promovarea noului in producție și mai ales pentru buna organizare a lucrului. Numai așa se explică de ce maiștri pricepuți ca Dumitru Cardoș, Gavrilă Hidișan și N. Crețu, de la secția de întreținere, rămîn nepăsători atunci cînd văd că se execută reparații de proastă calitate. Cine mai mult decit ei, are legătură mai strânsă cu muncitorii direct la locul de muncă și poate interveni mai bine atunci cînd vede că o lucrare a fost prost executată ? Maiștrii sunt cei care pot explica cel mai bine muncitorilor ce urmări grave pentru producție are o reparație de proastă calitate. Maiștrii trebuie îndrumați să asculte propunerile venite din rândurile muncitorilor, să le studieze cu grijă și să pună în aplicare pe cele mai bune. Trebuie combătută atitudinea maiștrilor de la secția de întreținere care se cred „atotștiutori“. Iată un exemplu care demonstrează unde duce o asemenea atitudine.. Cuptorul nr. 3 a fost înzidit de numeroase ori anul trecut. De ce acest lucru ? Deoarece maiștrii de la întreținere nu au ținut seamă de sezisările cucătorilor care au arătat că distrugerea căptușelii cuptorului este cauzată de faptul că acesta nu este bine centrat. Verificând, abia în ultima lună a anului, dacă sezisările cocătorilor sunt juste, s-a constatat că au avut perfectă dreptate. Este lesne de înțeles că dacă s-ar fi ținut seamă de propunerea cocătorilor încă din primele luni ale anului, fabrica ar fi fost scutită de multe cheltuieli inutile și de pierderea a multor sute de tone de clincher, care au alîrmat greu în balanța nerealizării planului de producție. Comitetul de întreprindere trebuie să privească cu mai mult simț de răspundere prolema maiștrilor, să se ocupe îndeaproape de educarea lor, să-i îndrume zi de zi pentru îmbogățirea cunoștințelor lor tehnice, pentru îmbrățișarea noului, să-i mobilizeze la luptă pentru întărirea disciplinei socialiste. Numai astfel maiștrii vor putea fi adevărați organizatori ai producției. I. PREDA Ne pregătim pentru campania viitoare Fabrica noastră e în plină pregătire pentru campania de producție din primăvară. Cu ajutorul unui excavator a fost excavată și depozitată spre macerare întreaga cantitate de argilă necesară producției de anul acesta. Deci nu vom mai duce grija materiei prime. Pentru a face economie de combustibil,a îmbunătăți calitatea și a reduce proporția de rebuturi în șoproane, am luat măsura ca la unitatea nr. 2 cărămizile să fie produse din argilă amestecată cu 15 la sută zgură. La aceeași unitate, pentru o mai bună funcționare a cuptorului circular superior, s-a instalat un ventilator care va mări tirajul și va ușura înaintarea focului. De asemenea, cu ocazia reparării cuptorului, se va micșora distanța dintre gurile de alimentare (buchine) de la 1,20 m la 75—80 cm. Aceasta va da posibilitatea aplicării mai riguroase a metodei Duvanov. In vederea ușurării muncii la descărcarea cuptoarelor, vom instala cele două scoțătoare mecanice recent primite. In același timp, noi nu am neglijat nici pregătirea oamenilor. Ei trebuie să intre in noua campanie de producție hotărîți și capabili să obțină un randament sporit. In acest scop, ne-am gîndit în primul rînd la completarea calificării oamenilor și la instruirea lor temeinică cu privire la metodele înaintate de muncă. Zilele acestea au și început cursurile profesionale serale pentru maiștrii de fabricație și pentru cei ce deservesc cuptoarele și presele. S-a observat că adesea mecanicii de exploatare de la presele de cărămizi și chiar maiștrii de fabricație nu-și cunosc prea bine sarcinile în procesul tehnologic. Atunci, de pildă, cînd la introducerea metodei Kartavțev s-au ivit unele greutăți, chiar maiștrii au fost cei care au obiectat că... „la noii metoda nu dă rezultate bune și avem prea multe deșeuri“. Realitatea, bineînțeles, era alta. Serviciul tehnic a întocmit un plan de studiu pentru maiștrii și mecanicii de exploatare privind în special următoarele probleme: organizarea judicioasă a locurilor de muncă; principiile și aplicarea corectă a metodei Kaitavțev; contribuția maistrului la bunul mers al întrecerii socialiste. Pentru arzători și așezători planul de studiu cuprinde în special problemele legate de aplicarea metodelor Mukosov și Duvanov. Iată cîteva teme ce vor fi tratate: cum se face așezarea în cuptor în funcție de dimensiunile cărbunelui, alimentarea în cantități mici și foloasele ei, manipularea clopotelor și etanșarea ușilor etc. In plus se vor face exerciții de calcul, volumul cuptorului, indicii de utilizare etc. Cursurile se țin de două ori pe săptămână și sunt predate de cei mai buni tehnicieni din fabrică. Aceștia folosesc în pregătirea lecțiilor materialul documentar tehnic, cartea lui V. Sagalatov: „Fabricarea cărămizilor și țiglelor“ și călăuzele (arzătorului și uscătorului) apărute în editura E.S.A.C. La cursuri participă aproape 20 de tovarăși. ANDREI NARAY directorul fabricii de cărămizi „Aradul“ Pentru sporirea producției de cărămizi și țigle Necesitatea de a spori producția de cărămizi și în special de țigle, nu mai este nevoie să fie dovedită. Ea este evidentă pentru oricine urmărește cu atenție hotărârile importante ale partidului și guvernului nostru privitoare la asigurarea bunăstării poporului. Nenumărate șantiere de construcții la orașe și sate, unitățile cooperatiste, așteaptă avide produsele fabricilor noastre de cărămizii și țigle. O serie din fabricile noastre au luat unele măsuri pentru intensificarea producției și au înregistrat uneori realizări pozitive. In cursul lunilor septembrie și octombrie 1954, producția de țigle a atiras un nivel care depășește producția lunară din ultimii 3 ani! Merită să fie menționate în special conducerile fabricilor: Cărpiniș ’(fostei director Ion Lebcczki, inig. șef Romulus Cîmpeanu), „7 Noiembrie“Sighișoara (fostei director Alexandru Cîmpearau, comd. tehnic Constantin Neguițescu) și ,,Hercules“-Tîrmăyeta (dir. Ștefani Pâra, cond. tehnic Ludovic Nagy), care prin eforturiile depuse, au asigurat funcționarea agregatelor din plin. Posibilitățile fabricilor noastre simit mult mai mari, dar nu au fost folosite. Iată de ce trebuie scoase la iveală lipsurile existente, trebuie folosită experiența anului 1954, lichidate o serie de rămâneri în urmă pentru ca în 1955 producția ceramică să fie realizată în cele mai bune condiții. Pentru ca industria ceramică să-și îndeplinească sarcinile trasate trebuie asigurată realizarea producției și în această privință vom arăta că o serie de fabrici nu au folosit din plin toate posibilitățile ce le-au avut la îndemînă pentru a da mai mult decât producția realizată. In general fabricile justifică nerealizarea planului prin lipsa forțelor de muncă, fără să vadă insă că la baza nerealizărîi planu k ing. J. GRIGORIU director general al D.G.I.C. ★ lui stau grave deficiențe tehnico-organizatorice, care, dacă ar fi înlăturate, ar duce la folosirea rațională a forțelor de muncă și la mărirea producției. In această privință este edificatoare situația fabricilor din București („Argila roșie“ și „Ceramica“ în special) care deși au avut forțele de muncă necesare, nu au realizat planul de producție. Astfel, fabrica „Ceramica“-București realizează la nouă lunii de zile planul forțelor de muncă în proporție de 118,1% dar numai 87,9% din valoarea producției globale. Explicația acestor rezultate slabe se găsește nu în lipsa de muncitori ci în slaba întreținere și funcționare a utilajului. In trimestrul III, în plin sezon, constatăm că presele de cărămizi de la unitățile I și II au întreruperi de 13— 15%, care, transformate în produse, reprezintă sute de mii de cărămizi, exact cu îi trebuia fabricii ca să-și îndeplinească planul în acea perioadă. De asemenea, cifra realizată de fabrică la productivitate (74,4%) oglindește slaba situație organizatorică a întreprinderii. Aceeași situație o găsim și la alte fabrici ca: Urziceni, „30 Decembrie“-Simileasca, „Victoria muncii“. Pentru ca forțele de muncă să fie folosite cit mai just trebuie luate o serie de măsuri care toate stau la posibilitățile fabricilor. Neluarea acestor măsuri creiază o serie de timpi morți în producție, care duc pe lingă scăderea producției și la scăderea cîștigului lunar al muncitorilor, deci la îndepărtarea lor de fabrică. Din cauza deficiențelor la alimentarea cu argilă sau a argilei nepreparate, o serie de fabrici au avut întreruperi la presă sau procente mari de rebuturi. Cazul fabricii „Ghirriș-Arieș“ este plin de învățăminte de care trebuie să se țină seama în viitor. Deși fabrica își realizează și depășește planul la produse crude, totuși, din cauza rebuturilor, nu poate realiza producția finită! Preocuparea principala a fabricii, pentru asigurarea planului de țigle (fabrica „Ghiriș-Arieș“ fiind o fabrică importantă de țigle), trebuia să fie exploatarea din timp a materiei prime și pregătirea ei pentru fabricație. Delăsarea fabricii tocmai în această perioadă a adus sectorului în anul 1954 o pierdere de cîteva milioane de țigle. Justificînd nerealizarea pianului prin lipsa forțelor de muncă, fără să caute să elimine procentele mari de rebuturi pe care le are în producție, conducerea fabricii „Ghiriș-Arieș“ arată că încă n-a învățat nimic din lipsurile ei din ultimul timp. Micșorarea rebuturilor și eliminarea lor, prin pregătirea materiei prime, poate asigura realizarea planului cu forțele existente. Acestea sânt învățăturile de care trebuie să țină sefaima fabrica „Ghiriș-Arieș“ și alte fabricii din sector și anume: Mureșeni, „Ceramiiica“-Moflerat, „Mondiial“-Lugoj. Fabricile au și alte mijloace prin care pot contribui la eliminarea greutăților cauzate de lipsa forțelor de muncă, sau chiar la lichidarea acestei lipse. Este nevoie de grijă pentru atașarea muncitorilor de fabrică prin asigurarea unui câștig cit mai mare și a anror condiții de muncă și de trai cât mai bune. In această direcție pot fi indicate unele cazuri pozitive: fabrica „Aradul“, de pildă, prin aplicarea corectă a metodelor de uscare și ardere rapidă, obținând indici de utilizare mult superiori mediei sectorului, a reușit să asigure muncitorilor un câștig cu 22% peste salariul planificat. In aceeași situație se află fabrica „Solidaritatea“ care ,a asigurat muncitorilor un salariu mărit cu 23,3%, reușind să realizeze planul valoric al producției globale pe primele nouă luni. și Fabrica „7 Noiembrie“-Sighișoara aveasă-și asigure muncitorii necesari (92,6%) și să realizeze cu ei planul de producție(aproape 100%), datorită unei gospodării-anexă bine îngrijită (peste 20 ha de zarzavaturi) cu care a putut aproviziona cantina și toți muncitorii din fabrică, și prin construirea unui număr de locuințe individuale pentru fruntașii în producție. Nu același lucru se poate spune despre fabricile care au locuințe muncitorești neterminate din 1953, cum e cazul fabricilor „Reconstrucția“-Feldioara care are 24 de apartamente neterminate, Roman — 18 apartamente, Urziceni etc. Nici la construcția locuințelor individuale pe bază de credite, unele fabrici nu au depus insistențe pentru realizarea lor. Astfel, fabrica Sîntimbru are 6 locuințe ,terminate încă din 1953, fabrica „Zorile noi“-Piatra Neamț — 8 locuințe, iar Urziceni — 14 locuințe. Fabricile justifică adesea că nu pot rezolva problema cazării deoarece ne primesc fonduri suficiente pentru construcții de locuințe; este aceasta just atîta timp cit ele nu au depus toate stăruințele să cheltuiască fondurile primite in trecut? Prin întreținerea, repararea și funcționarea corectă a utilajelor, eliminând la maximum întreruperile, se pot valorifica însemnate rezerve datorită cărora fabricile au posibilitatea de a mări producția. Odată cu introducerea reparațiilor preventive planificate s-a urmărit și funcționarea utilajelor. Indicii de întrerupere pe sector s-au îmbunătățit simțitor. Astfel, fabricile „Mondial“-Lugoj, „Aradul“, „Hercules“-Tîrnăveni și Cluj au ajuns să aibă ore de întrerupere sub 3%. In schimb la alte fabrici, ca „Ghiriș-Arieș“, „Vlctorii» muncii“, „Ceramiaa“-Maflenii, „1 Mai“-Bucov, numai întreruperile mecanice trec de 9— 10%. Tot la aceste fabrici cu întreruperi mari, găsim și lucrările de reparații capitale neterminate și o lipsă totală de preocupare pentru aprovizionarea cu piese de schimb. In această privință fabrica „Ghiriș-Arieș“ ne dă un exemplu de completă lipsă de răspundere. Deși cuptorul nr. 2 avea nevoie urgentă de reparație capitală, aceasta nu a fost prevăzută în plan! In plus, în loc să execute reparația cuptorului in trimestrul I 1954, s-ia apucat să execute reparația în trimestrul IV, pierzând ■astfel sute de mii de țigle! Asemenea exemple mai găsim și la fabricile Stratimbru și Maimaiia-Sat, unde nici 50% din planul de reparații capitale nu a fost îndeplinit. Aceeași delăsare condamnabilă o găsim la fabricile „Ceramica“-Mofleni și „1 Mai“-Bucov, care miai pînă în prezent nu au trimis desenele pentru complectarea albumelor necesare la comanidarea pieselor de schimb. Fabrica „Mondial”-Lugoj (director Gheorghe Deheleanu, inginer-șef Victor Carp) c are a realizat indicii de întrerupere cel mai mici pe sector, are planul de reparații capitale executat, are completat albumul de desene în baza căruia s-au dat comenzile pentru piesele de schimb la timp. Mai sânt probleme la care unele fabrici așteaptă rezolvarea „de la centru“, deși au toate posibilitățile să le facă față prin forțe proprii. Acesta este cazul fabricilor din Timișoara și Cluj, care pentru orice lucrare de mai mică importanță, apelează la institutele de cercetări și proiectări, deși au în fabrică suficiente cadre tehnice capabile să rezolve problemele. Am lăsat la urmă una din problemele cele mai importante ale industriei ceramice: reducerea prețului de cost, deoarece ea ogliandiește întreaga noastră activitate. In această problemă nu numai că nu avem rezultate pozitive dar fabricile noastre continuă să producă mai scump decît este planificat. Obiectivul principal al activității fabricilor în noul an trebuie să fie realizarea integrală a sarcinii de reducere a prețului de cost. Acest rezultat poate fi obținut prin mijloacele pe care fabricile le au la dispoziție. Se cere pregătirea materiei prime și supravegherea procesului tehnologic in scopul reducerii rebuturilor, astfel ca laboratoarele și controlul calității să fie factori activi în îmbunătățirea producției. Ce se întîmplă însă? Fabricile „Ceramica“- Jimbolia și „ Reconstrucția“-Feldioaria au tehnicieni capabili și laboratoare bine ameninjate dar care nu sunt folosite pentru producție; în fabricile din Timișoara și Cluj sunt ingineri pe care conducerea nu știe însă să-i utilizeze! O mai bună repartizare și organizare a forțelor de muncă existente la locurile de muncă, trebuie să ducă la creșterea productivității. Ce se întîmplă însă acolo unde din lipsa de organizare a locurilor de muncă normele nu pot fi realizate? Sau ca la „Ghiriș-Arieș“, unde ar» loc să se organizeze la încărcarea vagoanelor echipe speciale, se iau zilnic oamenii de la prese dezorganizînd fabricația de produse crude. Este de asemenea necesară aplicarea corectă și continuă a metodelor de uscare și ardere rapidă, conservarea ligraților, controlul și asigurarea tirajului la cuptoare pentru obținerea unei arderi raționale în vederea reducerii consumului de combustibil. Se va folosi în 1955, la pornirea campaniei în fabricile sezoniere, aprinderea numai cu lignit după metoda Mukosov și nu numai la cuptoarele superioare ci și la cele inferioare,așa cum a procedat fabrica „Aradul“. Linia pe care trebuie să meargă la general fabricile noastre este cea a măririi indicilor de utilizare a agregatelor, atît la uscătorii cit și la cuptoare, și nu ,a solicitării nesăbuite de fonduri de investiții (așa cum a cerut fabrica „1 Mai“Bucov) pentru construcții de șoproane sau cuptoare, atîta timp cît nu se realizează în mod permanent peste 1200 cărămizi uscate pe mp de șopron, în timpul sezonului, sau 100 cărămizi pe inc în 24 ore la cuptoarele superioare, așa cum de altfel s-a realizat în sector, însă pentru scurtă durată, la unele fabrici (Roman, „Ceramica“București). Astfel vom putea ajunge să realizăm o producție sporită nu numai cantitativ ci și de bună calitate și la am preț din ce in ce mai redus.