Contemporanul, februarie-iunie 1948 (Anul 2, nr. 74-91)

1948-02-27 / nr. 74

8 PAGINI - al 12 Sjt PTAMANAl» POli­TIC-SOCiAl-CULTURAI! De­sen de EUGEN STEG b­iocrată mai­ mult ca în a­­ceste zile ale lumii Febriane, oamenii muncii din ţara noa­stră nu au întâmpinat desfăşu­rarea necontenit­ a timpului, a istoriei, cu o mai mare bucu­rie, încredere şi mândrie. Prin fluturarea miilor de rl­amuri purpurii, care străjuiau desba­­terile unui Congres unic în is­­tor­o­­­ase muncitoare de-a noi viitorul pu­tea fi privit cu toată încrederea, cu toată bu­curia ! Iar faptul că într'o lume, încleştată a­­prig în luptă împotriva acestei uriașe putrezi­ciuni care nu vrea să moară — imperialismul, — clasa muncitoare a țării noastre aduce o contribuţie de marş însemnătate, nu putea să nu ne umple inimile de o firească mândrie In incinta Atenielui Român s'au desbătut însă mai mu­t decât lucrările unui obişnuit sau neobişnuit Congres Prin ceeace s'a do­bândit în cursa celor trei zi e de desbateri, prin înfăptuirea unui Partid unic al clasei mun­citoare, noi a­m străbătut în paginile agitate ale istoriei drumul către o nouă și constructivă etapă Trebuie să subliniem de asemenea faptul că Congresul nu a trebuit să indice etapele organizatorice ale unificării și nu a făcut de­cât să ratifice o unitate care se crease între timp Aceasta permite ca muncitorimea unită de a­­cum organizatoric, să poată trece imediat la realizarea sarcinlor pe cari ie-a indicat Con­­gres. Istoria este, fără îndoială, o mare carte de învățătură , în filele ei stau ascunse nu sim­ple întâmplări — legate mai mult sau mai pu­ţin aparent între ele, — ci desfăşurări de pro­cese pe drumul progresului umanităţii, şi legi concrete, vii, având un conţinut implacabil. Acest conţinut viu neiertător al egilor isto­riei. A făcut ca acest Congres să se ţină la doi pii de arhitectura de prost gust a fos­tul­ui pilaf regal în care instituia, — cu falsă a strălucit, de simbol, — a burgheziei şi moşie­­rim­ii reuneşti nu mai trăieşte decât prin de­talii sca­ngioaşe în mintea valeţilor fostei mo­narhii ; stras cuprins neîndurător a­lei, al istoriei, a creut ca acest Congres să se ţină într'un monent în ce,de vlăstareie moşierimii se ofilesc limiţa de rădăcini e lor bogate de pe vremuri, în, speculanţii muncii şi vieţii mi­lioanelor de omeni simt că se sufocă în mij­ocul producţiei de bamon materiale care creş­te, a unei Prod,î destinată de acum înainte numai ce or ce­luncesc La noi în ţară mau realizat lucruri măreţe • a fost desfiinţată niCşierimea sunt zăgăzuite marile profituri ale,capitalu lui,’ a fost alungată monarhia Dar este suficient, în perspectivă istorică a ne limita­t aceste realizări ? Desbatenle Congrlulul ne-au arătat lucrul cel mai de seamă pe,^ clipa de faţă , că muncitorimea noastră nu are de gând să se culce pe ,aurii victoriilor câştigate,­ şi că por­­nind dela a­ceasta temeli ea intenţionează să ridice o nouă şi iemai văzute l­a noi, construc­ţie socială. Istoria clasei monitoare dela noi stă mărtu­rie a faptului că nu-i0 dau ea nu s'a plecat resemnată în faţa greutăţile, şi la fel nu s'a lăsa­t ameţită de succine. Noi am ajuns la Par- i­du Muncitoresc Romă, plecând de la Asocia­ţia Generală a Tuturor Lcrătorlor din România, creată spre sfârşitul anul -1872, în condiţii de evoluţie specială a capitiism­ul­ui o evoluţie făcută în tiparele unei cla,­­iţi, dintre o bur­ghezie incapabilă politicele şi o moşierime puternică. Această Asociaţie este primul pro­­ces de cristalizare a luptei de clasă, prima etapă în drumul creşterii neîn­eţiate a conştiin­ţei de clasă a muncitorimii. Dar dealungu aproape a opt decenii de luptă necurmată, nu au fost puţine înfrângeri. In monentul în care in lume­a occidentală începeau să se desfă­şoare tonel­e imperialismului, iar la noi capi­­a­ismul cucerea noui şi însemnate poziţii, miş­tice noastr® muncitorească cunoaşte acea vatare a „generoşilor", intelectuali veniţi din­­■ -m­emantic,­ sentimentalism, alături de munci­ de ION VITNER torime, şi cam­ la primul apel al clasei ,or de origină, trădează proletariatul şi-i surpă pentru un deceniu drumul pe care înaintase până a­tunci. Apoi, în etapa de plină desfăşurare a for­ţelor impern­ailismulu­i şi de pătrundere a lor în ţara noastră ca şi în etapa de ascensiune a muncitorimi, româneşti şi de afirmare a ei ca o forţă revoluţionară, avem sciziunea din sânul partidului politic al clasei muncitoare, în urma congresului din 1920, sciziune care avea să dureze timp de aproape trei decenii. Ce a însemnat această sciziune ? Ea a fost o traducere concretă a ascuţirii luptei de clasă în ţara noastră în urma Marei Revoluţii Socialiste din Octombrie şi o manifestare a reacţiunii puternice a burgheziei şi moşierimii româneşti, în faţa creşterii năvalnice a forţe­­lor muncitorimii Atunci mişcarea socialistă s'a rupt în două : marea majoritate a conducăto­rilor clasei muncitoare şi a masselor au urmat experienţa istorică a lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin, minoritatea a urmat drumu prăpăstios a­l Internaţionalei a ll-a, drumul reformismului şi oportunismului servit al lacheilor marelui capita monopolist. Partidul Comunist din Ro­mânia a fost curând aruncat în cea mai aspră ilegalitate, cunoscând o duşmănie nemaiîntâl­nită din partea c­aselor exploatatoare, duşmă­nie care a mers până la exterminarea pur şi simplu a luptătorilor comunişti,­­ iar Partidul Social-Democrat a continuat să fiinţeze legal, ajungând pe mâna unor elemente care ser­veau interesele claselor exploatatoare şi-i provocau frământări interioare care îl scizio­­nau periodic în grupuri şi grupuleţe. Această situaţie a dus atunci la discreditarea P. S. D. în rândurile muncitorimii conştiente. Fenomenul scizionist, — după cum au de­monstrat ştiinţificeşte Lenin şi Stalin, — este tipic perioadei imperialiste a marel­u­i capital monopolist. Marx şi Engels, care a­u ilustrat practic şi teoretic perioada premonopolistă a capitalismului, au putut totuşi să semnaleze apariţia acestui fenomen către sfârşitul seco­­ului XX, datorită faptului că în Anglia erau prezente cel puţin două trăsături distinctive fundamentale ale imperialismului : coloniile şi marile profituri ale monopo­urilor. Marx şi Engels au semnalat atunci fenomenul îmbur­­ghezirii unei părţi a clasei muncitoare, crea­rea unei aristocraţii muncitoreşti care nu mai aparţinea muncitorimii decât cu numele, ser­vind în fapt interesele marei burghezii. Feno­menul acesta s'a amplificat şi răspândit pe scară mondială, odată cu desvoltarea istorică a forţelor imperialiste. El traduce o chibzuită şi abilă politică a lumii exploatatoare, care, mai mult decât cu ajutorul aparatului represiv de Stat, se ajută în atingerea ţelurilor sale de aceşti ,,vătafi muncitori", cumpăraţi din ma­rile supraprofituri ale monopolurilor. De la conducătorii trade-unionurilor conserva­toare de pe vremea lul Marx şi Engels­­s, până la socialiştii de dreapta din timpurile noastre, fenomenul s'a repetat în timp, a câş­tigat o vreme în suprafaţă, dar acum începe să înregistreze din ce în ce mai mult cate­gorice înfrângeri. Pe­­ vătafii muncitori ai bur­gheziei, muncitorimea îi cunoaşte din ce în ce mai bine, în adevărata lor lumină de tră­dători şi începe să le înţeleagă rolul nefast în mişcarea muncitorească de pretutindeni. Pentru că social-democraţii de dreapta, a­­ceasta sunt de fapt. Ei caută să fie groparii ghiftuiţi cu dolari, ai luptei şi libertăţii c­asei muncitoare, ai unei c­ase care are menirea istorică de a fi groparul lumii capitaliste iar sciziunea este sicriu­ în care puterile im­ipe­­rialiste caută să închidă ascensiunea clasei muncitoare, forţa ei nemăsurată. Dar dacă istoria poate înregistra înfrângeri, ea nu cunoaşte întoarceri către trecut. Lupta între muncitorime, ţărănimea muncitoa­re şi in­telectualitatea înaintată, de o parte, şi pu­terile imperialiste cu toţi slujitorii ei odioşi, de cealaltă parte, se află astăzi într-un alt raport de forţe. Forţa lagărului anti-imperialist, având în fruntea sa invincibila Uniune Sovie­tContinuare în pag. 8) Vineri 27 Febr. 1942 Redacţia şi Administraţia Str. Brezoianu 14, 04. 1 colţ cu Bul. Elisabeta TELEFON 6.03.81 Cont Cec poştal 19405 APARE SUB CONDUCE­­REA UNUI COMITET Taxa poştală plătită în numerar coni aprobări! Din: Gen. P. T. T. Nr 292844/944 Lupta popoarelor pentru libertatea şi independenţa naţională în timpul războiului de VASILE LUCA Al doilea război mondial deslănţuit de Germania fascis­tă, a răscolit toate popoarele lumii, nu numai pe cele cotro­pite sau direct ameninţate de agresiunea hitleristă, dar şi pe cele asuprite de alte puteri imperialiste. In focul încleştării dintre forţele fasciste şi cele demo­cratice, într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, chestiunea na­ţională a fost pusă la ordinea de zi cu toată ascuţimea, însă cu totul altfel decât altădată. Cotropirea Austriei şi Ceho­slovaciei de către Germania fascistă, a Albaniei şi Abisiniei de către Italia — încă înainte de deslănţuirea celui de al doi­­lea război mondial — apoi cotropirea aproape a tuturor ţărilor europene de către ,,Axa” fascistă au scos la i­­veală tendinţa unui grup de imperialişti de a cuceri nu numai coloniile şi influenţa altor ţări imperialiste, ci chiar dominaţia mondială, prin co­tropirea şi robirea tuturor po­­popoare­or, mici sau mari. Teoria rasistă a lui Hitler nu recunoştea fiinţa naţiunilor şi dreptul lor la o existenţă naţională independenţi declara pe zremţi rasa supe­rioară iar pe celelalte popoare rasă inferioară care ar fi avut menirea de a sluji pe nemţi. In acest sens, cităm din­­ „Mein Kampf" al lui Hitler : ,,Ddică vrem să creăm m­ar­ele nostru imperiu german trebue, înainte de toate, să îngonim şi­­ să exterminăm popoarele sla­ve : pe ruşi, polonezi, cehi, slo­­vaci, bulgari, ucraineni, bielo­ruşi. Nu există motive să nu fa­cem­ aceasta. Bazinul Boemiei şi al Moraviei, teritoriile care se întind la răsărit de Ger­mania vor fi colonizate cu germani, iar populaţia acestor teritori o vom deporta în Si­beria... Avem de gând să instaurăm dominaţia noastră permanentă şi să o consolidăm în aşa fel încât să dureze cel puţin o mie de ani... Misiunea noastră este să su­punem celelalte popoare. Po­pom­ german are menirea să dea lumii o nouă clasă de stă­pâni“. Dacă altădată chestiunea na­ţională punea înn mişcare naţiunile şi naţionalităţile ră­mase cotropite în Europa — după formarea statelor naţio­nale — sau pe cele asuprite în coloniile puterilor imperia­liste, acum ţările capitaliste independente şi chiar cele imperialiste se pomeneau co­tropite sau direct ameninţate a fi cotropite de un grup im­perialist Franţa fusese cotropită, An­glia şi chiar U.S.A. erau ame­ninţate de a pierde nu numai coloniile şi influenţa lor, de­­buşeurile de materii prime şi piaţa de desfacere a produselor lor, ci însăşi existenţa lor ca state naţionale independente. Caracterul e cotropitor impe­rialist într’o­ parte a războiu­lui, adică al războiului dus de : „Axa” fascistă şi caracterul de apărare a libertăţii şi inde­pendenţei naţionale în altă parte a războiului de astădată dus de popoarele victime ale agresiunii hitleriste, a ieşit la iveală mai ales atunci când Hitler, călcând pactul de nea­gresiune, a atacat mişeleşte Uniunea Sovietică. Axa fascistă urmărea nu numai nimicirea socialismului în U.R.S.S. şi a mişcărilor de­mocratice muncitoreşti, de pre­tutindeni In furia sa, după o înfrângere serioasă în Rusia, Goebbels a demascat singur ca­racterul cotropitor şi jefuitor al războiului dus de Hitler. El a declarat că Germania nu luptă în Rusia pentru idealuri, pentru altare şi tronuri, ci pentru petrol pâine, pentru bogăţiile Statului socialist. Germania hitleristă urmărea cotropirea şi jefuirea tuturor ţărilor, indiferent de regimul lor social. Unirea tuturor forţelor na­ţionale democratice într-un singur front împotriva fascis­mului cotropitor şi a agenturii lui din ţările proprii a deve­nit o chestie vitală pentru ma­joritatea popoarelor, încă din timpul pregătirii şi, mai as­cuţit, în cursul clui de al doilea război mondil. In jurul steagului naţional s’au strâns popoarele care fu­seseră cotropite de axa Icerlin- Roma-Tokio, pentru reci­cari­­rea independenţei lor naţiona­le. La fel au procedat popoa­rele ameninţate de a fi cotro­­pite de hoardele fasciste. Popoarele din colonii au în­­ţeles că „Axa” fascistă nu Ie aduce eliberarea naţională, ci dimpotrivă o asuprire şi mai cruntă. Pentru acest motiv s’au angajat şi ele la luptă, alături de popoarele care s’au ridicat împotriva ciumei fascis­te, cu nădejdea că după vic­toria aliaţilor vor recăpăta şi ele libertatea şi independenţa lor naţională. Pentru a se smulge din ghia­­rele fascismului, în jurul stea­gului naţional s’au strâns şi popoarele care, înşelate de de­magogia naţionalistă, se lăsa­seră târâte de clicile reacţio­­naro-fasciste în război alături de Hitler, împotriva interese­lor lor naţionale. Soarta tragică a clasei mun­citoare şi a masselor populare din ţările cu dictatură fascistă şi soarta popoarelor cotropite de Germania încă înainte de deslănţuirea războiului, a ară­tat clasei muncitoare că pro­blema apărării libertăţii şi in­dependenţei naţionale a deve­nit problema primor­î^^ şi vitală pentru ea s; pehtru în­tregul popor , faţa clasei muncitoare a devenit clar că rezolvarea problemelor sale economice, politice şi sociale este condi­ţionată de reuşita luptei pen­tru apărarea sau recucerirea independenţei naţionale. Astfel­ clasa muncitoare, în frunte cu partidele comuniste, a d­evenit şira spinării frontu­lui luptei de eliberare naţio­nală într’o serie de ţări. Clasa muncitoare fiind cea mai con­­secventă forţă anti-faseistă, ci mai hotărâtă în lupta pen­­tru libertatea şi independenţa raţională, a mobilizat în jurul ei massele largi populare din toate ţările împotriva cotropi­torilor şi a cercurilor fasciste colaboraţioniste. Iugoslavia, o ţară mică faţă de­ Germania, n’a putut fî în­frântă de hoardele hitleriste. In frunte cu legendarul erou, Mareşalul Tito, clasa munci­toare, ţărănimea­, intelectuali­tatea şi massele largi populare fără deosebire de naţionalitate s’au ridicat şi au dus cu suc­ces o luptă care a uimit şi a cucerit admiraţia tuturor po­poarelor iubitoare de libertate. Secretul succesului luptei na­ţionale de eliberare din Iu­goslavia se găseşte în faptul că partidul comunist, în fruntea clasei muncitoare iugoslave, a înţeles just problema naţiona­lă şi a reuşit să mobilizeze toate naţiunile Iugoslaviei îm­potriva cotropitorilor germani. In faţa duşmanului comun, popoarele Iugoslaviei au înlă­turat certurile dintre ele, cer­turi provocate de clasele do­minante şi s’au ridicat la răz­boi pentru apărarea indepen­denţei patriei lor. In lupta comună împotriva imperialismului fascist, s’au înfrăţit cu adevărat popoarele Iugoslaviei, care au rezolvat apoi problema naţională în mn­­teritoriul Iugoslaviei în modul cal mai democratic, creimnd Re­publica Federativă Populară Iugoslavă. Astfel, în locul ve­­chei Iugoslavii în care a do- ARTrat de fapt, burghezia şi imoşierimea sârbă. -SgmSrei­­moşierime care exhibat au şi ■ asupreau clasa muncitoare în g­eneral şi massele populare n­esârbe în special, a fost cre­­a­­tă Iugoslavia Nouă, în ca­­dru­­l căreia fiecare naţiune, pe baza­­ drepturilor egale, îşi asi­gură i­r­dependenţa şi suverani­tatea sa naţională. PRIN FAPTUL CA LUPTA NAŢIONALA DE ELIBERA­RE A FOST CONDUSA DE CLASA MUNCITOARE IN FRUNTE CU PARTIDUL CO­MUNIST SI PRIN FAPTUL CA IN ACEASTA LUPTA NATIONALA CEA MAI MA­RE PARTE A BURGHEZIEI IUGOSLAVIEI S’A COMPRO­MIS PRIN COLABORAREA SA CU COTROPITORII FAS­CIŞTI, MASSELE LARGI POPULARE ALE POPOARE­LOR IUGOSLAVIEI AU SPRIJINIT ŞI AU RECUNOS­CUT MENIREA CLASEI MUN­CITOARE DE A FI IN FRUN­TEA ACŢIUNII DE CREERE A NOUEI IUGOSLAVII DU­PĂ ÎNFRÂNGEREA FASCIS­MULUI. Lupta justă de eliberare naţională împotriva duşmanu­lui extern şi intern a creiat intre clasa muncitoare, ţără­nime şi intelectualitatea pro­gresistă alianţa de nesdrumi­­­nat a cărei expresie este Fron­tul Popular, care deţine azi puterea politică în Iugoslavia şi cu aceste forţe organizate popoarele Iugoslaviei au pă­şit la construirea socialismu­lui. După cum am arătat mai sus, agresiunea „Axei Berlin- Roma-Tokio” a fost prima în­cercare din partea unui grup de imperialişti, sub hegemonia Germaniei hitleriste, de a cu­ceri dominaţia mondială prin cotropirea şi subjugarea tutu­ror naţiunilor mici sau mari. Pericolul în faţa căruia se afla astfel nu numai clasa muncitoare, ci întreaga naţiu­ne, a creiat condiţii şi pentru colaborarea vremelnică între clasa muncitoare şi o parte a burgheziei în lupta contra fascismului pentru indepen­­denţa naţională şi păstrarea sau recucerirea libertăţilor de­mocratice. Pericolul cotropirii hitleris-­te, ce ameninţa toate naţiunile fără deosebire de regim so­cial, a împins guvernele ţări­lor imperialiste să colaboreze cu U.R.SIS, care căzuse şi ea victima agresiunei hitleriste. Războiul anti-hitlerist deve­nise războiul de apărare al tu­turor popoarelor iubitoare de pace şi libertate. Şi acest ca­racter al său nu s’a schimbat prin faptul că Church 11 sau alţii de teapa lui au avut gân­duri imperialiste, ieşite la iveală prin sabotarea deseli­de­(Continuare în Pag. * ) Pentru poporul român şi avantgarda sa mum­im­­,­ a­­nu­versarea. Celor treizeci de ani de la întemeierea Ar­­matei Sovietice prezintă o multiplă semnificaţie. Este vorba de o armată, care prin formidabila sa putere militară şi prin glorioasele sale izbânzi, a salvat liber­­ta-tea­ popoarelor şi civiliza­­ţia­ lumii de cel mai crunt duşman al lor, hitlerismul­­­otropitor, înfrângându-l şi nimicindu-l pe acesta în propriul său bârlog. Este vorba de o armată care, frate fiind condiţiile în care a luat naştere precum şi întreaga ei desvoltare ulte­rioară, reprezintă prin structura şi mentalitatea sa tipul cel mai desăvârşit de armată a poporului de armată care se confundă cu însuşi poporul. Şi cu atât mai semnificativă este pen­tru noi această aniversare, cu cât o sărbătorim într’un moment în care regimul nostru de democraţie popu­lară a purces la o reorga­­­iizare fundamentală a ar­matei noastre, la o totală reorganizare a ei în struc­tură şi spirit, astfel ca să fie cu adevărat o armată a niţoi­ului expresia şi scu­tul de apărare a acestuia­ La 23 Februarie 1918, pentru prima oară în isto­ria omenirii, a fost făurită o armată care prin rădăci­nile ei sociale şi menirea sa istorică este indisolubil legată de interesele cele mai vitale şi mai funda­mentale ale massei popu­lare. „Armata munci­torilor şi ţăranilor eliberaţi» ar­mata Revoluţiei din Oc­tombrie” aşa cum a carac­terizat-o Stalin, ea poartă în sine toate măreţele vir­tuţi declanşate în focul condiţiilor revoluţionare, în care proaspăt născuta pu­tere a Sovietelor a hotărît atunci dezarmarea totală a claselor avute şi înarmarea celor ce muncesc. „Orân­duirea socialistă născută din Revoluţia din Octom­brie a dat poporului nostru şi armatei noastre o forţă grandioasă şi de neînvins” — aşa cum a spus Stalin. Armată a muncitorilor, şi ţăranilor eliberaţi, armată a frăţiei dintre toate po­poarele care conlocuesc pe teritoriul imens al Uniunii Sovietice, armată în care trăesc vii sentimentele in­ternaţionaliste care leagă­­ă de b. R. ŞOMUZ pe o­amenii muncii sovietice de oamenii muncii din în­treaga lume. — Armata so­vietică este fundamental deosebită de armatele de tip vechi cile burgheziei, armate cu caracter colonial de aservire, de expansiune teritorială şi de cucerire, armate în care se predică ura împotriv celorlalte s pctaiv­e, prt.­.. ' şi a muşte­lor populare din propria ţară, ura aceasta slujind ca mijloc de transformare a armateî burgheze într’o tur­mă ascultătoare, bună de întrebuinţat ca instrument de represiune, de înrobiri şi de exploatare. Formată din oameni care ştiu pentru ce luptă, încotro merg şi pentru ce merg, trăgându-şi invincibilitatea din legătura permanentă cu marea massă a popoarelor sovietice, cu care alcătueşte o singură familie şi o indi­solubilă unitate, Armata So­­vietică a realizat profeţi®­ lui Friedrich Engels, care prevestea că va veni mo­mentul în care emanciparea proletariatului își va găsi expresia militară proprie, armata sa de tip nou, cu con intrare în pag. 2)

Next