Contemporanul, februarie-iunie 1948 (Anul 2, nr. 74-91)
1948-02-27 / nr. 74
8 PAGINI - al 12 Sjt PTAMANAl» POliTIC-SOCiAl-CULTURAI! Desen de EUGEN STEG biocrată mai mult ca în aceste zile ale lumii Febriane, oamenii muncii din ţara noastră nu au întâmpinat desfăşurarea necontenit a timpului, a istoriei, cu o mai mare bucurie, încredere şi mândrie. Prin fluturarea miilor de rlamuri purpurii, care străjuiau desbaterile unui Congres unic în istoroase muncitoare de-a noi viitorul putea fi privit cu toată încrederea, cu toată bucuria ! Iar faptul că într'o lume, încleştată aprig în luptă împotriva acestei uriașe putreziciuni care nu vrea să moară — imperialismul, — clasa muncitoare a țării noastre aduce o contribuţie de marş însemnătate, nu putea să nu ne umple inimile de o firească mândrie In incinta Atenielui Român s'au desbătut însă mai mut decât lucrările unui obişnuit sau neobişnuit Congres Prin ceeace s'a dobândit în cursa celor trei zi e de desbateri, prin înfăptuirea unui Partid unic al clasei muncitoare, noi am străbătut în paginile agitate ale istoriei drumul către o nouă și constructivă etapă Trebuie să subliniem de asemenea faptul că Congresul nu a trebuit să indice etapele organizatorice ale unificării și nu a făcut decât să ratifice o unitate care se crease între timp Aceasta permite ca muncitorimea unită de acum organizatoric, să poată trece imediat la realizarea sarcinlor pe cari ie-a indicat Congres. Istoria este, fără îndoială, o mare carte de învățătură , în filele ei stau ascunse nu simple întâmplări — legate mai mult sau mai puţin aparent între ele, — ci desfăşurări de procese pe drumul progresului umanităţii, şi legi concrete, vii, având un conţinut implacabil. Acest conţinut viu neiertător al egilor istoriei. A făcut ca acest Congres să se ţină la doi pii de arhitectura de prost gust a fostului pilaf regal în care instituia, — cu falsă a strălucit, de simbol, — a burgheziei şi moşierimii reuneşti nu mai trăieşte decât prin detalii scangioaşe în mintea valeţilor fostei monarhii ; stras cuprins neîndurător alei, al istoriei, a creut ca acest Congres să se ţină într'un monent în ce,de vlăstareie moşierimii se ofilesc limiţa de rădăcini e lor bogate de pe vremuri, în, speculanţii muncii şi vieţii milioanelor de omeni simt că se sufocă în mijocul producţiei de bamon materiale care creşte, a unei Prod,î destinată de acum înainte numai ce or celuncesc La noi în ţară mau realizat lucruri măreţe • a fost desfiinţată niCşierimea sunt zăgăzuite marile profituri ale,capitalu lui,’ a fost alungată monarhia Dar este suficient, în perspectivă istorică a ne limitat aceste realizări ? Desbatenle Congrlulul ne-au arătat lucrul cel mai de seamă pe,^ clipa de faţă , că muncitorimea noastră nu are de gând să se culce pe ,aurii victoriilor câştigate, şi că pornind dela aceasta temeli ea intenţionează să ridice o nouă şi iemai văzute la noi, construcţie socială. Istoria clasei monitoare dela noi stă mărturie a faptului că nu-i0 dau ea nu s'a plecat resemnată în faţa greutăţile, şi la fel nu s'a lăsat ameţită de succine. Noi am ajuns la Par- idu Muncitoresc Romă, plecând de la Asociaţia Generală a Tuturor Lcrătorlor din România, creată spre sfârşitul anul -1872, în condiţii de evoluţie specială a capitiismului o evoluţie făcută în tiparele unei cla,iţi, dintre o burghezie incapabilă politicele şi o moşierime puternică. Această Asociaţie este primul proces de cristalizare a luptei de clasă, prima etapă în drumul creşterii neîneţiate a conştiinţei de clasă a muncitorimii. Dar dealungu aproape a opt decenii de luptă necurmată, nu au fost puţine înfrângeri. In monentul în care in lumea occidentală începeau să se desfăşoare tonele imperialismului, iar la noi capiaismul cucerea noui şi însemnate poziţii, miştice noastr® muncitorească cunoaşte acea vatare a „generoşilor", intelectuali veniţi din■ -memantic, sentimentalism, alături de munci de ION VITNER torime, şi cam la primul apel al clasei ,or de origină, trădează proletariatul şi-i surpă pentru un deceniu drumul pe care înaintase până atunci. Apoi, în etapa de plină desfăşurare a forţelor impernailismului şi de pătrundere a lor în ţara noastră ca şi în etapa de ascensiune a muncitorimi, româneşti şi de afirmare a ei ca o forţă revoluţionară, avem sciziunea din sânul partidului politic al clasei muncitoare, în urma congresului din 1920, sciziune care avea să dureze timp de aproape trei decenii. Ce a însemnat această sciziune ? Ea a fost o traducere concretă a ascuţirii luptei de clasă în ţara noastră în urma Marei Revoluţii Socialiste din Octombrie şi o manifestare a reacţiunii puternice a burgheziei şi moşierimii româneşti, în faţa creşterii năvalnice a forţelor muncitorimii Atunci mişcarea socialistă s'a rupt în două : marea majoritate a conducătorilor clasei muncitoare şi a masselor au urmat experienţa istorică a lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin, minoritatea a urmat drumu prăpăstios al Internaţionalei a ll-a, drumul reformismului şi oportunismului servit al lacheilor marelui capita monopolist. Partidul Comunist din România a fost curând aruncat în cea mai aspră ilegalitate, cunoscând o duşmănie nemaiîntâlnită din partea caselor exploatatoare, duşmănie care a mers până la exterminarea pur şi simplu a luptătorilor comunişti, iar Partidul Social-Democrat a continuat să fiinţeze legal, ajungând pe mâna unor elemente care serveau interesele claselor exploatatoare şi-i provocau frământări interioare care îl scizionau periodic în grupuri şi grupuleţe. Această situaţie a dus atunci la discreditarea P. S. D. în rândurile muncitorimii conştiente. Fenomenul scizionist, — după cum au demonstrat ştiinţificeşte Lenin şi Stalin, — este tipic perioadei imperialiste a marelui capital monopolist. Marx şi Engels, care au ilustrat practic şi teoretic perioada premonopolistă a capitalismului, au putut totuşi să semnaleze apariţia acestui fenomen către sfârşitul secoului XX, datorită faptului că în Anglia erau prezente cel puţin două trăsături distinctive fundamentale ale imperialismului : coloniile şi marile profituri ale monopourilor. Marx şi Engels au semnalat atunci fenomenul îmburghezirii unei părţi a clasei muncitoare, crearea unei aristocraţii muncitoreşti care nu mai aparţinea muncitorimii decât cu numele, servind în fapt interesele marei burghezii. Fenomenul acesta s'a amplificat şi răspândit pe scară mondială, odată cu desvoltarea istorică a forţelor imperialiste. El traduce o chibzuită şi abilă politică a lumii exploatatoare, care, mai mult decât cu ajutorul aparatului represiv de Stat, se ajută în atingerea ţelurilor sale de aceşti ,,vătafi muncitori", cumpăraţi din marile supraprofituri ale monopolurilor. De la conducătorii trade-unionurilor conservatoare de pe vremea lul Marx şi Engelss, până la socialiştii de dreapta din timpurile noastre, fenomenul s'a repetat în timp, a câştigat o vreme în suprafaţă, dar acum începe să înregistreze din ce în ce mai mult categorice înfrângeri. Pe vătafii muncitori ai burgheziei, muncitorimea îi cunoaşte din ce în ce mai bine, în adevărata lor lumină de trădători şi începe să le înţeleagă rolul nefast în mişcarea muncitorească de pretutindeni. Pentru că social-democraţii de dreapta, aceasta sunt de fapt. Ei caută să fie groparii ghiftuiţi cu dolari, ai luptei şi libertăţii casei muncitoare, ai unei case care are menirea istorică de a fi groparul lumii capitaliste iar sciziunea este sicriu în care puterile imiperialiste caută să închidă ascensiunea clasei muncitoare, forţa ei nemăsurată. Dar dacă istoria poate înregistra înfrângeri, ea nu cunoaşte întoarceri către trecut. Lupta între muncitorime, ţărănimea muncitoare şi intelectualitatea înaintată, de o parte, şi puterile imperialiste cu toţi slujitorii ei odioşi, de cealaltă parte, se află astăzi într-un alt raport de forţe. Forţa lagărului anti-imperialist, având în fruntea sa invincibila Uniune SovietContinuare în pag. 8) Vineri 27 Febr. 1942 Redacţia şi Administraţia Str. Brezoianu 14, 04. 1 colţ cu Bul. Elisabeta TELEFON 6.03.81 Cont Cec poştal 19405 APARE SUB CONDUCEREA UNUI COMITET Taxa poştală plătită în numerar coni aprobări! Din: Gen. P. T. T. Nr 292844/944 Lupta popoarelor pentru libertatea şi independenţa naţională în timpul războiului de VASILE LUCA Al doilea război mondial deslănţuit de Germania fascistă, a răscolit toate popoarele lumii, nu numai pe cele cotropite sau direct ameninţate de agresiunea hitleristă, dar şi pe cele asuprite de alte puteri imperialiste. In focul încleştării dintre forţele fasciste şi cele democratice, într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, chestiunea naţională a fost pusă la ordinea de zi cu toată ascuţimea, însă cu totul altfel decât altădată. Cotropirea Austriei şi Cehoslovaciei de către Germania fascistă, a Albaniei şi Abisiniei de către Italia — încă înainte de deslănţuirea celui de al doilea război mondial — apoi cotropirea aproape a tuturor ţărilor europene de către ,,Axa” fascistă au scos la iveală tendinţa unui grup de imperialişti de a cuceri nu numai coloniile şi influenţa altor ţări imperialiste, ci chiar dominaţia mondială, prin cotropirea şi robirea tuturor popopoareor, mici sau mari. Teoria rasistă a lui Hitler nu recunoştea fiinţa naţiunilor şi dreptul lor la o existenţă naţională independenţi declara pe zremţi rasa superioară iar pe celelalte popoare rasă inferioară care ar fi avut menirea de a sluji pe nemţi. In acest sens, cităm din „Mein Kampf" al lui Hitler : ,,Ddică vrem să creăm marele nostru imperiu german trebue, înainte de toate, să îngonim şi să exterminăm popoarele slave : pe ruşi, polonezi, cehi, slovaci, bulgari, ucraineni, bieloruşi. Nu există motive să nu facem aceasta. Bazinul Boemiei şi al Moraviei, teritoriile care se întind la răsărit de Germania vor fi colonizate cu germani, iar populaţia acestor teritori o vom deporta în Siberia... Avem de gând să instaurăm dominaţia noastră permanentă şi să o consolidăm în aşa fel încât să dureze cel puţin o mie de ani... Misiunea noastră este să supunem celelalte popoare. Popom german are menirea să dea lumii o nouă clasă de stăpâni“. Dacă altădată chestiunea naţională punea înn mişcare naţiunile şi naţionalităţile rămase cotropite în Europa — după formarea statelor naţionale — sau pe cele asuprite în coloniile puterilor imperialiste, acum ţările capitaliste independente şi chiar cele imperialiste se pomeneau cotropite sau direct ameninţate a fi cotropite de un grup imperialist Franţa fusese cotropită, Anglia şi chiar U.S.A. erau ameninţate de a pierde nu numai coloniile şi influenţa lor, debuşeurile de materii prime şi piaţa de desfacere a produselor lor, ci însăşi existenţa lor ca state naţionale independente. Caracterul e cotropitor imperialist într’o parte a războiului, adică al războiului dus de : „Axa” fascistă şi caracterul de apărare a libertăţii şi independenţei naţionale în altă parte a războiului de astădată dus de popoarele victime ale agresiunii hitleriste, a ieşit la iveală mai ales atunci când Hitler, călcând pactul de neagresiune, a atacat mişeleşte Uniunea Sovietică. Axa fascistă urmărea nu numai nimicirea socialismului în U.R.S.S. şi a mişcărilor democratice muncitoreşti, de pretutindeni In furia sa, după o înfrângere serioasă în Rusia, Goebbels a demascat singur caracterul cotropitor şi jefuitor al războiului dus de Hitler. El a declarat că Germania nu luptă în Rusia pentru idealuri, pentru altare şi tronuri, ci pentru petrol pâine, pentru bogăţiile Statului socialist. Germania hitleristă urmărea cotropirea şi jefuirea tuturor ţărilor, indiferent de regimul lor social. Unirea tuturor forţelor naţionale democratice într-un singur front împotriva fascismului cotropitor şi a agenturii lui din ţările proprii a devenit o chestie vitală pentru majoritatea popoarelor, încă din timpul pregătirii şi, mai ascuţit, în cursul clui de al doilea război mondil. In jurul steagului naţional s’au strâns popoarele care fuseseră cotropite de axa Icerlin- Roma-Tokio, pentru recicarirea independenţei lor naţionale. La fel au procedat popoarele ameninţate de a fi cotropite de hoardele fasciste. Popoarele din colonii au înţeles că „Axa” fascistă nu Ie aduce eliberarea naţională, ci dimpotrivă o asuprire şi mai cruntă. Pentru acest motiv s’au angajat şi ele la luptă, alături de popoarele care s’au ridicat împotriva ciumei fasciste, cu nădejdea că după victoria aliaţilor vor recăpăta şi ele libertatea şi independenţa lor naţională. Pentru a se smulge din ghiarele fascismului, în jurul steagului naţional s’au strâns şi popoarele care, înşelate de demagogia naţionalistă, se lăsaseră târâte de clicile reacţionaro-fasciste în război alături de Hitler, împotriva intereselor lor naţionale. Soarta tragică a clasei muncitoare şi a masselor populare din ţările cu dictatură fascistă şi soarta popoarelor cotropite de Germania încă înainte de deslănţuirea războiului, a arătat clasei muncitoare că problema apărării libertăţii şi independenţei naţionale a devenit problema primorî^^ şi vitală pentru ea s; pehtru întregul popor , faţa clasei muncitoare a devenit clar că rezolvarea problemelor sale economice, politice şi sociale este condiţionată de reuşita luptei pentru apărarea sau recucerirea independenţei naţionale. Astfel clasa muncitoare, în frunte cu partidele comuniste, a devenit şira spinării frontului luptei de eliberare naţională într’o serie de ţări. Clasa muncitoare fiind cea mai consecventă forţă anti-faseistă, ci mai hotărâtă în lupta pentru libertatea şi independenţa raţională, a mobilizat în jurul ei massele largi populare din toate ţările împotriva cotropitorilor şi a cercurilor fasciste colaboraţioniste. Iugoslavia, o ţară mică faţă de Germania, n’a putut fî înfrântă de hoardele hitleriste. In frunte cu legendarul erou, Mareşalul Tito, clasa muncitoare, ţărănimea, intelectualitatea şi massele largi populare fără deosebire de naţionalitate s’au ridicat şi au dus cu succes o luptă care a uimit şi a cucerit admiraţia tuturor popoarelor iubitoare de libertate. Secretul succesului luptei naţionale de eliberare din Iugoslavia se găseşte în faptul că partidul comunist, în fruntea clasei muncitoare iugoslave, a înţeles just problema naţională şi a reuşit să mobilizeze toate naţiunile Iugoslaviei împotriva cotropitorilor germani. In faţa duşmanului comun, popoarele Iugoslaviei au înlăturat certurile dintre ele, certuri provocate de clasele dominante şi s’au ridicat la război pentru apărarea independenţei patriei lor. In lupta comună împotriva imperialismului fascist, s’au înfrăţit cu adevărat popoarele Iugoslaviei, care au rezolvat apoi problema naţională în mnteritoriul Iugoslaviei în modul cal mai democratic, creimnd Republica Federativă Populară Iugoslavă. Astfel, în locul vechei Iugoslavii în care a do- ARTrat de fapt, burghezia şi imoşierimea sârbă. -SgmSreimoşierime care exhibat au şi ■ asupreau clasa muncitoare în general şi massele populare nesârbe în special, a fost creată Iugoslavia Nouă, în cadrul căreia fiecare naţiune, pe baza drepturilor egale, îşi asigură irdependenţa şi suveranitatea sa naţională. PRIN FAPTUL CA LUPTA NAŢIONALA DE ELIBERARE A FOST CONDUSA DE CLASA MUNCITOARE IN FRUNTE CU PARTIDUL COMUNIST SI PRIN FAPTUL CA IN ACEASTA LUPTA NATIONALA CEA MAI MARE PARTE A BURGHEZIEI IUGOSLAVIEI S’A COMPROMIS PRIN COLABORAREA SA CU COTROPITORII FASCIŞTI, MASSELE LARGI POPULARE ALE POPOARELOR IUGOSLAVIEI AU SPRIJINIT ŞI AU RECUNOSCUT MENIREA CLASEI MUNCITOARE DE A FI IN FRUNTEA ACŢIUNII DE CREERE A NOUEI IUGOSLAVII DUPĂ ÎNFRÂNGEREA FASCISMULUI. Lupta justă de eliberare naţională împotriva duşmanului extern şi intern a creiat intre clasa muncitoare, ţărănime şi intelectualitatea progresistă alianţa de nesdruminat a cărei expresie este Frontul Popular, care deţine azi puterea politică în Iugoslavia şi cu aceste forţe organizate popoarele Iugoslaviei au păşit la construirea socialismului. După cum am arătat mai sus, agresiunea „Axei Berlin- Roma-Tokio” a fost prima încercare din partea unui grup de imperialişti, sub hegemonia Germaniei hitleriste, de a cuceri dominaţia mondială prin cotropirea şi subjugarea tuturor naţiunilor mici sau mari. Pericolul în faţa căruia se afla astfel nu numai clasa muncitoare, ci întreaga naţiune, a creiat condiţii şi pentru colaborarea vremelnică între clasa muncitoare şi o parte a burgheziei în lupta contra fascismului pentru independenţa naţională şi păstrarea sau recucerirea libertăţilor democratice. Pericolul cotropirii hitleris-te, ce ameninţa toate naţiunile fără deosebire de regim social, a împins guvernele ţărilor imperialiste să colaboreze cu U.R.SIS, care căzuse şi ea victima agresiunei hitleriste. Războiul anti-hitlerist devenise războiul de apărare al tuturor popoarelor iubitoare de pace şi libertate. Şi acest caracter al său nu s’a schimbat prin faptul că Church 11 sau alţii de teapa lui au avut gânduri imperialiste, ieşite la iveală prin sabotarea deselide(Continuare în Pag. * ) Pentru poporul român şi avantgarda sa mumim, anuversarea. Celor treizeci de ani de la întemeierea Armatei Sovietice prezintă o multiplă semnificaţie. Este vorba de o armată, care prin formidabila sa putere militară şi prin glorioasele sale izbânzi, a salvat liberta-tea popoarelor şi civilizaţia lumii de cel mai crunt duşman al lor, hitlerismulotropitor, înfrângându-l şi nimicindu-l pe acesta în propriul său bârlog. Este vorba de o armată care, frate fiind condiţiile în care a luat naştere precum şi întreaga ei desvoltare ulterioară, reprezintă prin structura şi mentalitatea sa tipul cel mai desăvârşit de armată a poporului de armată care se confundă cu însuşi poporul. Şi cu atât mai semnificativă este pentru noi această aniversare, cu cât o sărbătorim într’un moment în care regimul nostru de democraţie populară a purces la o reorgaiizare fundamentală a armatei noastre, la o totală reorganizare a ei în structură şi spirit, astfel ca să fie cu adevărat o armată a niţoiului expresia şi scutul de apărare a acestuia La 23 Februarie 1918, pentru prima oară în istoria omenirii, a fost făurită o armată care prin rădăcinile ei sociale şi menirea sa istorică este indisolubil legată de interesele cele mai vitale şi mai fundamentale ale massei populare. „Armata muncitorilor şi ţăranilor eliberaţi» armata Revoluţiei din Octombrie” aşa cum a caracterizat-o Stalin, ea poartă în sine toate măreţele virtuţi declanşate în focul condiţiilor revoluţionare, în care proaspăt născuta putere a Sovietelor a hotărît atunci dezarmarea totală a claselor avute şi înarmarea celor ce muncesc. „Orânduirea socialistă născută din Revoluţia din Octombrie a dat poporului nostru şi armatei noastre o forţă grandioasă şi de neînvins” — aşa cum a spus Stalin. Armată a muncitorilor, şi ţăranilor eliberaţi, armată a frăţiei dintre toate popoarele care conlocuesc pe teritoriul imens al Uniunii Sovietice, armată în care trăesc vii sentimentele internaţionaliste care leagăă de b. R. ŞOMUZ pe oamenii muncii sovietice de oamenii muncii din întreaga lume. — Armata sovietică este fundamental deosebită de armatele de tip vechi cile burgheziei, armate cu caracter colonial de aservire, de expansiune teritorială şi de cucerire, armate în care se predică ura împotriv celorlalte s pctaive, prt... ' şi a muştelor populare din propria ţară, ura aceasta slujind ca mijloc de transformare a armateî burgheze într’o turmă ascultătoare, bună de întrebuinţat ca instrument de represiune, de înrobiri şi de exploatare. Formată din oameni care ştiu pentru ce luptă, încotro merg şi pentru ce merg, trăgându-şi invincibilitatea din legătura permanentă cu marea massă a popoarelor sovietice, cu care alcătueşte o singură familie şi o indisolubilă unitate, Armata Sovietică a realizat profeţi® lui Friedrich Engels, care prevestea că va veni momentul în care emanciparea proletariatului își va găsi expresia militară proprie, armata sa de tip nou, cu con intrare în pag. 2)