Contemporanul, ianuarie-iunie 1949 (Anul 3, nr. 119-142)
1949-01-14 / nr. 119
Vineri 14 Ianuarie 1949*12 pagini 12 Lei SĂPTĂMÂNAL POLITIC— SOCIAL — CULTURAL miinim de STELIAN TANASESCUl Ministru-adjunct al Ministerului Afacerilor interne din reformele revoluţionare, realizate de mai bine de un an încoace prin lupta unită a întregului nostru popor muncitor, în frunte cu clasa muncitoare condusă de partidul său de avantgardă, s’au creiat condiţiunile politice şi economice pentru trecerea de la capitalism la socialism. Legea consiliilor populare vine să consfinţească pe plan politic, în cadrul unităţilor teritoriale locale, învestirea masselor populare cu puterea politică de conducere şi administrare de stat. Sensul adânc al legii pentru consiliile populare stă in consfinţirea legală a preluării puterii politice în cadrul unităţilor teritoriale locale, de către poporul muncitor. Astfel prin înfiinţarea şi organizarea consiliilor populare, conducerea şi gospodărirea judeţelor, plăşilor, comunelor şi satelor noastre de pe întreg cuprinsul R. P. R. trec in mâinile poporului muncitor de la oraşe şi de la sate şi ţara noastră depăşeşte încă o etapă pe drumul desăvârşirii democraţiei noastre populare. De acum inainte administraţia noastră locală nu va mai constitui o sarcină încredinţată unui număr restrâns de iniţiaţi, ci o organizare colectivă care angajează massele largi populare, întregul popor muncitor. Noul aparat de Stat ce se creiază prin înfiinţarea Consiliilor populare, nu va mai fi străin de popor, izolat şi suprapus poporului, ci prin justa sa compoziţie de clasă, va fi legat prin mii de fire de poporul muncitor care l-a ales. Massele largi, milioanele de oameni ai muncii, sunt atrase prin legea consiliilor populare la o participare permanentă în efortul pentru construirea societăţii socialiste, oamenilor muncii deschizându-li-se astfel largi posibilităţi de muncă şi de luptă pentru un trai mai bun. Alcătuite fiind din oameni ai muncii, fără deosebire de naţionalitate, rasă şi religie, consiliile populare vor întări unitatea tuturor celor ce muncesc sub semnul internaţionalismului proletar. Instrumente de luptă pentru consolidarea şi desvoltarea regimului de democraţie populară în drumul său spre socialism, consiliile populare ca organe unice locale ale puterii de stat, încheagă puternic sistemul organizatoric al statului, aşezat de Constituţia R. P. R. pe bazele celei mai consecvente democraţii. Aplicând la realităţile noastre învăţătura marxist-leninist-stalinistă despre - rrrf^t t funcţiunii^, ■ I.....1—. i.t .; ' ■. no.-in;'-ţi de trecere spre socialism, legea Consiliilor populare lichidează definitiv vechiu a paranom , creiază aparatul de stat popular, instrument de luptă al clasei muncitoare şi factor activ in construirea socialismului. Experienţa de muncă şi de luptă a sovietelor locale din marea ţară a socialismului, trebuie să constituie pentru tinerele noastre consilii populare, inepuizabile tezaure de învăţăminte. Oamenii muncii ce vor încadra consiiile noastre populare vor trebui să se inspire, din nesecatul izvor al experienţei sovietelor locale, care au dovedit în faţa întregii omeniri superioritatea noului tip de administraţie de stat, puterea sa de a învinge toate obstacolele, uriaşa sa forţă creatoare, democratismul său profund. Legea consiliilor populare creiază cadrul organizatoric pentru traducerea în viaţă a principiilor constituţionale despre organele locale ale puterii de stat. Puterea de stat, atât organic cât şi teritorial este una singură, indivizibilă în unitatea ei, fără fragmentări teritoriale şi separaţiuni în cuprinsul puterii. Aceasta însemnează că în R.P.R. puterea de stat de jos până sus, de la comună până la Republică este una şi singură. Unitatea de putere în R. P. R. se fundează pe unitatea de clasă a oamenilor muncii de la oraşe şi de la sate, pe alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea săracă şi mijlocaşe, pe solidaritatea tuturor celor ce muncesc cu braţele şi cu mintea. Unitatea puterii de stat se exercită prin organe reprezentative ale poporului şi anume: Marea Adunare Naţională ca organ suprem al puterii de stat şi consiliile populare la comune, plăşi şi judeţe, ca organe locale ale aceieeaşi puteri. Şi unele şi altele exprimă însă esenţă de clasă a puterii de stat în regimul de democraţie populară, bazată pe solidaritatea de luptă şi de muncă a masselor populare. Aceste idei de unitate şi democraţie sunt cuprinse împreună, închegate în ideia de centralism democratic, prinicipiul de bază al întregii orânduiri de stat în democraţia populară, principiu care cuprinde, pe de o parte, electivitatea tuturor organelor puterii de stat, iar pe de altă parte, unitatea de plan, acţiune şi responsabilitatea organelor reprezentative atât a celor subordonate faţă de cele superioare, cât şi a tuturor faţă de popor. Vechile organe birocratice se înlocuesc cu organe democratice ale poporului, alese de popor, răspunzătoare faţă de popor şi controlate în permanenţă de massele populare. Legătura dintre massele populare şi consiliile populare, nu se epuizează deci prin actul alegerii, ci durează pe tot timpul funcţionări consiliului Răspunderea consiliilor populare în faţa masselor populare şi revocabilitatea mandatului de deputat este chezăşia că, consiliile populare nu se pot izola niciodată de masse, iar prin dările de seamă în faţa poporului se strânge şi trai mult legătura permanentă intre popor şi organele sale reprezentative, legătură care este de esenţa regimului de democraţie populară, iniţiativele şi capacităţile creatoare ale masselor sunt în permanenţă rezervorul de energie , temelia puterii Consiliilor populare. Ca un catalizator şi motor al energiilor şi iniţiativelor locale, consiliul popular le canalizează, pune în mişcare massele populare, iniţiază şi organizează întreceri şi deslănţuie elanul revoluţionar şi capacităţile constructive ale oamenilor muncii într’un efort comun pentru ridicarea nivelului de viaţă al masselor populare. ★ In expunerea făcută la Marea Adunare Naţională cu prilejul votării legii, Teohari Georgescu secretar al C.C. al P.M.R. şi ministru al Afacerilor Interne, arăta că funcţionarea consiliilor populare se bazează pe principiul organizatoric al centralismului democratic. Definindu-i, d-sa «subelinia că spre deosebire de centralismul birocratic — forţat, impus, bazat pe constrângere — centralismul democratic este viu, dinamic, creator, întemeiat pe conştiinţa din ce in ce mai ridicată a oamenilor muncii. Consiliile populare — organe de decizie în toate problemele locale — deţin şi funcţiunea executivă pe care o exercită prin comitetele lor executive, ca organe de execuţie generală , prin secţiunile acestora ca organe executive de resort Consiliile, populare şi comitetele executive ale acestora sunt subordonate Consiliilor populare şi comitetelor executive superioare, cele comun ale celor de plasă, acestea celor judeţene şi toate împreună sunt subordonate Marii Adunări Naţionale, ca organ suprem al puterii de Stat, precum și organelor administrative centrale *l( Stat (ministerelor) | f ^ subordonare a Consiliilor populare și a (cimitetelor executive fața de Consiliile populare superioare și de comitetele executive ale acestora, este o consecință firească a centralismului democratic, deoarece este C ^»»Nnitai'e în pagina lO.a) P CAPITALISTUL CĂTRE CHIABUR:— Și când te gândești că ăsta e abia, primul!... Desen de TARU REDACŢIA ȘI ADMINISTRAŢIA: CAL. VICTORIEI 25. 1*. I TELEFOANE Secretariat: 3.19.25 Redacția: 1 60.34 Administrația 6.03.81 Cont. Cep. poştal 19.405 APARE SUB CONDUCEREA UNUI COMITET Taxa poştală plătită In numerar conf. aprobării Dir. Gen. P. T. T. Nr. 292814/944 NOUL SISTEM DE SALARIZARE de ALEXANDRU LEONPrin nouile contracte colective, prin noul sistem de salarizare, prin noua legislaţie a muncii, căpătăm instrumente puternice, instrumente hotărîtoare pentru construirea socialismului. Plenara C. G. al F. M. R. din 22—24 Decembrie, în rezoluţia asupra problemei sindicale, a arătat că sistemul de salarizare moştenit de la regimul de exploatarecapitalistă nu mai corespundea nouilor raporturi socialiste de producţie, că vechile contracte colective, încheiate în perioada anterioară naţionalizării, nu mai corespundea situaţiei actuale, când principalele mijloace de producţie se află în mâinile Statului celor ce muncesc. Un alt mod de salarizare, un alt mod de repartiţie a produsului social care revine consumului nuncitorimii, devenise necesar pentru a corespunde noilor condiţii de desvoltare ale economiei noastre, pentru a oferi un nou stimulent creşterii producţiei şi productivităţii muncii. Printre altele, naţionalizarea a avut, în domeniul valorificării muncii două efecte. De o parte, ea a emancipat puterea de muncă din situaţia de marfă. Muncitorul din sectorul socialist al economiei noastre nu-şi mai vinde forţa de muncă ca o marfă, ci este îndrituit să primească o parte din produsul social în raport cu cantitatea şi calitatea muncii sale, cu greutatea şi răspunderea muncii sale, cu importanţa ei socială. De altă parte, naţionalizarea a desfiinţat vechile stimulente ale societăţii capitaliste. Socotind că această societate este veşnică, apologeţii capitalismului nici nu-şi puteau imagina alte stimulente, alte forţe care să împingă înainte desvoltarea forţelor de producţie, decât acele aie societăţii capitaliste: pasiunea de a acumula, goana nesăbuită după profit, teama abjectă de a pieri în lupta cu concurenţii. In nouile relaţii socialiste de producţie din sectorul industriei de Stat trebuie sa se desvolte aşadar imn mod de repartiţie care să ţină seama şi de faptul câ puterea de muncă a încetat a fi o marjă şi de nevoia de a se înlocui vechile stimulente ale societăţii capitaliste, cu altele noul, proprii modulul de producţie socialist. Acest nou fel de repartiţie este repartiţia după muncă. I. V. Stalin, a dat un model de desvoltare creatoare a marxismului, prin aplicarea principiului repartiţiei socialiste după muncă. Această elaborare a pornit de la nevoile perioadei de reconstrucţie în Uniunea Sovietică. Necesitatea de a se asigura cadre mereu mai numeroase şi mai calificate pentru marele număr de întreprinderi noul, întrebuinţând tehnica cea mai înaintată, necesitatea de a se înlătura fluctuaţia forţei de muncă, au dus la lupta împotriva încercărilor stângiste de a se crea o nivelare în salarizarea muncii. 1. V. Stalin a arătat importanţa cointeresării muncitorului la ridicarea calificării sale, a arătat cât de dăunătoare este teza nivelării. Necesitatea diferenţierii în reatribuirea muncii calificate şi a cetei necalificate, a muncii complexe şi a cetei simple,a muncii grele şi a celei uşoare, pentru construirea socialismului. (Continuare in pagina 11-a) TXT A OTTC'T' XTTTlV^rX’D Scriitorii* artiştii sprijină PLANUL ECONOMIC DE STAT; Bastilia Vaticanului LUMINU IVLAK *din faţă şi din profil de DAN PETRAŞINCU; Moartea lui Tătălici de URY BENADOR; Unele perspective ale mişcării revoluţionare din colonii de HORIA LIMAN; Planificarea industriei în R. P. R- de ILIE ZAHARIA; lupta de clasă“ de ION N BALANESCU; Bugete și bugetiv ori de altădată de I. VALEANU; Critică şi criticism de OVID S- d.ROHMĂLNICEANU; Cele două planuri ele interpretare a unui rol de C S. STANISLAVSKI; Spre o reabilitare a spectacolului muzical de MIOARA ȘT-CREMENE; întâlnirea scriitorului cu cititorii săi de ȘTEFAN DRUIA.