Contemporanul, ianuarie-iunie 1949 (Anul 3, nr. 119-142)
1949-01-14 / nr. 119
2 Hsnii mii - ni mi sim de DAN PETRAȘINCU Nu știu’ curg S’.fl .fufj.ltt dar^ păi- ' rn<iAe ain. Biblioteca., pe/ cct?eyi$n pus ,bifând'IFând vi’&rn. 'inteik tilri'ttalttíl a fost atiig de.... lAnatole. France, „Histoire carhique“, — și când am răsfoit-o ochfiimi-qued-ut. Pe următoarea frază: ,Le catholicisme est encore le faMé la plus’acceptabile' de l’indifférence ‘religieure“'.. . Bicitul Anatole F'i'ance — ce-ar fi trebuit să simtă și săi confratezi, dacă ar fi călătorit cu mine ,prin Itaia, in zilele trecutului an 1948 ! Catolicismul — forma cea mai ac- CeptabiÎa.'akAvjlff&rejtței religioase ? Pretiuii^enf' îți Italig ofrsfrryf Tifteercn.ren disperată a ■ VaiîFanuhu de a reînvUr^pf'chiui fmericalîsrH. adică imixtiundud'bisercii^— pe'țpță sau pe ascuhs'i— in ’viața de toate zilele' a cetățeanului,, pentru a-l opri de la înţelegerearealităţilor istorice contemporane, pentru a-l întoarce la forme reacţionare ce convin guverrnului'.şi clasei,'burgheze la putere! 'Prima vizită , pe care a făcut-o Nt'arslîall, în toamna trecută, sosind , la Roma, a fost, la Papă'. Poate că în acelvremuriu acest fapt ar fi fost înfîtfişiat ca un simplu gest de curtoazie, pe scara erarhică a polieţei oficiiale,; astăzi însă, cercurile reacţionare nici nu s’au mai obosit să dea o astfel de interpretare adică să toarne apa în vin. Ele au recunoscut pefaţă importanţa „ideologică1" a acestui eveniment, punând accentul fără sfială tocmai , pe ceea ce ,altădată le-ar fi fărut lor înşile o îndrăzneală sau o greşală de tactică. Cu alte cuvinte, ele confirmă exact ceea ce de -atâtea ori fruntaşii partidelor progresiste au atras atenţia că se va întâmpla: • o concentrare de ordin „spiritual” a poliţiilor clasei posedantedinlumea- întreagă în jurul bastionului bisericii catolice adică al- vaticanului., instituţie care printradiţie şi prin disciplină reprezintă astăziuna din fortăreţele cele mai redutable alle reacţiunii. Când „sfinţii’' devin agenţii lui De Gasperi Criza în care se sbate societatea bturgheza occidentală, le apare iezuiţilor ca un fericit prilej de reînviere a vechei lor puteri în lume. Uitând lecţiile istoriei, sau prefăcându-se că nu le cunosc, slujbaşii Vaticanului trăesc în ţirajul nebun al trecutului. Deşi îşi dau seama că „dezastrul“ se apropie, ei se amăgesc cu gândul că s-ar mai putea întoarce zilele când întreaga omenire se prosterna la picioarele lor, de dorulindulgenţelor. Dar chiar şi cei mai bisericoşi catolici pe cari i-am întâlnit la Roma îşi dau seama că papalitatea e o babă sbârcită şi cu un picior în groapă — iar majoritatea populaţiei e enervată când nu dea dreptul indignată, de amestecul din ce în ce mai hotărît al clericilor in viaţa publică. Mijloacele de „persuasiune” ale acestora sunt, multiple, dela cele grave până la cele ridicole, dela cele perfide până la cele brutale. Lupta se poartă pe faţă şi pe ascuns. Astă-vară, trepăduşii lui Scelba umblau cu metrul în mână prin localităţile balneare, pentru a „moraliza“ Costumele ■ de baie ale femeilor. Ca să se răspundă într’un fel viguroasei ofensive a stângii pe tărâm cultural, împotriva decadentismului. Vaticanul a comunicat opiniei publice că afuriseşte pe Sartre şi existenţialismul. Înaintea alegerilor din Aprilie, prin toate oraşelor şi satele Italiei se întâmpla mai în fiecare săptămână câte un miracol, regisat cri mare amploare şi susţinut cu brio de presa de dreapta de toate ntfanţele. .Fetişismul statuilor, purtate cumare alăiu, este dezolant de răspândit, într’o ţară de o atât de mare vioiciune şi tradiţie a inteligenţei, într’un popor care l-a dat pe Galileu şi pe Leonardo da Vinci, pe Garibaldi şi pe Gramsci... Printr-o îndelungă practică „pe teren” a ştiinţei slăbiciunilor omeneşti, catolicii ştiu să câştige oamenii prin partea lor cea şubredă. Femeile mai in vârstă sunt ameninţate cu„Judecata de apoi” şi cu cele şapte plăgi biblice, celor , tinere li se fagadueşte noroc în dragoste şi un bărbat bun, prin mijlocirea sfinţilor, cari ar fi în slujba lui de Gasperi. Micul proprietar de la ţară, dornic de a-şi mări averea, e îmbiat cu ajutoare discrete, şi cu sprijin moral la centrul politic democreştin, pălmaşul, ţăranul sărac din Calabria, sau muncitorul rob pe nesfârşitele pământuri, ale conţilor Boncompagni din Sicilia, sunt ameninţaţi nu In ziua atentatului In ziua atentatului împotriva lui Togliatti, m'8 aflam pe stradă, în drum spre casă. Cinci minute după aflarea teribilei veşti, toată Roma se găsea în stare de revoluţie. Tramvaiele golite de pasageri încremeniseră pe linie pretutindeni, gata să fie tramsformate în baricade. Negustorii trăgeau obloanele sgomotos, funcţionărimea şi muncitorii se scurgeau în şiruri nesfârşite pe străzi. Era ora prânzului, pe la 1 După ce trecusem prin câteva grupuri complete de cetăţeni care gesticulau cu semnul lor caracteristic roman, m’am trezit păşind pe Lungotevere, alături de o femeie între două vârste, mărunţică şi vorbăreaţă, care avea de străbătut oraşul în aceeaşi direcţie ca a mea. — Acuma, ce are să se întâmple? întrebă femeia agitată, închinându-se mereu ca să-şi răspundă tot ea . — Asta e semn că a început sfârşitul lumii ! Acum are să vină războiul şi pe urmă ciuma, foametea şi cutremurul ! M’am uitat la ea, puţin nedumerit: — Cine ţi-a spus dumitaie toate astea ? Răspunsul vine prompt şi nevinovat : bineînţeles, parohul cartierului ! Privesc în jur şi mă mir: e posibil ca în mijlocul unei capitale moderne, — a patra sau a cincea din lume, după mărime şi importanţă, — să existe oameni cari să judece i® fel ca ţăranii înapoiaţi din fonduri de sate ? Civilizaţia Occidentului devine simplă iluzie geografică, iar obscurantismul, o plagă care se întinde la fel printre monumente şi perspective măreţe ca şi printre pământuri nedesţelenite de istorie. 30 de lire intrarea ! Ca să vezi tezaurul Papilor, la San Pietro, plăteşti, fireşte, 30 de lire. Rămâi uluit de grămezile de aur şi de nestemate, de crucile, coroanele, scep-freie şi tronurile, în metal preţios, care zac acolo, ca un simbol al acestei Bastilii moderne care e Vaticanul ! Opulenţa multiseculară a acestei biserici care a pactizat cu aceia pe care Isus i-a respins cu hotărîre în marea încercare de pe Muntele Măslinilor, rămâne, o cumplită Indecenţă a spiritului, şi cu toate că a fost servită de atâţia uriaşi ai ,artei umane, din Evul Mediu până în Renaştere, de la gotic până la baroc, înţelegi indignarea unui Dostoievski sau a unui Tolstoi împotriva ei, înţelegi marile lupte de emancipare a popoarelor de sub tirania papalăde la Dante până la Togliatti şi te uluieşte greutatea de mastodont cu care această imensă forţă seculară a apăsat pe sufletul şi pe spinarea umiliţilor şi obidiţilor de pretutindeni, veacuri de a rândul, în numele tocmai al aceloraşi umiliţi şi obidiţi, sau în numele săracului Sfânt Francisc, sau în numele Dreptăţii şi al Binelui pe pământ !... O formulă prea... simplistă " Unul din argumentele cele mai de „efect“ ae Intelectualilor Idealişti în ghijba catolicismului — direct sau indirect, conştient sau inconştient — este că revendicările sociale ale celor ce muncesc, din zilele noastre, s’ar funda pe o formulă prea simplistă: aceea a bunurilor pământeşti. „Să lăsăm asta...’’ zic ei. „Asta e o problemă secundară. Poate că într’un „fel, proletariatul are dreptate, când cere desființarea exploatării omului de către om ; dar siimplistftttj începe de-acolo unde el pune accentul întâi pe problema aceasta, adică pe economic. Nu probleme economice are de rezolvat lumea noastră, epoca noastră, ci probleme spirituale, probleme... etc., etc.” O teribilă contradicţie minează poziţia bisericii catolice, în mijlocul existenţei de toate zilele a cetăţeanului italian sărac, a lucrătorului, a funiclortului, a intefecturalai'şi cerşelor în Ithiie negre. Ea încearcă să eohibară, să frâneze ideea revoluţiei —„de neînlăturat în zicere noastre — cu consolarea lumii de apoi, apărând în acelaş timp averile şi poziţiile bogătaşilor, ale marilor moşieri, ale aristocraţiei şi ale financiarilor de tip Brusadelli (cazul .Brusadell — patronul unui imens trust de textile — a făcut vâlvă, astă toamnă, la Rotha, însăşi soţia, lui l-a denunţat că a frustrat fiscul cu câteva zeci de miliarde..). Iată scurt, sub aparenţa moralităţii, Vaticanul serveşte imoralitatea. Sub pretextul că, asigură binefacerile vieţi viitoare, el ajută la permanentizarea iadului în Vara de pepământ, ln fiecare Duminică dimineaţa,, îndată după liturghie, preotul urcă "în amvon şi începe săreverse un val de ameninţări şi de irisulte la adresa celor care luptă pentru adevărata dreptate şi fericire pe acest pământ. Limbajul nu se deosebeşte prea mult de acela al fasciştilor de odinioară şi, dacă nu e pomenită, Uniunea Sovietică transpare din orice frază, ca un „ţinut al Antichrist’ului“ — exact ca în afişele de azur câţiva ani alecglonurilor de la noi. In cercurile intelectune, stilul propagandei catolice se schimbă. Acolo domină zâmbetul onctuos şi perifrază savantă. Acolo se vorbeşte de decadenţa culturii şi de rolul catolicismului de a reînvia această cultură pe baze mai solide şi mai autentice. Tot ceea ce Inteligenţa umană a descoperit mai valabil până în zilele noastre, tot ceea ce au gândit filosofii progresişti şi toate acţiunile marilor eroi pentru eliberarea de sub tirania misticismului, dacă nu sunt luate în derâdere, sunt socotite o primejdie pentru civilizaţia şi speţa umană, derată „ o unealtă a diavolului“, exact aşa cum o considera Inchiziţia în Evul Mediu, numai cu alte argumente; în acelaş timp potentaţii Vaticanului se plimbă pretutindeni în maşini somptuoase purtând ordinele de la centru, pregătind reprimările revendicărilor masselor populare şi uneltind împotriva păcii. Maici pioase şi ipocrite se strecoară pretutindeni, unele cerşind, altele invitând la pocăinţă pe oamenii „de jos“, de prin cartierele muncitoreşti in mizerie. Proprietăreasa mea de pe via Flaminia, văduvă şi fără serviciu, neavând cu ce să-şi întreţină băiatul la şcoală, s’a dus la un internat de maici, rugând să-i fie primit copilul cu o taxă mai mică. I s’au cerut 25.000 de lire pe lună — salariul unui funcţionar mijlociu din Italia! Şi chiar de-ar fi plătit taxa aceasta, prea desinteresata maică stareţă avea fel de fel de rezerve asupra originei proletare a copilului... In acest timp, contesa Bellentani îşi ucide amantul într’un bar de noapte, alături de bărbatul ei; amantul e un mare gangster din lumea afaceriştilor italo-imerican!, i?.r .motivul „dramei” e gelozia şi plictisul... Pregătită pentru „anul sfânt 1950” De pe acum Vaticanul a început să se pregătească a sărbători „■anul sfânt 1950". R-ciim, „Celtatea Eternă", nu este îmisă numai lăcaşul artelor şi al istoriei vii. —-_ci şi oraşul mizeriei din Prenestino şi Trastevere, din toate cartierele şi satele mărginaşe , este şi Roma cumplitei crize de locuinţe, a câmpurilor de concentrare La Marmora şi Fort Aurelio, a şomajului înffloritor şi a cavernelor locuite de cerşetori din coasta colinei cu vile boereşti, Parioli. Pentru, marele eveniment, Vaticanul a hotărît mai întâiu curăţirea Romei de toate „impurităţile". După sfânta tradiţie a lui Sân Petru,şi a străluciţilor săi urmaşi, cari au ştiut să împace luxuria cu Sfinţenia, tradiţia neironiiaină cu cea a apostolilor, centrul catolicismului, va trebui să se înfăţişeze oaspeților d'n întreaga îutune cât mai solTVTsât, fără uirme de mizerie si de tristețe. Thtr'im reportaj' exaltat dîri ..OsServatore Romario", un fanatic organizator în sutană (te®' gră închipuie aieastă să bătoare aidoma1 celei d'n 'aniul 1450, când, sub ignațiiu al VII-Tea, Roma papală s'a prezentat Într'adevăr ca Un’centru al puterii lumeşti, în haine atât de poleite încât,vorba„romanului, ■— fia soare te puteai uita, dar la ea, ba ! înconjurată de ziduri masive", Cetatea Vî titanului apare astăzi, în mitocul Romei, ca o imensă Bastille a conspiraţiei. Umbre negre iei şi întră febril prin porţile străjuite inofensiv de către halebardierii elveţieni. Ce se pregăteşte acolo, înăuntru ? Cu Ce ar putea coincide aşa zisul ,,an sfânt"? Vor putea într'adevăr oamenii Vaticanului, poziţia lui Scelba, diplomaţii lui de Gasperi,afaceriştii lui Marshall, să astupe şi să cârpească toate găurile Cetăţii Eterne ? Vor putea mătura toate semnele mizeriei de pretutindeni, vor putea amuţi revolta muncitorilor din uzine, vor putea stăvili dorul de libertate al celor asupriţi şi minţiţi cu formule goale? Noroc ,ci dincolo, în Via dette 60tteghe Oscare, unde se află centrul Partidului Comunist Italian, se veghează. Şi noroc că toate problemele care se impun poporului italian pentru câştigarea libertăţiior economice şi spirituale, nu sunt considerate o... chestie de curăţenie şi higienă edilitară. (Din „Cele două Italii“., carte de însemnăridintro călătorie în Italia, Ce va apare în curând în colecţia revistei „Contemporanul".) cu chinurile iadului mai Îndepărtat, ci cu cele ale închisorilor moderne. Lumea Vaticanului In ultimă analiză, masina e consi Libertatea si Justitia în U. S. A. LIBERTĂŢI fi - Ei, draga mea, tu cel puţin nu vei.. . Desen de RIK Un nou partid nazist în zona apuseană a Germaniei La o adunare care a avut loc de curând în zona apuseană a Ger. 'maniei, Mak Schleuter,' Șeful Partidului German (Deutsche Partei), care' este cea rfiăi fidelă copie ’postbejică a ' baradului nâfcwva „Nu- Va dura ’rrtult. și' Un "nou 1933, în aces' timp CU o nouiă 'înflorire a naţiunii noastre, se va întâmpla. Eu cel puţin, o sper din tot sufftteii'.' • Partidul german a reuşit, de altfel, sub oblăduirea autorităţilor apusene să obţină lin puternic sprijin în oraşul Wolfsburg .- tot acest oraş, din" cei 25 de membri ai consiliulfli municipal. 17 sunt membrii partiduluigerman, şi din cei 24.000 de votanţi ai circumscripţiei electorale, 14.400 au votat pentru acelaş partid în alegerile din luna' trecută.' • Adonanle. atesftif partid fef d’rftuHe tributari car€ i^amntvHtHsc nâttîsft, Tn special gărzile care seamănă foarte de' aproape cu trupele de șoc ' . • Se bănuiește — lucrul este dat ca sigur de unii — că membrii partidului german au organizat evadarea din închisoarea diri 'WOlfsburg a lui Brirttfold Heilig, ori"názist condamnat la moarte ca fiind ’ criminal’de'război. " * (Din „Daily If orkera.londra.) S Socialiştii... capitalişti ocialismul de tip cu totul ciudat al multor membri şi al conducerii partiduluilaburist ,este explicat îrtr’o oarecare, măsură , de , informaţii apărute recent în ziarul britanic „Financial Times“. Se arată astfel că: „cel puţin 18 membri socialişti ai Parlamentului britanic ,sunt directori de mari societăţi sau membri influenţi în consilii de administraţie. „Printre aceştia sunt: Eric Fletcher dela soc. Associated British Picture Corporation, T. L. Harabin , dela soc. Lacvinsid Products, R. W..G. Mackay dela soc. Gossard Ltd,, R. R. Stokes dela soc. Rausomes and . Rapier,,John Wilmot dela soc. ,Boulton and Raul. . .„Alţi socialişti capitalişti ..se află, în consiliile de administraţie ale societăţilor, .posedând hoteluri, fabrici de mobile,magazine ,universale, spălătorii, linii aeriene, şi uzine metalurgice“. Curat socialişti... (După „financial Thnes"i londra) . Bullitt a plecat in China, pentru ' fi studia mijloacele de sprijinire a guvernului lui Ciang-Kai-Shek.' încercând să potrivești oul să stea pe propriul vârf ... încerci să ti procuri un smnuiament oriental atrănător, dar , deloc amuzant, ou| nu stă ! Activitate antiamericană intr’un...dovleac Comitetul antiamerican Tholma* ' Rankiiîi și ageriții săi au găsit uri nou caz de activitate amti-americană... într'un dovleac a*cuiffls la ferma tipul a-hume Whittaker Chambers. In acest dovleac, pus la dispozițiă Comi tetU'ui de către Chambers, s'ar fi af'Sit unele documente, fotografiate pe o bandă îngustă de fam.. Aceste documente secrete, ar fi fost turate din arhiva Departamentului de Stat, în 1938. Membrii comitetului Thomas Renkin susţin că documentele i-au fost date lui Chambers de către „agenţii comunişti", din Departamentul de Stat. Analizând cele publicate până acum în această afacere se pune în primul rând întrebarea: cum se face că Chambers nu a mărturisit timp de 10 anl că a avut aceste documente. Chambers a afirmat că,, a obţinut documente! ■ din partea funcţionarilor comofiiţăi din Departamentul de Stat, pe vremea când era încă membru, în Partidul Comunist american..Lor,.ini, dosarul Comitetului Thomas Rankin se află însă declaraţia lui Chambers menţionând că a părăsit Partidul comunist în 1937. De aici reiese că Chambers a minţit în declaraţiile sate. Căci dacă, după cum arată dosarul, el a părăsit partidul comunist.în1937,cum mai poate susţine că era în partid când a obţinut aceste documente, în 1938 ? Membrii Comitetului Thomas Rankin au mai pretins că dacă aceste documente ar fi căzut în mâni străine atunci (în 1938), sau acum, în 1948, securitatea militară a Statelor Unite ar fi fost ameninţată. Peurifoy, funcţionar al Departamentului de Stat, la secţia care veghează asupra securităţii statului, a declarat însă că nu există nimic în aceste documente care să poată atinge securitatea Statelor Unite Ceea ce documentele scot însă în evidenţă este faptul că publicate, prin cuprinsul Ier ar pune într’o lumină neplăcută pe funcţionarii din Washington, deoarece ar ieşi fi iveală afacerile făcute de unii oficiali ai Departamentului de Stat cu Hitler şi agenţii săi. In orice caz, documentele nu constituie nici o primejdie pentru securitatea militară a statului. După cele publicate în:'..Free Press-Ghicago Tribune Wire" din 9 Decembrie, reiese că „dovleacul şi conţine: 1. 1. Corespondenţă diplomatică relativă 113 acordurile secrete comerciale între Statele Unite şi Germania nazistă în anii 1937—1938, şi 2. Stesagii-diplomatice confidernţiale care scot în evidenţă că guvernul american sprijinea pe fostul prim-ministru al Angliei, Neville -Chamberlain, în politica de înțelegere secretă cu Hitler. ... (Ifin „limm't mi I tin rfrt-ira". Detroit U.S.A.